D-zeu a ales lucrurile slabe ale lumii……….
Slava D-lui ca El a hotarat sa aleaga lucrurile slabe ale lumii, sa se foloseasca de ele intr-un mod minunat, slava Lui ca a hotarat sa aleaga NIMICURILE, lucrurile modeste fara o stralucire aparte ca sa cutremure lumea. Chiar si la capitolul acestea putem vedea diferenta dintre gandirea lui D-zeu si gandirea omeneasca.
La un moment dat citind 1 Corinteni 1:26-30, am izbucnit in fata lui D-zeu si i-am spus: “Doamne, eu sunt cel mai mare NIMIC pe care Tu il stii, asa ca pur si simplu nu se poate sa nu ma folosesti, am un avantaj in fata celorlalti, sunt cel mai mare NIMIC si pentru ca Cuvantul Tau spune ca ai ales lucrurile slabe ca sa lucrezi prin ele, pur si simplu nu te las, nu iti dau pace pana nu pui mana pe mine si pana nu ma iei in lucrarea Ta. Doamne nu poti rata o asemenea ocazie, nu poti trece pe langa un atat de imens NIMIC fara sa il iei in considerare. Doamne Cuvantul Tau ma provoaca la o astfel de cerere, mie nu mi-ar fi trecut prin cap sa Iti cer asa ceva, dar daca Tu spui lamurit ca lucrurile slabe sunt cele care Tie iti plac, aici sunt Doamne, aici sunt……!!!!“ Si de atunci rugaciunea aceasta a devenit una frecventa.
Si tot de atunci am pace, stiu ca este imposibil sa nu fiu folosita de El, nu exista nici o sansa, pentru ca promite aceasta in Cuvantul Lui. Cand mi-am dat seama ca El nu are nevoie de calitatile mele, de inteligenta mea, de cate scoli teologice am sau cate nu am, de cat de frumos vorbesc sau de cat de frumos cant, am jubilat si am inceput sa am indrazneala de a-I cere lucruri mari, imposibile de facut prin propria putere. Din moment ce El are nevoie doar de inima mea nu imi fac griji in privinta esecului, pentru ca eu nu trebuie decat sa Il caut, de fapt este lucrarea Lui si nu este nevoie ca eu sa Il invat sau sa Il ajut, trebuie doar sa stau la dispozitia Lui, ATAT.
Atunci am realizat ca un cuvant plin de putere pus in gura unui analfabet poate soca intreg iadul si ca un cuvant sec pus in gura unui teolog nu deranjeaza nici macar un demon. Nu sunt impotriva scolilor teologice, sper ca nu sunt gresit inteleasa, doar vreau sa subliniez ca ordinea si logica lui D-zeu difera mult de ceea ce noi oamenii am cladit ca fiind normal si logic. Nu tine de cat de grozavi suntem noi in fata oamenilor, ci de cat de grozav ne-am incredintat vietile in mana Lui, de cat de grozav ne-am abandonat fiintele Lui, tine de cat de mult am murit fata de noi, de fapt conteaza daca ne-am facut pe noi NIMICURI, ca El sa fie TOTUL.
In fata lui D-zeu nu suntem calatogati in functie de studii, de frumusete, de inteligenta sau de alte calitati, ci in functie de inima. Cu cat invatam sa ne abandonam cu totul in mana Lui si sa renuntam la noi cu atat vom gusta din inaltimile Lui iar daca avem impresia ca putem sa Il impresionam cu calitatile noastre sau ca putem misca lucrurile in lumea invizibila cu inteligenta noastra ne vom trezi undeva la poalele muntelui.
Nimeni nu este dezavantajat inaintea Lui, suntem egali la urma urmei, El nu face diferenta intre noi dupa principiile de promovare ale societatii noastre, ci isi intinde privirile pe tot pamantul sa caute prieteni, sa caute inimi care sunt in intregime ale Lui, inimi care au murit dar care au inviat impreuna cu El, inimi care bat altfel, inimi care simt durere cand El simte durere si care simt bucurie cand El se bucura.
Daca cumva ai gandit vreodata ca nu esti suficient de bun ca sa fi folosit de D-zeu, atunci cu siguranta ca ai un avantaj in fata celor care cred ca sunt suficienti de buni, de talentati si de grozavi sa poata face fata iadului. Iadul nu tremura in fata oamenilor talentati, nu tremura in fata unui nume, unui renume, iadul tremura in fata oamenilor in care Isus este TOTUL, oameni care isi iau crucea si Il urmeaza.
nu Dumnezeu este de vina…….!!
Ma doare, ma enerveaza, ma duce la disperare uneori chiar la depresie situatia bisericii din Romania, dar asta niciodata nu o sa ma opreasca in a-L cauta pe D-zeu in camaruta mea, nu o sa ma opreasca niciodata de la a fi flamanda si insetata dupa El, niciodata nu ma va putea opri din a gusta cerul. Nu El este de vina pentru situatia actuala, nu El a creat “Antarctica” aceasta religioasa. NU D-ZEU ESTE DE VINA.
Sunt atatia cu care am vorbit si care sunt suparati pe D-zeu pentru ca au fost raniti de pocaiti, care au intors spatele lui D-zeu pentru ca la biserica nu stiu cine, i-a lovit si dispretuit. FRATILOOOR, NU D-ZEU ESTE DE VINA.
Atitudinea aceasta mi se pare cea mai prosteasca din cate exista si ma ingrozesc ca unii vor merge in iad doar pentru ca nu au stiut sa faca diferenta intre om si D-zeu. Daca chiar vor sa fie suparati, ar putea sa fie suparati de exemplu pe diavol, pentru ca el este de vina, el este principalul vinovat, diavol care in colaborare perfecta cu unii dintre noi face ca viata aceasta sa fie atat de complicata.
Cei care va jucati cu pocainta si cu relatia vostra cu D-zeu, cei care Il condamnati pe D-zeu pentru faradelegile facute de “copiii Lui” va rog fierbinte GANDITI, macar 5 minute ganditi. Nu va puneti in joc vesnicia din cauza faptului ca oamenii care se numesc pocaiti fac gafe mai mari decat cei din lume.
Ma doare si ma exaspereaza atitudinea muultor pocaiti, dar nu o sa bat pasul pe loc din cauza lor, nu o sa imi pierd vremea analizand si judecand aiurea. Pot exprima niste adevaruri dureroase cu privire la acest fapt dar nu-mi doresc sa raman impietrita la nivelul acesta. Nu am de gand sa astept pana ei se vor destepta ca sa mergem impreuna in cautarea lui D-zeu, nu am de gand sa tin ritmul lor, ma avant in faţă, ma aventurez in aceasta cautare cu viteza cea mai mare de care sunt in stare. D-zeu este atat de imens si nu o sa raman blocata in cutia aceasta religioasa ca sa astept o trezire ca apoi sa ma pun si eu in functiune. Relatia mea cu D-zeu este personala si de aceea cautarea este una personala. Daca mi se alatura cineva este foarte bine, mi-e muult mai usor, dar daca nimeni nu vrea sa tina pasul cu mine nu o sa dau in marşarier doar ca nu cumva sa fiu acuzata de “mandrie spirituala”. Si ce daca aceasta inseamna singuratate? Pur si simplu prefer singuratatea decat mediocritatea spirituala………
Toti ne dorim sa putem avea partasie la cel mai inalt nivel, dar daca aceasta nu e posibil, in nici un caz nu o sa stau sa imi plang de mila pana cineva o sa vina sa ma ridice din propria-mi jale. Am practicat autocompatimirea ani de zile si am vazut ca este sinonima cu batutul pasului pe loc.
Nu avem nici o scuza……. nici macar jumatate de scuza. D-zeu este disponibil la orice ora, nu asteapta decat sa Il cautam, sa stam cu El, sa petrecem timp cu El indiferent daca facem parte din cea mai spirituala biserica din lume sau daca umblam in cel mai mare desert spiritual de pe mapamond.
Nu mai astepta sa vina “trezirea” ca abia atunci sa iti puni viata in ordine cu D-zeu, ca abia atunci sa iti rezervi timp pentru a sta cu El de vorba. Ce te faci daca trezirea nu vine in timpul vietii tale??? Mori asteptand trezirea…. Mantuirea este pe cont propriu si la urma urmei cautarea lui D-zeu este pe cont propriu. Este minunat cand poti avea partasie cu altii, este un ajutor extraordinar, o incurajare care cel putin mie imi da aripi, dar daca nu exista asa ceva decat f rar……,n-am timp de pierdut si de asteptat. Sunt prea disperata dupa D-zeu ca sa pierd timpul. Nu spun ca e usoara inaintarea, de fapt uneori e inuman de grea, dar SE MERITA.
Ca si concluzie – nu-L mai acuzati pe D-zeu de lucrurile negative pe care le fac cei din biserica. El nu are nici o vina, pentru ca El este bun, este nespus de bun, El este Dragostea si pe langa aceasta El este sfant, perfect…….
cei mai frumosi oameni
…………………………………………….Israel and New Breed – Alpha and Omega……………………………………….
nu-ti parasi prietenul la greu…..(2)
S-ar putea ca tu cel care citeşti aceste rânduri să ai în decursul vieţii tale câţiva oameni pe care i-ai părăsit pentru că la un moment dat au devenit enervanţi cu problemele lor, pentru că au devenit plângăcioşi, pentru că îţi stricau cheful şi buna dispoziţie cu vaietele lor. S-ar putea să fi unul din cei care şi-a întors spatele şi a considerat că nu merită să îşi strice confortul sufletesc pentru a fi alături de cineva care nu este în stare decât să se plangă.
Ştiu că nu este tocmai cea mai uşoară alegere să renunţi la confortul tău şi să ţii în braţe pe cineva care tremura de nesiguraţa, de durere şi care îţi murdăreşte hainele cu lacrimile care nu se mai opresc. Nimeni nu a spus că este usor, dar este o alegere pe care fiecare din noi o putem face, să părăsim sau să fim alături, să învăţăm de la D-zeu sau să învăţăm de la fire, să plângem cu cei ce plâng, sau să trecem pe langă ei fără să le dăm atentie.
