Nu mai astept nimic de la nimeni???
Cum adica sa nu asteptam nimic de la nimeni ? Cum adica sa nu avem incredere nici in prietenii nostri ? Dar ce am ajuns, nu mai avem puterea sa luptam cu noi, sa ne autoeducam, sa ne recunoastem lipsurile si sa strigam dupa Hristos si mila Lui pentru a ne schimba si a deveni oameni de incredere ?
Ma revolt fata de acest concept pe care nu il gasesc biblic, daca aceasta este voia lui Dumnezeu ca noi sa fim suspiciosi, sa nu asteptam sa fim tratati cu respect si dragoste nici macar de fratii nostri in credinta, sa traim ca niste plante incapabile de a face schimbari in propria viata, incapabili de a lua hotarari noi, atunci cum iti explici atmosfera din rai unde nu exista neincredere. Ce ar fi sa luptam si atat cat depinde de noi sa fim oameni de incredere pe care cei din jur sa se poata baza fie soare fie nor, fara a se stresa ca pot ramane fara prieteni, fara un sprijin cand ajung la greu, fara a fi suspiciosi ca o sa ii tradam cand le e lumea mai draga.
Aha, lumea este rea…….stiu, m-am lovit de ea, dar noi nu mai suntem din lume, suntem in lume dar in noi traieste Hristos, nu mai traim in felul lumii ci in felul lui Hristos. Aha, pacatul este de vina ca nu putem sa ne bazam unii pe altii…..stiu si asta, dar mai stiu ca TOATA Biblia ne indeamna la neprihanire, la moarte fata de sine. « Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine ». Gasesti in Hristos tradare, lipsa de crediciosie, viclesug, suspiciune, nepasare ? Daca nu, atunci a trai Hristos in tine inseamna acelasi lucru, disparitia, moartea, rastignirea caracteristicilor firii care te fac sa fi un om de neincredere, care nu stie sa slujeasca celor din jur in dragoste si adevar.
Refuz sa ma ascund in spatele acestui enunt care vine din iad la urma urmei, neincrederea, suspiciunea, delasarea, nepasarea, tradarea vin de la diavol. Poate o sa ma crezi cu capul in nori dar mi-am propus nu demult ca atat cat tine de mine sa dezvolt relatii ceresti…da aici pe pamant. Ce ne facem cu: « Sa vina Imparatia Ta precum in cer asa si pe pamant »? Stiu ca este f greu si ca oamenii nu sunt ingeri iar multi adora sa traiasca in complicatii de doi lei, stiu ca vor exista destule esecuri in lupta aceasta dar alta cale nu vad. Suspiciosii si cei care alimenteaza aceasta stare de neincredere prin atitudinea si trairea lor ar trebui sa se sperie putin, delasarea aceasta care domneste printre crestini, teoria ca acuma este totul foarte nasol, zilele din urma si nu mai putem avea incredere unii in altii trebuie sa inceteze.
Sa moara perceptul acesta: « nu poti avea incredere in nimeni, cel mult in mama ta si atat…. » Daca tu te simti bine in spatele acestui percept, nu ma bag e alegerea ta, dar stiu ca Dumnezeu ne vrea oameni de incredere.El nu iti va spune niciodata « nu fi om de incredere, fi suspicios, dezvolta starea aceasta in anturajul tau » ci dimpotriva El trage de noi cu funii de dragoste ca sa ne determine sa ne schimbam si sa fim in asemanare cu El, sa devenim oameni fara fitze, mofturi si toane, ci oameni radicali, care umbla in adevar. Umblarea in adevar si dragoste te va face automat un om de incredere.
Aaaa, stiu ca in Biblie se spune sa nu ai incredere nici in cel care iti sta in brate, dar daca ne-am obisnui sa nu mai luam versete din context, sa le recitam cand avem nevoie sa scuzam diferite lipsuri din caracater, ar fi minunat. De ex. in Mica 7 :1-8 ni se spune sa nu avem incredere nici in prieteni, nici in neamuri, nici in cei din familie, dar daca vei citi tot capitolul vei intelege ca oamenii in acel context au ajuns la o deterioarare spirituala foarte grava, acolo nu mai exista sansa sa gasesti pe cineva de incredere. O sa imi spui ca si acum este la fel. Nu cred ! Tu de exemplu esti un om de incredere ? Daca da, slava Domnului. Daca nu, nu inteleg ce mai astepti si nu te transformi intr-un om de incredere, poti lucra cu tine, iti poti trage cativa pumni in cap pentru inceput pentru a te trezi si apoi la treaba. Stiu ca nu este usor, dar Dumnezeu este acolo sa te sprijineasca la fiecare pas, gaseste un om de incredere in preajma caruia sa stai, poate te molipsesti si o sa iti fie mai usoara transformarea.Va trebui sa mori fata de tine daca vrei sa devii un om de incredere, dar nu ai de ales, doar nu iti doresti sa ramai o planta, sau mai rau sa fi calauzit de diavol.
