biserica – asociatie culturala
Cati dintre voi merg la biserica duminica de duminica si pana acum nu prea L-au vazut pe Isus manifestandu-se intr-un mod real? O sa ma intrebi cum arata o biserica in care se manifesta prezenta lui Isus…. Nu am alt model de biserica decat cel din Faptele Apostolilor.
La noi in biserici se plange mult……..ati obserivat? O vreme am crezut ca cei care plang sunt foarte spirituali, si daca plang in rugaciune cu siguranta se datoreaza unei relatii extraordinare pe care o au cu D-zeu. Apoi m-am izbit de probleme in viata si m-am trezit ca plang in rugaciune doar pentru ca imi era greu in viata de zi cu zi, si am inceput sa ma intreb daca nu cumva se intampla la fel cu majoritatea celor care plang cand se roaga. M-am cercetat si am vazut ca sunt un om sensibil si daca cumva incep si Ii spun Domnului un aspect dureros din viata mea incep si plang, la fel cum as face daca i-as povesti unui prieten problema cu pricina. Si am tras concluzia urmatoare: in bisericile din Romania se plange foarte mult nu pentru ca am iesi cu ceva in evidenta la capitolul spiritualitate, ci pentru ca enoriasii se lupta cu viata si de foarte multe ori se simt infranti, pentru ca se simt singuri si clacheaza nervos, pentru ca teoretic stiu ca ar trebui ca cineva sa ii incurajeze, dar practic nu se intampla nimic.
Am mai ajuns la concluzia ca bisericile evanghelice din Romania in mare parte ar putea sa se constituie intr-o “Asociatie Culturala Nationala”, fiecare biserica sa aiba un functionar care sa se ocupe de banii stransi din colecte, cineva care sa aiba studii teologice ca sa fie cine sa predice si cineva cu studii muzicale. Ar fi suficient de vreme ce oricum biserica nu mai functioneaza pe bazele celei din Faptele Apostolilor.
De 2 ani de zile merg intr-o biserica nu foarte mare si ma minunez ca pana in ziua de azi nici pastorul, nici cineva din comitet, nu au venit niciodata sa ma intrebe de sanatate. Sansa e ca sunt cateva oi care au avut grija de asta……
Mai cunosc pe cineva care timp de 4 ani a mers intr-o biserica si cand sa se casatoreasca, a invitat prin telefon pastorul la nunta, doar ca acesta nu stia la nunta cui trebuie sa mearga pentru ca habar nu avea cine e persoana; nici in cazul acesta nu e vorba de o biserica mare.
Am mai ajuns la concluzia ca “cercetarea Duhului Sfant” la noi e confundata cu o emotie puternica la auzul unei cantari deosebite, sau cu emotia pana la lacrimi generata de o istorioara din care reiese ca 10 copii au ramas fara mama. La noi orice fel de plans in biserica e catalogat ca fiind rodul unei mari si profunde cercetari a D-lui. Cercetarea Duhului Sfant are urmari pe termen lung, duce la moartea fata de sine, pe cand emotia provocata de o cantare bine cantata cu versuri induiosatoare are ca rezultat final sentimente, sentimente, sentimente, care vor disparea dupa o zi, sau doua.
Si asa o biserica in care pastorul face orice altceva decat sa pastoreasca oile, cei care se ocupa cu muzica fac la repetitii pana se satura si ei, fara ca cineva sa se gandeasca ca muzica cantata bine, atinge cel mult coarda sentimentala, s-a transformat in cursul anilor in cea mai sireata arma a diavolului de a tine oamenii in mediocritate, in necunoastere a cine sunt ei in Hristos, si in infrangere.
Ma uit pe internet si vad ce se intampla in bisericile din Asia, Africa si mai nou SUA, fac o comparatie cu biserica de la noi si nu pot sa nu fiu socata. Noi avem preocupari vestimentare, cat de lunga sa fie rochia, cum sa ne legam baticul, sa purtam sau nu bratari si inele, sa ne fardam, sa ne vopsim sau nu…….Mai avem si preocupari muzicale, cat de tare sa se cante cu chitara, daca chitara electrica este pacat, daca tobele ne vor duce in iad sau nu…….. In schimb la ei, la fratii africani , asiatici si americani se intampla ca Evanghelia este propovaduita, bolnavii sunt vindecati, demonizatii eliberati, mortii invie, oamenii merg la biserica cu poverile lor si pleaca acasa fara ele.
