Parinti crestini, treziti-va!! (1)
Aceste randuri s-au nascut in urma multor situatii de care m-am izbit, care au un numitor comun si anume atitudinea parintilor crestini fata de trezirile spirituale din viata copiilor lor, panica care ii cuprinde pe unii dintre ei cand copiii lor sunt cercetati de Dumnezeu.
Daca esti parinte si vrei ca relatia cu copiii tai sa fie dupa voia lui Dumnezeu, va trebui sa meditezi la comportamentul tau, la reactiile tale atunci cand copilul tau manifesta un interes deosebit fata de relatia lui cu Dumnezeu.
Draga parinte, imagineaza-ti urmatoarea situatie, gandeste urmatoarele randuri, filtreaza-le prin constiinta ta de crestin :El si ea, ca majoritatea cuplurilor isi doresc un copil, Dumnezeu le daruieste acest dar mult dorit, iar datoria lor vizavi de acest copil este sa il creasca dupa voia deplina a lui Dumnezeu. Cei mai multi dintre parinti isi vor duce copiii la biserica, ii vor integra in acest mediu, un obicei care insa niciodata nu garanteaza ca relatia cu Dumnezeu e in ordine. Desi de multe ori relatia parintilor cu Dumnezeu e confuza si sunt inca la nivelul de copii in credinta dupa ani si ani de pocainta, au totusi constiinta sa iti traga copiii in acest mediu bisericesc.
Totul bine si frumos pana cand copilul ajunge la adolescenta sau mai tarziu si mintea lui descopera o lume plina de ispite. Pt ca a fost educat de mic intr-un cadru cat de cat moral, si i-a fost impregnata in minte invatatura Bibliei, va trai lupta aceea teribila dintre viata aparent palpitanta a lumii cu tot felul de placeri si viata aparent plina de restrictii, ingradiri pe care o stie de mic.
Unii vor asculta vocea lumii si nu vor mai sta pe ganduri la vederea frumusetii false a pacatului. Altii isi vor trai viata impartita intre cele doua lumi. In fata parintilor vor poza in cei mai buni si mai ascultatori copii, insa mintea si inima lor va trai scufundata in practici pacatoase. Apoi mai exista o categorie de adolescenti care brusc se trezesc ca desi nu stiu prea multe pe lumea asta, singura lor tanjire launtrica e D-zeu si cunoasterea a tot ce are El pregatit pt ei.
Cum ai reactiona ca si parinte la cele trei ipostaze, la cele trei presupuse atitudini ale copilului tau
1 Foame dupa lume si pacat
2 Comportament duplicitar
3 Foame si sete dupa D-zeu si voia Lui
Care dintre aceste trei comportamente te sperie cel mai tare, pe tine parinte crestin cu o relatie inca superficiala cu D-zeu, pe tine mama si tata care te multumesti cu mersul la biserica si cu un coportament moral
Cum reactionezi cand copilul tau o ia pe una din aceste trei cai? Ce anume te aduce intr-o stare de panica in ce priveste viata fiului sau fiicei tale? Ce iti doresti ?
1. Sa aiba un anturaj normal pt cei care nu il cunosc pe D-zeu, sa isi petreaca timpul la fel ca toata lumea, infruptandu-se din placerile de o clipa ale pacatului care sunt o otrava cu efect intarziat. Sa nu iasa in evidenta cu nimic fata de cei de varsta lui, sa aiba vise pt viitor trase la indigo cu cei din lume
2. Sa mearga in continuare la biserica, sa cante in cor, sa aiba o imagine buna in fata oamenilor, sa fie laudat, apreciat de cei din biserica, sa pozeze in cel mai spiritual copil posibil….. dar totusi sufletul sa-i fie mort sau pe moarte. Sa dea impresia ca e un crestin normal dar inlauntrul sau sa predomine pacatul, sa fie un mar frumos dar care e ros pe dinlauntru de viermi.
SAU….
3. Sa il vezi disperat dupa voia lui D-zeu, dupa Cuvantul Sau, sa aiba ca prioritate dezvoltarea intimitatii cu El. Sa nu se multumeasca cu putin si sa tanjeasca dupa mai mult in fiecare zi. Sa isi faca grup de rugaciune, sa mearga in misiune, sa se implice in evanghelizarea celor din lume,sa vezi ca ii clocoteste sangele in vine de foame si sete dupa cunoasterea cerului.