e asa de adevarat ce spui..constientizez asta..si chiar vreau sa aplic in viata mea toate acestea…dar..e asa de greu:(ce fac cu dezamagirea?dupa o dezamagire sincer mie tare greu sa mai am incredere in persoana respectiva…mai ales daca atitudinea persoanei este aceeasi in continuare:(..eu chiar imi doresc sa fiu eu o persoana de incredere mai intai..si nu pot decat sa ma rog pentru acele persoane:)nu-i usor..cred ca e o lupta continuua..pentru ca oamenii(inclusiv crestinii) dezamagesc..sunt multe aici de spus dar..Domnul sa ne intareasca si sa ne ajute sa iertam si sa fim noi mai intai acei oameni de incredere:)
februarie 7, 2009 la 12:36 am
mikaela, intr-adevar cei din jur ne dezamagesc, dar asta nu trebuie sa ne dezarmeze, tot o sa gasesti un om sau mai multi care vor sa lupte in aceeasi directie, care se lupta cu ei sa devina oameni de incredere. Din start avem de lucrat la acest aspecti fiecare dintre noi si stiu ca daca treci peste dezamagiri si perseverezi pana la urma o sa se molipseasca si altii de la tine
si se merita.
Poate nu am fost destul de concreta in articol, in primul rand ma gandeam ca fiecare din noi sa devenim oameni de incredere, cu propria persoana poti lucra mai usor si o poti schimba mult mai usor ca pe cei din jur si apoi exemplul personal ii poate inspira pe cei din jur. Din pacate exista tendinta acesta, ca atunci cand esti dezamagit sa preferi razbunarea si sa te comporti si tu ca cei care te-au ranit, decat sa perseverezi in a te purta ca si Hristos. El e bun cu noi indiferent cat Il ranim…….putem avea incredere in El indiferent de cate ori am gresit in fata Lui.
E o lupta teribila, dar la urma urmei ce e viata? O lupta cu sinele pentru a ajunge la desavarsire, ne pregatim pentru a ne intalni cu El, si nu putem sa ne ducem oricum la intalnirea cu El.
Fiecare in ce il priveste poate deveni un om pe care cei din jur sa se poata baza si stiu ca asta poate schimba atmosfera din jur, nu e usor dar se poate, drumul poate fi impanzit de dezamagiri dar perseverenta duce rezultate extraordinare
Sa fii binecuvantata din plin
februarie 7, 2009 la 12:56 am
imi place mult cum scrii – simplu şi la concret , nu cauţi cuvinte pompoase să te exprimi .
Chiar mă pui pe gânduri uneori .
februarie 12, 2009 la 9:21 pm
Alexandru
,asta e ceva bun
Ma bucur ca te pun pe ganduri
Sa fii binecuvantat din plin
februarie 12, 2009 la 11:43 pm
buna
sa stii ca am citit si eu ceea ce ai scris.
intr-adevar e greu sa incercam noi sa devenim oamenii pe care am vrea sa ii avem ca si prietenii mai ales atunci cand tu vrei lucrul asta dar cei de langa tine te doboara.e greu dar cu multa staruinta si rugaciune reusesti.
Iti doresc multa binecuvantare.
februarie 13, 2009 la 6:06 pm
sa fii binecuvantata nely
februarie 13, 2009 la 6:25 pm
Dumnezeul nostru este un Dumnezeu discret. El călătoreşte incognito. De aceea atâţia din contemporanii noştri spun: „Dacă Dumnezeu ar exista nu ne-ar lăsa în îndoială cu privire la persoana Lui. Un părinte care se ascunde de copilul lui nu este un părinte
ianuarie 13, 2010 la 6:22 pm
Iubirea este esenţa Dumnezeului Treime. În Dumnezeu se găseşte Cel care iubeşte, Cel iubit şi Iubirea. Şi fiecare din aceştia Trei sunt „cineva”. Pentru foarte mulţi căutători de Dumnezeu din toată lumea această reprezentare le repugnă. Ca şi cum „a fi cineva” ar fi nedemn de Dumnezeu! Dintr-un anumit punct de vedere ei nu greşesc pentru că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt „cineva” obişnuiţi(comuni; ). Noi suntem cei care reducem acest termen să însemne atât de puţin sau atât de rău. Nu esti „cineva” decât atunci când iubeşti şi esti iubit. „Pe măsură ce tu vorbeşti, eu exist!” Doar Iubirea poate face să se manifeste „cineva”-ul care se ascunde în fiecare dintre noi! Noi ajungem să fim „cineva” din când în când. Fiecare persoană divină este, în toată plinătatea , „cineva”, tot timpul.
ianuarie 13, 2010 la 6:25 pm