A MAI TRECUT UN AN DE RAZBOI!!!!
Anul acesta am experimentat superlativele in materie de suferinta si intalnire cu Dumnezeu, cu inima Lui, am inteles cum este sa fi pe marginea prapastiei, cum este sa te tarasti de unul singur dar si cum este sa zbori. Am inteles adancimi ale inimii care m-au facut praf si pulbere. Dupa acest an nu o sa mai fiu la fel, renunt la naivitate dar nu pot renunta la a iubi asa cum vrea El, chiar daca aparent nu merita sa iti pui inima in palma de fapt merita pentru ca aceasta este voia lui Dumnezeu si este singurul lucru care conteaza.
Anul acesta am fost izbita in plin de realitatea acestei lumi, probabil ca la varsta mea ar fi trebuit sa fi invatat pe ce planeta traiesc dar acum m-am vindecat in mare masura de retardul de experienta in ce priveste vorba goala, impresii false, joaca de-a viata, aparente, aparente, aparente. Cu stupoare am aflat ca se pot « vinde » lucruri pe care le credeam de nevandut. Si mi-e frica ca nu am invatat totul, mi-e frica ca in continuare o sa descopar alte adancimi perfide ale inimii omului, un domeniu in care fiinta umana are un izvor care din pacate nu seaca. Cred ca exista lucruri care nu se pot schimba, desi Dumnezeu poate schimba totul, pentru ca omul nu-i permite decat teoretic dar practic nu, lucrurile raman la fel si nu trebuie decat sa te consolezi cu gandul ca nu se poate si gata.
M-am trezit ca trebuie sa incep din nou cautarile unor lucruri pe care le credeam gasite, a fost un soc sa ma aud rugandu-ma din nou pentru lucruri pe care credeam ca le am. Pana anul acesta revenirea lui Isus era pentru mine o poveste pe care nu o constientizam foarte bine, dar acum vreau din toata inima sa vina. Imi era mai bine cand nu stiam ce stiu acum si ma intreb daca nu cumva este mai bine sa nu stii prea multe, macar nu iti schimonosesti inima cu durerea ce deriva din izbirea cu realitatea. Sincer m-am temut sa nu devin un om rau, mi-a trecut prin minte ideea ca a fi rau iti aduce o viata mai usoara, compromisurile iti pot usura povara pe moment.
M-am hranit cu lacrimi ca niciodata inainte, este o binecuvantare sa plangi cand simti ca nu mai poti. Regret ca mi-am zis de prea multe ori ca sunt fraiera si proasta (prost nu poti sa spui fratelui tau dar tie insuti nu se specifica asa ca am avut indrazneala).Regret ca am dat prea multe explicatii unor lucruri care trebuie pricepute din prima si ca nu am avut intelepciune suficienta.
Anul acesta m-am pierdut pe mine din multe puncte de vedere Am inteles in sfarsit ce e dragostea si ce nu e dragostea, si nu cred ca aceasta se poate invata din carti sau predici ci din experienta zilnica, si nu vorbesc despre dragostea din familie care este implementata in genele noastre ci despre dragostea in sine, dezinteresata. Nu este usor sa descoperi inima lui Isus, descoperirea aproape ca m-a omorat in prima faza, mi-a sfasiat inima intelegerea durerii pe care o are pentru ca nu ii raspundem cu aceeasi dragoste cu care ne iubeste El.
Un an din viata aparent pierdut, pentru ca am abandonat cel putin un proiect important si un alt aspect al vietii mele care credeam sa se imbunatateasca a dat inapoi.
Acest blog m-a salvat de la o explozie care mi-ar fi putut fi fatala. Faptul ca am scris a fost un refugiu si in acelasi timp o posibilitate de a impartasi si altora din ce m-a invatat trecerea prin cea mai adanca vale a umbrei mortii din viata mea. Sunt surprinsa de numarul mare de vizite si vreau sa va multumesc pentru ca ati dat clikul spre roseinthedesert. Pentru orice lucru pretios trebuie platit un pret si pentru ca stiu ca ceea ce am scris nu a venit din propria mea intelepciune a trebuit sa platesc un pret imens pentru a intelege ce vrea Dumnezeu de fapt de la om.
Este bine sa poti spune si la altii ce te invata Domnul, unele lucruri pot sa te arda pe dinlauntru daca nu le impartasesti, de aceea a scrie aici a fost un mod de a ma elibera de presiunea celor descoperite si daca cineva a fost atins si s-a pus pe ganduri in urma a ceea ce a citit aici atunci aceasta este si mai important decat faptul ca am scapat de presiune scriind.
Sa fiti binecuvantati din plin !!!
Va imbratisez cu toata dragostea in Hristos !!!
La fel ca Isus!
Chiar daca Isus a murit pentru noi si ne-a dat totul, aceasta nu a fost nici o garantie pentru El ca o sa fim impresionati peste masura si o sa Il urmam intr-un mod perfect, ca nu o sa il tradam, ca nu o sa ne departam de El sau ca nu ne vom gasi alt prieten mai bun ca El si vom uita de El. Chiar daca ne-a facut numai bine, aceasta nu a fost o garantie ca o sa petrecem timp cu El si ca o sa Il iubim pe masura a ceea ce ne-a dat. In milioane sau miliarde de cazuri a primit in schimb nepasare, oamenii au pus alti prieteni de-ai lor pe primul loc in detrimentul Lui.
In alte cazuri desi oamenii s-au imprietenit cu El cat a durat scanteia aceea de inceput, dragostea dintai, desi I-au promis prietenie vesnica, fara sa tina cont de cat de mult bine le-a facut, L-au parasit si I-au starnit gelozia.
In lumea aceasta a iubi neconditionat si din toata inima nu iti garanteaza nimic. Si daca Isus a primit si inca primeste de la atatea fiinte exact ce nu merita, de ce oare ar fi mirati cei preocupati de a face bine ca binele lor va fi luat cu usuratate si nu va fi apreciat pe masura investitiei, a inimii, a slujirii ba vor fi acuzati ca exagereaza sau ca au intentii ascunse.
Daca Il vei urma pas cu pas pe Isus vei primi exact ce a primit El, asa ca nu te mira. Nu este usor de acceptat dar trebuie aceptat acest adevar care in cer cu siguranta nu va mai functiona dar aici pe pamant este o regula de baza.
