Cum lucreaza Dumnezeu? (5)
Unde este prezent Dumnezeu, se va manifesta si demonicul, diavolul nu va putea sta acolo, iar in unele situatii se va manifesta violent. Acolo unde a fost Isus s-a manifestat demonicul, demonii au intrat in crize, dar aceasta nu inseamna ca Isus nu a fost prezent. Tocmai pentru ca Isus a fost acolo aceasta a facut ca iadul sa fie tulburat.
La noi……..demonii nu au treaba, sunt relaxati in biserica, nimeni nu ii deranjeaza, unele biserici au devenit locul lor preferat ? Ti se pare dur ce spun ? Este purul adevar ! Daca nu ar fi asa atunci ar trebui din cand in cand sa vezi vreun frate tras la 4 ace (sau mai putine ace) facand spume in biserica,sau tot felul de crize. Daca Isus ar fi prezent si ar fi lasat sa isi faca lucrarea, demonii nu ar suporta acea prezenta si unii dintre ei ar provoca tot felul de convulsii. Sau noi avem in biserica doar demoni pasnici, cei cu spume si crize au fost odata, acum demonii si-au schimbat comportamentul. Ai auzit despre demoni de fatarnicie, de curvie, de barfa, de boala ? Faptul ca ei nu se manifesta, nu inseamna ca nu exista, doar ca nimeni nu ii deranjeaza. De ce stau demonii linstiti in biserica ? Pentru ca nu Il lasam pe Duhul Sfant sa lucreze asa cum vrea El, Ii punem piedici, Ii dam indicatii, Ii explicam cum este la noi si ca noi nu vrem cum este la altii, noi nu vrem si gata, iar El ne respecta granitele, nu face mai mult decat Ii permitem.
La noi, in marea majoritate a cazurilor predicile si tot ce tine de biserica se bazeaza pe o invatatura incepatoare, pe lapte duhovnicesc, la noi nu se vorbeste despre demoni, ne este frica sa deschidem subiectul, chiar daca voia lui Dumnezeu este ca fiecare crestin sa se roage pentru eliberarea celor stapaniti de intunerec, la noi se vorbeste despre lucruri care sa treaca prin sita creierelor noastre, ce nu trece este ocult si noi nu vrem asta, noi suntem romani, nu pagani, neam de crestini din stramosi.
Cum vrei sa vina trezirea cand noi din start catalogam ceea ce Dumnezeu face in alte treziri de pe pamant ca fiind de la diavolul ??Cuuuum ? Intreaba-te niste lucruri simple !
Degeaba vrea Dumnezeu sa ne binecuvinteze, noi nu vrem si gata. Noi avem suficient, ce este nou strica, ce se intampla la americani, africani, asiatici sigur este nociv si nici sa nu auzim, noi europenii suntem inteligenti, echilibrati, nu putem fi pacaliti oricum. Africanii au combinat tehnicile voodo cu crestinismul si de aceea la ei se mai intampla lucruri iesite din comun, asiaticii nu mai vorbesc nici ei nu mai stiu ce au combinat cu crestinismul, a iesit un ghiveci si de aceea la ei este ca in Faptele Apostolilor. Noi europenii, suntem oameni cu mintea la cap, noi sunte noi, Hristos este deplasat pentru cultura noastra, noi suntem cititi, avem o traditie, si traim cu traditia legata de cap nici noaptea nu o lasam sa se odihneasca, saraca traditie.
Daca Isus ar veni acum in Romania asa ca in Templul din Ierusalim, cred ca nu ar mai stii cu care filosofie de-a nostra, cu care datina, idee preconceputa, invatatura diavoleasca ridicata la rang de invatatura biblica sa dea de pereti, un singur bici ar fi insuficient. Si vai ce ne-am speria, am chema politia, vaaai casa Domnului a fost invadata, vaaai, lucratorii Domnului au fost jigniti, iar noi am fost clatinati cu tot cu ideile noastre si nu ne simtim bine.
Cum lucreaza Dumnezeu? (4)
Observ ca la noi totul este perfect, noi toti suntem perfecti, ce sa mai vorbim, la noi este trezire, oamenii se ingramadesc in biserici, e super super super, si asa putem in voie sa ii criticam pe altii, sa nu care cumva sa aduca ereziile lor in imaculata noastra biserica romaneasca, nu avem nimic de invatat de la ei, nici in ce priveste intimitatea cu Dumnezeu, aceasta este transa, nici in ce priveste supranaturalul care este clar invatatura luata direct de pe malul raului Gange. Deci la noi totul e perfect.
Daca Il simti pe Duhul Sfant cum te invaluie si simti ca explodezi de atata prezenta a lui Dumnezeu, daca simti ca nu te mai poti tine pe picioare pentru ca slava Domnului a coborat acolo in biserica sau in camera ta de rugaciune, aceasta sigur este ceva anormal, probabil vreo invatatura new age si nu este bine. E bine sa fie totul normal, controlabil. Dar oare ce este normal si ce este anormal, exista vreun manual pentru asta ? O sa imi spui ca Biblia. Ti se pare Biblia ca fiind o carte normala, pe care sa o poti filtra cu mintea, ti se par evenimentele din Biblie rationale sau poate ca Biblia este plina de evenimente foarte stranii si ciudate pentru mintea omeneasca. Oricat de genial ai fi nu cred ca poti explica cum marea Rosie s-a despicat, cum magariţa a inceput sa vorbeasca, cum umbra lui Petru vindeca, cum mortii au inviat la rugaciunea lui Isus si a apostolilor
Da, Biblia este singurul manual in ce priveste umblarea noastra cu Domnul, exista insa nenumarate situatii, minuni, vindecari, lucrari ale lui Isus pe pamant care nu sunt mentionate in Biblie, lucrurile nu sunt descrise amanuntit, nu stim exact cum a aratat ziua de Rusalii, ce inseamna ca cei adunati acolo aratau ca niste beti. Stii versetul acela : „Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. Ci cat de sus sunt cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre, si gandurile Mele fata de gandurile voastre” (Isaia 55:8-9). Il cunoastem suficient pe Duhul Sfant incat sa putem sa Ii punem actiunile intr-un manual si ce iese din acel manual este pacat sau diavolesc ???
