Ping pong cu inima!

Ai avut vreodata senzatia sau certitudinea ca esti valoros in fata celor din jurul tau doar in situatiile in care le faci bine si daca ai stopa puhoiul de binefaceri ai ramane singur si nebagat in seama ? Ce fel de prieteni ai ? Ce fel de prieten esti ? Esti cumva acel gen de prieten care isi calculeaza profitul si daca ai avantaj de pe urma relatiei cu cineva esti chiar gata sa lupti pentru acel avantaj, dar nu te intereseaza celalalt suflet ?

Esti cumva omul care se joaca cu inimile prietenilor tai, trezesti sperante ca apoi sa nu te mai intereseze ce se intampla cu inima in care ai trezit sperante ? Promiti verzi si uscate ca apoi sa iti ceri scuze ca nu ti-ai implinit promisiunile crezand ca scuzele tale pot sterge totul, desi continui in aceeasi nota? Probabil ca te linistesc pe tine si scapi de vinovatie in cazul in care apare vinovatia, dar pentru cel pe care l-ai invartit pe degete scuzele tale nu reprezinta mare lucru, scuzele nu pot sterge dezamagirea.

Se pare ca « joaca cu inima » este la moda, in special printre cei tineri, pe care efectiv nu te poti baza, foarte putini au acel ceva care sa te faca sa fi relaxat la gandul ca ai un prieten care nu se joaca cu tine.

Stii ce inseamna sa trezesti sperante si apoi sa te faci ca ai uitat ? Inseamna multa suferinta, depinde si de investitia facuta de celalalt in relatia respectiva, inseamna o trauma pe viata, chiar daca ierti, nu mai uiti cat traiesti ca X-lescu te-a tradat sau te-a parasit, inseamna uneori inchideri de inimi care ulterior nu mai functioneaza niciodata cum trebuie. Vreau sa trag un semnal pentru cei care se joaca cu inimile celor din jur, s-ar putea sa fii responsabil de asa ceva si nu vreau sa fac aici pe marea desteapta dar te va costa enorm, pentru ca ceea ce seamana omul aceea va secera

Ne pacalim unii pe altii si de multe ori fara sa ne pese de ravagiile pe care le producem in viata celor pe care ii tradam, ii parasim, ii inselam, le trezim asteptari si dupa aceea uitam.

Pe acest blog am dezvoltat cateva teme, una dintre ele fiind legata de calitatea relatiilor dintre noi, de cat de buni prieteni stim sa fim. Prietenia adevarata este o specie pe cale de disparitie, nu stiu ce se poate face pentru remedierea problemei, este foarte complicat. Pacatul este sursa tuturor problemelor si nici acest aspect nu face exceptie. Dumnezeu ne vrea oameni de incredere, de legamant cum spuneam intr-un alt articol si urmarea exemplului lui Isus ar fi singura rezolvare, doar ca din cate vad omului ii place sa se complaca in ceea ce deja stie si e tare greu sa evolueze. Spun aceasta in primul rand pentru mine si apoi pentru voi. Cred ca se poate invata sa fii un prieten adevarat, de incredere, de legamant, care se tine de cuvant chiar daca ai fost educat pana acum sa te joci cu inima oamenilor. Dumnezeu e incantat sa ajute in demersul acesta, sa ne transforme in adevarati urmasi ai lui Isus care este un Prieten desavarsit.