Dar pentru cel aflat într-o situaţie dificilă, o vorbă plină de dragoste şi afecţiune, un semnal că cuiva îi pasă de el, poate face diferenţa dintre viaţa şi moarte. Şi tot pentru un astfel de om, răceala ta, ignoranţa ta îl poate îngropa definitiv…………
S-ar părea că doar oamenii cu un suflet deosebit ar fi în stare de sacrificiul propriului confort. Dar voia lui D-zeu nu este doar pentru cei cu o sensibilitate aparte, este pentru toţi, pentru fiecare om. Fiecare dintre noi ne naştem cu defecte şi de-a lungul vieţii D-zeu ne schimbă, ne modelează. Dacă defectul tău este nepăsarea şi ignoranţa, D-zeu te poate schimba, nu trebuie să te fi născut cu o sensibilitate aparte ca să poţi să fii un prieten devotat, poţi deveni un astfel de prieten dacă vrei şi dacă Il laşi pe D-zeu să te schimbe. Doar Isus este acelaşi ieri, azi şi în veci; noi nu trebuie să rămânem la fel ieri, azi şi în veci, putem evolua, trebuie să evoluam, să Îi dăm voie Duhului Sfânt să ne modeleze caracaterul şi inima.
D-zeu ne cere să fim alături chiar şi de un străin aflat în situaţii dificile, cu cât mai mult trebuie să ne tratam prietenii cu aceeaşi dragoste indiferent de starea în care se află. Din pacate cei mai mulţi oameni nu stiu să facă aceasta şi fundamentul pe care se bazează relaţiilor lor de prietenie sunt mofturile sau gradul în care pot profita unii de alţii. Şi nu trebuie să fie un profit evident, sau unul pe care una dintre cele două părţi să îl conştientizeze. Este suficient ca atunci când toate lucrurile sunt în regulă, poţi profita de buna dispoziţie a prietenului sau prietenei tale, iar când problemele apar nu o să mai ai parte de acea bună dispoziţie, şi dacă eşti un laş vei fugi din faţa tristeţii şi îţi vei lăsa prietenul să zacă aşteptând în zadar un zâmbet sau o îmbrăţişare din partea ta.
Imaginează-ţi un om care de mai mulţi ani are probleme mari, inima lui este frânta şi umblă întristat fără măsura. Ce crezi că face D-zeu? Crezi că în mintea Lui se gândeşte că deja este prea mult, că nu se mai poate să fii alături de un astfel de om, este prea enervant, cere prea multă dragoste, vrea prea multe, este nemulţumit, este pur şi simplu prea greu şi deja durează de ani de zile toată nebunia asta. Intr-un final îţi poţi imagina un D-zeu care a inventat prietenia, să îl abandoneze pe cel căzut de atatia ani? O, nu, doar noi oamenii suntem capabili de asa ceva. D-zeu are o altă strategie……cineva aflat în probleme are nevoie şi de mai multă dragoste şi de mai multă afecţiune, întelegere decât cel care se simte bine şi D-zeul dragostei desăvârşite îşi va revărsa inima spre acel ciudat şi neînţeles, spre acel devenit nebun de durere, ca într-un final să îl ridice din valea plângerii şi să îi pună piciorul pe stâncă.
Nu aştepta să experimentezi singurătatea ca abia apoi să te simţi vinovat că nu ai fost alături de cei care se simt singuri, nu aştepta să ai nevoie de o îmbrăţişare ca abia apoi să te simti vinovat că nu ai dăruit când cineva a avut nevoie de aceasta, nu aştepta să îţi lipsească o mangâiere atât de mult încât să simţi că o să faci infarct, ca abia atunci să te simţi vinovat că nu ai mângâiat pe cei din jurul tău când ei aveau nevoie……nu aştepta să ai nevoie să ţi se spună “te iubesc” ca abia apoi să te simţi vinovat că nu ai spus “te iubesc” celor din jurul tău care poate au tânjit după asta…… nu aştepta să ţi se întâmple vreo nenorocire ca abia apoi să înţelegi lucrurile pe care ai fi putut să le înţelegi când îţi era bine.
Nu Il ruga pe D-zeu să facă ceea ce tu trebuie să faci……. Nu il ruga să încurajeze pe cineva când este datoria ta sa o faci…. Nu ii mai cere lui D-zeu să înconjoare cu dragoste pe cineva care are nevoie de asta, este datoria ta să dăruieşti. D-zeu vrea să foloseasca cuvintele tale, faptele tale, îmbrăţişarea ta, ca să încurajeze, să ridice, să aduca la viaţa……… Dacă nu vrei să faci asta, degeaba te rogi……
nu-ti parasi prietenul la greu…. (1)
A fi sau nu alături de cineva care suferă, a-l ajuta sau a-l trata cu răceala, a te jertfi din dragoste sau a sta pe margine, a fi însufleţit de dragoste sau a fi plin de cuvinte fără conţinut…..this is the question! Biserica a fost concepută de D-zeu un loc în care prietenia sa fie nelipsită, în care slujirea şi dragostea să fie baza relaţiilor dintre noi. Există o modă printre oameni, aceea de a te trezi că te-ai săturat de prietenia cu cineva tocmai când acel cineva are nevoie mai mare de tine.
D-zeu ne numeşte prietenii Lui şi din această relaţie de prietenie ar trebuie ca fiecare dintre noi să tragem anumite concluzii. Din relaţia de prietenie a lui D-zeu faţă de noi, putem afla foarte usor ce înseamnă a fi un prieten adevărat. „Eu nu dispreţuiesc un duh mâhnit”, spune Isus, „sunt alături de inima frânta”.
Din păcate majoritatea oamenilor din ziua de azi indiferent de vârsta, nu au ajuns să cunoască adevaratul sentiment de prietenie şi trăiesc relaţii superficiale, care se schimbă în funcţie de dispoziţia sufletească a celor implicaţi.
De-a lungul vieţii mulţi oameni au obiceiul de a-şi schimba prietenii ca pe ciorapi, fără să se gândească la rănile pe care şi le provoacă unii altora, răni care marchează sufletul omului pentru multă vreme, iar în unele cazuri pentru toată viaţa. Asta nu e ceva legat de vârsta, e legat de omenie sau neomenie, de lepădare de sine sau de egoism în cel mai adevărat sens al cuvântului.D-zeu ne numeşte prietenii Lui, aşa că dacă ne uităm la felul de prietenie care îl caracterizează pe D-zeu am putea foarte uşor să remarcăm erorile care apar în relaţiile dintre noi.
O prietenie se formează foarte repede şi în general este însoţită de un entuziasm de început, care în cele mai multe cazuri dispare după o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă. Şi în perioada entuziasmului majoritatea oamenilor au tendinţa de a-l face pe cel de care tocmai s-a apropiat din punct de vedere sufletesc, să aibă aşteptări mari de la el. Cu alte cuvinte, mă apropii sufleteşte de cineva care mă face să cred că ţine la mine, că ma iubeşte, că este un om pe care am să mă pot baza în viitor, şi că o sa îmi fie alături indiferent de circumstanţele ce vor apărea în viaţa mea. Şi te simţi cumva uşurat, că ai pe cineva alături………. Doar că dragostea multora este nestatornică şi când apar problemele în viaţa ta şi ai da orice pentru un cuvânt de încurajare, pentru un gest de afecţiune, de la cel, de la cei care te-au făcut să crezi până nu demult că îţi sunt prieteni…………… bufffff, remarci că nu mai este nimeni in jurul tău, sau că un ciudat sentiment de raceală a pus stăpânire pe cei pe care aveai mare siguranţă că te poti baza la orice ora. Te-au făcut să crezi că esti o persoană specială în viaţa lor………. şi când colo te trezeşti abandonat chiar de cei care ţi-au invadat sufletul la inceputul relaţiei cu multă căldură, şi afectiune.
D-zeu nu dispreţuieste un duh mâhnit, o inimă frântă…… Şi dacă cineva vrea să facă voia lui D-zeu, cu nici un chip nu îşi va întoarce spatele atunci când prietenul său va avea probleme. D-zeu nu îşi răceşte dragostea faţă de noi, când avem inima frantă de durere, nu îşi întoarce spatele, nu ia o mică vacanţă în speranţa că ne revenim şi devenim din nou fascinanţi şi zâmbăreţi. Caracterul Său drept este relevat şi prin statornicie în relaţia cu noi, prin felul în care ne tratează ca şi prieteni ai Lui. El nu ne ţine în braţe numai atunci când suntem cu zâmbetul pe buze şi când avem inima în ordine, nu ne spune vorbe pline de dragoste şi afecţiune numai atunci când sufletul nostru este în echilibru. El are aceeaşi atitudine şi atunci când suntem nebuni de durere, când poate suntem enervanţi din cauza durerii, când poate suntem incoerenţi în ce spunem şi în ce gândim, când exagerăm, când suntem greu de iubit. Un om aflat în durere, s-ar putea să nu fie cel mai atrăgător om, cineva care are sufletul frânt şi inima ruptă în bucăţi, s-ar putea să fie o persoană greu de suportat şi greu de înteles, pentru că durerea te poate face sa o iei razna
Şi cu toate astea D-zeu nu te lasă aşa în propriul zbucium şi nu se uită de la distanţă cum te zbaţi sperând să îţi revii odată, să fii din nou minunatul şi fascinantul om cu care se poate să ai o relaţie normală şi fără probleme.
“sunt plini de must”
Apropo de metodele lui D-zeu de a se manifesta printre noi, vreau sa ma leg de pasajul din Faptele Apostolilor 2 despre coborarea Duhului Sfant. Din nou va provoc la un exercitiu de imaginatie.
Ce spune Biblia? Erau adunati la un loc atat femei cat si barbati (nu doar barbati), acestia tocmai aveau un timp de rugaciune si de partasie. Deodata un vajait de vant puternic umple casa unde erau, niste limbi ca de foc se aseaza pe fiecare dintre ei, cei prezenti sunt umpluti cu Duhul Sfant si vorbesc in limbi. Multimea de afara aude sunetul acela si ramane incremenita pentru ca cei din camera de sus vorbeau in limbile lor. Acolo erau prezenti Parti, Mezi, Elamiti, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, partile Libiei dinspre Cirena, oaspeti din Roma, Iudei, Cretani si Arabi. Conform Bibliei fiecare putea intelege ceea ce Duhul spunea prin gura credinciosilor “fiecare ii auzea vorbind in limba lui”( Fapte 2:6)
Cu toate acestea unii isi bateau joc si ziceau: “sunt plini de must”, iar Petru le raspunde ca aceasta ipoteza este o absurditate, dimpotriva ceea ce se intampla acolo este implinirea proorociei din Ioel.