Cine suntem noi sa Ii spunem Duhului Sfant cum sa lucreze, si la urma urmei cine suntem noi sa ne credem atat de destepti incat pentru ca noi stim totul, dar absolut totul avem tupeul de a cataloga lucrarea Duhului Sfant ca fiind o manifestarea demonica. Majoritatea celor care spun lucrurile acestea nu au vazut in viata lor un demonizat manifestandu-se, nu au auzit demonii vorbind printr-un om, nu s-au rugat in viata lor pentru eliberarea cuiva, dar isi dau cu parerea, pentru ca toti trebuie sa avem o parere. La fotbal, politica si ce e de la diavol sau nu, orice roman se pricepe.
Isus a fost acuzat ca lucreaza cu diavolul, cei din vremea Lui au fost siguri ca lucrurile anormale care se intamplau, vindecari, eliberari si metodele ciudate folosite de Isus sunt opera diavolului si Isus este un slujitor a lui. Vezi, nimic nou sub soare, ce facem noi au facut si cei din vremea lui Isus. Isus a avut acelasi tratament si atunci si acum, oamenii, viermisorii, firul de praf, nimicul are tupeul sa puna lucrarea Duhului Sfant pe seama diavolului
Cum lucreaza Dumnezeu? (3)
Dumnezeul nostru nu are voie de exemplu sa vindece, pentru ca nu se stie sigur in primul rand daca aceasta este voia Lui si apoi nu se stie ce tehnica oculta de vindecare o fi avut cel care s-a rugat pentru vindecare.
Ce credeti ? Daca intr-o anumita intalnire, se predica despre Isus, toata slava este adusa numai Lui, se canta lui Isus, oamenii sunt flamanzi dupa El, nu este inaltat omul ci Dumnezeu, oamenii sunt vindecati emotional si fizic, eliberati de demoni, oare diavolul este cel care face lucrarea aceasta sau Dumnezeu ? Cand cineva se roaga in Numele lui Isus pentru vindecarea altcuiva si calca in picioare puterea intunerecului tot in Numele lui Isus, oare diavolul face acea vindecare sau Dumnezeu ? Exista vreun dubiu ? Daca diavolul face vindecarea, daca diavolul este cel care lucreaza desi tu te rogi in Numele lui Isus atunci ce mai ramane de facut ? Daca asa stau lucrurile cum mai avem curajul sa Il invitam pe Isus sa vina in viata noastra, s-ar putea sa vina diavolul, nu ? Daca nu diavolul face lucrarea de vindecare, eliberare, sau o minune anume atunci cand ne rugam in Numele lui Isus atunci de ce oare oamenii se impotrivesc lucrarii supranaturale a Duhului Sfant ???
Cunosc destui pocaiti care au o relatie buna cu Dumnezeu dar daca indraznesc sa abordez subiectul: lucrarea supranaturala a Duhului Sfant, gata….. s-a terminat toata discutia in cazul cel mai fericit, sau cum mi se intampla mie de cele mai multe ori ma trezesc iar pe postul de eretica si fanatica. Nu ca m-as supara, dar ma intreb de ce oare ? Cu ce gresesc ca citesc TOATA Biblia, nu doar portiuni.
Nu am de gand sa ii apar pe predicatorii « vindecatori » din afara, dar in iubita noastra tara acestia au o imagine de diavoli in persoana, si cum e si normal, am ajuns cu totii la concluzia aceasta urmarind pe youtube cateva filmuletze sau auzind zvonuri, barfe si gata stim totul despre ei si ce au mancat cand erau mici. Ce ar fi daca am gandi cu propriul cap, daca am analiza oamenii nu dupa barfele pe care altii le spun despre ei ci ascultandu-i pe cei in cauza, citindu-le cartile, ascultandu-le predicile, analizand cu propria minte informatiile. M-am saturat de obiceiul de a prelua informatii si a nu le analiza, inghitim tot ce vine la rand si uite asa se nasc legende care probabil au un gram de adevar dar adaugate atatea inventii si exagerari incat se ajunge la o mare gogomanie si in final la minciuna. Asa se intampla cu destui predicatori din afara prin care Dumnezeu lucreaza intr-un mod deosebit si de la care am avea foarte multe de invatat, dar la noi au o reclama infioratoare. Nici noua nu ne place sa fim judecati prin prisma barfelor pe care altii le emit cu privire la noi.
De obicei cei care ii critica habar nu au ce inseamna a umbla in supranatural, vorbim ca babele de pe marginea ulitei despre lucruri despre care nu avem habar, din moment ce negam supranaturalul si consideram ca nu exista, ar trebui sa ne vedem de normalul nostru si sa nu judecam fara sa cunoastem. Asa au facut fariseii cu Isus, desi El era Dumnezeu s-a trezit fiind acuzat ca lucreaza cu Beelzebul. De ce ? Pentru ca lucra cu minuni. Sa fi fost trezirea pricinuita de prezenta lui Isus pe pamant o trezire inselatoare doar pentru ca a abundat in minuni ? Bineinteles ca nu, dar daca am fi trait atunci multi dintre noi am fi fost in tabara fariseilor acuzandu-L pe Isus de te miri ce.
Cum lucreaza Dumnezeu? (2)
Avem impresia ca intalnirea cu Dumnezeu este ca si cum ne-am intalni cu un om, un om grozav, perfect. O nuuu, nu este asa, El este creatorul cerului si al pamantului, al universului, El este dragostea in persoana, El este atotputernic, maret si fara limita. Avem impresia ca intalnirea cu El este ceva banal, obisnuit, normal. Daca vom studia Biblia, intalnirile oamenilor din Biblie cu Dumnezeu nu au fost evenimente banale, ci memorabile, i-au marcat definitiv, i-au socat, unora le-au trebuit zile de recuperare (vezi Daniel).
Ne-am facut asa o imagine despre Dumnezeu, l-am transformat intr-un om care trebuie sa stea la cheremul nostru. Daca te loveste o masina, banuiesc ca simti asta, resimti impactul, dar cum ar fi daca ai fi lovit de puterea dragostei lui Dumnezeu sau de maretia Lui, crezi ca ai ramane asa relaxat. Daca Moise s-a speriat de rugul aprins, daca Pavel a cazut la pamant, daca unii au cazut in lesin, daca atatia altii au avut intalniri şoc cu Dumnezeu, noi ne asteptam ca totul sa fie normal, natural, logic. Oare de ce ?