Ce se intampla oare cu noi? Unii sunt optimisti si cred ca lucrurile se vor schimba, eu am trecut de la optimism la disperare. Nu stiu ce urmeaza dupa disperare, probabil resemnarea, dar refuz sa ma resemnez, prefer sa imi strig disperarea. De-a lungul timpului disperarea a fost cea care m-a impins sa vreau mai mult de la relatia mea cu D-zeu, disperarea umblarii prin desert, intr-un desert pe care nu l-am lasat sa ma inghita ci dimpotriva un desert in care am gasit rauri, rauri ascunse vederii dar rauri de apa vie .
Continuarea, data viitoare….
Eşti puţin pesimsit, pe lângă faptul acesta, un copil al lui Dumnezeu nu trebuie să fie în disperare în care te afli, “disperare”. Îţi înţeleg punctul de vedere şi subscriu la multe aspecte însă cred că doar bombardarea problemelor nu ajută pur şi simplu la nimic, poţi judeca şi să iei ce e bun, însă ceva mai important decât atât – ce putem face noi? Sunt prea puţini care pe lângă a observa “starea” bisericilor prezintă şi părerea lor (şi biblică) care ar putea să readucă biserică la nivelul unui creştinism autentic.
Ai vorbit deasemeni despre călăuzirea Duhului! Eu vreau să îţi pui întrebarea, şi prefer să nu-mi răspunzi, crezi că acest post a fost scris din călăuzirea Lui?
Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, nici de disperare, nici de judecată ci un duh de putere, un duh de dragoste şi un duh de chibzuinţă! Acesta este Duhul Sfânt, Duhul adevărului care vrea să ne călăuzească la tot pasul.
Ştii ce cred eu? Spre aceleaşi lucruri tind şi eu, nu te acuz, însă, criticăm foarte mult ceea ce a fost înainte, cât de rău a fost sistemul, comunismul şi de asemeni mafioţii care sunt astăzi la putere, la fel facem şi cu conducătorii bisericilor şi cu bisericile în general, însă noi, generaţia de astăzi, noi prezentul, nu facem nimic, stăm cu mâinele în sân şi ne uităm la ceea ce avem acum. Şi întrebarea logică care urmează acum e tocmai aceasta: Ce putem face noi? Ce ne cere Dumnezeu să facem? Pentru că noi suntem creştini, noi trebuie să gândim din perspectivele lui Dumnezeu bazându-ne pe voia Lui.
(sper că nu am deranjat cu nimic, am scris din inimă şi n-aş vrea să par mai acid decât tine)
septembrie 22, 2008 la 12:31 am
Nu ai deranjat cu nimic…..
Fiecare are dreptul la o parere, tu ai dreptul sa spuni ca nu e atat de grava situatia, iar eu am dreptul sa spun ca e foarte grav totul. Vizavi de faptul ca noi tinerii trebuie sa ne implicam si sa schimbam lucrurile, sunt de acord, doar ca majoritatea care vor sa faca ceva se lupta cu morile de vant.
Nu am de gand sa intru in polemica cu nimeni, sunt constienta ca odata spuse niste adevaruri dure o sa existe si reactii, doar ca eu nu am sa ma cert cu nimeni.
M-ai intrebat daca asta e calauzirea Duhului Sfant……In primul rand nu am fost acida, ci am spus niste realitati pe care daca le-ai gandi sunt sigura ca mi-ai dat dreptate, am incercat sa descriu niste comportamente pe care le credem spirituale, dar care nu sunt, am spus niste lucruri reale si am sa continui in aceeasi nota.
E bine sa spunem lucruri care sa intareasca, care sa zideasca, dar nu inteleg de ce Isus a avut tupeul sa fie violent in cateva randuri, si verbal si fizic cu cei care nu pricepeau nimic in ce priveste Imparatia lui D-zeu. Daca vei citi alte postari ale mele o sa vezi ca sunt si incurajari.
Nu spun ca ceea ce am scris este valabil pentru toate bisericile din tara, am precizat asta.
