nu-ti parasi prietenul la greu…. (1)

A fi sau nu alături de cineva care suferă, a-l ajuta sau a-l trata cu răceala, a te jertfi din dragoste sau a sta pe margine, a fi însufleţit de dragoste sau a fi plin de cuvinte fără conţinut…..this is the question! Biserica a fost concepută de D-zeu un loc în care prietenia sa fie nelipsită, în care slujirea şi dragostea să fie baza relaţiilor dintre noi. Există o modă printre oameni, aceea de a te trezi că te-ai săturat de prietenia cu cineva tocmai când acel cineva are nevoie mai mare de tine.

D-zeu ne numeşte prietenii Lui şi din această relaţie de prietenie ar trebuie ca fiecare dintre noi să tragem anumite concluzii. Din relaţia de prietenie a lui D-zeu faţă de noi, putem afla foarte usor ce înseamnă a fi un prieten adevărat. „Eu nu dispreţuiesc un duh mâhnit”, spune Isus, „sunt alături de inima frânta”.

Din păcate majoritatea oamenilor din ziua de azi indiferent de vârsta, nu au ajuns să cunoască adevaratul sentiment de prietenie şi trăiesc relaţii superficiale, care se schimbă în funcţie de dispoziţia sufletească a celor implicaţi.

De-a lungul vieţii mulţi oameni au obiceiul de a-şi schimba prietenii ca pe ciorapi, fără să se gândească la rănile pe care şi le provoacă unii altora, răni care marchează sufletul omului pentru multă vreme, iar în unele cazuri pentru toată viaţa. Asta nu e ceva legat de vârsta, e legat de omenie sau neomenie, de lepădare de sine sau de egoism în cel mai adevărat sens al cuvântului.D-zeu ne numeşte prietenii Lui, aşa că dacă ne uităm la felul de prietenie care îl caracterizează pe D-zeu am putea foarte uşor să remarcăm erorile care apar în relaţiile dintre noi.

O prietenie se formează foarte repede şi în general este însoţită de un entuziasm de început, care în cele mai multe cazuri dispare după o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă. Şi în perioada entuziasmului majoritatea oamenilor au tendinţa de a-l face pe cel de care tocmai s-a apropiat din punct de vedere sufletesc, să aibă aşteptări mari de la el. Cu alte cuvinte, mă apropii sufleteşte de cineva care mă face să cred că ţine la mine, că ma iubeşte, că este un om pe care am să mă pot baza în viitor, şi că o sa îmi fie alături indiferent de circumstanţele ce vor apărea în viaţa mea. Şi te simţi cumva uşurat, că ai pe cineva alături………. Doar că dragostea multora este nestatornică şi când apar problemele în viaţa ta şi ai da orice pentru un cuvânt de încurajare, pentru un gest de afecţiune, de la cel, de la cei care te-au făcut să crezi până nu demult că îţi sunt prieteni…………… bufffff, remarci că nu mai este nimeni in jurul tău, sau că un ciudat sentiment de raceală a pus stăpânire pe cei pe care aveai mare siguranţă că te poti baza la orice ora. Te-au făcut să crezi că esti o persoană specială în viaţa lor………. şi când colo te trezeşti abandonat chiar de cei care ţi-au invadat sufletul la inceputul relaţiei cu multă căldură, şi afectiune.

D-zeu nu dispreţuieste un duh mâhnit, o inimă frântă…… Şi dacă cineva vrea să facă voia lui D-zeu, cu nici un chip nu îşi va întoarce spatele atunci când prietenul său va avea probleme. D-zeu nu îşi răceşte dragostea faţă de noi, când avem inima frantă de durere, nu îşi întoarce spatele, nu ia o mică vacanţă în speranţa că ne revenim şi devenim din nou fascinanţi şi zâmbăreţi. Caracterul Său drept este relevat şi prin statornicie în relaţia cu noi, prin felul în care ne tratează ca şi prieteni ai Lui. El nu ne ţine în braţe numai atunci când suntem cu zâmbetul pe buze şi când avem inima în ordine, nu ne spune vorbe pline de dragoste şi afecţiune numai atunci când sufletul nostru este în echilibru. El are aceeaşi atitudine şi atunci când suntem nebuni de durere, când poate suntem enervanţi din cauza durerii, când poate suntem incoerenţi în ce spunem şi în ce gândim, când exagerăm, când suntem greu de iubit. Un om aflat în durere, s-ar putea să nu fie cel mai atrăgător om, cineva care are sufletul frânt şi inima ruptă în bucăţi, s-ar putea să fie o persoană greu de suportat şi greu de înteles, pentru că durerea te poate face sa o iei razna

Şi cu toate astea D-zeu nu te lasă aşa în propriul zbucium şi nu se uită de la distanţă cum te zbaţi sperând să îţi revii odată, să fii din nou minunatul şi fascinantul om cu care se poate să ai o relaţie normală şi fără probleme.