Tot ce depaseste logica noastra, pentru majoritatea crestinilor intra in sfera ocultului. Am obosit sa tot aud acuze de genul: da, la X-lescu la intalniri au loc minuni, de fapt oamenii intra in transa, canta ‘Maretul har’ si vezi pe fata lor ca ceva se intampla, sigur intra in transa, acestea sunt practici pagane, ba mai vezi ca unii nu se mai pot tinea pe picioare, deci transa maxima. La noi ce este atunci cand ne trec fiorii la intonarea cantarii ‘Maretul har’ ? Inceput de transa ? Sau fiorii sunt din categoria lucrurilor permise, lucruri neintalnite in practicile oculte, la ei fiori nu ai vazut nici nu ai auzit, la ei se trece direct in transa, fiorii sunt de origine crestina. Deci avem voie sa avem fiori, dar ce depaseste faza de fiori este foarte grav.
Daca cumva ai curajul sa vrei sa atingi cerul aici pe pamant si din intamplare cerul nu e ceva banal si poate sa te darame de pe picioare, sigur, dar absolut sigur ai de a face cu practici pagane si bineinteles cu demonii, desi tu in viata ta nu ai incercat vreodata sa faci yoga sau poate ca habar nu ai ce inseamna asta.
Saracul Pavel, oare cum si-a permis sa nu stea in pozitia drepti, sau cel macar in genunchi ,asa ordonat cand Dumnezeu i s-a revelat ? O fi fost vreun demon care a dat cu el de pamant ? Aha, o reminiscenta a trecutului sau ocult, cine stie ce legatura o fi avut cu paganii, vai a vazut si o lumina, a auzit si o voce, deja e prea mult, parca parca asta seamana cu tehnicile de meditatie hushi mushi. (nu incercati sa gasiti pe google ce inseamna, e o inventie de moment)
Cam asa foarte multi dintre pocaitii romani trateaza supranaturalul. Tot ce este ciudat, sigur vine de la diavol, tot ce nu se incadreaza in regulile noastre, tot ce nu poate fi filtrat de mintea noastra ingusta si limitata sigur vine de la hindusi sau budisti.
Eu nu spun ca tot ce zboara se mananca, nu spun ca diavolul nu a reusit sa aduca erezii de origine pagana in unele biserici de afara, spun doar ca un Dumnezeu mai limitat ca romanii putine natii au.
Cum lucreaza Dumnezeu? (1)
Una din fricile care ar trebui sa-ti provoace fiori este aceea ca ar putea veni o trezire a Duhului Sfant si tu sa o cataloghezi ca fiind de la diavol, pentru ca L-ai bagat pe Dumnezeu intr-o cutiuta, binecuvantarea Lui sa treaca pe langa tine in timp ce tu stai impotmolit in tot felul de prejudecati si filosofii omenesti. Multi dintre cei care cititi acest blog aveti sansa aceasta, de ce spun ca multi ? Pentru ca traiesc si eu aici pe aceste meleaguri unde se inghit prejudecati cu tonele si nu toti suntem in stare sa recunoastem aceasta ca apoi sa ne supunem de buna voie la o curatire a mintii prin adevarul Scripturii.
Cunostinta asupra lui Dumnezeu creste pe zi ce trece, cei din trecut nu aveau intelegerea pe care o avem noi acum, ar putea fi invidiosi pentru ceea ce stim noi, pentru cantitatea de informatii, pentru revelatia si lumina pe care o avem asupra Cuvantului
Adevarul lui Dumnezeu este absolut, revelatia insa este progresiva, cunostinta creste cu fiecare generatie si daca noi ne impotrivim…….ramanem prunci. Este o tragedie sa nu ai mintea deschisa la revelatiile proaspete asupra Cuvantului. Nu va cer sa ganditi ca mine, m-as bucura enorm insa ca ceea ce cititi aici sa va faca sa va puneti intrebari, sa cautati raspunsuri, sa renuntati la ideile preluate si neverificate prin prisma Bibliei, sa va verificati in lumina Cuvantului propria credinta. Daca veti face aceasta va garantez ca o sa ramaneti socati, asta am facut si eu de multe ori si am avut parte de multe socuri pentru ca nu stiu cum dar fara sa imi dau seama am permis in mintea mea informatii nebiblice pe care culmea le credeam biblice.
Crezi ca Dumnezeu este atat de limitat in idei incat orice trezire care va veni trebuie sa arate ca cele precendente, fara sa aduca nimic nou care sa ne mire, sa ne socheze, crezi ca Dumnezeul diversitatii care nu a facut doua lucruri la fel pe lumea aceasta, doua flori la fel, doi oameni la fel, daca va aduce o trezire, din lipsa de idei va copia ce a fost, va readuce timpurile de pe vremea bunicilor tai ? Dumnezeu care este imens, fara margini are nevoie de indicatiile noastre ca sa organizeze o trezire sau are voie sa lucreze dupa masura puterii Lui, a imensitatii Lui ? Crezi ca mintea noastra poate intelege imensitatea aceasta, ca putem incadra cu logica noastra tot ce inseamna Dumnezeu si putem cataloga ceva ca fiind sau nu de la Dumnezeu trecand prin filtrul logicii noastre sau Dumnezeu e ceva ce depaseste puterea noastra de intelegere ?
Te invit la inchinare ….
Te provoc la 10 minute de inchinare, lasa totul la o parte, da drumul acestei melodii si lauda-L pe Isus, cauta-L, adora-L, inchina-te Lui, abandoneaza-te in mana Lui, invata sa te abandonezi cu totul, deschide-ti inima spre El ,lasa-te absorbit de dragostea si prezenta Lui, iubeste-L, spune-I ca Il iubesti, vorbeste-I ca celui mai bun prieten, ca Iubitului vietii tale, El e acolo cand Il chemi si Il doresti, e mai real decat suntem noi toti la un loc.