De fiecare data cand am indraznit sa spun niste lucruri care intr-adevar sunt dure dar reflecata realitatea, am fost contrazisa de unii si mi s-a spus ca exagerez. Ma intreb oare de ce?? Chiar nu inteleg…… Probabil ca se multumesc cu atat. E ok, dar eu nu pot sa ma multumesc cu atat, pentru ca am o Biblie in care vad lucruri diferite de cele pe care le vad in sistemul religios evanghelic din Romania.
Daca tie ti-e usor sa vezi oameni care nu primesc nici un ajutor de la pastori, care nu sunt bagati in seama desi asta e singura lor datorie sa aiba grija de oi, eu nu stiu ce sa spun.
M-as bucura ca biserica in care esti sa se ocupe de toate lucrurile acestea si de aici si interventia ta.
septembrie 22, 2008 la 1:01 am
Am citit tot de pe blog, inclusiv comenturile.Nu pot sa nu spun ceva, dar sunt f incurcat, chiar blocat. E spatiu liber aici la comenturi si pt diversitate, m-am instalat cu al meu coment aici. Dragostea crede totul printre altele ei insusiri…Eu personal cred in intalnirea dvs cu D-l Isus.Na, cum sa spun, desi zice undeva: “fiice ale Ierusalimului nu starniti fragostea…”,nu sunteti in contradictie cu Biblia , dar dvs mi-ati starnit dragostea. Sper sa nu ma intelegeti gresit si rau intentionat.Nu se poate sa admiri pe cineva, hai sa zic doar pt inteligenta si pretuindu-l asta mult,sa nu fie altceva decat dragoste.Apoi, o predica unicat prin consistenta si calitate, unicat prin felul de abordare rezulta doar dintr-o intalnire perfecta cu D-l Isus. Cum sa nu cred in intalnirea dvs cu El?! Cum sa nu cred cand si mie chiar mi-a vb D-zeu? Eram in anii de liceu departe de casa, locuiam in gazda la un fr.Intr-o dimineata, inainte sa sune ceasul aveam un vis.Zburam dedesuptul nourasilor si la un moment dat auzeam ceva vag din spatele meu. Se auzea tot mai tare si am deslusit ca vb cineva. Din cele ce-mi spunea mi s-a format incredintarea ca vb insasi D-zeu. Pluteam spe sud si mi se aducea la cunostiinta ce are sa se intample in vremurile din urma pe Tera. M-am trezit din acel vis. Eram cu fata spre perete si auzeam in continuare. Nu aveam absolut nici un fel de sentiment de frica ci doar unul de mare uimire ce se poate intampla. Nu ma puteam misca nicicum si pt cateva secunde m-am concentrat la modelul de zugraveala de pe perete sa-mi pot aduce aminte unde ma aflu. La un moment dat, cel ce vb cu mine a inceput sa vb din ce in ce tot mai incet pana nu s-a mai auzit deloc. Exact in stilul care a inceput sa vb la inceput din ce in ce tot mai tare. In momentul in care nu s-a mai auzit deloc am putut sa ma misc si sa ma intorc cu fata spre camera, moment in care mi s-a sters absolut totul din minte ce mi s-a spus in vis. M-am chinuit zadarnic sa-mi aduc aminte. Un singur lucru mi-am adus aminte la un moment dat. Mi s-a spus sa fiu sare si lumina. Eu nu sunt doar scadent la implinirea acestei porunci ci falimentar. In momentul in care am aflat de evenimentele de la WorldTradeCenter am avut un sentiment ciudat, acela ca pt mine nu era ceva nou. Parca stiam lucrul acesta decand lumea. De nu e cu suparare, eu consider ca poti lua legatura si partasie cu D-zeu chiar si printr-o cantare, forma la care am o coarda sensibila decand eram copil si lipsit de grijuri. Poti lua contact cu D-zeu si sa-i simti prezenta si printr-o predica, printr-o simpla meditatie sau chiar in urma unei stiri asa cum mi s-a intamplat odata cand eram copil.Inteleg ca roada Duhului e una, iar cand simtim o partasie deosebita, doar prin puterea Duhului Sfant are loc. Vreau sa inchei si imi vine sa ma intorc inapoi cu intrebarea de nenumarate ori : cum a putut aparea asemenea predica ? Ma refer la ce ati scris pe blog. Ma minunez atat de tare ca tre sa dau afara din mine si nu pot decat sa ma mai intorc odata intrebandu-ma, sau intrebandu-va :cum de am parte sa vad o predica la acest nivel? Nu va magulesc si nu vreau sa va pricinuiesc un dezavantaj in fata diavolului sau in fata firii pamantesti. Dar cred ca o sa ajung sa va intreb si de o suta de ori acelasi lucru si nu ma pot satura sa ma minunez si sa explodez. Pai chiar era nevoie de asa ceva. As traduce acest blog de as putea in toate limbile. Puteti va rog sa ma iertati ca v-am retinut cu un mesaj asa lung? Va doresc sa aveti in continuare partasie cu D-l Isus si toate binecuvantarile din partea Lui, Amin!
