Relatii ofilite!!
Greu mai repari ce se strica, nu este imposibil dar necesita mult efort ! Nu-i asa ca toti tinerii cand se casatoresc isi promit ca dragostea aceea arzatoare pe care o simt la inceput sa dureze toata viata ? Probabil ca stii si tu ca in majoritatea cazurile dorinta aceasta este un vis care nu se implineste, cu timpul scanteia de la inceput dispare.
Nu-i asa ca fiecare om care Il intalneste pe Dumnezeu si incepe o relatie cu El, isi promite ca dragostea aceea plina de pasiune fata de Dumnezeul cerului si al pamantului nu va dispare niciodata? Si cu totii stim ca multi crestini dupa o perioada se trezesc ca relatia lor cu Dumnezeu nu mai este condusa de acel sentiment dulce, tandru care imbata inima omului de bucurie si pace.
Nu-i asa ca de fiecare data cand iti faci un prieten si il gasesti un om deosebit si simti ca ajungi sa il iubesti mai mult ca pe un frate, iti propui ca aceasta dragoste intensa sa nu dispara niciodata. Cate cazuri ati intalnit voi de prietenii care sa continue cu aceeasi intensitate cu care au inceput?
Oare de ce toate esecurile acestea? Oare de ce falimentul acesta in a mentine scanteia de la inceput, intensitatea de la inceput, incantarea si bucuria de la inceputul relatiei, prima dragoste.
Dragostea este o floare, care are nevoie de ingrijire in fiecare zi.. Nu e suficient sa ii spui florii la inceput cand o cumperi, ca este floarea ta, ca o sa te ocupi de ea, ii dai timp de o saptamana apa in fiecare zi, ii stergi frunzele si apoi o uiti. Te mai uiti la ea din cand in cand si te intrebi de ce oare nu iti mai ofera parfumul de la inceput. Doar i-ai spus, i-ai promis ca este floarea ta ca nu o dai altcuiva, si ar fi logic ca floarea sa priceapa si sa nu mai aiba alte pretentii, numai ca floarea se ofileste, se umple de praf si inceteaza sa mai dea mirosul acela divin care te-a facut sa ti-o doresti ; Floarea nu s-a multumit doar cu izbucnirea aceea de la inceput, nu s-a multumit doar cu acel “te iubesc” de la inceput, nu s-a multumit doar cu acea mangaiere de la inceput, cu acea pasiune din prima saptamana. Ce ciudata floare, ce pretentioasa floare… cum a indraznit sa vrea apa in fiecare zi, cum a indraznit sa vrea sa fie ingrijita in fiecare zi ! Prea multe pretentii , nu?
Probabil ca nu…….. doar la inceput tu ai hotarat ca vrei sa fie floarea ta, tu ai investit sa o ai, daca nu ai fi vrut-o ai fi putut sa o lasi altcuiva, acum esti responsabil in ce o priveste, o poti ingriji in asa fel incat sa te bucuri de ea, sau o poti neglija si o poti omora cu neglijenta. Am o sugestie, te rog nu indrazni sa o consideri pe ea vinovata ca s-a uscat, ar fi mult mai intelept sa incepi sa iti plangi lipsa de sensibilitate, de grija fata de ea, sa o trezesti la realitate cu lacrimile tale. Daca nu a murit cumva de tot, va invia, macar un lastar, o mica frunzulitza si vei avea sansa sa te ocupi de ea cu credinciosia pe care o astepta de la tine pe cand era o floare plina de parfum si lumina. Asta daca crezi ca merita, daca nu, nu !
Comentarii recente