Biserica “Durerii in cot” (1)
Sunt din ce in ce mai revoltata fata de indiferenta unor pastori, diaconi, prezbiteri si a faimoaselor comitete, fata de enoriasi. Nepasarea este regula care domneste, nepasare crunta, o durere in cot dusa la perfectiune in majoritatea bisericilor romanesti.
Ce parere aveti despre o biserica in care un enorias ajunge in spital, sta acolo cam 2 saptamani, vine acasa unde mai sta vreo 2 saptamani si nici unul din cei care teoretic ar fi randuiti sa aiba grija de el spiritual (pastor, diacon, comitet) nu ii da nici macar un telefon? Aproape dupa o luna se ivesc primele semne de interes, dupa ce probabil ca enoriasul nu mai are nevoie de incurajare, slava Domnului si-a revenit. Ne imaginam cum dupa ce acesta s-a pus pe picioare cat de cat, pe rand cei indrituiti cu sprijinirea lui in vremuri grele se prezinta la acesta acasa exprimandu-si regretul ca a trecut prin ce a trecut si asigurandu-l ca a fost in rugaciunile lor. Scutiti-ma, toti cei care fluturati celebra fraza « ati fost tot timpul in rugaciunile mele » si nu ati facut nimic sa ajutati, nici macar un telefon, nu cred ca v-ati rugat pentru cel care avea probleme, cel mult l-ati amintit asa fugitiv si mecanic intr-o rugaciune la fel de fugitiva si mecanica. Daca v-ati fi rugat pentru el cu siguranta s-ar fi vazut prin fapte. Atat cat v-a pasat de el prin fapte atat v-a pasat de el si in rugaciune.
Ce parere aveti despre o biserica in care pe pastor, diacon ; comitet ii doare in cot de vaduve si de batranii care se tarasc din toate punctele de vedere, cand Biblia ne spune ca cercetarea vaduvei si orfanului sunt adevarata religiune. De Pasti si Craciun li se arunca ceva de pomana, sa nu vorbeasca lumea ca nu s-a dat nimic, dar in rest nici macar intrebarea: soro vaduva, cum te descurci, ai bani de paine, ti-ai luat lemne pentru iarna, etc.
Ce parere aveti despre o biserica in care sunt bani pentru a se cumpara scaune cand cele vechi erau bune, cand sunt bani pentru tot felul de retusuri, sau bani de gresie cand era bine si cu ciment, dar bani pentru vaduve nu exista.
Durerea in cot arata foarte bine, e atragatoare, nu am pus intamplator poza pe care o vedeti la acest articol, durerea in cot are un look dupa ultima moda, ca orice pacat este foarte greu sa stai de o parte si sa nu te complaci in ceva foarte placut si confortabil la prima vedere. Durerea in cot are mii de adepti, este o miscare care infrateste denominatiunile evanghelice de la noi din tara; tineri si batrani, nu exista conflict intre generatii la acest capitol, culmea foarte multi tineri care se revolta fata de tendintele celor in varsta la acest capitol ii urmeaza fara ezitare.
Durerea in cot……cati dintre voi ati urla toata ziua daca durerea in cot s-ar exterioriza printr-o durere fizica????
rose – am citit articolul si dupa ce l-am terminat de citit aproape ca-mi venea sa merg la cineva mai mare din Biserica mea si sa-l intreb cand ai fost tu pe la noi de cunosti asa de bine situatia. Ai dreptate, din pacate ai mare dreptate si in ce priveste Biserica mea, dar oare de ce se intampla asa? Vad ca vei avea mai multe postari cu aceasta tema deci sint sigura ca vei incerca si sa raspunzi la niste intrebari care devin inevitabile. Aici, la noi eu pot sa spun ca exista aceasta indiferenta fata de fratii in suferinta si in nevoi pt. ca din pacate si noi pocaitii ne indepartam tot mai mult de ceea ce ar trebui sa fim, ne uitam prea mult la ceilalti si uitam de noi. Si uitand de noi ca pocaiti uitam si de fratii si surorile noastre care ar avea atata nevoie de noi, de ajutorul nostru. Asa este, si eu ma ingrozesc cand imi aduc aminte ca Isus ne-a spus ca atunci cand nu facem un lucru bun pt. un aproape al nostru, inseamna ca nu am facut lucrul acela bun pt. El. Poate asta ar trebui sa ne repetam de cate ori este nevoie, poate asa vom ajunge sa fim asa cum ar trebui sa fim. rose, astept nerabdatoare urmatoarele aerticole pe aceasta tema. Bine ar fi sa le citeasca cat mai multi, si sa luam aminte …
DOMNUL SA TE BINECUVANTEZE!!!
