prietenie + slujire = prietenie adevarata (3)
Ionatan şi Onisifor au fost oameni care au întărit inima celui care era în pericol, celui care era deprimat, au fost oameni care nu au aşteptat invitaţii speciale să îşi facă datoria şi care au sărit din propriul lor confort pentru a însufla încredere şi pentru a mângâia.
Foarte curios că în ambele cazuri cel care teoretic avea reputaţia unui om puternic al lui D-zeu a avut nevoie de încurajarea şi sprijinul celui care în faţa oamenilor ar fi părut să fie la un nivel inferior. Nu Ionatan l-a învins pe Goliat şi totuşi David a avut mare nevoie de cuvintele şi afecţiunea lui, nu Onisifor era marele apostol şi culmea că tocmai marele apostol a avut nevoie de încurajarea lui.
De multe ori cei care sunt în prima linie a bătăliei au mare nevoie de încurajare pentru că luptele sunt foarte intense şi lasă urme, de multe ori cei care slujesc în prima linie au nevoie de sprijinul emoţional, de încurajările celor din jurul lor. Vreau să subliniez faptul că mă refer la cei care slujesc, nu la cei care se fac că slujesc, la cei care au o chemare şi îşi dedica viaţa lui D-zeu, nu la cei care sunt puşi în funcţii bisericeşti de oameni şi care sunt plătiţi ca să facă – NIMIC -
Nu aştepta să ţi se ceară ajutorul, dacă sesizezi că poţi ajuta, scoală-te din locul în care eşti şi du-te în pustie, lânga cel care se târăşte în depresie şi în durere, dacă ştii de problema pe care o are, nu aştepta să îţi cerşească atenţia. Dacă poţi să faci un bine şi nu îl faci, Biblia spune că asta e păcat, iar păcatul duce la moarte. Toţi am fost înzestraţi cu capacitatea de a încuraja, de a ajuta, nimeni nu poate găsi scuza că el nu ar ştii cum să facă asta, sunt o infinitate de posibilităţi.
Nu fi un practicant al durerii in cot, deja clubul celor pe care ii doare in cot de problemele prietenilor are prea multi membrii, e mult mai palpitant sa fii in echipa cu Isus care atat de mult a iubit incat s-a dat pe Sine.
prietenie + slujire = prietenie adevarata (2)
Un alt exemplu de slujire este cel al lui Onisifor, care este un personaj foarte important al Bibliei deşi puţini ştiu de el. I s-au atribuit doar trei versete, dar suficient cât să înţelegi că Onisifor a fost un om al lui D-zeu.
Pavel îi spune lui Timotei: “ŞTII CĂ CEI CE SUNT ÎN ASIA TOŢI M-AU PĂRĂSIT, ÎNTRE ALŢII ŞI FIGEL ŞI ERMOGEN. DOMNUL SĂ-ŞI VERSE ÎNDURAREA PESTE CASA LUI ONISIFOR, CĂCI DE MULTE ORI M-A MÂNGÂIAT ŞI NU I-A FOST RUŞINE DE LANŢUL MEU. NU NUMAI ATÂT, DAR CÂND A FOST ÎN ROMA, M-A CĂUTAT CU MULTĂ GRIJĂ ŞI M-A GĂSIT. DEA DUMNEZEU SĂ CAPETE ÎNDURARE DELA DOMNUL “IN ZIUA ACEEA”. TU ŞTII FOARTE BINE CÂT AJUTOR MI-A DAT EL ÎN EFES” ( 2 Timotei 1:15- 18 )
Onisifor a aflat că Pavel se afla în dificultate şi nu a mai avut linişte până nu l-a găsit şi l-a încurajat, nu a putut dormi liniştit ştiind că fratele lui în Hristos, Pavel ar putea fi întristat. Onisifor a ştiut că este datoria lui să încurajeze, să sară în ajutor, să se străduiască, să facă tot posibilul pentru a-l ajuta pe Pavel.
Ar fi putut foarte uşor să stea acasă, împreună cu familia şi să se gândească: “săracul Pavel, o fi închis pe undeva, o fi bolnav, deprimat, dar trebuie să se descurce, doar el e “marele apostol”, eu am o familie de care să am grijă, nu am timp de el, dar sunt alături de el cu gândul”.
Dar nu a făcut asta, slavă D-lui că nu a făcut asta, Onisifor a ştiut că indiferent cât de mare pari în faţa oamenilor şi cât de spiritual şi pocăit eşti, când te aflii în strâmtorare ai nevoie de încurajare şi nu a aşteptat ca Pavel să îi scrie nu ştiu câte scrisori: “frate, mai vino pe la mine şi vizitează-mă, uite că toţi m-au părăsit, şi am nevoie de ajutorul tău”, ci a sărit in ajutorul lui Pavel. Şi slujirea lui Onisifor nu a fost doar un eveniment singular, a fost un stil de viaţă pentru el. Pavel se putea baza că prietenul şi fratele lui drag Onisifor e lângă el în orice situaţie, şi cu siguranţă că se poate baza pe suportul şi sprijinul lui spontan venit din dragoste, şi nu în urma cerşitului.
Imaginează-ţi dacă ar fi existat telefoane pe vremea aceea, Onisifor cu siguranţă ar fi trecut numărul de telefon al lui Pavel la numere favorite, şi-ar fi activat o ofertă cu multe sms-uri şi nu ar fi pierdut nici o ocazie să îl surprindă pe Pavel cu o vorbă bună, să îl asigure că are în el un prieten adevărat.
Sunt sigura ca atunci cand Pavel se simtea sfarsit de puteri se gandea la Onisifor si aceasta il ajuta sa mai uite de dureri, era fericit ca are un prieten adevarat. Mi-e teama ca daca spun prieten adevarat o sa intelegeti ce se intelege in general prin prieten adevarat. Eu vorbesc aici de lucruri adevarate, de lucruri care vin din inima lui Isus, de invatatura Bibliei, de dragoste in adevar si fapte, de slujire in adevar si in fapte, nu de vorbe.
Comentarii recente