Nimeni nu-ti poate citi gandurile in acest moment, doar D-zeu, asa ca poti fi sincer fata de tine insuti. Daca ar trebui sa alegi dintre aceste trei comportamente pt copilul tau pe care l-ai alege ? Probabil ca unii se vor intreba de ce pun intrebari la care raspunsul este evident, pun aceste intrebari pentru ca am vazut destui parinti care prefera duplicitatea si mediocritatea spirituala a copiilor lor in detrimentul disperarii dupa Dumnezeu si voia Lui.
CURGI PESTE MINE! de Sabina Rosca
Am numai aceste zdrente pe mine,
Dar daca vii si ma imbraci
Cu prezenta Ta
Voi avea vesmantul de care am nevoie.
Vino, umple-ma, spala-ma,
Auzi-mi strigatul meu,
Starneste-mi sufletul spre Tine
Inflacareaza-l.
Sunt asa gol inlauntru,
Am nevoie sa simt,
Dulcea Ta prezenta ce imi da putere
Adanc in interiorul meu,
Sunt asa pierdut fara Tine.
Raul Tau de foc purificator
Coboara peste mine precum talazurile,
Peste trupul meu obosit
Ce tremura din cauza a ceva
Mult dincolo de intelegerea mea,
Incet ma acopera de la cap
pana in varful degetelor si
imi ia fiecare farama de energie
in timp ce ma prabusesc sub
puternicele rafale ale harului
si imi ia durerea,
remuscarea si rusinea
eliberand un suflet prizonier
frangand catusele
si lanturile de la picioare.,
Vii cu asa putere
Si ma pierd in Tine
Ma inviti sa ma inalti in zbor spre cer
Asa cum vulturii se inalta.
Tu mi-ai dat pacea
Care intrece intelegerea
Tu ai luat regretul
Si tot Tu mi-ai dat iertare
mi-ai luat goliciunea
si ai turnat ungerea Ta in vidul meu
ce are forma TA.
preluat de pe http://linesontheroad.wordpress.com/
Relatiile dintre oameni…
Vorbeam cu o prietena despre relatiile dintre oameni si despre superficialitatea lor din ziua de azi si la un moment dat mi-a spus ca la urma urmei relatiile de prietenie(amicitie) dintre oameni ar trebui sa fie la fel de profunde ca relatiile de dragoste dintre un baiat si o fata. Stiu ca pare exagerat la prima vedere, dar gandeste putin. Bineinteles ca relatia dintre un baiat si o fata are particularitatile ei, dar ea se referea la aspectul launtric, sufletesc. Ii dau dreptate, in Biblie cand se vb despre dragostea pe are trebuie sa o avem intre noi, chiar la asta se refera. Sunt sigura ca Dumnezeu vrea sa ne iubim asa de mult unii pe altii incat sa nu mai putem unul de dragul altuia, sa ne fie teama sa ne ranim unii pe altii, sa avem grija unii de altii ca de ochii din cap, sa sarim in intampinarea nevoilor prietenilor nostri, sa ne stoarcem creierii cum sa ajutam, cum sa slujim mai eficient,sa nu ne uitam doar la foloasele noastre ci si la foloasele celor de langa noi..
Ma gandesc doar la exemplul lui Ionatan si David. Daca privim aceasta relatie prin prisma culturii actuale si a mersului lumii acesteia o sa ajungem la concluzia ca cei doi au avut tulburari grave si ca locul lor ar fi undeva prin Amsterdam sau San Francisco. Daca privim lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu relatia acesta este absolut normala pentru ce reprezinta Imparatia Lui, pentru ce reprezinta raiul, aceasta relatie a fost un colt de rai coborat pe pamant.
Foarte multi se sperie de profunzimea relatiei dintre Ionatan si David si banuiesc ca multi dintre ei vor fi de-adreptul socati cand vor ajunge in cer si isi vor da seama de adevaratul scop pentru care noi oamenii am fost creati. Multi vor avea probleme de adaptare intr-un spatiu in care dragostea desavarsita pluteste in aer si in inimi. Am putea cu putin efort sau cu mai mult efort (pentru ca merita) sa ne obisnuim inca de aici de pe pamant, sa traim cerul aici, sa coboram cerul intre noi. “Vie Imparatia Ta, precum in cer asa si pe pamant” a fost rugaciunea lui Isus, Imparatie ce consta in primul rand in dragoste si in puterea dragostei.
Lumea in care traim e intoarsa pe dos, e un loc strain pt cei care inteleg inima lui Isus si vor sa se comporte asemeni Lui. Cu cat intelegi mai bine ce inseamna dragostea lui Dumnezeu si care e standardul lui Dumnezeu pentru relatiile dintre oameni cu atat e mai greu sa te adaptezi intr-un spatiu al nepasarii, racelii suflesti si spirituale, intr-un spatiu al jumatatilor de masura.
Comentarii recente