noiembrie 30, 2008 la 6:42 pm
mara, imi imaginez ca in mai toate bisericile din tara asta este aceeasi stare; din pacate din acest punct de vedere suntem varza, dar tragedia este ca nu se recunoaste acest lucru; Singura solutie pe care o vad este ca atunci cand iti dai seama de acest lucru, sa actionezi imediat; sa ajuti pe cei pe care ii poti ajuta, sa te zbati atat cat poti chiar daca te lupti de unul singur; Daca nu ii putem schimba pe cei din jur; putem sa ne schimbam pe noi
Sa fii binecuvantata
noiembrie 30, 2008 la 6:49 pm
Nu stiu cat de informata esti despre situatia din “mai toate bisericile din tara”,dar eu cred ca exagerezi putin.Daca in biserica ta si in unele prin care ai mai auzit,se intampla lucrul acesta,Domnul sa aiba mila,dar sa spui ca in mai toate bisericile se intampla la fel,este putin cam exagerat.Noua,in general,ne place foarte mult sa fim critici,adica sa vedem paiul din ochiul fratelui si sa nu vedem barna din ochiul nostru.Eu nu zic ca in unele biserici nu se intampla lucrurile amintite de tine,dar eu nu cred ca se intampla la o scara asa mare precum ai spus tu.Totusi,pastorii,diaconii,prezbiterii,fratii din “faimoasele comitete” sunt oameni cu frica de Dumnezeu si sa stii ca foarte multi sunt pusi acolo sus de catre Insusi Dumnezeu,ca sa conduca poporul dupa voia Sa.Stiu ca vrei sa dezvolti subiecte cat mai apetisante despre care sa se vorbeasca mult,dar alege-le putin mai echilibrata si incearca sa nu mai critici ci fi tu omul din biserica ta care merge in vizita la bolnavi,la vaduve,mai ajuti cate o batranica pe acasa,etc.,daca te deranjeaza atat de mult acest aspect.Pacatul nu aste colectiv ci personal.Incearca sa dezvolti subiecte care sa ajute la zidirea noastra sufleteasca si lasa lucrurile acestea rele sa se spele in casa,adica nu strigi in gura mare ca pocaitii nu fac aia si aia,pt ca vad si unii oameni nepocaiti niste lucruri care nu trebuie sa le vada,si care,sinceri sa fim,nu stim cat de raspandite si adevarate sunt.Sper ca nu te-a deranjat vreo vorba de-a mea,dar sincer cred ca trebuie sa gandim in perspectiva aducerii oamenilor la Dumnezeu si nu la indepartarea lor.Am citit multe lucruri frumoase si foarte interesenate pe acest site care m-au ajutat in gandire si in viata mea cu Dumnezeu,sper ca te vei gandi la ceea ce ti-am spus si vei face ceea ce vei crede ca este bine pt tine si pt oamenii care vor citi articolele tale.Domnul Isus sa te binecuvinteze.
noiembrie 30, 2008 la 11:00 pm
dacianus
Am spus ca aceste lucruri se intampla in majoritatea bisericilor din Romania pentru ca asa este, aceasta este cultura bisericii romanesti. Daca aceasta realitate este dura nu e vina mea, am sa scriu in continuare despre lucrurile acestea pentru ca asa simt ca trebuie sa fac, nu mi se pare ca oamenii nu mai vin la Hristos din cauza ca aceste lucruri sunt spuse pe fata ci tocmai pentru ca bisericile sunt asa cum sunt si ca odata ajuns acolo in prea putine dintre ele esti ajutat, sprijinit si incurajat
Ai spus sa merg la batrani; bolnavi etc…….probabil ca m-am apucat sa scriu aceste lucruri nu doar asa ca idee ci pentru ca il practic ca stil de viata.