septembrie 22, 2008 la 3:33 am
Pt Filip
Am citit ce mi-ati scris, si imi vine sa plang pentru ca realizez ca nimic din ce am scris nu a fost o roada a inteligentei mele, nicidecum o incercare de a-mi etala capacitatile intelectuale, ci pur si simplu o revarsare a inimii mele care s-a intalnit cu Isus. Si pentru ca de-alungul timpului s-au adunat foarte multe in aceasta inima, a trebuit sa pun pe foaie ce m-a invatat El. Stiu ca ce vine de la El e pretios, si poate misca inimi.
Va multumesc din suflet pentru cuvintele pe care le-ati scris, mai ales pentru ca mi-ati povestit despre experienta d-v, cand D-zeu va vorbit. Nu exista nimic mai minunat decat sa Il simti pe El intr-un mod real si sa te simti invalut de dragostea Lui, mai ales cand stii ca nimic nu e meritat ci totul prin har.
Sa fiti binecuvantat din plin
septembrie 22, 2008 la 3:47 am
Pt “un fir”.Daca nu e cu suparare, as vrea sa intervin.Precis ca acest post a fost scris sub aprobarea Lui D-zeu, implicit sub monitorizare permanenta din partea Lui. Mai departe nu are rost sa ne framantam. Apoi este o problema reala cu starea bisericilor. A doua problema referitor la bis este ca nu se poate face mare lucru. Doua probleme cat se poate de evidente.Nu e rau sa se tina cont de faptul ca unii au avut sansa sa treaca prin comunism ca gasca prin apa, iar pt altii ar tre sa luam in calcul cat a tre sa-si puna mintea la bataie sa-i tina piept, apoi rabdarea, cate pierderi a tre sa suporte si apoi cate perpetuari de acelasi fel. Te uiti peste populatie si vezi atat peste unii cat si peste ceilalti o impietrire inexplicabila.Daca cititi evrei cap 3: 7-19 apoi cap 4 in continuare, m-as opri la cap 3:13 in mod special. “Ci indemnati-va unii pe altii in fiecare zi cata vreme se zice : “Astazi”,pentruca niciunul din voi sa nu se impietreasca prin inselaciunea pacatului.”
Peste toti, intr-un fel sau altul, comunismul si-a pus amprenta destul de puternic. Reactia in randul celor mai de jos e cam aceeasi la toti. Deci tre observata si luata in calcul cu atentie.Sentimentul de frustrare predomina si peste cei mici si peste cei mari. Nu m-as grabi sa spun cuiva ca e cam pesimist daca ne raportam la evenimente, din contra nu e rau sa tot incercam in fiecare zi sa ne indemnam si poate reusim o partasie benefica fara de care e tragic. Apoi daca se spune sa nu ne lasam impietriti prin inselaciunea pacatului, as vrea sa stiu daca observ bine ca e un joc de toleranta aici sa-i spun asa. Eu de exemplu daca ma impietresc prin inselaciunea pacatului, nu neaparat prin pacatul meu ma pot lasa impietrit ci si prin pacatul din jur ce-l vad si tre sa-i suport efectele sau sa-i fac fata pana la un moment dat cat ma tzin bracinarile. Apoi ma gandesc insasi spre interiorul meu cate lupte am de dus, eu care mi-a dat D-zeu harul sa vad atatea minuni ce nu va vine sa credeti. Ce sa pretind la tinerii care nu au vazut ce am vazut eu, din contra sunt expusi la atatea canale…Sa ma gandesc apoi la diferentele de doctrine ce se vad relevant in predicile de pe RVE de ex? La unii neo li se imparoseaza pielea la gandul ca D-zeu ar mai face si azi minuni si ei sa multumesc sa mascheze sau sa reduca la tacere puterea Lui D-zeu in expresia Puterea cuvantului, de parca nu cumva sa vina cineva la ei sa le ceara sa faca o inviere din morti si sa ramana de rusine cu teoria. Ce se intampla cu noi, gasim totusi reflectii in Biblie, reflexii din ceeace s-a intamplat cu poporul evreu. Putem intra pe viitor in detalii de tot felul, detalii ce le consider cat se poate de valoroase. Si totusi mai tre luat serios in calcul cat de controlate sunt bisericile de un sistem ateist pur si simplu.S-auzim de bine!