M-am tot intrebat de ce oare cei din camera de sus, in timpul acestei experiente aratau ca niste beti. Ani de zile am fost sigura ca imaginea de betivi s-a datorat vorbirii ciudate pe care o aveau, numai ca Biblia ne spune ca nu era ciudata ci dimpotriva era inteleasa de toti cei prezenti, nici unul dintre ei nu avea motiv sa se planga sau sa alerge dupa translator. Gandeste-te putin….daca ai merge intr-o biserica si pentru ca ai fost constiincios la scoala stii si engleza si franceza si germana si latina iar cei prezenti se roaga in limbile acestea, tu intelegandu-i, ai putea spune despre ei ca arata ca niste oameni beti? Daca incep si ma rog in engleza si tu intelegi ce spun poti sa declari ca as fi beata? Cei care am fost intr-o biserica catolica, probabil ca am auzit vorbindu-se in latina si desi nu am inteles ce se spunea acolo, nu ne-a trecut prin cap ca preotul ar fi beat.
Da-mi voie sa spun ca in ziua de Rusalii s-a intamplat ceva ciudat, nu stiu exact ce si cum, dar pot sa imi imaginez. Daca nicicum nu iti poti imagina cum arata un om beat, te provoc sa mergi in preajma unei carciumi si sa studiezi fenomenul.
Cum arata un om beat? Bineinteles ca un om beat, sta pe scaun intr-o pozitie perfecta, spatele drept, picior peste picior, intr-o liniste desavarsita si evident se roaga in gand pentru a nu-i tulbura pe cei din preajma. Sau…..poate ca nu!! Oare cum arata mai multi oameni beti adunati la un loc????? Asta da provocare…….. Mai multi oameni beti adunati la un loc arata ca la sedintele partidului comunist unde toti erau alineati intr-o ordine perfecta, nimeni nu misca, decat cand liderul le cerea sa se ridice in picioare si chiar si asa in picioare ordinea era cea care facea regula. Sau……..poate ca nu!!
Spun doar ce scrie in Biblie, si incerc sa va ajut pe unii dintre voi sa va exersati imaginatia. Nu eu am scris aceste lucruri in Biblie, asa ca oricat de ciudata pare aceasta scena, nu am nici o vina … : ).
Are voie D-zeu sa lucreze prin Duhul Sfant in biserica ta, la fel ca la Rusalii? Doamne te rugam la noi sa lucrezi cum vrei Tu, esti liber sa faci ce vrei, dar ….. la noi sa nu scuipi, sa nu faci o tina si sa ne-o puni pe ochi…… Doamne te lasam sa lucrezi cum crezi Tu ca e mai bine pentru noi, dar sa stii ca la noi in biserica este ordine si nu ne place sa ni se duca vorba ca aratam ca niste beti, esti liber Doamne sa faci ce vrei, noi nu te impiedicam, dar te rugam sa fii atent la regulile nostre, noi avem o ordine interioara si vom fi dati afara din cult daca cumva vreun punct este incalcat. Voia Ta Doamne sa se faca dar asa cum vrem noi, e mult mai bine pentru toti sa nu iesim cu nimic in evidenta, sa nu atragem atentia cu nimic, noi stim Doamne mai bine cum e cultura noastra, cum am fost educati, pe vremea Ta era altfel, acum stii si Tu nu putem sa ne facem de ras, avem nevoie de o imagine imaculata.
Nu stiu cum esti tu, dar eu prefer sa gust cerul in detrimentul unei imagini imaculate, prefer “sa ma fac de ras” si sa experimentez plinatatea lui D-zeu decat sa ma indop cu “gheata sfintita”. Petru a fost printre cei acuzati de a fi baut cam mult, crezi ca Petru s-a trezit a doua zi dimineata regretand acest eveniment care i-a stricat reputatia? Probabil ca multa vreme a fost acuzat de alcoolism, dar pe Petru nu l-a interesat, Petru era absorbit de Duhul Sfant si putin l-a interesat daca oamenii au inteles sau nu ce se intampla.
ARE VOIE D-ZEU SA LUCREZE IN VIATA TA ASA CUM VREA EL, CU METODELE LUI INDIFERENT CUM ARATA ELE?
Il cunoastem atat de putin pe D-zeu, nu pentru ca El nu s-ar lasa gasit de noi ci pentru ca ne credem mai destepti ca El.
metodele lui isus
Ce s-ar intampla daca Isus ar trai inca in trup, daca ar veni in bisericile noastre si ar sluji in felul in care a facut-o acum 2000 de ani? Care ar fi reactia noastra? Ce I-am spune lui Isus? Am avea comentarii favorabile sau L-am acuza ca lucreaza cu Belzebul?
La un moment dat in decursul anilor, citind Biblia, am vazut pentru prima data metodele pe care le-a folosit Isus pentru a vindeca, elibera si a aduce Imparatia Lui pe pamant. Spun ca am vazut pentru prima data, nu pentru ca as fi citit pentru prima data, citisem de nenumarate ori acele pasaje dar nu m-am gandit niciodata cum aratau acele scene in realitate.
Are you ready? Urmeaza un exercitiu de imaginatie……
Marcu 7:31-37 Un surdo-mut vine la Isus ca acesta sa isi puna mainile peste el, sa fie vindecat. Si ce face Isus? Te rog imagineaza-ti asa lejer ce face Isus……Scuipa in pumn si pune scuipatul pe limba surdo-mutului!!! Doamneee, ce metoda minunata de vindecare……….Isus nu l-a intrebat pe om: esti de acord sa iau putin scuipat si sa iti pun pe limba? Isus s-a uitat la Tatal si a facut exact ceea ce Tatal I-a spus sa faca! ……. Fiul nu poate face nimic de la Sine, El nu face decat ce vede pe Tatal facand, si tot ce face Tatal, face si Fiul intocmai (Ioan 5:19) Ce reactie ai avea daca Isus ar veni in biserica ta si ar aplica metoda aceasta?
Marcu 8:22 De data aceasta vine la Isus un orb, Isus se uita la el, se uita la Tatal si incepe……la fel cu o metoda la care noi am sari ca arsi. Tot asa, relaxat ia scuipat si ii pune orbului pe ochi. Gandeste-te daca Isus ar fi fost invitat in biserica ta ca musafir si ar incepe sa slujeasca asa cum Tatal L-ar fi indrumat…
Ioan 9:1-12 Un orb din nastere face cunostinta cu metodele de vindecare ale lui Isus. Ce face Isus de data acesta? Nici mai mult nici mai putin, scuipa pe jos, face un aluat din scuipat si noroi, il framanta bine si ……PLEOSC…orbul se trezeste cu acea compozitie direct pe ochi. Culmea dupa aceasta ii mai si spune orbului sa se duca sa se spele la scaldatoarea Siloamului, ca si cum orbul nu ar fi avut oricum de gand sa gaseasca un loc unde sa se spele.
Ar avea voie Isus sa slujeasca in felul acesta in biserica ta?
Fara sa ma gandesc prea mult stiu ca Isus ar fi dat afara din mai toate bisericile din tara, I s-ar spune: la noi se predica nu se scuipa. Imi si imaginez cum s-ar lua hotararea sa fie cenzurat, si I s-ar interzice sa mai calce in vreo biserica penticostala, baptista, si de care-o mai fi prin tara romaneasca.
A fost un soc pentru mine sa descopar metodele prin care Isus a slujit. Mi-am dat seama ca am judecat de multe ori aiurea anumite manifestari ciudate, si ca am trecut razant pe langa o blasfemiere a Duhului Sfant de toata frumusetea. De atunci am invatat ca D-zeu are voie sa lucreze si sa se manifeste asa cum vrea El, indiferent cat de ciudat ar parea. Noi ne-am format o gramada de conceptii despre felul in care D-zeu are voie sa lucreze, avem un set de reguli si daca o anumita manifestare nu se incadreaza in cele 10 sau 15 reguli nu mai stam sa ne gandim prea mult ci atribuim acea lucrare diavolului.
Unii dintre noi ne tot rugam pentru trezire, ne rugam ca D-zeu sa mantuiasca tara acesta, dar ma intreb ce se va intampla daca D-zeu va hotari sa lucreze intr-un mod ciudat, straniu prin unii oameni ai Lui…….Ii vom cataloga ca slujitori ai diavolului, fara a cerceta lucrurile, doar pentru ca mintea nostra, cultura noastra, traditia noastra este ofensata de metodele ingenioase ale lui D-zeu?
Limitam lucrarea Duhului Sfant foarte mult, si tragedia este ca D-zeu niciodata nu lucreaza cu forta, daca nu Il vom lasa, Duhul Sfant ne va da doar cat Ii permitem si vom pierde bogatiile cerului doar pentru ca ne plac regulile si ne place traditia.
Nu tot ce zboara se mananca, diavolul intr-adevar are slujitorii sai prin care face tot felul de semne si minuni mai ales in vremurile pe care le traim, dar daca esti ancorat in Cuvantul lui D-zeu si ajungi sa Il cunosti pe El foarte bine, o sa stii cand o anumita manifestare este de la El sau de la diavol.
adevarul care doare
Daca macar un suflet inghetat va fi socat de articolul acesta si va striga spre D-zeu pentru o schimbare, atunci se merita sa primesc oricat de multe pietre in cap pentru ceea ce voi scrie.Chiar si pentru un suflet se merita …….
Probabil că la fel ca noi toti ai fost crescut într-o biserică în care ţi s-a injectat de mic teoria scepticismului, a dragostei date cu rezervă, a egoismului îmbrăcat în haine religioase. Probabil că eşti victima vaccinului anual primit în cap şi suflet de la nenumăraţii păstori de oi care nu cunosc dragostea, care fac din viaţa asta o chestie bazată pe reguli şi predici în 5 puncte. Poate că nimeni nu te-a învăţat să te dăruieşti pentru ai bucura pe cei din jur, să te dai pe tine cu plăcere ca cei din jur să fie încurajaţi şi motivaţi. Parţial nu e vina noastra, e vina lor, risipitori de suflete, ciobani beţi de fire şi egoism, de la cine să învaţam? Inteleg parţial, că avându-i în preajma toată viaţa e imposibil să nu ne fi molipsit de la ei. Dar în acelaşi timp ma acuz si te acuz că am învaţat de la ei şi nu de la Isus. Ştiu că exemplul lor a fost la îndemâna noastra şi că exemplul lui Isus necesita un pic de căutare, de înţelegere. Ne-am transformat intr-o generaţie care seamănă mediocritatea, egoismul şi faţărnicia pretinzând că facem slujba lui D-zeu.