Ping pong cu inima!
Ai avut vreodata senzatia sau certitudinea ca esti valoros in fata celor din jurul tau doar in situatiile in care le faci bine si daca ai stopa puhoiul de binefaceri ai ramane singur si nebagat in seama ? Ce fel de prieteni ai ? Ce fel de prieten esti ? Esti cumva acel gen de prieten care isi calculeaza profitul si daca ai avantaj de pe urma relatiei cu cineva esti chiar gata sa lupti pentru acel avantaj, dar nu te intereseaza celalalt suflet ?
Esti cumva omul care se joaca cu inimile prietenilor tai, trezesti sperante ca apoi sa nu te mai intereseze ce se intampla cu inima in care ai trezit sperante ? Promiti verzi si uscate ca apoi sa iti ceri scuze ca nu ti-ai implinit promisiunile crezand ca scuzele tale pot sterge totul, desi continui in aceeasi nota? Probabil ca te linistesc pe tine si scapi de vinovatie in cazul in care apare vinovatia, dar pentru cel pe care l-ai invartit pe degete scuzele tale nu reprezinta mare lucru, scuzele nu pot sterge dezamagirea.
Se pare ca « joaca cu inima » este la moda, in special printre cei tineri, pe care efectiv nu te poti baza, foarte putini au acel ceva care sa te faca sa fi relaxat la gandul ca ai un prieten care nu se joaca cu tine.
Stii ce inseamna sa trezesti sperante si apoi sa te faci ca ai uitat ? Inseamna multa suferinta, depinde si de investitia facuta de celalalt in relatia respectiva, inseamna o trauma pe viata, chiar daca ierti, nu mai uiti cat traiesti ca X-lescu te-a tradat sau te-a parasit, inseamna uneori inchideri de inimi care ulterior nu mai functioneaza niciodata cum trebuie. Vreau sa trag un semnal pentru cei care se joaca cu inimile celor din jur, s-ar putea sa fii responsabil de asa ceva si nu vreau sa fac aici pe marea desteapta dar te va costa enorm, pentru ca ceea ce seamana omul aceea va secera
Ne pacalim unii pe altii si de multe ori fara sa ne pese de ravagiile pe care le producem in viata celor pe care ii tradam, ii parasim, ii inselam, le trezim asteptari si dupa aceea uitam.
Pe acest blog am dezvoltat cateva teme, una dintre ele fiind legata de calitatea relatiilor dintre noi, de cat de buni prieteni stim sa fim. Prietenia adevarata este o specie pe cale de disparitie, nu stiu ce se poate face pentru remedierea problemei, este foarte complicat. Pacatul este sursa tuturor problemelor si nici acest aspect nu face exceptie. Dumnezeu ne vrea oameni de incredere, de legamant cum spuneam intr-un alt articol si urmarea exemplului lui Isus ar fi singura rezolvare, doar ca din cate vad omului ii place sa se complaca in ceea ce deja stie si e tare greu sa evolueze. Spun aceasta in primul rand pentru mine si apoi pentru voi. Cred ca se poate invata sa fii un prieten adevarat, de incredere, de legamant, care se tine de cuvant chiar daca ai fost educat pana acum sa te joci cu inima oamenilor. Dumnezeu e incantat sa ajute in demersul acesta, sa ne transforme in adevarati urmasi ai lui Isus care este un Prieten desavarsit.
“De Craciun”
Ce ar fi sa facem din fiecare zi o sarbatoare a mortii fata de sine, sa stam cat mai mult fiecare in camera lui in rugaciune, pana simtim ca legatura firii e rupta. Ce ar fi sa organizam o moarte fata de sine in masa, sa spunem : astazi Romania va muri fata de sine. Sa strigam : astazi romanii vor muri fata de ei. Cati dintre voi sunteti gata sa participati la o astfel de sarbatoare, nu se accepta sarmalele si prajiturile, nici beteala, nici costum nou. Se accepta sacul si cenusa !
Uita-te in jur, uita-te la tine, mai este foarte putin, cativa ani, poate cateva zile si vine Isus pentru unii si iadul pentru altii. Ma ingrozesc ca nu ne ingrozim de conditia in care am ajuns, ba unii suntem multumiti ca ne scaldam in ape tulburi, ne plac apele tulburi. Acum pentru cateva zile ne acoperim mediocritatea cu beteala, luminite, haine noi, case curate ba chiar cu colinde, dar tot mediocritate ramane, chefuim cateva zile dupa care ne vom simti la fel de goi daca nu mai rau pentru ca aceasta sarbatoare aduce doar gadilarea firii, pentru foarte putini inseamna ridicare spirituala care sa tina, nu ma refer la emotii trecatoare ci chiar la o transformare veritabila.
Stiu ca unora dintre voi li se pare o stare de normalitate si le place aceasta stare, aici insa vreau sa vorbesc cu cei care tanjesc dupa Isus, care vor mai mult din El, carora le vine sa isi smulga carnea de le ei de cat de mult isi doresc Imparatia Cerurilor, cu cei a caror inima plange dupa El, care sunt gata sa plateasca pretul pentru a-L gasi, care isi pun intrebari si care vor sa isi iau crucea si Il urmeaza.
Hai asa imprastiati fiecare unde ne aflam sa facem ceva cu noi insine, sa ne rastignim firea, sa rupem din noi pacatul oricum s-ar numi el, sa renuntam la noi si sa ne imprietenim cu El, sa Il iubim, sa Ii declaram dragoste, sa ne abandonam cu totul Lui si sa umblam in ascultare de El.
