Rau sau bun….
Cred ca atunci cand nu te poti bucura cu prietenii pentru realizarile lor, cand nu poti sa plangi cand ei plang, cand nu suferi atunci cand li se ceva grav, inima iti este distorsionata de la scopul functionarii ei.
Cred ca atunci cand cineva iti cere ajutorul si tu intorci spatele, sau spui vorbe fara acoperire, cand in loc de ajutor arunci cu venin, inima iti este infectata si bolnava. Cred ca atunci cand nu stii sa faci bine fara sa ti se ceara, cand ti-e lene sa faci surprize desi stii ca cineva ar fi incurajat si motivat prin ele, iti pierzi vremea alimentandu-ti egoismul.
Cred ca atunci cand esti invidios si nu strigi la Dumnezeu sa te vindece de invidie, o sa mori innecat cu propriul venin. Cred ca daca stii ca cineva sufera si tu poti sa ii alini suferinta cu lucruri marunte si nu o faci, este ca si cum ti-ai opri binecuvantarile cerului si ai imbratisa blestemul.
Stiu ca totul se bazeaza pe har, dar mai stiu ca ceea ce seamana omul aceea va culege, daca seamana rautate va culege insutit acelasi fel de comportament. Principiul semanatului si al culesului contine un aspect la care nu m-am gandit pana acum si anume ca semeni un sac de porumb pe o anumita suprafata si recoltezi o remorca de porumb daca nu mai mult. Daca vei semana un sac de rautate o sa culegi un camion de rautate, daca vei semana un sac de dragoste vei recolta un camion de binecuvantare.
Rautatea, o notiune de care majoritatea oamenilor care o practica nu sunt constienti, justificand-o in fel si chip. Omul in principiu este rau, inima este inselatoare si deznadajduit de rea, doar la cruce poti scapa de natura cu care te nasti. Si daca nu treci pe la cruce o sa hranesti aceasta natura fireasca pana acolo incat rautatea cu care te-ai nascut o sa se tarnsforme intr-un monstru. Doar crucea te poate aduce in stadiul in care sa te poti bucura sincer de realizarile prietenilor tai, numai crucea te poate face sa stii sa plangi cu cei care plang. Omul nu stie sa faca asta singur, doar intalnirea cu moartea fata de sine, doar luarea crucii il poate face costient de harul pe care il avem sa inmultim bucuria, bucurandu-ne cu cei care se bucura in loc sa mocnim de invidie, doar crucea te poate face costient de harul pe care il avem sa diminuam suferinta plangand cu cei ce plang.
Doar crucea, adica luarea crucii, lepadarea de sine ne poate transforma in oameni adevarati. Alimentandu-ne firea in diverse forme nu facem altceva decat sa ne indepartam de scopul pentru care am fost creati. Vedem cu totii rezultatul, lumea in care traim, a fost conceputa pentru a fi un rai dar a devenit un iad.
Comentarii recente