E incredibil cum poti muri de durere într-o biserică românească, orice durere a ta este tratată de la distanţă: “bine frate, bine sora, o sa ne rugăm pentru d-v, Domnul este bun şi o să intervină”…….şi atât……….. Cu atât se poate muri foarte uşor, pentru că inima plină de durere are nevoie de un ajutor mult mai consistent, de un telefon din când în când, sau de sentimentul că păstorul, sau cei din biserică sunt preocupaţi de situaţia oii care tocmai a căzut într-o vale a disperării şi că nu se lasă pană nu o ajută să iasă de acolo. E incredibil cum poţi muri într-o biserică evanghelică în România, uneori pe langă indiferenţă , unii ciobani îşi mai altoiesc oile cu un toiag în cap, pentru că devin enervante cu behăitul lor, ajutându-le să plece mai repede la Domnul. Oilor le este pregatită cel mult o înmormântare frumoasă, după ce problemele le răpun definitiv.
Aţi observat ce repede se strâng oamenii la priveghiuri şi înmormântări? Mai greu este când cel tocmai decedat era în viaţă şi se lupta cu boala, cu singurătatea cu disperarea. Acum că a murit, suntem toţi alături de el, ne sunăm cunoştinţele, umplem două, trei maşini, ne îmbrăcăm în negru şi ne prezentăm la casa celui dus dintre noi, îl conducem pe ultimul drum şi vărsam o lacrimă, ne exprimăm regretul şi a doua zi viaţa merge înainte. Frumoase înmormântări avem, avem tot ce trebuie pentru înmormântări, nu avem însa prea multe pentru viaţă.
Logică curată, ne-am pregătit totul pentru a avea înmormântări cu surle şi trâmbiţe, frumoase înmormântări, şi pentru că ne plac înmormântările, omorâm cât mai mulţi prin nepăsare şi ignoranţă.
Isus a facut altfel, nu prea a participat la înmormântări, a mers cel mult ca să învie vreun mort, El a participat la ridicarea celui căzut, la îmbărbătarea celui doborât de durere, la trezirea sufletului adormit.
Unii ciobani au în cimitir mai multe oi ca în turmă……… Ciobani care sunt vinovaţi de a-şi fi decimat turma, dorm liniştiţi fără nici o mustrare de conştiinţă. Probabil că dacă vreun cioban din această categorie va citi aceste rânduri se va gândi automat la pastorul din satul vecin sau de la cealaltă biserică din oraş, cu nici un chip la el.
A fi rece nu este o virtute, noi românii pocăiţi am dezvoltat aceasta ca fiind o virtute, un stil de viaţă, a fi rezervat în relaţiile cu aproapele tăucu nici un chip nu este învăţătura lui Isus…….Isus iubeşte, spune şi demonstreaza în fiecare zi – şi se aşteaptă de la noi să îi urmăm exemplul. Ciobanilor ar fi timpul să învăţaţi oile să se iubească, să slujească unii altora în dragoste, ar fi timpul să iubiţi şi voi ciobanilor, să vă iubiţi oile, în loc de un toiag în cap şi indiferenţă, ar fi cazul să îi duceţi oii necăjite mâncare specială, iarbă specială, îngrijire specială. Ciobanilor, ar fi timpul să injectaţi în oile voastre dragostea, dragostea lui Isus care niciodată nu a fost rezervat şi sceptic, ci a murit din dragoste………A MURIT DIN DRAGOSTE………. Câti ciobani mioritici au murit din dragoste pentru oile lor????????? Blestemul românesc trebuie să înceteze, învăţătura Bibliei este alta, una a slujirii din dragoste, a deschiderii sufleteşti, a jertfei de sine spre binele aproapelui….
La ruperea acestui blestem, lucrează câţiva, prea puţini deocamdată ca rezultatele să fie spectaculoase,pentru că aceşti câţiva păstori şi oi care au înţeles ce înseamnă în adevăr a fi urmaş al lui Hristos, trebuie să se lupte cu ameninţari de tot felul din partea fariseilor si carturarilor.
Ce se întâmplă cu noi oare?
dragoste + slujire = dragoste
Toata viata m-am bucurat ca Biblia contine pasajul din ! Corinteni 1:26-30, acolo unde se spune ca D-zeu a ales lucrurile slabe ale lumii. Consider ca aceasta este sansa vietii mele, si din postura de NIMIC, nu am nici o grija ca as putea pierde ceva, ceea ce am este doar prin harul Lui. Dupa cum stim toti, adevarul doare si odata spus te poti trezi cu o avalansa de pietre din partea celor care nu s-au indeletnicit sa deosebeasca binele de rau. Adevarul poate jigni ba chiar ucide daca nu este spus cu grija, de aceea ma rog ca D-zeu sa ma ajute sa invaluiesc acest adevar in dragoste
Refuz sa ma resemnez in fata unor lucruri care parca din vesnicii in vesnicii sunt la fel, cel putin de cand am aparut eu pe lume, refuz cu incapatanare sa spun negrului alb, chiar daca mai toti din jurul meu asta fac, sau se straduiesc sa imi explice ca negrul nu e chiar atat de negru, ca de fapt este un gri deosebit si special. Isus pe care Il cunosc eu, nu de la biserica, nici de pe internet, nici din carti, nici din povestiri ci direct din Biblie si din camera unde petrec timp cu El, nu are nici o nuanta de gri.
Stiu ca El este dragoste, pana nu demult credeam ca El are dragoste, dar acum stiu ca El ESTE DRAGOSTEA in persoana, iar dragostea fara fapte este la fel de moarta ca si credinta fara fapte. Suntem induiosati cand citim despre dragoste, sau auzim predicandu-se despre dragoste si ne continuam viata fara sa cunoastem dragostea decat intr-un mod foarte superficial raportandu-ne la adevaratul sens al ei. Mai stiu ca atunci cand dragostea se manifesta prin fapte, se transforma automat in slujire. Dragostea adevarata care vine din inima Lui, nu poate trai fara slujire. Dragostea si slujirea sunt doua lucruri care in Imparatia lui D-zeu nu se descurca una fara alta.
Nu vreau sa lovesc pe nimeni sau sa critic doar de dragul criticii, dar cred ca starea in care au ajuns bisericile din Romania poate fi ameliorata doar prin electro-socuri. Banuiesc ca ati vazut macar odata la televizor o scena in care cineva aproape mort este dus la spital si i se pun pe piept nu stiu ce aparate pentru a-l readuce la viata prin socuri. Nu am vazut nici un doctor care sa stea langa muribund si sa il mangaie pe frunte incurajandu-l si spunandu-i ca totul va fi bine ci dimpotriva ai crede ca vor sa il omoare de tot cu acele socurile care pana la urma, in cazurile fericite dau rezultat.
Am observat cu stupoare că noţiunea de dragoste sperie, ne putem raporta cel mult la dragostea din familie, dragostea în cadrul casătoriei, în rest parcă ne sperie, parcă este ceva anormal. E ok dacă vorbim despre dragostea dintre un barbat şi o femeie, e ok daca vorbim despre dragostea dintre parinţi şi copii, e normal şi nu ne streseaza prea mult să vedem dragostea aceasta manifestându-se, dar când este vorba de a te lepada de tine însuţi, şi de a iubi necondiţionat pe cel de langă tine, faţă de care teoretic nu ai nici o datorie, de a-ţi deschide inima faţă de cei din jur, asta se poate face, dar bineînţeles cu limite, cu multe limite. Unii se simt stânjeniţi, parcă ar fi o nelegiuire să fii deschis, să îţi reverşi afecţiunea faţă de aproapele tău, faţă de prietenii tăi, se preferă răceala, distanţa, “un echilibru” aparent dar nociv, care a dus la societatea pe care o avem acum.
Ştii cine a vorbit cel mai mult despre dragoste în Biblie? Cu excepţia lui Isus, Pavel a fost cel care a scris despre dragoste cel mai mult. Curios este ca Pavel nu a fost căsătorit, oare o fi avut probleme? Vreun dezechilibru? Probabil că vorbea aşa mult despre dragoste pentru că ar fi avut nevoie de o nevastă şi din cauza lipsei ei a luat-o un pic razna. Bineînteles că nu, dar dacă ar trăi în zilele noastre şi ar predica atât de mult despre dragoste, sunt sigură că mulţi din biserică ar rade de el si l-ar batjocori în stilul tradiţional românesc şi i-ar recomanda să se însoare. Pavel a înteles fundamentul pe care trebuie clădită fiecare relaţie, la urma urmei fundamentul pe care trebuie clădită fiecare viaţă.
biserica – asociatie culturala
Cati dintre voi merg la biserica duminica de duminica si pana acum nu prea L-au vazut pe Isus manifestandu-se intr-un mod real? O sa ma intrebi cum arata o biserica in care se manifesta prezenta lui Isus…. Nu am alt model de biserica decat cel din Faptele Apostolilor.
La noi in biserici se plange mult……..ati obserivat? O vreme am crezut ca cei care plang sunt foarte spirituali, si daca plang in rugaciune cu siguranta se datoreaza unei relatii extraordinare pe care o au cu D-zeu. Apoi m-am izbit de probleme in viata si m-am trezit ca plang in rugaciune doar pentru ca imi era greu in viata de zi cu zi, si am inceput sa ma intreb daca nu cumva se intampla la fel cu majoritatea celor care plang cand se roaga. M-am cercetat si am vazut ca sunt un om sensibil si daca cumva incep si Ii spun Domnului un aspect dureros din viata mea incep si plang, la fel cum as face daca i-as povesti unui prieten problema cu pricina. Si am tras concluzia urmatoare: in bisericile din Romania se plange foarte mult nu pentru ca am iesi cu ceva in evidenta la capitolul spiritualitate, ci pentru ca enoriasii se lupta cu viata si de foarte multe ori se simt infranti, pentru ca se simt singuri si clacheaza nervos, pentru ca teoretic stiu ca ar trebui ca cineva sa ii incurajeze, dar practic nu se intampla nimic.