Prietenii lui Iov (2)
Stii de ce fel de prieteni ar fi fost impresionat Dumnezeu ? De prieteni care si-ar fi luat echipamentul de lucru, de slujire si s-ar fi dus la Iov, langa Iov, nu la 5 metri de el ci langa el, l-ar fi cuprins in brate, ar fi fost care mai de care cu lotiuni ca sa-i ingrijeasca bubele, care i-ar fi spus: « draga Iov, vedem bine ca aberezi, dar suntem aici cu tine, abereaza in voie, nu te judecam, noi am face mai rau daca am fi in locul tau, suntem aici cu tine si nu plecam pana nu te faci bine, cat vei lupta tu, vom lupta si noi; nu avem nevoie de nici o recompensa, nu este nevoie sa ne motivezi in nici un fel, noi te iubim si nu trebuie sa te temi ca te vom condamna vreodata sau ca te vom parasi. Aici suntem, daca iti vine sa vomiti, da-i drumul, te vom tine de frunte sa iti fie mai usor, daca o sa vomiti pe hainele noastre no problem, suntem aici sa iti slujim. Orice te-ar ajuta sa iti usureze suferinta spune-ne, ne vom zbate pentru tine; Ioooov nu esti singur, umerii nostri sunt aici sa plangi pe ei cat vrei. Care buba te doare mai tare Iov, sa ne ocupam de ea in mod special ? »
Dragi « prieteni ai lui Iov », stiu ca unii dintre voi citesc acest blog, nu va cunosc dar procentul prietenilor lui Iov este foarte mare printre pocaiti, putini nu apartin clubului vostru, vreau sa va spun ceva: pe voi poate va pacaliti, poate reusiti sa pacaliti si pe cei din jur cu « sfintenia voastra » cu predicile si cunostintele biblice deosebite pe care le aveti, dar Dumnezeu va stie inima, stie daca acolo exista compasiune si jertfa de sine sau totul este doar un bla bla. Apoi din faptele voastre se va vedea daca sunteti niste mangaietori suparaciosi sau prieteni adevarati. Dragostea se vede din fapte.
Si culmea la cat de grozavi s-au crezut, corecti si biblici prietenii lui Iov au avut nevoie de rugaciunea lui Iov sa fie reabilitati in fata lui Dumnezeu
La fel ca si azi, dupa ce a iesit din probleme « fratii, surorile si vechii prieteni ai lui Iov au venit toti sa il vada si au mancat cu el in casa. L-au plans si l-au mangaiat pentru toate nenorocirile…. ». Frumos din partea lor, dar unde erau cand Iov isi rupea carnea de le el ?????????
Unde esti tu cand prietenii tai sufera si o iau razna de la atata suferinta ? Esti la distractie cu altii, astepti sa treaca necazul ca sa apari si tu sa spui vorbe de mangaiere, astepti un milion de invitatii sa ajuti, astepti sa vezi daca mai scapa sau nu, daca nu scapa participi la inmormantare, plangi si gata. Specia umana si in special pocaitii au o crasa lipsa de educatie in privinta slujirii. Cantarind lucrurile am ajuns la concluzia ca multi din lume stiu sa slujeasca mai bine decat pocaitii. Oare de ce ? Pentru ca acest lucru nu vine din studiul biblic ci din constiinta pe care a pus-o Dumnezeu in fiecare fiinta umana, studiul biblic te poate ajuta dar nu el terbuie sa iti spuna ca Iov are nevoie de tine.
E plin de « prieteni ai lui Iov » in biserici, printre lideri, printre pastori, carora le place lumina reflectoarelor, recitatul sec al unor vorbe. Nici mie nu mi-e greu sa scriu vorbe, nu e greu a insirui vorbe vorbe vorbe…. fara acoperire. Poate ca rolul de prieten adevarat nu e in lumina reflectoarelor si cei din jur s-ar putea sa nu aiba habar de rolul pe care il joci. S-ar putea sa te simti nedreptatit ca « prietenii lui Iov » sunt apreciati pentru ca stiu sa intoneze frumos un text si tu care pui umarul acolo in valea umbrei mortii, tu care sari in intampinarea problemelor celor din jur dar fara tam tam, fara grupuri organizate, fara sa spui la nimeni esti crezut ca un om fara prea mare aport la mersul lumii acesteia. Nu trebuie sa astepti recunoastere ca nu o vei primi, lucrul pe care ai putea sa il faci este sa inveti si pe altii ce inseamna slujirea. Prietenilor adevarati, putini cati sunteti luptati sa nu dispara specia aceasta de pe lume, este in pericol de disparitie. Este ingrozitor de greu sa racolezi un prieten a lui Iov in tabara prietenilor adevarati, poti incarunti luptandu-te cu naravul acesta nociv al aparentelor, al nepasarii imbracate in haine frumoase.
Din fericire exista si prieteni adevarati, rari , foarte rari, mi-ar placea sa fie si printre cititorii acestui blog, nu stiu, nu bag mana in foc pentru ca sunt atat de rari incat s-ar putea sa nu fie, nu vreau sa va jignesc pe niciunul, doar imi spun parerea, cercetati-va fiecare si daca sunteti in echipa care l-a necajit pe Iov ar fi cazul sa va caiti si sa schimbati urgent lucrurile. « Accepta si lupta cu firea », mi-a spus Domnul acum cateva zile si mesajul acesta il am si eu pentru voi. Eu m-am pus pe treaba, daca nu ne schimbam o sa crapam de rusine cand o sa dam ochii cu Isus. Ne pare atat de usor totul, besmetici am ajuns noi pocaitii, vine Domnul si atunci vor cadea mastile, hainele religioase vor fi arse in foc, va ramane doar ce a fost aur curat, iar daca nu a fost nu va mai ramane nimic.
Prieteni ai lui Iov nu-l mai necajiti pe Iov, lasati-l in pace, nu are nevoie de predicile voastre, are nevoie de inima voastra revarsata prin fapte.
Prietenii lui Iov (1)
De ce crezi ca Dumnezeu a fost de partea lui Iov si nu de partea prietenilor lui ? La prima citire a cartii Iov se vede clar ca prietenii lui au vorbit corect cu privire la Dumnezeu pe cand Iov a luat-o razna de cateva ori, ba chiar s-a certat cu Dumnezeu, si-a blestemat zilele, un comportament un pic deplasat.