septembrie 22, 2008 la 4:52 am
Noi nu ne luam invatatura de pe internet si nici macar din ceea ce se petrece in curtea altor evanghelici, fie ei si din America. Noi trebuie sa ne luam invatatura in ce priveste Biserica din Biblie.
Problemele ridicate sunt reale, dar nu sunt de acord deloc cu abordarea solutiei oferite. Plangem cand vedem ce se intampla, dar trebuie sa ramanem langa principiile Sfintei Scripturi.
In rest, multa intelepciune va doresc.
septembrie 22, 2008 la 8:39 am
Pingback: Cum (mai) funcţionează bisericile « România Evanghelică
Cat se poate de corect sa luam invatatura direct din Biblie. Deocamdata daca discutam despre solutii nu am luat si hotarari. Inteleg ca ele tre raportate la cei ce ne conduc. Sunt curios cine va mai face in curand vreun raport, iar mai tarziu la cine. Deocamdata inca e draguta situatia ca facem evanghelizari si nopti de veghe cat mai dese sa nu ne patrunda la suflet prea tare locurile libere din biserici. Cand vin si din alte parti, din alte biserici la evanghelizari, ne amintim cum a tre sa ne gandim la alte locasuri de cult tot mai incapatoare ca in cele in folosinta a tre sa stai precum chibritele. Dar deh, o sa ne consoleze mai marii nostri spunandu-ne si vaicarindu-se cu interes ca ne-a imprastiat “satana” prin America ori in Europa la la munca. Si tot el a si dezbinat si dezmembrat familii,etc. Parca am inainte episodul lu raposatul cand multi se interesau de disparuti a caror oase zaceau pe frontiere ori in cimitirul de la subsolul militiei din Moldova Noua, iar rudelor li se spunea ca sunt prin America, dar asa sunt rudele, romanii, uita de unde au plecat. Na, lupta-te cu indarjitele si inversunatele mori de vant. Gasiti oameni buni solutii asimiland la maxim si la disperare invataturile din Biblie. Incercati sa starniti dragoste mai ales tinerilor fata de D-zeu. Va rog!Pe calea dictaturii doar de dragul dictaturii si al incarcerarilor de tot felul? Altele nu-s ! Ca pana si prin cea mai nevinovata libertate ce ti-ai permis-o te pomenesti ca esti captat in slujba dictaturii. In cadrul dictaturii este permis orice. In afara, si o mica intrunire poate sa iasa cu scantei.Sper sa auzim de bine!
septembrie 22, 2008 la 11:54 am
imi aparusi pe blog cu link spre tine si am zis sa vad despre ce scrii. merge. e nevoie de cat mai multe semnale de alarma, asa ca…spor! Dupa cum probabil ai citit pe blogul meu, eu sunt cu lucrurile mai complicate. asa ca, nu te supara daca voi trece mai rar pe la tine. de fapt, nici pe la mine nu prea am mai scris de mult, si ar cam mai trebui. Toata stima lui Iisus!
septembrie 22, 2008 la 12:12 pm
Inainte de nasterea D-lui Isus a fost o perioada de patrusute ani cand nici un proroc nu mai graia nimic. D-zeu nu le mai vb evreilor. Si-a pus cineva problema, daca inainte de revenirea Lui va fi o perioada de 400 ani cand Lui D-zeu nu-i va mai pasa deloc ce se va intampla pe pamant? Ar fi nedrept de ar proceda asa? Nu prea cred.
septembrie 22, 2008 la 1:38 pm
Alexandru, daca ai fi fost atent la ce am scris ai fi observat ca nu ceea ce se intampla in alte biserici din strainatate este modelul dupa care imi ghidezi viata de crestin, am spus doar ca in multe parti ale lumii poti sa vezi Biblia vie nu doar vorbita, iar la noi ………. pauza. Deocamdata nu am alta sursa de informare decat internetul, urmaresc si alte site-uri nu doar cele romanesti si am observat si eu anumite lucruri.