Pe langa lucrurile frumoase de pe acest site vor aparea si lucruri dureroase, stiu consecinta sunt pregatita dar nu o sa le mai tin in mine pentru ca nu mai pot si daca cumva cineva se va speria de halul in care a ajuns la capitolul “indiferenta”si se va trezi, merita chiar sa imi fac dusmani.
Nu ma deranjeaza ce ai scris, fiecare om are dreptul la exprimare asa ca exact asta se va intampla aici pe acest site; fiecare isi exprima parerea.
Sa fii binecuvantat
noiembrie 30, 2008 la 11:17 pm
Cu da si amin
decembrie 2, 2008 la 10:15 pm
Am avut o perioada in viata mea cand am dezvoltat un spirit foarte critic fiind un foarte bun observator al celor care jucau in arena. Era chiar foarte interesant pentru mine sa-mi dau cu parerea despre ce ar fi trebuit sa faca unul sau altul dintre cei pe care ii vedeam in primele randuri ale lucrarii bisericii. Credeam ca facand pe justitiarul pot afirma spiritul de dreptate din mine si asta ma incuraja sa comentez negativ despre biserica in care cascam si eu gura sa vad ce mai spun “aia”
Intr-o zi hotarata de Domnul, eram intr-o anume biserica si ascultam o predica a unui predicator anonim, dar folosit de Domnul chiar pentru corectarea mea. Nu a spus nimic “care sa rupa gura targului”, dar stii, cand iti vorbeste Dumnezeu, cuvantul venit de la El te schimba radical. Predicatorul a spus “daca vezi ceva ca nu merge bine in biserica ta, inainte ca sa critici, pune-ti intrebarea cate zile ai postit ca sa mearga bine, cate ceasuri te-ai rugat si care este contributia ta spre a schimba in bine ceea ce merge rau?” De fapt imi vorbea Dumnezeu, si cand iti vorbeste El iti ramane un singur lucru de facut si anume sa te pocaiesti.
Scrii frumos, dar accentele tale sunt rautacioase. Fii buna si ajuta-i si pe cei corigenti la fapte bune sa treaca clasa. Nu-i destul sa razi de ei sau sa-i batjocoresti. Sa nu te doara in cot de cei pe care ii doare in cot ca te faci vinovata. Domnul sa te binecuvanteze!
decembrie 3, 2008 la 12:32 am
Si inca ceva: “Broasca face oac, oac in apa statatoare. Cand o pui in ape curgatoare nu mai are timp de asta. Trebuie sa inoate.” Think about that!
decembrie 3, 2008 la 12:36 am
Ioan
Nu am de gand sa iti raspund la ce ai scris din simplul motiv ca nu ma cunosti.
decembrie 3, 2008 la 1:12 am
rose, citind cele de mai sus imi vine sa cred ca unor oameni nu le-a dat Domnul intamplator numele pe care-l poarta. Unii se cred atat de ‘grosi’ incat au impresia ca nu mai incape nimeni pe langa ei. Din pacate sint si in Biserica mea astfel de oameni si vad ca mai sint si prin alte parti. Cand le spui niste adevaruri urate, dar adevaruri, ei se burzulesc. Eu cred ca o fac pt ca vorbindu-le despre uratenia de langa ei le este frica sa nu le sesizam uratenia din ei. Si mai cred ca astfel de oameni nu ar avea ce cauta in Bisericile noastre. Numai ca ei dau din coate sa se catere cat mai sus, si atunci cum i-ar mai putea durea macar in cot de lucrurile rele care se intampla? Pt. ei cotul capata alte intrebuintari. Iarta-ma rose ca sint asa de dura, stau de peste o ora si admir si ma bucur de video-ul pe care l-ai postat. Acum am citit cele scrise de cineva mai sus si toata bucuria mi s-a dus. Dar sti ce o sa fac rose ? O sa mai privesc inca doua ore de acum video-ul postat de tine, si o sa uit ca astfel de oameni exista printre noi.