Si-atunci ? Ce vina au avut prietenii lui Iov de li s-a dus pus o eticheta atat de nefavorabila ? Desi au vorbit corect teologic, oamenii acestia habar nu au avut ce inseamna suferinta. Daca pe vreunul dintre ei l-ai fi pus in locul lui Iov, probabil ca L-ar fi blestemat pe Dumnezeu si s-ar fi lepadat de El, probabil ar fi inceput sa se inchine la cine stie ce alt zeu. De pe margine este usor sa dai sfaturi, ba chiar sa il judeci pe cel ajuns la capatul puterilor, sa il corectezi cand acesta vorbeste aberatii pentru ca nu mai poate indura suferinta, ba in loc sa-l intelegi te mai si enervezi pe el ca nu tace din gura si isi striga suferinta. Vai Iov, ai luat-o pe aratura, cum iti permiti sa vorbesti asa, daca ai fi un crestin adevarat nu ai vorbi asa, nu ai debita asemenea grozavii, noi ne temem de Dumnezeu, se pare ca tu nu prea, ai o prea mare indrazneala, taci sa nu te mai auda nimeni, la noi in Biblie nu scrie asa ceva, Iov dar tu hulesti, esti nebun, ne-am saturat de nebunia ta, mai lasa-ne in pace, noi suntem corecti nu putem asculta tampeniile pe care le spui. Si……… cu toate acestea Dumnezeu a fost de partea lui Iov.
Cred ca daca fiecare dintre ei ar fi luat cate un ciob si l-ar fi ajutat pe Iov sa isi scarpine bubele, daca fiecare dintre ei ar fi luat in primire cate o buba de care sa aiba grija, altfel ar fi aratat cartea Iov, probabil ca daca ar fi intrat in perimetrul suferintei lui Iov ar fi intrat in contact cu mirosul greu si le-ar fi pierit cheful sa predice, poate s-ar fi inecat de duhoare si le-ar fi pierit ideile teologice, nu le-ar mai fi fost asa de usor sa arunce cu versete biblice asa cum le-a fost cand au stat intr-un spatiu sigur undeva la distanta sigura de bubele lui Iov.
Iov a avut nevoie de cineva care sa il ia in brate sa ii permita sa planga pe umarul lui, dar prietenii lui au preferat sa fie pocaiti desavarsiti, cu Biblia sub brat cu versetul in gura, cu hainele parfumate, dar la distanta. Groapa in care se afla Iov a fost doar un prilej de a mai tine un concurs ‘care stie mai multe versete de incurajare’.
Iov a avut nevoie de prieteni cu o inima aparte, cauta mangaiere la prietenii sai care dupa spusele lui l-au scos din sarite si mai rau. Niste mangaietori suparaciosi care aveau impresia ca Dumnezeu e incantat de predicile lor deosebite, de vizita lor distanta.
Observi ca pe Dumnezeu nu il putem pacali cu aparentele noastre ? Suntem niste pacalitori de profesie, ne pacalim pe noi insine si pe noi intre noi, dar pe Dumnezeu nu putem pentru ca El vede adancimile inimii noastre. Think about that !!!
” ” “model de prietenie” ” “
Sunt cel mai bun prieten al tau dar sorry cand ai probleme eu am putina treaba, scuza-ma dar nu pot trece pe la tine. Sunt cel mai bun prieten al tau dar desi stiu ca esti bolnav in pat imi pare rau dar am fost invitat la o petrecere sa ne distram cu alti prieteni, sper ca nu te superi doar tu esti cel mai bun prieten al meu.
Sunt cel mai bun prieten al tau, daca cumva ai nevoie de mine te rog eu sa ma intelegi dar sunt cu ceilalti prieteni ai mei, stiu ca as putea sa iti fac bine si vreau sa iti fac bine dar trebuie sa ma scuzi nu pot rata intalnirea cu x-lescu cu care vom merge la un film sau la o mica plimbare sa mai stam si noi putin de vorba.
Sunt cel mai bun prieten al tau dar nu am timp de tine, sunt ocupat cu altii, nu pot sa merg la tine ca trebuie sa merg la altii, dar sunt alaturi de tine cu sufletul. Stiu ca ai nevoie sa te vizitez dar nu am timp de tine, sunt asa ocupat cu altii, dar tu esti cel mai bun prieten al meu
Nu te pot suna pt ca am terminat minutele vorbind cu X si Y, sorry stiu ca ai nevoie de incurajare si ti-ar fi prins bine un telefon de la mine dar nu mai am minute
Sunt obosit, nu pot merge la tine, dau o tura pana in Papua Noua Guinee si dupa aia ma culc ca nu mai pot de oboseala, deci ma intelegi, nu ? Sunt obosit si nu ma mai tin picioarele sa merg pana la tine
……………………. ;
Vai dar cum ai putut sa te superi, nu am nici o vina, eu asa stiu ca intre prieteni exista intelegere, ceri prea mult, eu nu pot sa iti dau asa ceva, eu vreau prietenie lejera fara stres, doar cu drepturi dar fara obligatii.
Vai ce dificil esti, exagerezi, crezi ca numai tu ai probleme pe lumea asta ? Crezi ca eu nu am ? Chiar nu te inteleg……
Eu asa nu mai pot continua cu plangerile tale, stiu ca iti e rau si ai probleme dar ai face bine sa te descurci singur, nu inteleg de ce te superi ca merg cu altii si nu vin pe la tine, gaseste-ti alt prieten care sa te incurajeze, eu sunt ocupat, de fapt Dumnezeu e singurul care iti poate rezolva problemele nici nu ar trebui sa ai nevoie de ajutorul meu, dar sa stii ca sunt cel mai bun prieten al tau.
OAMENI AI LEGAMANTULUI!
Ii admir pe cei din Vechiul Testament pentru ca nu au fost eradicati ca specie umana, tinand cont de legile pe care le aveau de tinut si de consecintele fatale ale nerespectarii lor. Daca generatia actuala ar trebui sa tina legea Vechiului Testament cu siguranta ca ar mai ramane putini oameni pe Terra, pentru ca restul ar fi nimiciti de Dumnezeu. Daca am fi trait noi in acel sistem in care ruperea unui legamant avea urmari foarte grave, ar fi fost un dezastru, masacru mondial.
Totul in Imparatia lui Dumnezeu se bazeaza pe legamant, relatia lui Dumnezeu cu noi, relatia noastra cu El. El ne-a creat sa fim oameni care sa se tina de legamintele pe care le fac. Nici macar legamantul sacru al casatoriei nu mai are prea mare importanta, ce sa mai vorbesc despre legamantul prieteniei. Ne jucam unii cu altii ca si cum nu ar trebui sa dam socoteala pentru faptele noastre. Acum promitem si dupa doua minute uitam ca am promis.
