Relatii ofilite!!
Greu mai repari ce se strica, nu este imposibil dar necesita mult efort ! Nu-i asa ca toti tinerii cand se casatoresc isi promit ca dragostea aceea arzatoare pe care o simt la inceput sa dureze toata viata ? Probabil ca stii si tu ca in majoritatea cazurile dorinta aceasta este un vis care nu se implineste, cu timpul scanteia de la inceput dispare.
Nu-i asa ca fiecare om care Il intalneste pe Dumnezeu si incepe o relatie cu El, isi promite ca dragostea aceea plina de pasiune fata de Dumnezeul cerului si al pamantului nu va dispare niciodata? Si cu totii stim ca multi crestini dupa o perioada se trezesc ca relatia lor cu Dumnezeu nu mai este condusa de acel sentiment dulce, tandru care imbata inima omului de bucurie si pace.
Nu-i asa ca de fiecare data cand iti faci un prieten si il gasesti un om deosebit si simti ca ajungi sa il iubesti mai mult ca pe un frate, iti propui ca aceasta dragoste intensa sa nu dispara niciodata. Cate cazuri ati intalnit voi de prietenii care sa continue cu aceeasi intensitate cu care au inceput?
Oare de ce toate esecurile acestea? Oare de ce falimentul acesta in a mentine scanteia de la inceput, intensitatea de la inceput, incantarea si bucuria de la inceputul relatiei, prima dragoste.
Dragostea este o floare, care are nevoie de ingrijire in fiecare zi.. Nu e suficient sa ii spui florii la inceput cand o cumperi, ca este floarea ta, ca o sa te ocupi de ea, ii dai timp de o saptamana apa in fiecare zi, ii stergi frunzele si apoi o uiti. Te mai uiti la ea din cand in cand si te intrebi de ce oare nu iti mai ofera parfumul de la inceput. Doar i-ai spus, i-ai promis ca este floarea ta ca nu o dai altcuiva, si ar fi logic ca floarea sa priceapa si sa nu mai aiba alte pretentii, numai ca floarea se ofileste, se umple de praf si inceteaza sa mai dea mirosul acela divin care te-a facut sa ti-o doresti ; Floarea nu s-a multumit doar cu izbucnirea aceea de la inceput, nu s-a multumit doar cu acel “te iubesc” de la inceput, nu s-a multumit doar cu acea mangaiere de la inceput, cu acea pasiune din prima saptamana. Ce ciudata floare, ce pretentioasa floare… cum a indraznit sa vrea apa in fiecare zi, cum a indraznit sa vrea sa fie ingrijita in fiecare zi ! Prea multe pretentii , nu?
Probabil ca nu…….. doar la inceput tu ai hotarat ca vrei sa fie floarea ta, tu ai investit sa o ai, daca nu ai fi vrut-o ai fi putut sa o lasi altcuiva, acum esti responsabil in ce o priveste, o poti ingriji in asa fel incat sa te bucuri de ea, sau o poti neglija si o poti omora cu neglijenta. Am o sugestie, te rog nu indrazni sa o consideri pe ea vinovata ca s-a uscat, ar fi mult mai intelept sa incepi sa iti plangi lipsa de sensibilitate, de grija fata de ea, sa o trezesti la realitate cu lacrimile tale. Daca nu a murit cumva de tot, va invia, macar un lastar, o mica frunzulitza si vei avea sansa sa te ocupi de ea cu credinciosia pe care o astepta de la tine pe cand era o floare plina de parfum si lumina. Asta daca crezi ca merita, daca nu, nu !
cred k e a2a oara knd sunt intr’o situatie in care nu prea stiu ce sa fac, “pe unde sa merg” si tu postezi exact ce am eu nevoie.. ti’am spus asta pt k nu cred k sunt singura carei ii vb prin subiectele ce le postezi, si vreau sa te incurajez sa scri mai departe, sa iti spun k Dumnezeu te foloseste prin site’ul acesta. God bless you sis!
decembrie 15, 2008 la 4:43 pm
tzrafrira, iti multumesc pentru incurajare
chiar imi fac bine cuvintele tale pentru ca uneori am impresia ca vb in vant; desi stiu ca ce spun vine din inima lui Isus; nu e intelepciunea mea pentru ca eu nu am asa ceva, e intelepciunea Lui
decembrie 15, 2008 la 5:41 pm
nimic din ce avem nu este al nostru, totul ne este dat in imprumut cum ar veni
glorie Lui!!!
decembrie 15, 2008 la 8:12 pm
Evanghelia dupa IOAN cap 17:
6. Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău.
7. Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine.
8. Căci le-am dat cuvintele, pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis.
9. Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi: –
10. tot ce este al Meu, este al Tău, şi ce este al Tău, este al Meu, – şi Eu sunt proslăvit în ei.
11. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi noi.
12. Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe care Mi i-ai dat; şi nici unul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
13. Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.
14. Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.
15. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.
16. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.
17. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.
18. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.
19. Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.
20. Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.
21. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
22. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi suntem una, –
23. Eu în ei, şi Tu în Mine; – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.
24. Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
25. Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.
26. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.”
Am ramas mirat tare de felul cum s-a rugat Domnul Isus. Indeosebi vers. 6, 9 si 12 : am facut cunoscut numele tau oamenilor pe care mi i-ai dat, apoi, nu ma rog pt lume(?!?! ) apoi, i-am pazit cat eram cu ei….
decembrie 15, 2008 la 8:43 pm
trebuie sa intelegem ka pe acest pamant suntem nisite calatori
si kat stam aicy trebuie sa ne pregatim pentru marea inthlnire ku el domnul sa ne ajute pe toti.
ianuarie 1, 2009 la 5:26 am
amin Samy
ianuarie 1, 2009 la 6:38 pm