Am mai ajuns la concluzia ca bisericile evanghelice din Romania in mare parte ar putea sa se constituie intr-o “Asociatie Culturala Nationala”, fiecare biserica sa aiba un functionar care sa se ocupe de banii stransi din colecte, cineva care sa aiba studii teologice ca sa fie cine sa predice si cineva cu studii muzicale. Ar fi suficient de vreme ce oricum biserica nu mai functioneaza pe bazele celei din Faptele Apostolilor.
De 2 ani de zile merg intr-o biserica nu foarte mare si ma minunez ca pana in ziua de azi nici pastorul, nici cineva din comitet, nu au venit niciodata sa ma intrebe de sanatate. Sansa e ca sunt cateva oi care au avut grija de asta……
Mai cunosc pe cineva care timp de 4 ani a mers intr-o biserica si cand sa se casatoreasca, a invitat prin telefon pastorul la nunta, doar ca acesta nu stia la nunta cui trebuie sa mearga pentru ca habar nu avea cine e persoana; nici in cazul acesta nu e vorba de o biserica mare.
Am mai ajuns la concluzia ca “cercetarea Duhului Sfant” la noi e confundata cu o emotie puternica la auzul unei cantari deosebite, sau cu emotia pana la lacrimi generata de o istorioara din care reiese ca 10 copii au ramas fara mama. La noi orice fel de plans in biserica e catalogat ca fiind rodul unei mari si profunde cercetari a D-lui. Cercetarea Duhului Sfant are urmari pe termen lung, duce la moartea fata de sine, pe cand emotia provocata de o cantare bine cantata cu versuri induiosatoare are ca rezultat final sentimente, sentimente, sentimente, care vor disparea dupa o zi, sau doua.
Si asa o biserica in care pastorul face orice altceva decat sa pastoreasca oile, cei care se ocupa cu muzica fac la repetitii pana se satura si ei, fara ca cineva sa se gandeasca ca muzica cantata bine, atinge cel mult coarda sentimentala, s-a transformat in cursul anilor in cea mai sireata arma a diavolului de a tine oamenii in mediocritate, in necunoastere a cine sunt ei in Hristos, si in infrangere.
Ma uit pe internet si vad ce se intampla in bisericile din Asia, Africa si mai nou SUA, fac o comparatie cu biserica de la noi si nu pot sa nu fiu socata. Noi avem preocupari vestimentare, cat de lunga sa fie rochia, cum sa ne legam baticul, sa purtam sau nu bratari si inele, sa ne fardam, sa ne vopsim sau nu…….Mai avem si preocupari muzicale, cat de tare sa se cante cu chitara, daca chitara electrica este pacat, daca tobele ne vor duce in iad sau nu…….. In schimb la ei, la fratii africani , asiatici si americani se intampla ca Evanghelia este propovaduita, bolnavii sunt vindecati, demonizatii eliberati, mortii invie, oamenii merg la biserica cu poverile lor si pleaca acasa fara ele.
Ce se intampla oare cu noi? Unii sunt optimisti si cred ca lucrurile se vor schimba, eu am trecut de la optimism la disperare. Nu stiu ce urmeaza dupa disperare, probabil resemnarea, dar refuz sa ma resemnez, prefer sa imi strig disperarea. De-a lungul timpului disperarea a fost cea care m-a impins sa vreau mai mult de la relatia mea cu D-zeu, disperarea umblarii prin desert, intr-un desert pe care nu l-am lasat sa ma inghita ci dimpotriva un desert in care am gasit rauri, rauri ascunse vederii dar rauri de apa vie .
Continuarea, data viitoare….
fiecare cu stilul lui ??
Blogul acesta a luat fiinta din dorinta de avea un spatiu unde sa scriu ceea ce Duhul Sfant ma va inspira, atat ganduri de incurajare cat si lucruri care la prima vedere pot parea dure, si chiar daca adevarul doare, nu am sa ma feresc de a spune lucrurilor pe nume.
Am observat cum în loc să ajutăm , în loc să ne oferim umărul pentru a sprijini şi a sta alături de cineva până îşi rezolvă problemele, dacă cumva nu e căsătorit o să îi spunem să se căsătorească pentru că aceasta o să rezolve problema, dacă e căsătorit, o să îi spunem că familia lui trebuie să rezolve problemele pe care le are. Ne spălam pe mâini imediat, parcă responsabilitatea mea este aceea de a gasi pe altcineva să se ocupe de problema celui care tocmai îşi descarcă inima în faţa mea, în loc să izbucnesc în plâns alături de el, în loc să-i spun că se poate baza pe sprijinul meu. Şi dacă nu pot să plâng cu el, atunci mai există o soluţie, să strig la D-zeu să aibă milă de mine, să mă facă să pot să simt cu cel ce suferă, să urlu în rugăciune pană când inima mea va fi sensibilizată şi dezgheţată.
O sa îmi spui că fiecare om are stilul lui, că tu eşti mai distant din fire. Sunt mulţi oameni care ţin la stilul lor ca la cea mai de preţ avere. Pavel nu a avut tocmai un temperament plin de afectivitate, din fire era un om dur, stilul lui nu era caracterizat prin compasiune şi milă, nu era din seamăn afară de iubitor cu cei din jur. Dar Pavel s-a întâlnit cu Isus, şi din momentul acela, ţelul vieţii lui a fost acela de a renunţa la stilul pe care îl avea, de a se lepăda de stilul lui şi de a îmbrăţişa stilul lui Isus.
Şi aşa un om care din fire nu era un om foarte afectiv, s-a transformat într-un propovăduitor al iubirii şi unul care a trăit ceea ce a predicat. Un om care înainte de convertire avea pasiunea de a vedea oamenii murind, care avea comportamentul unui adevărat terorist, după ce a făcut cunoştinţă cu DRAGOSTEA a învăţat ce înseamnă a îmbrăţişa oamenii, a plânge pentru ei, a-i ţine de mână şi a-i încuraja. Înainte, pentru Pavel nu era confortabil să facă lucrurile acestea, probabil că îi credea slabi pe cei care le faceau, dar întâlnirea cu inima lui Isus a schimbat totul în gândirea şi umblarea lui.
O să imi spui că ţi se pare normal să fi rece şi că nu vezi nimic greşit în asta, că aşa eşti tu şi nu vezi nici un motiv pentru a schimba lucrurile, aşa e mai bine, aşa e moda, aşa e cultura, aşa ai fost crescut, aşa te simţi tu bine. Ce s-ar întâmpla dacă Isus ar prelua stilul tău, cultura ta şi s-ar comporta cu tine cum te comporţi tu cu prietenii tăi, cu apropiaţii tăi, cu cei din jurul tău? Din moment ce eşti mulţumit cu tine şi cu felul tău de a fi, bănuiesc că ar trebui să fi mulţumit de un Isus rece şi insensibil la inima ta, de un Isus căruia să îi spui: “Doamne te iubesc”, şi El să îţi răspundă sec şi cu o doză evidentă de orgoliu: “bine”, de un Isus în faţa căruia să îţi verşi inima, şi El să se uite în altă parte.
Nu ştiu cum arată cultura ta personală, nu ştiu exact în ce constă, dar ştiu că Împărăţia lui D-zeu stă în DRAGOSTE, BUCURIE, PACE, ÎNDELUNGĂ RĂBDARE, BUNĂTATE, FACERE DE BINE, CREDICIOŞIE, BLÂNDEŢE, ÎNFRÂNARE A POFTELOR. Aceasta e cultura Imparatiei lui D-zeu, acestea sunt legile după care funcţionează şi dacă cumva cultura ta nu coincide cu cea a lui Isus, cultura şi stilul tău te vor împinge la a-ţi hrăni firea în fiecare zi şi de a-ţi săpa singur groapa.
lepadati dar orice rautate!!!!
INTELEPCIUNEA CARE VINE DE SUS ESTE INTAI CURATA, APOI PACINICA, BLANDA, USOR DE INDUPLECAT, PLINA DE INDURARE SI DE RODURI BUNE, FARA PARTINIRE, NEFATARNICA ( Iacov 3:17)
LEPADATI DAR ORICE RAUTATE, ORICE VICLESUG, ORICE FEL DE PREFACATORIE, DE PIZMA SI DE CLEVETIRE SI CA NISTE PRUNCI NASCUTI DE CURAND SA DORITI LAPTELE DUHOVNICESC SI CURAT, PENTRUCA PRIN EL SA CRESTETI SPRE MANTUIRE, DACA ATI GUSTAT IN ADEVAR CA BUN ESTE DOMNUL!! ( 1Petru 2:1-3)
CE S-AR INTAMPLA DACA ISUS AR PRELUA STILUL TAU SI S-AR COMPORTA CU TINE LA FEL CUM TE COMPORTI TU CU APROPIATII TAI, CU PRIETENII TAI ? DACA RASPUNSUL LA INTREBAREA ACEASTA ITI DA EMOTII, SAU TE INGROZESTE, ATUNCI SCHIMBA-TI STILUL !
Bunul simt al majoritatii oamenilor consta in faptul ca stiu sa salute pe strada foarte frumos, sau ca in tramvai dau locul lor unei batrane care sta in picioare. Dar foarte multi din cei care au o imagine de « om al bun simtului », carora nu ai ce sa le reprosezi cand e vorba de lucrurile exterioare, de regulile rigide din societate, sunt niste brute unse cu toate alifiile, cand trebuie sa se raporteze la sufletul aproapelui.
Auzi despre unul si altul ca sunt oameni respectuosi, dar cati din cei care stiu sa se comporte in societate, stiu sa fie atenti cu sufletele celor din jurul lor. Probabil ca din nebagare de seama, din nestiinta, din imaturitate fiecare dintre noi ne-am comportat macar odata intr-un mod de care acum ne este rusine. Probabil ca nu exista nici o fiinta umana care sa fi fost perfecta la acest capitol. Gasesc o scuza pentru cei care nu isi dau seama ce fac, dar din pacate sunt destui care inteleg bine ce fac si totusi continua sa umble in rautate crezand ca nimeni nu le poate face nimic. Si la urma urmei asa este, nimeni nu le poate face nimic, cu exceptia Unuia care rasplateste fiecaruia dupa faptele pe care le face. Daca crezi ca sunt prea dura, probabil ca nu traim pe aceeasi planeta, sau poate ca tu inca nu te-ai izbit de realitate.