Esti un om al legamantului sau te schimbi in functie de avantaje sau dupa cum se schimba vremea? Majoritatea oamenilor nu stiu sa isi pastreze promisiunile si te trezesti ca nu mai poti avea incredere in nimeni. Increderea se cladeste si se castiga, increderea nu vine asa de la sine, este un proces, poate dura mult pana ajungi sa ai incredere in cineva, ani de zile dupa probe de foc. Un eveniment singular nu iti poate spune despre cineva ce fel de om este, o greseala nu poate vorbi despre intreg caracterul unui om, doar suma mai multor fapte te vor edifica daca acel om este un om de legamant sau nu.
Si sa nu aud povesti de genul, sunt credincios lui Dumnezeu dar cu oamenii am o problema, nu stiu sa pastrez relatii pe termen lung. Viata aceasta este un tot, nu putem separa un lucru de altul. Dumnezeu a spus ca atunci va stii ca Il iubim cand ne vom iubi unii pe altii. Nu s-a multumit cu : Doamne pe Tine te iubesc dar pe fratii mei nu. Ne dezvoltam o filosofie proprie nebiblica ca sa scuzam o gramada de nereguli din caracterul nostru. Lucrurile acestea mi le spun in primul rand mie si apoi voua.
Din pacate eu nu prea cunosc oameni de legamant, a fost o permanenta cautare si un permanent esec. In ce biserica ati auzit voi vreodata subliniindu-se acest aspect al legamintelor pe care ni le facem unii altora ? Si cum sa pornesti la un drum, la o lucrare daca nu ai in jur oameni pe care sa te poti baza, fie iarna, fie vara. Atatea lucrari au sfarsit in derizoriu si multa suferinta pentru ca membrii echipei au uitat de legamintele pe care le-au facut si s-au razgandit brusc, nici ei nu stiu cum dar s-au razgandit. Am observat ca lipsa credinciosiei poate fi scuzata in fel si chip, ba chiar pusa pe seama lui Dumnezeu in loc sa se caute sursa acestor oscilatii.
Dumnezeu cauta oameni care fac un legamant si care stiu sa il pastreze chiar daca se vor simti dezavantajati la un moment dat de acel legamant, chiar daca vor avea de suferit de pe urma lui. Daca ne abandonam asa usor unii pe altii, din fleacuri, ce vom face cand va trebui sa murim pentru legamantul facut cu Dumnezeu, daca ne vom trezi cu pusca la tampla si ni se va cere sa ne lepadam, daca in vreme de pace nu stim sa ne modelam caracterul si sa devenim oameni fermi si de incredere ?
BUNUL SIMT!
Omul a pierdut măsura justă în toate, dar mai ales a modului în care trebuie să se comporte cu aproapele său. Sînt multe persoane care consideră că, dacă o fiinţă le ajută sau este bună cu ele şi le respectă, ele pot face orice, se pot comporta oricum. De multe ori bunătatea este confundată cu prostia, astfel fiind perceput omul bun de cei lipsiţi de bun simţ.
Atunci când o fiinţă nu înţelege adevărata valoare a unor lucruri, stări, relaţii, sentimente, tinde să-şi piardă bunul simţ şi să desconsidere fiinţa prin care acea graţie s-a manifestat. În spatele unei mari graţii se ascunde şi o mare încercare, deoarece în momentul când ţi se dă, ţi se cere şi să te transformi. Deseori o mare graţie este ocultată, ascunzându-se în spatele unor fiinţe sau situaţii diferite de tot ceea ce ne imaginăm că ar trebui să fie. Aceasta pentru că sistemul de valori divin este diferit de sistemul de valori uman. Starea de bun simţ ne poate ajuta să avem discernământ în aprecierea corectă a realităţii.
În esenţă, starea de bun simţ este o stare de empatie la nivel afectiv, dublată de o stare de comuniune cu Dumnezeu. Ea poate fi exprimată foarte bine prin zicala: „Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face”. Cu ajutorul bunului simţ empatizezi cu cel de lângă tine şi astfel ştii cum să te comporţi cu o fiinţă fără a o răni şi fără a o face să sufere. Ştii cum să o ajuţi în mod tăcut şi fără zarvă, simţindu-i starea sufletească şi dăruindu-i mai mult decât dărui de obicei. Dacă ajutorul nostru pentru ceilalţi îl oferim în primul rând lui Dumnezeu, vom primi atunci binecuvântarea Sa neîncetată, manifestată în cele mai frumoase feluri şi care ne va îmbunăţi viaţa pe toate planurile.
Starea de bun simţ nu exclude luarea unor măsuri drastice, chiar severe atunci când situaţia o cere. Bunul simţ înseamnă să ai discernământ în ceea ce faci, să găseşti măsura justă, să ajungi să dai fiecăruia ceea ce merită.
De asemenea, starea de bun simţ este strâns legată de starea de umilinţă. Fiinţele orgolioase, care nu au starea de umilinţă în faţa Divinităţii, nu manifestă nici starea de bun simţ, deoarece orgoliul le orbeşte şi le face să piardă măsura justă a tuturor lucrurilor.
Starea de bun simţ este generată de o stare de iubire profundă. În momentul în care sufletul se deschide în faţa iubirii, bunul simţ apare ca o manifestare exterioară a acestei stări interioare.
Sufletul omului este ca o floare, iar cu ajutorul bunului simţ putem face această floare să înflorească.
Articol scris de MARIA DAN si preluat de pe: http://www.artadeatrai.ro/arhiva/26/bunul_simt.26.php
INIMA PERFECTA!
Intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din imprejurimi. Nu dupa multa vreme, in jurul lui s-a strans o mare multime de oameni si toti ii admirau inima, care era intr- adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord, ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata.
Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Cand, deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele Oamenii din multimea stransa in jurul tanarului au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui
Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc, lipseau bucati intregi din inima concurenta, rani larg deschise, inca sangerande.
“Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa”, isi sopteau uimiti oamenii. Tanarul, dupa ce examinase atent inima batranelului, si-a ridicat privirea si i-a spus raznd:
-Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea – este perfecta ! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus bland batranelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea – rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine.
Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre – a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni si cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se intoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor. Intelegi, acum dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii ? – a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batranel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batranul i-a primit bucata pe care a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si a [completat] inima tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranelului. Cei doi s-au mbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete…. Inima ta cum este ???? o imparti cu altii ?
(Text luat mai demult de undeva de pe net, cred ca de pe resursecrestine dar nu mai stiu sigur)
Rau sau bun….