Slava, glorie si onoare Numelui Tau Cel Sfant. Te laudam pentru ca ne vindeci de pacat si boala, ca ai platit pretul pentru rascumpararea, vindecarea si eliberarea noastra. In Tine traim, pe Tine vrem sa te respiram, Te iubim Isuse, Te iubiiiiim, esti totul pentru noi……….Te iubim ISUSE!!!!!!!!!!!!!!
Can anyone love on command?
Can we relate without intimacy?
Is it possible to know a God
That your eyes have never seen?
In the spirit, He is real
In the spirit, I can feel
In the spirit, I am healed
By the power of His love
In the spirit, I’m alive
In the spirit, I can fly
In the spirit of the living God …
Can there be a victory that never even
Knows a real fight?
Wrestling principalities just by praying all
Though the night …
I know the scriptures well, that say, “ I am
Healed by His stripes”
And walking in darkness I fell
Into the arms of the Lord of light …
I’m going to laugh at my pain
Start to cry whenever I’m happy
Learning to dance in the rain, knowing
That my toubles are just momentary …
OAMENI INOFENSIVI !
Stiti cum arata ? Orice le-ai spune ei tac si aproba si nu ma refer aici la timiditate ci la nepasare fata de tot si toate. Chiar diavolul de le-ar vorbi ei raman inofensivi si nu schiteaza nici un gest de nervozitate, de revolta. Oamenii acestia sunt denumiti in poporul lui Dumnezeu « smeriti »
Doar ca de la smerenie la lasitate, duplicitate, nepasare este un drum foarte lung.
Acestia iti vor spune ca ei Il urmeaza pe Isus, ca au luat exemplul de la El, doar ca Isus nu a fost un Isus inofensiv, dragostea Lui a fost si este una ofensiva, mania Lui fata de diavol nu este una inofensiva. Nu in biserica crestina este locul oamenilor inofensivi, ci eventual in bisericile New Age unde totul este bine si frumos, pace, liniste, nu conteaza nimic ci doar pacea aceea nociva care ii face pe oameni sa se inchine diavolului la urma urmei, sunt inofensivi, muzica linistita, NO WAR.
Isus pe care Il cunosc eu din Biblie nu de la oameni ci din camera unde petrec timp cu El, ma instiga la a calca in picioare puterea intunerecului, la a fi un razboinic, la a lucra la daramarea intariturilor diavolului, la a spune adevarul, la a fi un om ofensiv atat in dragoste cat si in lupta impotriva domniilor si stapanirilor.
Acesta nu este un timp pentru crestinii inofensivi, acesta este un timp pentru cei care isi iau armatura si care renunta la sezlongul lor din biserica si sar la bataie, pentru a-si apara fratii de atacurile vrajmasului, care sar la bataie in rugaciune, acesta este timpul oamenilor care invata sa umble in autoritatea lui Hristos, acesta este un timp al celor care stiu sa se sacrifice, caci dragostea inseamna sacrificiu, slujirea iti va cere sacrificiu. Un om inofensiv nu va risca eventuale tensiuni implicandu-se, va face totul cu rezerve, sa fie sigur ca nu intra pe teritorii unde trebuie folosita sabia Duhului. El nu vrea sange, el vrea porumbei, panselute, sa se bata altii, el este urmasul lui Hristos cel pasnic, el merge la biserica, uneori predica, uneori canta si indiferent cum arata cei din jur, daca au sau nu nevoie de sprijinul lui, de slujirea lui, pe el il preocupa doar linistea proprie pentru care nu va sacrifica nimic.
Biserica oamenilor inofensivi……….este o adevarata cultura in directia aceasta, nu ne bagam, nu e treaba noastra, PEACE, porumbei albi, flori, cer albastru pe dinafara iar pe dinlauntru nepasare, ignoranta, lasitate, durere in cot ca sa nu vorbesc si mai direct de atat.
Inca o invatatura aparent biblica dar care nu are nimic de a face cu Biblia. Biserica oamenilor inofensivi este locul in care demonii se simt la ei acasa, acolo chiar si lucrarea diavolului este pusa pe seama lui Dumnezeu, sucim Biblia ca sa se potriveasca cu situatiile in care traim si zicem : n-avem ce face, asta a fost voia lui Dumnezeu. Si nu conteaza ca a fost lucrarea diavolului pe care trebuia sa o desfintam in numele lui Isus, nu, nu conteaza ca trebuia sa spunem adevarul si sa ne spalam pe maini daca cei din jur nu ne baga in seama, preferam duplicitatea, si capra si varza. Pe langa Biserica « durerii in cot » , acum imi dau seama ca exista si Biserica « caprei si verzei », biserica oamenilor inofensivi. Se pare ca nu se poate face prea mult pentru a schimba acest tip de biserici, ele au fost, sunt si vor fi cat vom trai.
Te chem pe nume…
Acum, aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut, Iacove, şi Cel ce te-a întocmit, Israele!” Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.” (Isaia 43,1)
Am observat ca multor oameni le este greu sa se adreseze pe nume celor din jur. E de preferat un bă, mă, fă, decat numele persoanei respective. (inteleg cand este vorba de gluma dar aici vorbesc despre un obicei, un stil de viata) Nu stiu cum esti tu, dar mie imi place sa mi se spuna pe nume, sunt sigura ca Dumnezeu ne-a creat pe fiecare cu un nume tocmai pentru ca a pus si o bucurie in spatele acestui lucru si anume un sentiment placut atunci cand ti se spune pe nume mai ales de catre persoanele dragi, dar nu numai.
Stiu ca nu suntem educati in privinta aceasta majoritatea dintre noi, poate nici nu ne-am gandit la acest aspect, dar daca vei incepe sa te autoeduci si sa vorbesti cu cei din jurul tau spunandu-le pe nume, daca vei exersa acest obicei, o sa produci bucurie in inima celui caruia te adresezi, chiar daca nu o sa iti marturiseasca si te vei bucura si tu.
