Crestin deprimat?
Este normal pentru un crestin sa fie deprimat ? Sunt normale crizele existentiale pentru un copil al lui Dumnezeu? Teoretic nu, practic da. Teoretic vom sari toti si vom spune, un copil al lui Dumnezeu nu trebuie sa fie niciodata deprimat, pentru ca Dumnezeu e la carma tuturor lucrurilor si nimic nu a scapat de sub control. Suna corect si biblic si teologic (pentru ca intre biblic si teologic s-au infiltrat unele neintelegeri, de aceea le diferentiez), dar practic nu se intampla asa. Aratati-mi in Biblie vreun personaj marcant care a scapat de depresie, crize existentiale, de intrebarea : »Doamneeeee, ai uitat de mine ? Where are you ? »
Nu, nu este normal pentru un crestin sa fie deprimat dar Biblia mea e plina cu perioadele de disperare a oamenilor lui Dumnezeu. Si-atunci ? De la teorie la realitate e o distanta mare de tot.
Cred ca nu ai cum sa urci la un nou nivel in relatia cu Dumnezeu daca nu dai de o criza majora, in care capul sa iti fie facut varza, sa simti ca explodezi si sa incepi sa strigi la Dumnezeu. Nu pentru ca Dumnezeu vrea sa ne chinuie ci pentru ca noi suntem grei de cap, pacatul ne-a adus in stadiul in care nu putem evolua decat dand cu capul, decat facand cunostinta cu valea umbrei mortii. Cand ii aud pe unii crestini ca ei sunt fericiti, ca nu au avut in viata lor probleme de felul acesta incep sa ma intreb daca chiar l-au cautat pe Dumnezeu din toata inima, daca si-au pus intrebari serioase cu privire la viata si la tot ce exista.
Cand tu ca om te izbesti de realitatea lui Dumnezeu se intampla ceva, un soc. Al cauta pe Dumnezeu din toata inima te va expune multor socuri existentiale. Schimbarea caracterului este un lucru extrem de greu, de buna voie nu suntem dispusi sa ne schimbam profund, doar cunostinta cu menghina diferitelor circumstante ne deschide ochii.
Stiu ca multi nu sunt de acord cu teoria aceasta, nici eu nu eram de acord cu asa ceva, visam cum Dumnezeu ma v-a folosi si va face lucruri mari prin mine dar nu mi-am imaginat nici o clipa ca drumul spre asa ceva trece prin valea umbrei mortii. Se pare ca fericirea este o iluzie aici pe pamant, puteti sa ma contraziceti dar cred ca nu exista fericire aici pe planeta noastra speciala si deosebita pe care noi oamenii am transformat-o intr-un mini iad, exista momente de fericire si atat. Momente de fericire cand ne intalnim cu El, si momente de deznadejde cand ne intalnim cu noi.
Comentarii recente