Cred ca atunci cand nu te poti bucura cu prietenii pentru realizarile lor, cand nu poti sa plangi cand ei plang, cand nu suferi atunci cand li se ceva grav, inima iti este distorsionata de la scopul functionarii ei.
Cred ca atunci cand cineva iti cere ajutorul si tu intorci spatele, sau spui vorbe fara acoperire, cand in loc de ajutor arunci cu venin, inima iti este infectata si bolnava. Cred ca atunci cand nu stii sa faci bine fara sa ti se ceara, cand ti-e lene sa faci surprize desi stii ca cineva ar fi incurajat si motivat prin ele, iti pierzi vremea alimentandu-ti egoismul.
Cred ca atunci cand esti invidios si nu strigi la Dumnezeu sa te vindece de invidie, o sa mori innecat cu propriul venin. Cred ca daca stii ca cineva sufera si tu poti sa ii alini suferinta cu lucruri marunte si nu o faci, este ca si cum ti-ai opri binecuvantarile cerului si ai imbratisa blestemul.
Stiu ca totul se bazeaza pe har, dar mai stiu ca ceea ce seamana omul aceea va culege, daca seamana rautate va culege insutit acelasi fel de comportament. Principiul semanatului si al culesului contine un aspect la care nu m-am gandit pana acum si anume ca semeni un sac de porumb pe o anumita suprafata si recoltezi o remorca de porumb daca nu mai mult. Daca vei semana un sac de rautate o sa culegi un camion de rautate, daca vei semana un sac de dragoste vei recolta un camion de binecuvantare.
Rautatea, o notiune de care majoritatea oamenilor care o practica nu sunt constienti, justificand-o in fel si chip. Omul in principiu este rau, inima este inselatoare si deznadajduit de rea, doar la cruce poti scapa de natura cu care te nasti. Si daca nu treci pe la cruce o sa hranesti aceasta natura fireasca pana acolo incat rautatea cu care te-ai nascut o sa se tarnsforme intr-un monstru. Doar crucea te poate aduce in stadiul in care sa te poti bucura sincer de realizarile prietenilor tai, numai crucea te poate face sa stii sa plangi cu cei care plang. Omul nu stie sa faca asta singur, doar intalnirea cu moartea fata de sine, doar luarea crucii il poate face costient de harul pe care il avem sa inmultim bucuria, bucurandu-ne cu cei care se bucura in loc sa mocnim de invidie, doar crucea te poate face costient de harul pe care il avem sa diminuam suferinta plangand cu cei ce plang.
Doar crucea, adica luarea crucii, lepadarea de sine ne poate transforma in oameni adevarati. Alimentandu-ne firea in diverse forme nu facem altceva decat sa ne indepartam de scopul pentru care am fost creati. Vedem cu totii rezultatul, lumea in care traim, a fost conceputa pentru a fi un rai dar a devenit un iad.
Relatii ofilite!!
Greu mai repari ce se strica, nu este imposibil dar necesita mult efort ! Nu-i asa ca toti tinerii cand se casatoresc isi promit ca dragostea aceea arzatoare pe care o simt la inceput sa dureze toata viata ? Probabil ca stii si tu ca in majoritatea cazurile dorinta aceasta este un vis care nu se implineste, cu timpul scanteia de la inceput dispare.
Nu-i asa ca fiecare om care Il intalneste pe Dumnezeu si incepe o relatie cu El, isi promite ca dragostea aceea plina de pasiune fata de Dumnezeul cerului si al pamantului nu va dispare niciodata? Si cu totii stim ca multi crestini dupa o perioada se trezesc ca relatia lor cu Dumnezeu nu mai este condusa de acel sentiment dulce, tandru care imbata inima omului de bucurie si pace.
Nu-i asa ca de fiecare data cand iti faci un prieten si il gasesti un om deosebit si simti ca ajungi sa il iubesti mai mult ca pe un frate, iti propui ca aceasta dragoste intensa sa nu dispara niciodata. Cate cazuri ati intalnit voi de prietenii care sa continue cu aceeasi intensitate cu care au inceput?
Oare de ce toate esecurile acestea? Oare de ce falimentul acesta in a mentine scanteia de la inceput, intensitatea de la inceput, incantarea si bucuria de la inceputul relatiei, prima dragoste.
Dragostea este o floare, care are nevoie de ingrijire in fiecare zi.. Nu e suficient sa ii spui florii la inceput cand o cumperi, ca este floarea ta, ca o sa te ocupi de ea, ii dai timp de o saptamana apa in fiecare zi, ii stergi frunzele si apoi o uiti. Te mai uiti la ea din cand in cand si te intrebi de ce oare nu iti mai ofera parfumul de la inceput. Doar i-ai spus, i-ai promis ca este floarea ta ca nu o dai altcuiva, si ar fi logic ca floarea sa priceapa si sa nu mai aiba alte pretentii, numai ca floarea se ofileste, se umple de praf si inceteaza sa mai dea mirosul acela divin care te-a facut sa ti-o doresti ; Floarea nu s-a multumit doar cu izbucnirea aceea de la inceput, nu s-a multumit doar cu acel “te iubesc” de la inceput, nu s-a multumit doar cu acea mangaiere de la inceput, cu acea pasiune din prima saptamana. Ce ciudata floare, ce pretentioasa floare… cum a indraznit sa vrea apa in fiecare zi, cum a indraznit sa vrea sa fie ingrijita in fiecare zi ! Prea multe pretentii , nu?
Probabil ca nu…….. doar la inceput tu ai hotarat ca vrei sa fie floarea ta, tu ai investit sa o ai, daca nu ai fi vrut-o ai fi putut sa o lasi altcuiva, acum esti responsabil in ce o priveste, o poti ingriji in asa fel incat sa te bucuri de ea, sau o poti neglija si o poti omora cu neglijenta. Am o sugestie, te rog nu indrazni sa o consideri pe ea vinovata ca s-a uscat, ar fi mult mai intelept sa incepi sa iti plangi lipsa de sensibilitate, de grija fata de ea, sa o trezesti la realitate cu lacrimile tale. Daca nu a murit cumva de tot, va invia, macar un lastar, o mica frunzulitza si vei avea sansa sa te ocupi de ea cu credinciosia pe care o astepta de la tine pe cand era o floare plina de parfum si lumina. Asta daca crezi ca merita, daca nu, nu !