DOMNUL SA TE BINECUVANTEZE, rose !!!
decembrie 3, 2008 la 11:26 am
Draga Mara,ma uit la ce ai scris si prima intrebare care imi vine in minte este daca aceste cuvinte sunt cuvintele unui asa-zis copil al Domnului.Vad ca ai foarte multe obiectii la ceea ce se intampla in Biserica ta,la unii frati din Biserica ta si vad ca ai si tu un “spirit foarte critic fiind o foarte buna obesrvatoare a celor care joaca in arena”asa cum avea in trecut si fratele Grosanu.Nu stiu cum poti sa gandesti asa dupa ce te-ai uitat o ora la videoclipul postat,dar sper ca dupa celelalte doua ore care ai spus ca te vei mai uita,sa realizezi ca ceea ce ai spus tu,vine in contradictie cu ceea ce scrie in videoclip.Zice acolo asa de frumos “Mai mult decat viata voastra paziti iubirea dintre voi”.Haide DACA AVEM IUBIREA ASTA,sa o avem pentru toti,indiferent de persoana si indiferent de ceea ce zice acea persoana.Zice in Coloseni 4:6 “Vorbirea voastra sa fie intotdeauna cu har,dreasa cu sare,ca sa stiti cum sa raspundeti fiecaruia”;acum poti sa vezi singura cat har ai avut in vorbire.Eu cred ca pe acest site trebuie sa ne zidim unii pe altii,sa venim cu idei bune,intr-un cuvant,sa aratam ca suntem copiii lui Dumnezeu si nici de cum sa ne jignim si in felul acesta sa se supere Domnul pe noi.
Domnul sa te binecuvinteze.
decembrie 3, 2008 la 9:41 pm
dacianuss, sa fie pace intre noi
pe cat se poate 
decembrie 3, 2008 la 9:52 pm
pai tocmai la pace faceam si eu apel
decembrie 3, 2008 la 10:40 pm
da
decembrie 3, 2008 la 11:01 pm
Hei dacianuss! Scz expresia care o folosesc ca exceptie. De fapt nu imi sta in caracter sa o intrebuintez. Mie personal chiar mi se rupe in cot ca vad si ceilalti din afara ce se intampla la pocaiti. Daca nu vi se rupe voua ce faceti parte din varfurile religioase, daca nu li se rupe in cot celor ce conduc culte ca apar pe paginile mass-media cu pata coruptiei in frunte, mie mi se rupe in cot daca vede lumea ce scrie rose despre pocaiti. De fapt lumea vede ce face lumea. Ar fi tre sa scriu pocaiti intre ghilimele. Si lumea stie foarte bine cata influenta si putere are de sus(nu ma refer la Dumnezeu) sa faca rau, sa distruga ce este bun. Am cunoscut cazuri de daruire pe care nici nu ti le imaginezi. Nici nu ti-ar putea trece prin minte. Iar enoriasii, in frunte cu alti lideri impinsi de aparatul politic trecea cu tancul peste tot. Da. Aici la noi in ROMANIA. Inchipuie-ti un om care este tarat pe coridoarele securitatii, batut, tratat cu picatura de apa(chinezeasca) in cap de la inaltimea de 10 m, care obtine autorizatie de functionare a unei biserici cand un demon distrugea tot ce i se parea religie crestina, inchipuie-ti acel om care postea pana isi atingea obiectivele si daruia de la gura unei familii mari pt orice: chiar si pt cersetorii trimisi in biserici(ma refer la cei ce le-a trebuit palate, nu biserici – asa cum specifica rose), dar inchipuie-ti alaturat un nemernic de pocait director de fantoma industriala si avand un venit de 80 mil / luna cu drepturile ce se cuveneau in continuare: prima, cel putin la sfarsit de an echivalent a castigului pe tot anul, si director de colos-fantoma industriala, si pastor cu retributie, si , si, si, sustinut de toata sleahta de criminali politici care conduc Romania de la revolutie incoace si care ucide suflete si pe cei ce s-au daruit si au jertfit ani si ani de zile in vremuri incrancenate…si cate nu as putea sa mai spun. Ca de-abia ma opresc. Dar voi astia care dati asa de bine:”fa tu” va tavaliti pur si simplu in mocirla pacatului fiindca sunteti corupti pana in maduva oaselor si nu maritati decat o bataie zdravana, doar doar va veti putea da seama vreodata cat de usor ati fost si puteti fi manipulati. Tot ce vine de sus de la centru e voia Domnului. Pur si simplu va bateti joc de Dumnezeu. Si lasa ca nu aveti voi mai multa cunostiinta de cauza, fiindca lucrurile spuse in taina vor fi strigate odata in mijlocul pietii. Mergeti voi linistiti si taiati panglici de inaugurare ca Ceausescu. Pana la urma veti avea aceeasi soarta.