Dumnezeu vorbeste pe nume preaiubitilor Lui, nu ceva de genul : Mă, asculta la Mine, eu Te iubesc ! Bă, esti pretuit in ochii Mei ! Fă, ti-am pregatit cerul ! Dumnezeu nu este ingrijorat ca ar putea fi exagerat cu prea multa dragoste, cu prea multa tandrete, cu prea multa atentie, totul este din abundenta dinspre El inspre noi. Noi suntem cei care avem nu stiu cate impresii si credem ca raceala este mult mai ‘cool’, apoi mai suferim si de mandrie care este un impediment prostesc as putea spune, in calea exprimarii afectiunii. Imagineaza-ti cerul… Vrem sa ajungi acolo, nu? Daca chiar vrem sa ajungem acolo, ar trebui sa exersam comportamentul ceresc inca de pe pamant sa nu facem vreun shoc cand ajungem in cer. Acolo Dumnezeu si ceilalti cetateni ai cerului o sa iti vorbeasca pe nume, nu vei fi intampinat cu : Bă, bine ai venit in rai ! ci iti vei auzi numele: Ion, Vasile, Maria bine ati venit in cer 
Observ pe zi ce trece ca Dumnezeu ne-a creat in asa fel incat bucuriile cele mai mari sa le putem dobandi prin lucruri simple, marunte, dar pe care nu suntem invatati sa le facem. Nu este nevoie de Mercedes sau de vila cu 2 etaje, nu este nevoie de haine de firma sau ca fiecare dintre noi sa avem o cariera de succes ca sa experimentam bucuria, este suficient un zambet, o imbratisare, un cuvant spus cu dragoste, sa iti auzi numele atunci cand ti se vorbeste si alte maruntisuri de genul acesta. Noi ne-am lasat pacaliti de diavol si am cazut de acord cu el ca bucurii veritabile nu poti avea decat avand nu stiu ce lucruri grozave, dar Dumnezeu ne-a creat sa functionam simplu, fara complicatii, cu lucruri marunte, care ne sunt la indemana, dar de simple ce sunt nu stim sau nu vrem sa le punem in aplicare. Ne refuzam bucuriile ceresti pentru ca le consideram prea banale, dar ele constituie farmecul vietii.
Oare ce avem ? Hmmm, observi ce ciudati am ajuns noi oamenii, ce perceptie avem despre viata, cat de mult ne-am indepartat de scopul lui Dumnezeu pentru noi, si suntem nefericiti, incurcati in tot felul de lupte, aiurea, cand putem trai simplu ……SIMPLU…..
Instigare la pacat…
« Isus a zis ucenicilor Sai: Este cu neputinta sa nu vina prilejuri de pacatuire; dar vai de acela prin care vin! Ar fi mai de folos pentru el sa i se lege o piatra de moara de gat si sa fie aruncat in mare, decit sa faca pe unul din acesti micuti sa pacatuiasca » (Luca 17 :1-2)
Toti suntem vinovati mai mult sau mai putin de acest pacat al ducerii in ispita, toti am fost mai mult sau mai putin instrumentele diavolului cand am provocat, am instigat si intr-un final am determinat pe cineva sa pacatuiasca. Ma uit in urma si pot gasi nenumarate exemple in viata mea cand am facut lucrul acesta din nestiinta si neveghere, acum nu mai pot lasa la intamplare acest aspect, ma ingrozeste firea omului cat de sireata este, cate drepturi isi cere, cum ne pacaleste, se preface ca nu face nici un rau de fapt, dar uite ca Isus demasca firea si spune lucrurilor pe nume.
Isus a spus ca decat sa ducem pe cineva in ispita ar fi mai indicat sa ne legam o piatra de gat si sa fim aruncati in Dunare, Mures, Siret, Crisuri sau Marea Neagra, depinde de zona in care locuim. Cunoasteti oameni care adora sa starneasca invidia celor din jur, care se simt impliniti vazand vreo doi, trei cazuti lati de invidie pentru nu stiu ce realizari ale lor personale. Cunoasteti oameni care cu mult mai putin efort ar putea sa cladeasca ceva bun dar se straduiesc sa iti faca zilele amare. Stiti oameni care prefera sa iti starneasca gelozia in loc sa cladeasca armonia si pacea ? A duce pe cineva in ispita, indiferent cum arata ispita aceea este un pacat la fel de pacat ca pacatul in sine.
Cunoasteti oameni care pun atatea intrebari incat te trezesti mintind fara sa vrei pentru ca nu vrei sa le spui chiar fiecare detaliu despre viata ta si nu reusesti sa faci fata tavalugului de intrebari decat prin minciuni. A fi indiscret este si o dovada de lipsa a educatiei o boala foarte raspandita intre pocaiti, nu-mi cer scuze daca s-a potrivit in cazul tau, nu e niciodata prea tarziu pentru a ne schimba si a ne autoeduca daca nu au avut altii grija de asta. Cine stie cati oameni au mintit pentru ca au fost ispititi prin indiscretia intrebarilor cu care au fost bombardati. Cunoasteti baieti sau fete carora le place sa aiba un harem de admiratori si admiratoare, baieti si fete care si-au facut o pasiune din a seduce si a abandona, din a trezi sperante si apoi a nimicii inimi, e un sport intre tineri, a duce in ispita a deveni asa de normal ca respiratia, este ceva natural pentru fire, care ne sugereaza ca nu ar fi nimic gresit in asta, doar ca Isus este de alta parere.
Daca esti un astfel de om care in loc sa cladesti, darami doar pentru a-ti duce firea in extaz, Biblia ne spune intr-un mod destul de brutal ca tii umbra pamantului degeaba. Dragostea nu se uita la folosul sau, dragostea se sacrifica, dragostea adevarata nu starneste inspre pacat, starneste inspre neprihanire.
Smerenie?
Am auzit din folclorul bisericesc ca nu este bine sa ne laudam unii pe altii, ca ar fi periculos, dam de mancare mandriei. O teorie care vad ca se pune in practica de multi pocaiti in special cei trecuti de prima tinerete dar care din pacate transmit acest obicei celor mai tineri. Ca sa smulgi o incurajare din partea cuiva in anumite comunitati de pocaiti trebuie sa traiesti mult, daca ti se intampla sa mori tanar s-ar putea sa nu o auzi, probabil cine stie ce se intampla cu unii daca isi exprima apreciarea pentru lucrurile bune pe care altcineva le face.