Filip ai mare dreptate….
septembrie 22, 2008 la 4:36 pm
Drag(a) “roseinthedesert,”
Am studiat blogul tau intr-un mod sumar si pe langa aspectele ce tin de critica constructiva, pe care le apreciez si le considera ca framantari personale, sunt cateva lucruri cu care nu putem fi de acord. In postul fiecare cu stilul lui ?? chiar in introducere faceai urmatoarea afirmatie cu care nu pot agrea: “Blogul acesta a luat fiinta din dorinta de avea un spatiu unde sa scriu ceea ce Duhul Sfant ma va inspira, atat ganduri de incurajare cat si lucruri care la prima vedere pot parea dure, si chiar daca adevarul doare, nu am sa ma feresc de a spune lucrurilor pe nume.” Raspundem cu Scriptura. Doar autorii umani ai Sfintei Scripturi au vorbit inspirati de Duhul Sfant (2 Timotei 3:16, 17; 2 Petru 1:20, 21).
De asemenea un alt lucru asupra caruia nu pot cadea de acord este regasit in postul biserica-asociatie culturala. Aici inspre final afirmai foarte general, lipsit de argumente biblice si contemporane: “In schimb la ei, la fratii africani , asiatici si americani se intampla ca Evanghelia este propovaduita, bolnavii sunt vindecati, demonizatii eliberati, mortii invie, oamenii merg la biserica cu poverile lor si pleaca acasa fara ele.”
Da, Biserica Domnului e inca in constructie, dar astept ziua cand vom fi infatisati inaintea Mirelui, fara pata, fara zbarcitura!
septembrie 22, 2008 la 6:08 pm
Narcis, Biblia mea spune ca Duhul Sfant a fost trimis tocmai sa ne calauzeasca in tot adevarul : CAND VA VENI MANGAIETORUL, DUHUL ADEVARULUI, ARE SA VA CALAUZEASCA IN TOT ADEVARUL CACI EL NU VA VORBI DE LA EL CI VA VORBI TOT CE VA FI AUZIT SI VA VA DESCOPERI LUCRURILE VIITOARE (Ioan 16 : 13).
septembrie 22, 2008 la 11:33 pm
roseindesert,
A calauzi si a inspira sunt lucruri diferite. Duhul Sfant a inspirat doar pe autorii umani ai Bibliei, si astazi Duhul Sfant calauzeste pe toti cei care suntem regenerati.
septembrie 23, 2008 la 10:47 am
oare cum ai putea fi inspirat de Duhul Sfant fara sa fii calauzit de El? Oare cum ai putea canta in cor fara sa ai talent in ale muzicii; ureche muzicala sa-i zic asa? Nu sunt tocmai diferite deoarece consider ca inspiratia e parte din calauzire.
septembrie 23, 2008 la 1:03 pm
impulsivul, egocentristul, rautaciosul…Saul avea sanse sa se lase calauzit de Duhul Sfant la fel ca si cei ce ascultau predicile D-lui Isus cand le spunea ca imparatia Lui D-zeu s-a apropiat de ei. desigur ca daca s-a apropiat de ei, Duhul Sfant era la lucru. Dar…..
Viteazul David a biruit leii, ursii, pe Goliat intr-un anumit fel, prin rabdare, adica in alt fel a trecut biruitor si cu Saul iar din cauza ca facea multe boacane a tre sa se roage D-lui mereu: Te rog, nu lua de la mine Duhul Tau cel Sfant! Stia ca merita asta.
septembrie 23, 2008 la 2:23 pm
Printre evrei a ramas o intrebare neelucidata pana in zilele noastre : “Oare si Saul facea parte dintre prooroci?”
septembrie 23, 2008 la 3:04 pm
Draga V D Filip,
O sa raspund doar la comentariul tau: “oare cum ai putea fi inspirat de Duhul Sfant fara sa fii calauzit de El? Oare cum ai putea canta in cor fara sa ai talent in ale muzicii; ureche muzicala sa-i zic asa? Nu sunt tocmai diferite deoarece consider ca inspiratia e parte din calauzire.”