Bunul simt nu inseamna a saluta pe fiecare om de pe strada ci a respecta fiecare suflet pe care il intalnesti.
Duceti-va de la Mine…….
DUCEŢI-VĂ DE LA MINE, BLESTEMAŢILOR ÎN FOCUL CEL VECINIC CARE A FOST PREGĂTIT DIAVOLULUI ŞI ÎNGERILOR LUI!
CĂCI AM FOST FLĂMÂND ŞI NU MI-AŢI DAT SĂ MĂNÂNC, MI-A FOST SETE ŞI NU MI-AŢI DAT SĂ BEAU, AM FOST STRĂIN ŞI NU M-AŢI PRIMIT, AM FOST GOL ŞI NU M-AŢI ÎMBRĂCAT, AM FOST BOLNAV ŞI ÎN TEMNIŢĂ ŞI N-AŢI VENIT PE LA MINE!!
Nu ştiu cum eşti tu, dar pe mine m-au trecut fiorii când am copiat aceste cuvinte din Biblie. Întreaga filosofie de viaţă a lui Isus e bazată pe slujire, slujirea aproapelui. Cei care au venit înaintea Domnului şi făceau parte din a doua categorie, cei care au fost respinşi, aveau şi ei pretenţia că sunt ai lui D-zeu, au fost tare miraţi că li s-a spus: “duceţi-vă de la Mine”. Nu au înteles cum se poate aşa ceva, au cerut argumente, erau siguri că au dreptul la a moşteni Împărăţia cerurilor, erau membrii într-o biserică, cântau în cor, probabil că mulţi dintre ei se îndeletniceau cu predicarea Cuvântului, probabil că prin unii se faceau semne şi minuni dar…….. surpriză mare, D-zeu le-a spus simplu şi clar “duceţi-vă de la Mine”.
Bănuiesc că dacă pe vremea lui Isus ar fi fost telefoane şi internet, ar fi existat şi o fraza dedicate acestora. Probabil că Isus ar fi spus: Am fost bolnav şi în temniţă şi nu m-aţi sunat să mă întrebaţi ce mai fac, să mă încurajaţi, să petreceţi timp cu mine, să mă faceţi să râd, să mai uit de probleme, am fost bolnav şi în temniţă şi nu v-aţi deranjat să îmi scrie-ţi un e-mail ca să mă înveseliţi, să mă faceţi să simt că sunteţi alături de mine în încercarea asta.
Nu e un lucru usor să te implici în a-i ajuta pe cei din jur, e un risc de fiecare dată, s-ar putea să fi interpretat greşit, s-ar putea ca în loc de un mulţumesc să primeşti altceva în schimb, s-ar putea ca la sfarşit să nu vezi nici un rezultat în urma eforturilor tale, dar voia lui D-zeu nu se schimbă în funcţie de situaţie. Dragostea şi facerea de bine, bunătatea sunt roade ale Duhului Sfânt pe care trebuie să le trăim indiferent de circumstanţe, dacă nu vei vedea aici pe pământ rezultatul, sau răsplata, cu siguranţa că D-zeu nu se lasă dator, în cer o să rămâi surprins de tăvălugul de răsplată.
Dacă ai trecut prin încercări mai ales pe termen lung, probabil că ai remarcat cât de mult te poate ajuta o încurajare venita prin surprindere, un zâmbet, un cuvânt, un telefon, un mesaj din care să înţelegi că nu eşti singur. Şi poate ca ai observat că dacă ajungi să cerşeşti acest ajutor, efectul binefăcător al acestui ajutor se diminuează simţitor.
Isus NU a spus: Am fost bolnav şi în temniţă şi am tot strigat după ajutorul vostru şi nu l-am primit. Nu! De fapt Isus vrea să spună: “Voi aţi ştiut că eu sunt bolnav, şi că sunt în temniţă, dar nu v-aţi deranjat să veniţi pe la mine, să mă ajutaţi. O dată, după multe insistenţe, aţi venit să mă vedeţi mi-aţi adus o ciocolata şi un suc şi gata, “v-aţi făcut datoria”, doar că eu aveam nevoie de prieteni pe termen lung, ciocolata şi sucul acela au ţinut o zi, dar problemele mele au ţinut ani de zile; aveam nevoie de un telefon la cateva zile, iar în momentele în care mă simţeam foarte rău, de un telefon în fiecare zi, sau la fiecare 2 ore, aveam nevoie de vizitele voastre cât mai des, aveam nevoie de zâmbetul vostru, de încurajările voastre frecvent, dar voi nu aţi înţeles asta nici măcar după ce v-am spus că am nevoie de ajutorul vostru.
Dacă ştii că cineva are nevoie de ajutor nu aştepta ca acel om să vina la tine să îţi ceară ajutorul, ia-l prin surprindere şi ajută dacă poţi. Sunt unii oameni care profită de boala sau problema lor şi manipulează pe cei din jur, dar sunt oameni care suferă de bun simţ şi nu se vaită, s-ar putea să rabde la infinit în singurătate fără să îşi strige durerea, care într-un fel sau altul sigur se va vedea pe faţa lor sau în comportamentul lor, dar nu vor să deranjeze pe nimeni cu disperarea lor. Dacă îţi dezvolţi preocuparea pentru a ajuta pe cei căzuţi, o să observi asta pe feţele lor şi îi vei lua prin surprindere oferindu-ţi sprijinul fără ca aceştia să ţi-l fi cerut. Oare ştii ce impact poate avea asupra lor un ajutor venit din senin, de la un frate sau soră sau prieten care sesizează că e dărâmat, că duce o povară prea grea pt el?????? Oare ştii ce efect poate avea hotărârea ta de a ajuta fără să ţi se fi cerut ajutorul???? Oare ştii că poţi scoate omul din groapă cu un telefon dat prin surprindere, doar pentru că te-ai gândit că el sau ea are nevoie de încurajarea ta?? Oare ştii că poţi “învia pe cineva din morţi” cu o îmbrăţişare pe care nu ţi-a cerut-o, deşi şi-o dorea, dar din prea mult bun simţ nu vrea să deranjeze pe nimeni cu durerea lui???
D-zeu a pus în preajma noastră oameni de care trebuie să avem grijă, prieteni de care trebuie să avem grijă, necunoscuţi de care trebuie să avem grijă. Trebuie să avem grijă unii de alţii , pentru că dragostea a fost scopul pentru care D-zeu ne-a creat. Biserica e un loc în care toate problemele ar trebui să îşi găsească rezolvare, în care slujirea să fie necondiţionată şi niciodată una venită în urma cerşitului
Isus tanjeste dupa noi
Il cunostem pe D-zeu intr-un mod atat de superficial, cand dorinta Lui cea mai mare este sa se lase gasit de noi, sa dezvolte cu noi o relatie intima, de prietenie. Mi-e ciuda pe mine ca nu stiu cum sa ma dezlipesc cu totul de mediul nociv in care traiesc si sa calc si sa raman permanent pe taramul acesta al relatiei intime cu El. Stiu ca acest loc e singurul loc care m-ar face sa imi gasesc echilibrul absolut, stiu ca a locui in prezenta Lui palpabila e singurul lucru care mi-ar deschide ochii sa vad mai mult decat pojghita aceasta religioasa de care ma izbesc de cand ma stiu pe lume.
Au fost momente in care am gustat din aceasta atmosfera cereasca, in care m-a cuprins frica aceea sfanta pentru ca ma aflam in prezenta Lui si parca era nedrept pentru un vierme ca mine sa stea in aceeasi incapere cu El, sau momente in care m-am minunat din adancul fiintei ca desi El e atat de maret si puternic, aceasta maretie nu m-a strivit ci dimpotriva m-a facut sa simt ca traiesc.
Nu stiu de ce imi aduc aminte de experienta aceasta chiar acum, poate ar trebui sa scriu la revelion despre ea, dar probabil ca trebuie sa scriu acum. Anul trecut la trecerea dintre ani, am hotarat sa stau acasa si sa ma rog, si asta am si facut, am dat drumul la muzica si am stat nu mai stiu cat…..2 sau 3 ore am stat cu Isus, am vorbit cu El, m-am inchinat Lui si pur si simplu am hotarat sa petrec timp cu El. A fost un timp extraordinar ca de fiecare data cand simti ca El se manifesta in tine sau in vecinatatea ta, cand ai impresia ca daca ai intinde mana ai putea sa Il atingi. Si…… la 12 noaptea m-am oprit brusc din partasia cu El ca sa vad artificiile, am vb cu vreo 2 prieteni la telefon, asta a durat vreo10 min, dupa care am revenit la mine in camera. Cand am deschis usa camerei, am simtit ceva ce niciodata nu am mai simtit….. El ma astepta in camera……… As vrea sa pot sa descriu in cuvinte dar nu ma pricep, pur si simplu a asteptat ca eu sa ma satur de artificii si de vb cu prietenii si sa revin sa stau cu El. Tot ce am putut sa spun gatuita de uimire a fost : M-ai asteptat ???? si m-am aruncat pe jos pe covor, pentru ca m-am blocat pur si simplu, mi-a pierit glasul, am incercat in tacere cu simturile intinse la maxim sa inteleg ce se intampla. Nu L-am vazut fizic, dar camera mea era plina de El. A fost atat de adevarat incat uite ca am curajul sa scriu lucrurile acestea chiar daca unii o sa creada ca exagerez sau inventez.
Si-atunci am inteles ca El tanjea mai mult sa stea cu mine decat tanjeam eu sa stau cu El. Ne iubeste atat de mult incat bucuria Lui cea mai mare e sa stea cu noi, sa ne binecuvinteze cu prezenta Lui, dar niciodata nu o sa ne duca cu forta in prezenta Lui, ci va astepta ca noi sa ne terminam treburile, ca noi sa intelegem ca viata asta fara El e o mare aiureala, va suferi ca lipsim de la intalnirea cu El, dar va astepta si cand noi vom deschide usa camerei unde vrem sa petrecem timp cu El, se va bucura nespus pentru ca aceasta e bucuria Lui cea mai mare.