Pavel ne spune sa nu ne laudam cu unii impotriva altora, nu sa nu ne laudam unii pe altii. Si cand spun « sa ne laudam » ma refer la incurajarea pe care o poti face spunandu-i cuiva ca a facut un lucru bun, ca prin acel ceva a cladit ceva pozitiv si ca a fost de folos. Toti avem nevoie de asta, stiu ca unii « campioni » ai smereniei vor spune ca ei nu au nevoie de asta, dar ma indoiesc. Suntem creati de Dumnezeu ca sa ne incurajam unii pe altii, sa ne recunoastem unii altora calitatile si sa ne bucuram unii pe altii. Dumnezeu ne permite sa ne tratam unii pe altii in felul acesta si fiecare dintre noi este in stare sa lucreze la propriul caracter, sa invete sa primeasca aprecierile in smerenie. Adevarul trebuie spus mai ales cand este vorba despre lucruri pozitive. Cum reactionezi cand altcineva iti spune ca ai facut un lucru bun, ca de pe urma actiunii tale s-a cladit ceva, ca ai fost de mare folos altcuiva? Chiar si eu in trecut de multe ori am reactionat aiurea impinsa fiind de traditia aceasta omeneasca de a refuza incurajarile, “laudele” si mi-am dat seama ca de fapt anulam ceea ce Dumnezeu a facut prin mine cu binecunoscuta replica: ” ooo, nu, lasa, nu trebuia sa spui asta”!!! O reactie logica, normala care sa te bucure si pe tine si pe cel care te incurajeaza si pe Dumnezeu ar fi : “Slava Domnului, ma bucur ca m-a ajutat sa fac asta”!!
Toata Biblia este plina de laude pe care Dumnezeu ni le adreseaza, ne numeste preoti, sfinti, neprihaniti, ne mai spune ca suntem atat de buni ca rezultat al jertfei lui Isus incat meritam cerul.
Sfatul care vine din folclor este la fel de nebiblic ca multe alte docme care ii fac pe pocaiti sa devina cam nesuferiti pentru cei din lume. Va asigur pe cei care nu stiti sau nu vreti sa ii incurajati pe cei din jur, ca nu se moare din asta, daca veti incepe sa puneti umarul la incurajarea si motivarea celor din jur sigur nu o sa se intample nimic negativ cu voi, nu o sa plesneasca nici o vena, nu o sa faceti infarct, totul va fi ok. La fel si cei care nu sunteti in stare sa va cereti iertare, va asigur ca nu o sa muriti daca va cereti iertare, garantat!!!!
Cateva propozitii cu care ati putea verifica garantiile de care am vorbit mai sus
- esti un om minunat
- ai facut un lucru bun
- m-ai ajutat mult, nu stiu ce m-as fi facut fara tine
- Domnul a pus in tine daruri minunate
- esti un om important
- imi place felul in care ai actionat
- wow ce bine ca existi
- Slava Domnului pentru tine
etc etc etc etc…… si alte zeci si zeci de etc
Cum mi-am petrecut revelionul !
Vreau sa va povestesc cum au aratat ultimele doua revelioane din viata mea. Pe cel de anul trecut l-am descris intr-un alt articol « Isus tanjeste dupa noi » dar am sa reiau povestea printr-un simplu copy paste.
Anul trecut la trecerea dintre ani, am hotarat sa stau acasa, sa ma rog, si asta am si facut, am dat drumul la muzica si nu mai stiu cat, 2 sau 3 ore am stat cu Isus, am vorbit cu El, m-am inchinat Lui si pur si simplu am hotarat sa petrec timp cu El. A fost un timp extraordinar ca de fiecare data cand simti ca El se manifesta in tine sau in vecinatatea ta, cand ai impresia ca daca ai intinde mana ai putea sa Il atingi. Si la 12 noaptea m-am oprit brusc din partasia cu El ca sa vad artificiile, am vorbit cu vreo 2 prieteni la telefon, asta a durat vreo10 min, dupa care am revenit la mine in camera. Cand am deschis usa camerei, am simtit ceva ce niciodata nu am mai simtit….. El ma astepta in camera……… As vrea sa pot descrie in cuvinte dar nu ma pricep, pur si simplu a asteptat ca eu sa ma satur de artificii si de vorbit cu prietenii ca sa revin sa stau cu El. Tot ce am putut sa spun gatuita de uimire a fost : M-ai asteptat ???? si m-am aruncat pe jos pe covor, pentru ca m-am blocat pur si simplu, mi-a pierit glasul, am incercat in tacere cu simturile intinse la maxim sa inteleg ce se intampla. Nu L-am vazut fizic, dar camera mea era plina de El. A fost atat de adevarat incat uite ca am curajul sa scriu lucrurile acestea chiar daca unii o sa creada ca exagerez sau inventez. Cand am intrat in camera a fost ca si cum as fi intrat intr-un nor plin de dragoste, ceva atat de dulce incat e greu de descris.
Anul acesta am facut acelasi lucru, abia am asteptat sa vina revelionul sa stau cu El ore in sir singura, tinand cont de ceea ce s-a intamplat anul trecut am avut chiar emotii la gandul ca s-ar putea intampla din nou. De la 8 :30 seara am inceput timpul meu cu Domnul, ar fi impropriu sa spun ca m-am rugat, pur si simplu L-am laudat, am cantat, m-am rugat in Duhul foarte mult, m-am lasat absorbita de prezenta Duhului Sfant, am stat cu El rugandu-l sa imi vorbeasca cu privire la cateva lucruri din viata mea, m-am plimbat prin camera kilometrii pur si simplu stand de vb cu El ca si cu un prieten. Am mai spus intr-un alt articol ca 2008 a fost cel mai greu an din viata mea si vroiam o asigurare ca lucrurile nu vor continua la fel.