decembrie 5, 2008 la 12:32 pm
Poate te intereseaza totusi care este rolul strategic al acstor palate, sau cata marfa s-a construit de la revolutie pana astazi. Ma refer la familii destramate, prostituate duse la afaceri, copii vanduti si disparuti carora cei dragi nu mai pot sa le dea de urma din cauza legilor europene, banci vii de organe pt eventuale evenimente, si aici ma refer la atatea centre de copii handicapati. Cum au ajuns atata amar de copii handicapati, bolnavi de toate alea, aurolagi prin catacombe(canale), cum au ajuns parintii lor(mostenire de la “grija partidului”) sa fie nenorocoti si sa lase orfani. Poate te intereseaza cate diagnostice false s-au dat de pe vremea raposatului si s-au perpetuat pana in zilele nostre sau cate femei au murit la nasteri cu pansamentele plantate in ele, etc, etc….Si care o fi deosebirea intre noi ca popor crestin, sau noi ca popoare crestine si chinezii care iti strecoara un drog, te acuza si te impusca in ceafa, iar organele merg bine pe piata apoi.Poate te intereseaza durerea unei familii cand o mama pleaca sa munceasca in strainatate, la intoarcere spre casa face infarct pe drum, iar din cauza saraciei familiei, ii ajunge acasa doar cenusa. Asta in lumea noastra zis crestina. Rusineeeeeee!!!! Nu degeaba va fi o zi a judecatii, iar judecata va incepe de la Casa Domnului. Da , in lumea noastra crestina ai parte sa auzi ca pe discovery se spune raspicat ca politica si religia nu ne lasa sa ne casatorim cu oricine. Tre tu sa-ti dai seama ca si-au dat mana. De aceea s-a ajuns si la casatoriile intre homosexuali. Ce sa facem, sa ne legam de aspectul cum se impart totusi si privilegii? Vai Doamne…Vei auzi imediat ca iti va spune cineva: “las’ ca are Domnul grija!”Am retinut dintr-o predica de cand eram copil: un tanar este adus pe calea cea buna, i se spune ca are D-l grija de el, ii vine chef de insuratoare, si colinda bisericile in acest scop. Cum nu se purta verighete in acel tip de bis, i se adreseaza dupa toate regulile unui pastor dintr-o bis si-i spune ca s-a indragostit de respectiva d-soara. Era de fapt cea mai frumoasa. Pastorul ii spune ca acea d-soara este de fapt sotia lui. Na, ce facem cu uratele? Le maritam la capsuni in germania, spania, etc…?
decembrie 5, 2008 la 1:06 pm
Din ceea ce ai scris si nu numai de data asta cred ca ai avut de suferit mult in perioada comunista, probabil persecutie. Nu am inteles chiar tot ce ai scris, unele lucruri nu au legatura cu subiectul in sine, dar in fine, sper ca Domnul sa iti aduca alinare si vindecare pentru ranile pe care probabil ca ti le-au facut oamenii in perioada aceea si nu numai.