“blestemat sa fie omul care se increde in om”-verset folosit ca perdea care sa acopere lipsa noastra de caracter
De fiecare data cand esuam intr-o relatie de orice fel ar fi ea, primim replica bine cunoscuta : Blestemat sa fie omul care se increde in om. In majoritatea cazurilor oamenii flutura acest verset aiurea, ne place foarte mult sa ne ascundem in spatele acestor vorbe, sa mascam rezultatul comportarilor noastre jenante printr-un limbaj religios, biblic. Parem spirituali, chiar foarte spirituali, dar ar fi mult mai eficient sa gandim ce vorbim……
Oare ce s-a intamplat cu Pavel care a spus: “ma incred in voi in toate privintele” ? Oare ce se intampla cu intreaga Biblie care emite niste principii pe care daca le puni in aplicare ajungi chiar si fara sa vrei, un om de incredere. Nu cred ca Biblia se contrazice pe sine,…….
Daca “Blestemat sa fie omul care se increde in om” ar fi intr-adevar potrivit pentru a te spala pe maini de o relatie esuata, ma intreb oare de ce intr-o casnicie cei doi au incredere unul in altul, si nu isi cladesc relatia pe suspiciune, retinere si raceala, e periculos sa te trezesti cu un blestem pe cap
D-zeu ne vrea oameni de incredere, oameni de cuvant, oameni radicali si dintr-o bucata, fara complicari inutile. El a creat biserica tocmai ca aceste relatii de incredere sa se dezvolte si sa creeze o atmosfera de armonie. Dragostea in sine pusa in aplicare te transforma intr-un om de incredere, roadele Duhului Sfant sunt menite sa aduca atata armonie in relatiile dintre oameni incat sa te poti baza pe cel de langa tine, pe vorbele lui, pe atitudinile lui.
“Blestemat sa fie omul care se increde in om”, are cu totul alta conotatie. Cand omul devine mai important ca D-zeu, cand cineva slujeste omului respectiv in detrimentul slujirii Domnului, atunci intr-adevar este o problema foarte mare si omul va culege ce a semanat.
“Blestemat sa fie omul care se increde in om”, se poate aplica foarte usor relatiilor in care omul a devenit egalul lui D-zeu, si e privit ca un zeu.
Va rog eu, daca se poate cei care cititi aceste randuri, nu mai folositi acest verset din instinct, fara sa ganditi. Nu am cum sa fac o campanie impotriva folosirii aiurea a acestui verset, dar m-am saturat sa aud din nou si din nou, acest verset folosit ca pe o perdea care sa ascunda lipsa de caracter, de educatie si de bun simt in relatiile dintre noi. Daca am lucra putin sau putin mai mult la caracterul nostru, daca am muri fata de firea noastra, daca ne-am autoeduca si am lupta pana la sange impotriva firii cu siguranta ca relatiile pe care le avem s-ar imbunatati simtitor, si nu am mai fi tentati sa strangem in brate acest verset in situatii in care nu se potriveste deloc.
statornicia lui isus
Am citit la un moment dat un text pe care l-am citit de o gramada de ori dar de data aceasta intr-o noua lumina a Duhului Sfant care mi-a deschis mintea sa inteleg lucruri noi. Marcu 5 :21 :43, despre invierea fiicei lui Iair. Este foarte interesant, sa citesti si sa urmaresti felul in care a lucrat Isus, cum s-a comportat El si cum s-au comportat oamenii. Isus s-a bazat pe lucrurile care nu erau vizibile cu ochiul liber, pe voia lui D-zeu care nu se schimba, stia ff bine ca voia Tatalui e desavarsita. Oamenii in schimb s-au bazat pe sentimente, pe circumstante pe lucurile care se vad cu ochiul liber si au reactionat ca atare.
Ce a facut Isus cand Iair a venit la El sa ii spuna ca fiica lui e pe moarte? Nu a intrat in panica, nu a inceput sa fuga la casa lui Iair ca nu cumva fata sa moara si sa rateze momentul. A ramas relaxat pt ca stia care e voia lui D-zeu si se baza exclusiv pe aceasta, nicidecum pe sentimentele de disperare ale oamenilor. In drumul spre casa lui Iair a vindecat-o pe femeia care avea o scurgere de sange de 12 ani, ba mai mult a stat de vorba cu ea. Probabil ca altcineva i-ar fi spus sa astepte, tocmai are un caz extrem si nu are timp de pierdut. Isus nu era panicat de o eventuala moarte a fetei lui Iair pt ca stia ca Tatal invie chiar mortii, era ancorat total in certitudinile pe care le avea de la Tatal si nu in sentimente.
Chiar inainte sa ajunga la casa lui Iair, Isus este anuntat de niste trimisi ai fruntasului sinagogii, un om religios si care teoretic trebuia sa aiba o atitudine conforma cu voia lui D-zeu, ca fata a murit si nu mai are rost sa mearga degeaba. Isus ignora pur si simplu lucrurile acestea, priveste dincolo de lucrurile care se vad cu ochiul liber, priveste la voia lui D-zeu care e clara, limpede: vindecare, restaurare si inviere. Isus ajunge la casa lui Iair si ce gaseste acolo? O gramada de oameni care plang, se vaita si care jalesc. Isus le spune ca fata nu a murit ci doarme, la care cei din jur incep sa isi bata joc de El.
Iti dai seama ce indrazneala pe Isus sa contrazica lucrurile evidente, sa calce in picioare logica umana. Uite ca Isus nu s-a sfiint sa ignore pur si simplu ratiunea si logica umana si sa se uite la ceea ce spunea Tatal din cer.
Isus doar cu apostolii si parintii fetei, nelasand necredinta celor din jur sa intre in camera ( vezi vers 40) invie fetita si in felul acesta implineste voia Tatalui, In timpul acesta cei care odinioara plansesera si apoi isi batusera joc de Isus, acum erau inmarmuriti de uimire.
In toata povestea aceasta e un lucru pe care daca noi ca si crestini il punem in aplicare vom iesi biruitori asupra oricarei probleme. De la inceputul povestirii pana la capat Isus a avut aceeasi atitudine, nu s-a schimbat nici o secunda. De la inceput a stiut ca indiferent care este situatia fetei, nu e nimic prea greu pt El sa rezolve problema. Stia care este voia Tatalui si a stat neclintit pe voia Lui fara sa se lase influentat de lucrurile evindente din punct de vedere logic pe care le-a intalnit. Vindecarea si invierea erau in mintea Lui de la inceput si asa cum a inceput in mintea Lui asa s-a sfarsit in realitate prin invierea efectiva a fetitei.
Acum uita-te la reactia oamenilor. La inceput disperati ca fata moare, apoi dupa ce moare chiar liderul sinagogii ii spune lui Isus ca nu mai are rost sa vina ca moartea e moarte nu te poti opune ei. Apoi oamenii din jurul casei care plangeau si se vaitau, care brusc incep sa isi schimbe atitudinea si sa isi bata joc de Isus si de ideile Lui ‘deplasate’. Aceeasi oameni dupa ce vad fetita inviata si sanatoasa, sunt coplesiti de uimire si mirare
Oamenii astia in decurs de cateva minute poate jumatate de ora au trecut prin toate starile posibile, s-au schimbat ca vremea de la un minut la altul pt ca se bazau pe lucrurile care se vad, pe logica umana, pe sentimente, pe circumstante. Isus a fost constant in reactiile Lui pt ca a avut siguranta ca voia lui D-zeu e aceeasi si nu se schimba, pe cand oamenii s-au bazat pe ceva inconsistent, care azi e, maine nu e.
2 Crinteni 4 :18 pentru ca noi nu ne uitam la lucrurile care se vad ci la cele ce nu se vad, caci lucrurile care se vad sunt trecatoare pe cand cele ce nu se vad sunt vesnice
Eu am fost atinsa de intelesul acestui text, si vroiam sa il impartasesc cu tine. Este ceva important pt fiecare crestin sa stie practic cum sa traiasca in lumea aceasta plina de probleme.
Mila – o pacaleala?????
Mulţi oameni au impresia că dacă le este milă de cel în probleme, e suficient, au impresia că sentimentul de milă e suficient ca sa poată să spună că şi-au făcut datoria. Doar mila în sine nu valorează nimic, dacă mila nu e învăluită de dragoste şi dacă nu duce la fapte concrete, sentimentul acela e doar o păcăleală. Această milă care rămâne doar la nivel de sentiment şi nu duce la nimic concret, e de fapt o minciună diavolească, care ne face să credem că avem un suflet atât de bun şi curat, doar ne este milă de x şi y care trec prin încercări, suntem în stare să vărsăm şi o lacrimă dar e prea mult să întindem o mână de ajutor.
Incredibil dar MILA nu este o roadă a Duhului Sfânt……. !!! Ştiu că este greu de crezut, dar Galateni 5:22 spune “Roada Duhului dimpotrivă este: DRAGOSTEA, BUCURIA, PACEA, ÎNDELUNGA RĂBDARE, BUNĂTATEA, FACEREA DE BINE, CREDINCIOŞIA, BLÂNDEŢEA, ÎNFRÂNAREA POFTELOR.
Isus a fost însufleţit de dragoste bazată pe compasiune şi milă faţă de cei în nevoi, şi le-a slujit prin fapte. Nu am găsit nicăieri în Bibie vreun caz în care Isus să stea undeva şi să plângă de mila cuiva dar să nu intervină în a-l ajuta. Avem obiceiul de a ne făli, de a ne mândri cu acest sentiment aparent nobil, dar care nu are nici o valoare dacă nu e însoţit de fapte, de fapte de slujire. De câte ori nu ai auzit pe cineva spunând : vai, mi-e aşa de milă de fratele sau sora asta….îmi rupe inima, nici nu pot să mă gândesc la cât de greu e încercat, vai, vai , şi iar vai. Dacă e doar atât, cine are de câştigat din toată telenovela asta a milei ???
Isus NU a spus: Duceţi-vă de la mine, căci am fost flămând şi nu v-a fost milă de mine în adâncul vostru, mi-a fost sete şi nu v-a fost milă de Mine, am fost străin şi nu v-a fost milă de Mine, am fost gol şi nu v-a fost milă de Mine, am fost bolnav şi în temniţă şi nu v-a fost milă de Mine”
Isus a vorbit de fapte, nu de sentimente înduioşătoare care dacă ramân doar la nivel de sentimente nu valorează nici doi lei. Unii dintre noi am fi fericiţi ca mila să fie o roadă a Duhului Sfânt, dar uite că nu e, în locul milei e trecută de exemplu: FACEREA DE BINE…care e o acţiune, ceva concret, sau CREDINCIOŞIA în a ajuta oricât de mult timp e nevoie de ajutorul tău, sau ÎNDELUNGA RĂBDARE când cel pe care îl ajuti devine cam enervant din cauza problemelor pe care le are, sau BUCURIA şi BUNATATEA care teoretic ar trebui să însoţească slujirea noastră.