Si dintr-o data pe neasteptate stiu atat ca Dumnezeu mi-a vorbit, nu cu voce audibila, o voce launtrica suficient de puternica incat sa stiu ca este El si nu eu si mi-a spus exact ce aveam nevoie. Nu m-am mirat foarte tare pentru ca acest lucru mi s-a mai intamplat de multe ori, dar ceea ce a urmat m-a luat prin surprindere, pe la 11 si ceva, nu ma intreba cum dar m-am trezit aruncata in genunchi de ceva si tot ce am stiut era ca Dumnezeul cel maret si sfant e prezent acolo. Toata seara L-am chemat si a venit, de data aceasta mi-a fost frica, foarte frica, o frica sfanta, m-am trezit strigand ca o nebuna cu capul intre palme lipit de podea. Am stat acolo nu stiu cat, am si uitat ca strigatele mele ii pot aduce pe cei din casa in camera la mine, am uitat de tot, am uitat si de mine pentru ca El era acolo. E ca si cum te-ai trezi cu un tzunami in fata si nu ai sti cum sa te comporti, prezenta aceea m-a desfintat si in acelasi timp mi-a dat putere.
Il laud si Il slavesc pentru ca nu stiu de ce ma face sa fiu partasa unor astfel de momente si treptat incep sa inteleg cine este El si sa inteleg ca se poate ajunge usor in prezenta aceea coplesitoare, uneori dulce alteori inspaimantatoare a maretiei Lui. Noi am complicat acel drum spre prezenta Lui, de fapt El e disponibil sa stea cu noi, sa ne reveleze Imparatia Sa, singurul lucru pe care il cere de la noi este timpul nostru si dorinta noastra de fi cu El. Stiu ca unii o sa creada ca inventez sau poate am baut ceva de revelion sau ca practic nu stiu ce tehnici de concentrare, ca am avut halucinatii, ca au fost doar impresii etc, dar eu stiu sigur ca am stat in prezenta lui Dumnezeu si mai stiu ca lucrurile acestea sunt accesibile fiecarui copil al Lui.
ELIBEREAZA-TE!!!
De ani de zile ma uit pe internet la conferinte, predici, concerte ale crestinilor de afara si cand mi se intampla sa urmareasc predici sau conferinte din Romania am un soc, imi trebuie minute in sir sa ma pliez pe atmosfera plina de rigiditate, de retinere si sobrietate din intalnirile bisericesti romanesti. Chiar filmuletele din tabere unde se stie ca tinerii se simt liberi macar pentru cateva zile dupa care se integreaza urgent in atmosfera morocanoasa din biserica, chiar si acolo se poate vedea un blestem de care nu stiu daca vom scapa vreodata, blestemul aparentei, a rusini de a fi liber, a retinerii, o retinere pe care o avem infiltrata in maduva oaselor. Dumnezeu ne-a creat sa fim liberi, doar ca desi ne dorim aceasta libertate de mici suntem invatati sa o anihilam si sa ne auto-legam cu tot felul de lucruri care ne opresc din a gusta ce bun este Domnul.
Biblia pentru noi e un fel de ziar, pe care unii dintre noi il citesc zilnic, altii mai rar, in care gasim informatii cu care ne hranim cultura, teologia, dar pe care in nici un caz nu avem de gand sa o luam logic si sa o aplicam. Specia umana nu face altceva decat sa Il condamne pe Dumnezeu pentru neregulile pe care singura si le-a cladit. Cum vrei sa functionezi bine daca te incapatanezi sa te alimentezi cu motorina cand tu ai fost creat pentru benzina ? Cum vrei sa iti simti spiritul liber cand tu cu propria ta vointa accepti, ba chiar cladesti ziduri peste ziduri pentru a te incatusa si a te strivi la urma urmei sub povara propriilor reguli ca apoi sa Il invinovatesti pe Dumnezeu pentru ca nu se tine de cuvant.
Putini au reusit sa se elibereze de blestemul acesta romanesc al traditiei, la noi este pacat sa fi liber in Hristos, sa Il lauzi ridicand mainile, batand din palme, sa il lauzi cu jocuri, asa cum spune in Psalmul 149 :3.
La noi este pacat aplicarea Bibliei, in 99,99% din bisericile romanesti aplicarea Bibliei este un pacat de moarte. Imi vine sa rad, pentru ca este o situatie absolut incredibila, a fi liber in inchinare este o mare rusine si te poti trezi ca fiind catalogat nebun, rebel, mai destept decat altii, fanatic, o imensa pricina de poticnire. Hristos a devenit o pricina de poticnire in propriul Sau templu, mesajul Bibliei a devenit o pricina de poticnire tocmai in locul in care teoretic este predicat mesajul ei. Luam doar ce ne convine, ce se potriveste cu datina, doar lucrurile care nu starnesc demonii care salasluiesc in buna voie in biserici, luam lucrurile care sa impace si capra si varza, sa nu cumva sa starnim reactii. Un popor de lasi, de oameni care habar nu avem sa gustam din Dumnezeul nostru infinit si care preferam sa traim tarandu-ne, dar nu renuntam la mandria noastra, nu acceptam adevarul, mai bine murim decat sa schimbam ce trebuie schimbat, ne legam de gat cu obiceiuri pe care diavolul la adora pentru ca ne fac sa traim limitat.
Stiu ca adevarul este o povara pentru multi, a-l asculta sau a-l citii poate duce la alergie, dar eu nu exist pe lumea aceasta ca sa perii ceva ce trebuie desfintat, asa ca cei care au auzul sensibil vor fi tulburati cu siguranta de ceea ce am scris mai sus.
LUCREAZA LA ELIBERAREA TA ! DESCATUSEAZA-TE DE LEGATURILE DIAVOLULUI CARE AU DEVENIT REGULI IN BISERICI ! ELIBEREAZA-TE SI GUSTA DIN ISUS, ITI STA IN PUTERE SA TE ELIBEREZI, INCEPE IN CAMERA TA DE RUGACIUNE SI INCHINA-TE LUI LIBER, VEI GUSTA CERUL, UN CER CARE NU SE GUSTA DACA TE AUTOSTRANGULEZI CU RETINERE, CU REGULI, CU RUSINE.