Sa fim buni DOAR de Craciun……
Nu inteleg de ce de Craciun trebuie sa fim mai buni si nu inteleg de ce avem nevoie de o zi speciala sa Il sarbatorim pe Isus ? De Craciun ne gandim la nasterea lui Isus, de Pasti ne gandim la moartea si invierea Lui, de Rusalii ne gandim cum a coborat Duhul Sfant, DAR CE FACEM IN RESTUL ANULUI ???? La ce ne gandim restul zilelor dintr-un an ? Ce-ar fi oare sa sarbatorim Craciunul, Pastele si Rusaliile in fiecare zi. Ele trebuie sa fie un stil de viata nu doar evenimente de cateva zile pe an.
Singura sarbatoare de care pomeneste Noul Testament este cina Domnului, in rest nimic. Nu ma crezi ? In prima faza aproape ca m-am revoltat, vai dar cum Biblia nu vorbeste despre Craciun si Pasti, apostolii astia ce au pazit de nu au sarbatorit nimic din ce sarbatorim noi, oare au fost superficiali spiritual ? Cum se poate ca Petru sau Pavel sa fie atat de ignoranti ? Erau ignoranti cu lucrurile pe care le fluturam noi ca fiind de valoare, ei traiau nasterea, moartea si invierea lui Isus in fiecare zi. Ti-i imaginezi pe Petru si Pavel fiind stresati cu repetitiile de Craciun ???
De sarbatori suntem mai buni unii cu altii, da suntem mai buni dar nu din convingere ci din traditie, daca ar fi din convingere ar dura tot anul, asa tine o saptamana maxim. Este rusine sa fi rau de Craciun, in rest nu avem nici o problema, este rusine sa nu fi darnic de Craciun, in rest indiferenta este regula de baza, e rusine sa ne certam de Craciun, restul anului nu conteaza. E bun Craciunul pentru ca cei nevoiasi in sfarsit au parte de un cadou de la biserica, biserica care in rest practica durerea in cot extrema fata de ei, pot sa se numeasca orfani sau vaduve, poate scrie Biblia pana se satura ca ea scrie ea citeste despre faptul ca trebuie sa ii ajutam pe cei in nevoi.
Slava Domnului ca se da pomana de Craciun si uite asa ne spalam pe maini ca avem grija de nevoiasii nostri. Milionul primit de la biserica de Craciun ar trebui sa tina pana la Pasti si cel primit de Pasti sa faca un efort sa tina pana la urmatorul Craciun. O izbucnire de omenie care ne secatuieste pentru restul anului, dam tot de Craciun si pana la urmatorul avem voie sa ne comportam cum vrem.
Acum multi ani cand m-am trezit cu aceste ganduri revolutionare in ce priveste sarbatoritul aberant al Craciunului pentru cateva momente am crezut ca este o greseala sa gandesc asa, doar Craciunul e Craciun, acum stiu ca nu este o greseala, greseala ar fi daca m-as complace in aducerea unor arderi de tot care nu au un miros placut in fata lui Dumnezeu. Cineva mi-a spus ca vorbesc ca un ateu, altii ca blasfemiez Craciunul, altii mi-au sarit in cap « vai, dar noi ne simtim bine de Craciun, stii…pomul ; prajiturile, familia, colindele, eventual zapada » Da, ar fi totul ok daca ar fi vorba despre ziua muncii, sau ziua nationala, sau ziua mamei sau 8 Martie. Dumnezeu nu are nevoie de sarbatorile noastre, a-L sarbatori pe El ar trebui sa fie indeletnicirea noastra zilnica.
Daca Isus s-ar ocupa de noi doar de Craciun, daca Isus ne-ar da cadouri doar de Craciun, ne-ar ierta si ar fi bun cu noi doar de Craciun si in rest ar fi nepasator, egoist, rece, ar intoarce spatele plansetelor noastre, ne-ar tranti vorbe rautacioase, ne-ar face in ciuda, nu ne-ar da de mancare si imbracaminte decat de Craciun………
www.god.tv
Pentru cei care stiti engleza va recomand postul tv crestin God Tv, luna aceasta are emisiuni foarte interesante despre apocalipsa, Anticrist, Armaghedon, noua ordine mondiala, extraterestrii cu invitati care cu siguranta o sa va starneasca atentia. Nu trebuie decat sa va faceti un cont 
stiu ca toata lumea este pasionata de facut conturi si tinut minte parole )
De Craciun – Obladi, oblada
Craciunul…….florile dalbe,leru-i ler, obladi oblada……
In primul rand nu am gasit in toata Biblia vreun loc in care sa mi se spuna sa sarbatoresc Craciunul. Treaca mearga, hai ca accept ca nu este o greseala sa-l sarbatorim, dar de la a-L sarbatorii pe Isus la ce s-a ales de Craciun este o distanta ca de la Calea Lactee la Andromeda.
Nu astept aprobarea nimanui nici a cunoscutilor nici a necunoscutilor, nu fac nici un compromis de dragul unei imagini agreabile in fata cuiva, ceea ce simt ca trebuie spus, spun pentru ca asa am invatat de la Isus. El nu a tremurat de frica ca prietenii Il vor judeca gresit, a spus ce avea de spus indiferent daca le-a placut sau nu.
Abia astept sa treaca Craciunul pentru ca in perioada aceasta ma rog mai putin, citesc mai putin din Biblie, petrec mai putin timp cu Isus. De ce ? Pentru ca intreaga sarbatoare este conceputa din ritualuri care mai de care, evenimente culturale si spirituale dar nu crestine, bucurii de genul.wow ce instalatie super a pus primarul in oras, wow ce brad, e mai misto ca cel de anul trecut, pfuai ce costumas si-a facut fata popii de Craciun (sau fata cui vreti voi), X-ulescu uite ce cadou a primit de Craciun pe cand Y-ulescu a ramas cu buza umflata, ce m-am distrat la colinde, am mancat cat un spart, m-am culcat la 5 dimineata, a iesit fain programul de Craciun de la bise, ce frumoase colinde, chiar am plans de emotie (emotie confundata din ce in ce mai des cu prezenta lui Dumnezeu)
Si ????????