Raspunsul e simplu. Inspiratia apartine exclusiv Sfintelor Scripturi, si astfel ea, inspiratia, s-a incheiat. Calauzirea vine pe filonul inspiratiei sau in urma inspiratiei. Orice crestin poate pretinde calauzire, dar filtrul nostru este dupa care verificam calauzirea sa este Sfanta Scriptura, cea care este singura inspirata!
PS.: Argumentele biblice raman aceleasi si se gasesc in comentariul de mai sus!
septembrie 24, 2008 la 6:22 pm
si astfel ea,inspiratia,s-a incheiat…
ei bine dragilor eu nu cred asta…
inspiratia nu s-a incheiat…
Domnul ne-a avertizat cu privire la vremurile din urma…si anume ca vor veni si prooroci mincinosi…
atunci trebuie sa fie si prooroci care spun adevarul…
nici vorba sa se fi incheiat inspiratia…
eu nu cred ca in ultimii 200 de ani nu a existat nici un prooroc..
septembrie 24, 2008 la 10:42 pm
referitor la starea bisericilor,la modul general vorbind…
vad o adormire,un oarecare dezinteres,poate si ceva nepasare…preocupare de lucrurile materiale…
ultima data cand am vorbit cu pastorul a fost la telefon…dorea sa ne viziteze la noi acasa…
si oridecate ori ma intalnesc cu fratii din comitet m-a intreaba de sanatatea mea si a familiei mele…e tot o biserica mica…
nu va lasati descurajati de nepasarea sau dezinteresul celor din jur la adresa voastra…
daca interesul nu porneste de la ei atunci cred ca ar fi frumos sa porneasca de la voi…
intrebatii voi de sanatate..fiti voi mai deschisi daca ei nu sunt…
septembrie 24, 2008 la 11:05 pm
daca unii sunt optimisTi si cred ca lucrurile se vor schimba se vor insela…
cine a studiat sau a citit macar BIBLIA si crede,stie unde se indreapta toate lucrurile…
dar tu ROSE nu trebuie sa disperi…
uite o fagaduinta:
SI iata ca EU sint cu voi in toate zilele,pana la sfarsitul veacului.AMIN.
MATEI 27:20
Cine crede in Mine,din inima lui vor curge rauri de apa vie,cum zice Scriptura.
Ioan 7:38
disperarea e rezultatul necredintei,nerabdarii…
cred ca ai vrea ca din inima ta sa curga rauri de apa vie…sa fii o lumina pentru cei din jur…
trebuie doar sa te increzi in Isus,cuvintele de mai sus sunt cuvintele Lui…
te-a asigurat ca va fi cu tine in toate zilele pana la sfarsitul veacului,si daca crezi in El din inima ta vor curge rauri de apa vie…
increde-te in El si disperarea va disparea…
septembrie 25, 2008 la 12:20 am
Dragos, ms de incurajare…… Ai dreptate ca El e cu noi si ca nu trebuie sa fim disperati in privinta aceasta. Nici eu nu sunt disperata din cauza asta. Dupa cum multi au fost disperati in Biblie cand au vazut starea spirituala in care se gaseau cei din preajma, la fel sunt si eu. Probabil ca disperarea asta nu e tocmai una care poate fi evitata, atata timp cat multi se duc in iad din cauza ca pocaitii se ocupa cu orice altceva decat cu ce trebuie.
Ma bucur ca la tine la biserica esti intrebat de sanatate, asa-i normal, doar ca nu peste tot se intampla la fel. Si daca cineva merge ani de zile intr-o biserica si nu e intrebat de sanatate, da-mi voie sa spun ca nu ar trebui sa se deranjeze sa faca el primul pas, ar fi ceva inutil, oricum nimanui nu ii pasa de el.