Promotorii pacii cu orice pret! (2)
Imi imaginez ca unii dintre cei apropiati de farisei cand l-au auzit pe Isus adresandu-se atat de « bland » mai marilor lor mai sa faca infarct ; « cum, liderul nostru sa fie jignit in halul acesta, el este alesul lui Dumnezeu intre noi, Isus tu blasfemiezi biserica, cum iti permiti sa spui asemenea lucruri, adica Tu spui sa nu folosim cuvantul nebun si tocmai Tu te trezesti sa vorbesti asa? »
Pare o contradictie, nu ? Toata Biblia ne indeamna la pace, blandete si uite ca sunt unele scene de-a dreptul violente care Il au ca protagonist chiar pe Cel care ne indeamna la pace. Ce concluzie putem trage de aici ? Isus s-a comportat in felul acesta dur cu cei a caror stil de viata era fatarnicia, una predicau, alta traiau. Cunosti pe cineva in preajma ta care poarta haine de mare preot dar care este un blid murdar pe dinlauntru ? Crezi ca daca Isus ar trai acum pe pamant si ar vorbi cu persoana respectiva, i s-ar adresa altfel decat a facut-o cu fariseii ? Crezi ca vreodata Isus ar lauda, promova, mangaia, incuraja pacatul, fatarnicia, mandria, nedreptatea ?
Pe de alta parte gandeste-te cum s-a comportat Isus cu cei pacatosi, cu femeia prinsa in adulter, i-a inconjurat cu atata dragoste si ingaduinta incat ti se inmoaie inima cand citesti pasajele respective din Scriptura. Dupa logica noastra pacatosii ar fi trebuit sa si-o incaseze, ei ar fi trebuit sa primeasca apelative greu de ascultat si liderilor religosi sa li se faca plecaciuni, sa fie ridicati in slavi pentru ca ei sunt « alesii Domnului ».
Atat de mult imi place de Isus, El nu s-a pierdut in fata hainelor stralucitoare, nu a tratat cu respect lucrurile pieritoare, nu s-a temut sa numeasca pacatul pacat, e atat de linistitor sa vezi ca Isus nu s-a complicat, a spus adevarului adevar si minciunii si fatarniciei, minciuna si fatarnicie, fara sa se simta jenat. Ati vazut vreodata in Biblie ca Isus sa isi ceara scuze dupa ce a spus sau a facut ceva ? Nu, Isus nu si-a cerut scuze. Noi de multe ori ne cerem scuze cand nu trebuie si nu ne cerem scuze cand trebuie. Am incurcat rau borcanele, asa multe lucruri par bune si nu sunt, par spirituale si nu sunt, atatea perceptii gresite avem despre Dumnezeu.
Isus nu si-a cerut scuze, cui nu i-a placut nu a avut decat sa mocneasca in el si sa ramana nemultumit pe veac dar scuze nu a vazut de la Isus. E socant, asa-i ?Isus nu si-a cerut scuze pentru ca nu a pacatuit cu nimic, deci spre marea noastra surpriza, adica a voastra celor care aparati spiritul pagan care a ajuns sa conduca biserica din Romania, a spune adevarul nu este un pacat. Aceasta inseamna ca noi ca si crestini trebuie sa traim in dragoste, pace, bucurie, bunatate, facere de bine dar in acelasi timp sa nu lingusim ce Isus a dezaprobat ci sa fim radicali in adevar.
Promotorii pacii cu orice pret! (1)
Nu ma mira foarte tare ca traim in nereguli strigatoare la cer la nivel de biserici si la nivel individual, dar ma mira ca sunt destui aparatori ai acestei stari. Aparatori cu care in nici un caz nu am de gand sa ma contrazic pentru ca daca ai ajuns sa aperi mizeria si mediocritatea cu siguranta ca nu ai cum sa accepti un bob de adevar, vei lua piatra, vei arunca cu ea in Stefan pana il vei face praf si vei crede ca ai facut slujba Domnului, l-ai scapat pe Dumnezeu de un revolutionar care nu isi stie locul.
De cate ori cineva isi exprima revolta fata de neregulile din sistemul nostru bisericesc, primeste binecunoscuta replica « nu este bine sa ii vorbim de rau, ei sunt alesii Domnului » « nu este bine sa critici, toti suntem copiii Domnului, trebuie sa ne mangaiem pe crestet, sa fim pasnici, calmi, blanzi, impaciuitori. Dumnezeu nu vrea nervi, stres si ne vrea linistiti si daca se poate asa intr-o stare de visare continua indiferent cum arata realitatea din jur » La fel aici pe blog mi s-a spus de cateva ori sa fiu mai calma, sa nu fiu disperata, sa tratez cu liniste subiectele care te fac sa ti se ridice tensiunea.
Pe moment replicile astea chiar te fac sa te simti vinovat, vai am indraznit sa ridic tonul, am indraznit sa vorbesc pe sleau, sa spun lucrurilor pe nume cand se putea sa vorbesc cu perdea, sa folosesc metafore placute auzului sau vazului.
Ma intreb oare ce criza existentiala o fi avut Isus cand ajuns in templu a dat in stanga si dreapta cu biciul, a rasturnat tot ce a intalnit in cale, ba in alte situatii le-a spus fariseilor (conducatorilor spirituali ai vremii) ceva de genul: « pentru ce ma ispititi fatarnicilor ? »(Matei 22 : 18 ) « Vai de voi povatuitori orbi…nebuni si orbi » (Matei 23 :16-17) serpi, pui de naparci (Matei 23 :32) Doar cateva exemple din care ne dam seama care a fost atitudinea lui Isus fata de cei religiosi, fata de cei care predicau despre Dumnnezeu dar care nu umblau in dreptate,dragoste, mila si credinciosie, a caror credinta era fara fapte.
A fost Isus deplasat ? Ar fi trebuit sa ii respecte pe « reprezentantii lui Dumnezeu pe pamant », ar fi trebuit sa incerce cu vorba buna, sa nu foloseasca violenta si vorbe nu tocmai placute?
Da, trebuie sa fim oameni pasnici, blanzi, impaciuitori atunci cand are rost sa fim asa, dar sunt unele situatii care l-au starnit pe Isus la manie, la vorbe grele, jignitoare pentru noi sensibilii. Isus nu a imbracat pacatul in haine decente, a spus lucrurilor pe nume si putin i-a pasat ca urechile delicate ale fariseilor nu ar fi suportat asemenea insulte.
Comentarii recente