Mila poate deveni o unealta foarte sireata a diavolului…….Milosilor din toata lumea, vegheati, doar cu mila nu se intra in Imparatia lui D-zeu. Mila fara fapte este moarta.
CEA MAI IMPORTANTA DECIZIE
D-zeu are nevoie de un semnal din partea ta, ca sa poata sa toarne tot ce are in inima lui de Tata, pt tine. E absolut nerabdator sa toarne TOT ce are El mai pretios si mai valoros, peste tine. Inima Lui de Tata perfect tanjeste dupa acordul tau, pt ca planurile Lui perfecte cu privire la tine sa poata sa se declanseze la maxim. Fiecare om are sadit in genele lui nemultumirea fata de impliniri partiale, sufletesti sau de alta natura si are o foame continua dupa impliniri desavarsite. Omul e asa pt ca D-zeu l-a creat in felul acesta, pt ca intotdeauna D-zeu a vrut o viata din belsug pt cei care accepta, care isi dau acordul de a fi partasi ai planului Sau desavarsit. A trai intr-o zona gri, neclara………asta pe langa faptul ca, consuma psihicul uman, devasteaza inima Lui plina de dragoste. Imagineaza-ti ca iubesti pe cineva cu toata fiinta, ca esti capabil sa ai grija de acea persoana in absolut orice privinta si sa o ajuti sa atinga desavarsirea, implinirea, in fiecare parte a fiintei ei. Dar nimic din capacitatile tale si bunele tale intentii nu pot ajunge la acea persoana preaiubita de tine, decat daca primesti acordul ei, o acceptare radicala, definitiva.
Ceva asemanator se intampla cu relatia dintre noi si D-zeu, doar ca D-zeu e perfect si ca nu e nici o sansa de a gresi in intentiile Lui.
Imi imaginez ca cunosti multe lucruri in ce-L priveste pe D-zeu. Dar cu toate astea, viata din belsug, revarsarea cerului peste tine din plin, asteapta un semnal din partea ta. Semnalul acesta, atunci cand te vei hotari sa il dai lui D-zeu, va declansa ceva care intrece orice asteptare.
Am inceput sa iti scriu acest mesaj cu gandul si sentimentul ca esti un om care vrea mai mult, si care nu se multumeste cu putin. Am vazut cu ani in urma la tv o reclama care mi-a intrat in minte pt totdeauna. Spunea asa: DE CE SA TE MULTUMESTI CU PUTIN CAND POTI AVEA TOTUL? Cand am constientizat ce inseamna vorbele astea……… ! Noi oamenii avem la dispozitie TOTUL si cu toate acestea desi vrem TOTUL, datorita firii noastre ajungem sa traim cu PUTIN.
Uneori ar fi foarte bine daca D-zeu ar putea sa apese pe un buton si sa ne faca sa alegem lucrurile care aduc viata, si nu o oarecare viata ci una din belsug. Dar uite ca El ne-a dat libertatea deplina de a alege, de a alege PUTINUL, de a alege NIMICUL, sau de alege TOTUL.
Unii oameni mi-au spus ca e greu sa iei decizii radicale, dar eu nu inteleg de ce e nevoie de un anume timp de gandire cand e vorba de o alegere clara, intre viata si moarte, intre a avea protectie totala din partea lui D-zeu si a trai intr-o jungla unde nimic nu e sigur. Poate ca aparentele obligatii chinuitoare ii sperie pe oameni sa il accepte pe D-zeu, dar si asta e o legenda falsa despre D-zeu si voia Lui. Pt ca, a trai in voia Sa nu e ceva chinuitor, a trai dupa niste norme care au ca si consecinta binecuvantarea e ceva ce fiecare om ar trebui sa –si doreasca din toata inima. Pentru a alege intre o cale care are consecinte devastatoare dar care e usoara, e in fire, nu trebuie sa faci nici cel mai mic efort sa culegi consecintele dramatice ale pacatului si a alege o cale care iti spune din start ca are ca si consecinte binecuvantarea deplina, mi se pare ca nu e nevoie de timp de gandire. E simplu, chair f simplu. E nevoie de un minut, poate mai putin de atat, pt ca omul insetat dupa implinire launtrica sa o si gasesca prin alegerea Lui, a lui Isus. Nimeni nu poate face alegerea asta in locul altcuiva si a trai intr-un spatiu nesigur cand siguranta e accesibila, la un pas de tine…………… .Firii noastre i-ar placea o cale de mijloc, doar ca asa ceva nu exista, in schimb exista mantuirea lui Isus care se poate primi intr-o secunda, pt ca ne sta la dispozitie tuturor, chiar cu scopul de a ne scoate din zona gri intr-o zona clara, sigura care garanteaza inimii noastre exact ceea ce are nevoie.
Acum, ma apropii de incheiere si ma rog ca D-zeu sa te ajute chiar acum sa nu mai astepti nici macar o zi, fara sa iei decizia radicale pe care El le astapta de la tine ca sa poata declansa cerul in inima ta.
NU TE MULTUMI CU PUTIN CAND POTI AVEA TOTUL, CAND POTI AVEA CERUL IN INIMA TA, CAND POTI AVEA SIGURANTA SI GARANTIA IN TOATE ASPECTELE VIETII TALE.
SPARGE-I FATZA ISPITEI
Daca ai castigat batalia la nivelul gandurilor ai castigat totul, iar daca ai pierdut aceasta batalie infrangerea te va duce fata in fata cu iadul. E important sa gandim logic lucrurile astea pt ca in felul acesta e mai usor de pus in aplicare.
Dupa cum stii pacatul indiferent cum arata intotdeauna porneste de la nivelul gandurilor, aici se da batalia, in mintea omului. Pornirile firii umane isi au punctul de pornire, mintea si gandurile. Si daca ispita nu e atacata din start se ajunge intotdeauna intr-un punct din care greu se mai da inapoi. Cel mai mic compromis cu gandurile murdare sau alt fel de ganduri duce la un drum fara intoarcere si apoi la regrete nesfarsite. Diavolul e siret si intotdeauna va sugera ca nu e nici o problema daca te gandesti un pic ca doar nu faci nici un rau. Dar permitand gandului murdar sa poposeasca in mintea ta fie si pt un minut, firea noastra va antrena alte si alte ganduri si e cumplit de greu sa te mai opresti..
Asa ca trebuie exterminate gandurile astea din start, din prima clipa cand ele apar in minte, trebuie facute pur si simplu praf si pulbere. Imagineaza-ti urmatoarea scena. Imagineaza-ti ca ai in fata un om rau care te-a enervat la maxim si ca bataia e permisa. Omul asta merita o bataie crancena si chiar te apuci sa ii tragi o mama de bataie sora cu moartea. Vrei sa il faci praf si pulbere, pumni in gura si picioare in stomac pana il desfigurezi si cade lat fara vreo reactie. Nu mai e in stare de nici macar un gest, pt ca e fara cunostinta, e terminat, sfarsit, nu mai e capabil de nimic.
Exact asa trebuie sa ne comportam cu gandurile acestea nerusinate si sirete care abia asteapta sa le lasi 5 minute in minte ca apoi sa puna stapanire pe minte si sa duca la pacat.
Cum apare gandul, il identifici ca fiind pacatos si apoi treci si ii aplici o mama de bataie, pur si simplu desfinteaza-l, mutileaza-l, fa-l praf si pulbere, pt ca daca nu, te va face el praf si pulbere. Este vorba de cine da primul, cine da hotarat cu armele pe care le are. Daca vom sta si ne va fi lene sa actionam, o sa actioneze cu siguranta gandurile murdare, nu asteapta altceva decat sa le lasam in pace.
Armele pe care noi le ai in lupta aceasta sunt suficient de puternice sa te faca sa biruiesti INTOTDEAUNA. 2 Corinteni 10 :4 CACI ARMELE CU CARE NE LUPTAM NOI NU SUNT SUPUSE FIRII PAMANTESTI CI SUNT PUTERNICE, INTARITE DE D-ZEU CA SA SURPE INTARITURILE
Pe fiecare gand in parte (care e in dezacord cu voia lui D-zeu) pune-l la pamant sub picioarele tale, cu autoritatea pe care o ai in Hristos. 2 Corinteni 10 :4 NOI RASTURNAM IZVODIRILE MINTII SI ORICE INALTIME CARE SE RIDICA IMPOTRIVA CUNOSTINTEI LUI D-ZEU SI ORICE GAND IL FACEM ROB ASCULTARII DE HRISTOS. Pt inceput poate parea obositor sa te iei la tranta cu fiecare gand murdar care vine dar cu timpul impotrivirea si vegherea ta permanenta il va face pe diavol sa se vada invins.
Poate ca nu iti iese din prima la perfectie lupta aceasta, pot interveni momente in care sa te simti infrant pt ca nu intelegi poate din prima mecanismele asa cum trebuie, dar cu timpul daca perseverezi in aceasta lupta iti va intra in instinct si nici macar nu va mai trebui sa te gandesti ca trebuie sa te lupti ca o vei face automat si vei distruge pe rand orice atac al diavolului asupra mintii tale. Mie mi-a trebuit multa vreme sa pricep cum e cu lupta asta la nivelul gandurilor, pt ca nimeni nu mi –a spus care e dreptul meu ca si crestin, dar cu timpul am descoperit in Cuvant si odata descoperit adevarul acesta ca eu ca si crestin am putere sa ma impotrivesc TUTUROR atacurilor diavolului pe toate planurile, am simtit ca am descoperit o comoara. A te lupta singur cu fortele proprii impotriva ispitelor, din start esecul da tarcoale, dar In Numele lui Isus, SUNTEM CONDAMNATI LA VICTORIE.
Biblia ne da toate indicatiile de care avem nevoie ca sa traim o viata de biruinta iar D-zeu are rabdare cu noi chiar daca nu descoperim din prima cum functioneaza lucrurile pe plan spiritual, si in fiecare zi prin Duhul Sfant ne invata lucruri noi. Totul se cladeste, caramida cu caramida, ca sa fim facuti desavarsiti si capabili sa ducem lupta ca adevarati invingatori.
Comentarii recente