Sa fii binecuvantat din plin
septembrie 25, 2008 la 1:08 am
stii Rose…cred ca Domnul exact asta vrea de la noi..sa facem primul pas..
si daca rezultatele nu se vad imediat noi nu trebuie sa ne dam batuti…
adevaratele rezultate,cele adevarate se vad dupa multa munca…
ele nu se vad imediat…
stiu si ca nu peste tot e la fel…si cred ca schimbarile trebuie sa vina de la cei care isi dau seama de c mai e nevoie,de greseli care se pot indrepta..
initiativa trebuie sa vina de la cei care vad ceea c lipseste…daca vezi ca lipseste o caramida pune-o tu,nu astepta sa o puna altii…
GANDESTSTE CA VINE UN OM NOU LA TINE IN BISERICA,E STRAIN DE CELE RELIGIOASE..DAR TOTUSI ARE INTERES…
SI CELOR DIN BISERICA TA LE LIPSESTE CALDURA SI PARTASIA,SUNT MAI RECI,MAI RETRASI…
PE EL CINE-L INDRUMA?CINE-L PRIMESTE?CINE-I EXPLICA ANUMITE LUCRURI?
CE CREZI?VA RAMANE?VA MAI VENI LA BISERICA VAZAND ATITUDINEA CELOR DIN JUR?
DACA VEZI CA LIPSESTE OI CARAMIDA PUNE-O TU,PENTRU CA NIMENI NU CRED CA AR INCHIRIA O CASA SAU AR CUMPARA UNA DACA IN EA BATE VANTU…
TU VEZI LUCRURI PE CARE ALTI NU LE VAD SAU INCA NU LE-AU VAZUT…
NU LASA SUFLETE SA SE PIARDA…
septembrie 25, 2008 la 3:08 pm
Dragos ai dreptate, sunt de acord cu tine. Trebuie sa facem primul pas cand e vb de cei care vin noi in biserica sau cand e vb de alti frati care au probleme si au nevoie de ajutorul nostru (daca te uiti pe blog am scris cateva articole cu privire la aceasta), dar daca pastorul nu te baga in seama ani de zile nu vad de ce sa faci tu primul pas pentru simplul motiv ca daca nu i-a pasat de tine si de soarta ta in toti acesti ani nu vad cum sa il loveasca dintr-o data interesul fata de viata ta.
septembrie 25, 2008 la 4:29 pm
cred ca nu ar mai tre sa spunem nimic. asa intre noi mai merge. de am putea sa ne si batem, nici o problema. numai sa avem grija sa nu predicam de jos in sus, atunci problemele nu se vor mai sfarsi niciodata si ne alegem cu sparturi in cap tot mai multe. evanghelia tre predicata numai de sus in jos, sa pleci capul si sa marturisesti si iar sa marturisesti. ati vazut, s-a intamplat cumva vreodata, eu nu am avut ocazia sa vad ca vine unul mai de sus sa zica: “uite am gresit aici, imi pare rau, iarta-ma”. tot altcineva e vinovat si nu a fost un bun implinitor al cuvantului ori regulilor. smerenia tre sa ramana undeva in paturile de jos, indiferent ca e vorba de religie sau altceva. incercati sa acuzati de ceva un sistem, o organizatie, etc…vei vedea cum se fac spalari pe maini, nu pe picioare, cum vina este aruncata in sectorul particular, nu in cel privat bine inchegat si proiectat.
septembrie 27, 2008 la 1:24 pm
si pe mine ma deranjeaza raceala din biserici.. f rar mai merg intr’o biserica in care sa vina cineva la mine si sa ma salute sa imi spuna un “bine ai venit”.. incep sa cred k bis de genu sunt p cale de disparitie.. ceea ce este f grav. oamenii care vin in biserica vin cu un motiv, fie ca sunt apasati si cauta un loc unde sa fie cineva care sa le ia povara, ori din curiozitate.. ideea e ca dak ei intra in biserica si se simt k intr’un ghetar clar ca nu o sa mai calce acolo, dar dak e inconjurat cu dragoste si cu vorbe faine va mai veni si asa ai ocazia sa il evanghelizezi. sa ii spui “vestea buna”! intr’o seara acum cativa ani m’am hotarat cu o prietena k fiecare pers noua care vine la tineret (asta pe vremea in care mergeam la tineret) sa o intampinam si sa stam cel putin 1 minut la povesti cu ea. era asa o satisfactie sa o vezi zambind si nu derutata cum isi cauta un loc printre oameni care nu ii cunoaste! se vedea bucuria pe chipul ei! haideti dak nimeni nu face asta sa fim noi altfel! ei sunt cei ce pierd.. pt k stau indiferenti.. oferind dragoste si acceptare vom avea parte de mari bucurii : ) ajuta’ne Tata sa fim diferenta care ne dorim sa o vedem!!
octombrie 20, 2008 la 3:56 pm