Sa fii binecuvantat, Filip
decembrie 5, 2008 la 2:41 pm
nu stiu fratele meu ce a fost toata insiruirea asta de intamplari,probabil ai fost marcat de ele in trecut si inca le ai in inima si astazi.Nu te condamn,este problema ta si zic Domnul sa te binecuvinteze.Tot ce incercam eu sa zic mai sus este ca daca totusi avem harul de la Dumnezeu sa putem discuta liberi si fara oprelisti despre Cuvantul lui Dumnezeu,atunci trebuie ca aceste discutii sa le facem intr-un mod constructiv,adica nu sa ne certam si sa ne vorbim de rau noi intre noi,ci sa vorbim in asa fel incat lumea sa-L cunoasca pe Dumnezeu si sa inceapa sa-si puna intrebari referitoare la viata vesnica.Este posibil cum ai spus tu ca unii frati de-ai nostrii sa fie pe primele pagini ale ziarelor,sa fie slujitori doar de forma,sa faca acele uraciuni de care ai amintit mai sus,dar te asigur ca nu sunt foarte multi din acestia.Sunt foarte multi oameni care au ales calea pocaintei din motivul ca vor sa-l alujasca pe Domnul si nu pentru a dobandi unele castiguri marsave.Padure fara uscaturi nu vei gasi niciodata si nu poti acuma sa dai foc intregii paduri din cauza acestor uscaturi,adica sa nu-i bagam in aceeasi oala pe cei cu adevarat crestini cu cei care fac de ras Numele Domnului.Daca omul de rand din lume,vede peste tot ca pocaitii fac asa si asa(in sensul rau al cuvantului),atunci fratele meu drag,crede-ma ca nimeni nu se va mai pocai si iti spun din toata inima ca POCAINTA ESTE SINGURA CALE care ne va duce in Cer cu Domnul Isus.Daca nu-L acceptam pe Isus Cristos in inima si viata noastra ca Domn si Mantuitor,nu vom putea in veci mosteni viata vesnica alaturi de El.Daca unii aleg sa “dribleze”aceasta pocainta este problema lor si vor da socoteala inaintea lui Dumnezeu.Si asa pentru cunostiinta ta,sa sti ca am numai 24 de ani,ca raspuns la tot ce mi-ai scris tu mai sus,sper sa intelegi ce vreau sa spun.Domnul Dumnezeu sa te binecuvinteze
decembrie 5, 2008 la 3:07 pm
Multumesc si tie dacianuss si rosei pt binecuvantari si va doresc si ma rog Domnului pt voi la fel sa aveti parte de binecuvantari, de mantuire, de viata vesnica,Amin! Da , am avut de suferit enorm in vremea nenorocitilor de comunisti. Capete patrate care nu stiau pe ce lume traiesc si care voiau sa invete si sa instruiasca pe toata lumea si sa cucereasca toata lumea. Acum nu le mai poti spune comunisti fiindca i-a facut americanii capitalisti pe toti. Dar dezamagirea si necazurile s-au amplificat dupa revolutie. Am intuit destul de bine in multe faze ce va urma. Noroc ca am fost la locul potrivit, si am avut curajul necesar, altfel s-ar fi continuat cu crime abominabile. Ce ma revolta pana la insuportabil este naivitatea si credulitatea. Daca spui cuiva o minciune te crede. Daca scoti la iveala unele lucruri, sunt greu de priceput. Din ce am relatat in mesajele precedente nu sunt intamplari ce m-au afectat direct. Am trecut foarte aproape pe langa faze asemanatoare si numai Dumnezeu mi-a dat pricepere sa depasesc crize zdravene, atat de natura spirituala cat si materiala. Ex: cu femeile la nasteri. Stiu cazuri cand s-a intamplat ce v-am spus, iar eu a tre sa scap viata cuiva in familia mea doar ca mi-am permis sa depasesc regulile si sa intru in salonul lauzelor, chiar pe vremea raposatului, si intr-un oras mare si in unul mai mic si nu mi-a stat in cale nimeni. Fiindca atunci cand merge Dumnezeu inaintea ta, chiar nu iti poate sta nimneni in cale. Si nu numai in familie m-am nimerit la timp in faze fierbinti. Ce spuneam de aceea femeie careia i-a ajuns cenusa acasa, nu este caz din familia mea. Dar liderii religiosi, decat sa asmuta enoriasi si sa se uite in Biblie ce traducere este, mai bine si-ar pune cenusa pe cap si s-ar prosterne si prabusi