Nu demult m-am gandit ca daca ar reveni Isus in perioada sarbatorilor, nu ar gasi in nici o perioada a anului mai multi pocaiti nepregatiti de a se intalni cu El. Pe locul doi ar fi sarbatoarea de Pasti.
Imagineaza-ti ca dintr-o data ar disparea toate luminitele din oras, nu ar mai fi brad, ornamente prin magazine, marfa de sarbatori, imagineaza-ti ca la Craciun ar fi totul normal pe dinafara, nici un pom ornamentat, nici un cadou, nimic in plus fata de restul anului. Ai mai simti ca este Craciun ? Daca nu iti poti imagina iesi putin in oras si gandeste-te cum ar fi ca in perioada aceasta sa nu vezi nici o luminita. Daca o sa poti vizualiza in mintea ce vreau sa spun, vei intelege ce inseamna pentru noi Craciunul. Craciunul nu ar mai fi Craciun fara ornamentele minunate si stralucitoare, fara pom si fara Mos Craciun care devine din ce in ce mai enervant.
Abia astept sa treaca, pentru ca Il vreau pe El, putin ma intereseaza artificiile si tot spectacolul bisericesc din care ramanem goi ba chiar ne alegem cu cate o invidie, doua- asa ca de sarbatori. Dar vai….colindele….cum poti vorbi asa ? Vorbesc asa pentru ca toate lucrurile acestea nu aduc nici o schimbare, sunt niste artificii care tin cateva ore cel mult cateva zile si atat, gadila sentimentul si atat. Sunt doar realista, chiar daca temperamentul meu este sangvin si sunt un om care simte mult, in ultima vreme mi-am dat seama ca omul simte mult si prost, in loc sa actioneze. Simtim credinta, Il simtim pe Domnul dar faptele…. ne facem de cap fiecare cum are chef. A simti nu valoreaza doi lei daca ramane la nivelul de simtit.
Nu vreau sa blasfemiez Craciunul, nici sa imi bat joc de sarbatoarea aceasta doar ma intreb cati dintre noi dupa ce trec artificiile ramanem cu ceva solid spiritual, cati dintre noi dupa ce se termina cu parul maciuca si pielea gainii la auzul colindelor ramanem cu pofta de rugaciune, cu foamea si disperarea de a ne imprieteni cu Isus. Stiu ca destui pocaiti sinceri in relatia lor cu Domnul sunt epuizati dupa sarbatori si goi spiritual. De unde stiu ? De la mine si de la altii! Dupa sarbatori unii crestini au nevoie de ceva vreme sa isi revina spiritual. E ciudat, nu ?
SA OTRAVIM INVIDIA!!!
O boala pe care oamenii o lasa sa evolueze in voie fara sa o trateze, care roade inima si nici macar nu aduce vreo satisfactie cum fac celelalte pacate.
Poate un invidios din fire sa devina un om care sa se bucure sincer de realizarile celor din jur in special de realizarile prietenilor lui ? Cam tot ce am scris pe acest blog vine din experienta personala si tot din experienta personala am sa scriu si acest articol. Invidia este o caracteristica a firii cu care se pare ca ne nastem aproape toti, probabil ca exista exceptii.
De-a lungul vietii daca hranim aceast moft al firii poate deveni un monstru ; care sa ne distruga, sa ne rapeasca harul de a ne bucura cu cei care se bucura. Cu siguranta ca un invidios nu numai ca nu se bucura cu cine se bucura, dar nu va avea resursele sa planga cu cei ce plang, va fi tentat sa se bucure de necazurile celor din jur, chiar daca aparent isi exprima regretul. De unde stiu ? Pt ca am experimentat lucrurile acestea.
In timpul adolescentei eram macinata de invidie din te miri ce motive si culmea eram invidioasa chiar pe cei de care eram apropiata sufleteste si la care tineam cel mai mult. La un moment dat m-am ingrozit de aspectul acesta pentru ca stiam ca Dumnezeu e intristat din cauza mea si am incercat din rasputeri sa scap de acest sentiment chinuitor. Si nimic nu a functionat pana cand am inceput sa ii dau firii exact ce nu ii place, am otravit invidia de fiecare data cand a indraznit sa isi ridice capul si sa isi ceara drepturile. Atunci cand prietena X avea o reusita si eu fara sa ma gandesc, fara sa vreau, fara sa imi propun eram lovita ca de un fulger de sentimentul acela rautacios, ma retrageam undeva sa pot fi singura si ma rugam. Nu era o rugaciune tocmai relaxata ci pot spune ca era o rugaciune cu scrajneli de dinti pentru ca firea nu suporta sa auda aceasta rugaciune, era ca un cutit infipt direct in inima invidiei. « Doamne iti multumesc ca tu ai binecuvantat-o pe prietena X cu realizarea aceasta, te rog sa ii dai si mai mult decat atat, sa ii dai din abundenta tot ce ai Tu mai bun, binecuvinteaz-o, binecuvinteaz-o, binecuvinteaz-o » Si ma rugam asa pana cand simteam ca am omorat invidia, de multe ori a trebuit sa repet lucrurile acestea minute in sir ca sa simt treptat cum invidia e strangulata pur si simplu de acele cuvinte. Am dus lupta aceasta de foarte multe ori pana am simtit ca invidia si-a pierdut din putere si ca nu mai are curajul sa isi ridice capul. Nu spun ca sunt imuna la invidie, dar am invins un monstru care imi facea mult rau.
« Invidia este ceva omenesc », vei auzi din gura multora aceasta vorba fie ei pocaiti sau nu, de fapt invidia este ceva diavolesc, nu omenesc. Urmareste reactia celor din jurul tau cand tu ai vreo realizare sau iti cumperi ceva deosebit, vei fi surprins cati oameni se complac in acest pacat fara sa ia nici o masura. Sa ucidem invidia !! Se poate, nu este usor dar se poate. Daca te vei lupta pana la sange impotriva ei o sa vezi rezultate, invidia nu se lasa usor, nu e usor de ucis dar daca ii dai in cap de fiecare data cand isi cere drepturile o vei distruge, o sa ramana doar o amintire.
Daca invidia este un mod de viata pentru tine iti propun acest tratament de otravire a ei, da-i firii ce nu ii place si o sa o omori. Invidia este un venin cu care te poti auto-otravi daca nu te ridici impotriva ei si nu o strivesti.
Comentarii recente