inaintea Lui Dumnezeu pe saci. Nu putem sa ne purtam numai cu manusi cu “crestinii” din jur si mai ales cu liderii. Marsavia, parsivitatea, egoismul, rautatea si crima se amplifica si noi tre sa umblam cu manusi. Din care motive? Ar mai putea exista vreunul? Cu parere de rau tre sa atrag atentia mai ales crestinilor neo ca habar nu au ce inseamna credinta adevarata. S-au obisnuit sau au fost obisnuiti cu falsuri. Nu pot sa afirm ca pastrez intr-adevar o credinta adevarata. E foarte greu. Tre sa fii numai antene si la tine personal, si la pretentiile Lui Dumnezeu si la uneltirile diavolului si argatilor lui. Calea ingusta se ingusteaza tot mai tare cu cat lupta devine mai apriga, cu cat pacatul in lume este tot mai mare. Cine crede ca poate fi mantuit cu o credinta si cu o hrana spirituala superficiala, ori cu surogaturi? Da, am gustat din credinta adevarata, si am asistat la rugaciuni in camera de la rusalii. Cand ai iesit din acea camera te alegi cu o sensibilitate la auzul Numelui Lui Dumnezeu ori ascultand o cantare, o poezie, o predica, o rugaciune facuta dintr-o inima curata si cu credinta si atuncii ochii iti explodeaza in lacrimi. Nu afirm asta din duh de critica si din mandrie, ci daca as putea, as aduce acea hrana din care am gustat in nenumarate randuri si altora. Un lider intr-o biserica nu tre sa mearga acasa si sa-si incalzeasca calculele si sentimentele cu “ce predica frumoasa am izbutit astazi”. Lumea ar tre acum sa se pocaiasca. Dar nu se pocaieste mai nimeni. Sau daca se pocaiesc, cad din lac in put. El ar tre sa se gandeasca oare ce hrana as fi putut sa aduc turmei, hrana mai buna. Nici ei saracii lideri nu stiu cum arata o rugaciune in camera de la rusalii unde era cu adevarat Duhul Sfant prezent. Curios lucru, nu? Si greu de crezut. Religia practicata astazi nu este altceva decat o teorie cu care ne contrazicem pe noi insine si cu asta ne multumim. Ne aduce atata pace si nu mai tre sa ne batem capul cu ce se intampla in jur. Are Domnul grija. Vai, vai de cei ce traiesc cu nepasare in Sion! Nici nu observam din cauza atator reguli cate nereguli se practica si cata suferinta se face deliberat. Imi aduc aminte ca Domnul Isus dupa ce a inviat o fetita a incercat sa o puna imediat intr-un mediu prielnic vietii, ordonandu-le celor din jur sa o hraneasca. Mor, ma sufoc cand ne batem cu caramida in piept ca suntem o civilizatie crestina si nu ne batem cu ea in cap ca traim de fapt intr-o jungla salbatica si parsiva cum nu a mai fost cred decand e lumea. Da, se gaseste si multe locuri mai apropiate de voia Lui Dumnezeu, dar cum spuneam, nu tre sa ne facem calculele incepand de cat ne-am apropiat ci cat de departe suntem. Cu asta cred ca m-am facut destul de bine inteles.
decembrie 5, 2008 la 5:31 pm
Da, Filip, ai dreptate
e un cerc vicios din care doar prin mila lui Dumnezeu se mai poate iesi. Dar la urma urmei mantuirea e pe cont propriu, chiar daca sa zicem ca toti din jur sunt cum nu trebuie, fiecare din noi putem sa luptam pe cont propriu, desi e ingrozitor de greu.
decembrie 5, 2008 la 6:12 pm
Am urmarit noul videoclip ce l-ai atasat pe blog, si am observat ca si Domnul Isus a fost singur si pe cont propriu cand ne-a adus mantuirea. Ma inspaimanta raul si iadul din aceasta lume. Desigur ca ma intreb ca orice muritor de ce a ingaduit si mai ingaduie Dumnezeu lumea aceasta. Este un raspuns macar satisfacator in ideea ca pana in acest iad El s-a aplecat dupa noi sa ne salveze pt a ne da o incredere uriasa in dragostea Lui. Si daca e nevoie de o asa mare incredere si o asa mare demonstratie a iubirii Lui, inseamna ca pentru o vesnicie ne va fi de folos in lucruri pe care mintea omului nu le-a conceput si la inima omului nu au ajuns.
decembrie 6, 2008 la 3:48 am