Ioan 14 : 12-14
Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl: şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.
Alfabetul bisericesc…
Aseara m-am uitat pentru 5 ore si jumatate la o conferinta in direct din America, nu spun a carui predicator pentru ca imi veti sari in cap unii din nestiinta si idei preconcepute tipice romanesti, acum nu am timp sa vin cu argumente asa ca nu ii spun numele, si rezultatul celor 5 ore de inchinare, rugaciune si predicare au fost o gramada de scaune cu rotile goale, o gramada de bolnavi de cancer vindecati, cazuri extreme, sute de oameni vindecati de Dumnezeu de diferite boli, un sir fara capat a celor care asteptau sa depuna marturie, marturii coplesitoare. Da, acesta este Isus pe care Il cunosc din Biblie. Acum in timp ce scriu articolul, ma uit la un serviciu de biserica din Romania si vad ca se canta, se predica lucruri pe care le stiu de cand ma stiu, biserica aceasta este una dintre cele mai fain din Romania, dar nu vad intamplandu-se mare lucru. Lucrarea lui Isus a fost predicarea Cuvantului + semne si minuni, sau poate Biblia mea exagereaza si vorbeste despre un alt Isus??
Ce parere ai avea despre un elev care merge in clasa intai, invata alfabetul, trece in clasa a 2-a invata tot alfabetul, ajunge in clasa a 4 a si tot alfabetul este materia pe care o invata, ajunge la liceu, aceeasi poveste, mai tarziu la facultate, culmea tot alfabetul il studiaza. Ba nu se multumeste cu o facultate ci vrea doua, dar si aici alfabetul e materia de studiu, aceeasi vesnica enumerare de litere din alfabet. Am senzatia neplacuta, uneori greu de suportat ca modelul de crestin din Romania este tocmai acesta al unui elev caruia i se preda aceleasi lucruri incepatoare.
La un moment dat chiar elevul simte nevoia sa treaca la combinatii de litere, sau de cuvinte, sa ajunga macar la un « Ana are mere », dar profesorii insista pe aceeasi tema incepatoare. Si despre fiecare litera in parte se spun tone de predici, dar daca nu ajungi la cuvinte, propozitii, alfabetul nu prea foloseste, e doar o filosofie care nu are o aplicatie practica. Inteleg ca Dumnezeu este bun si ca crestinul nu trebuie sa minta, sa fumeze, sa injure, sa mearga la discoteca, daca asta mi se spune de cand ma stiu, intr-un final am inteles, dar ma uit in Biblie si sunt atatea alte aspecte care abia astepata sa fie invatate in Biserica, ne hranim cu lapte duhovnicesc, crezand ca asta e totul.
Poate sunt eu prea critica, dar nu stiu prea multi predicatori in Romania care sa predice ceva puternic, care sa imparta bucate tari, sa simti ca ai o problema, ca incepi sa iti pui intrebari, ceea ce se predica se stie deja de majoritatea ascultatorilor. Eu am rezolvat problema, slava Domnului pentru internet unde pot sa ascult invataturi formate nu doar din alfabet ci din bucate tari si nici nu vreau sa ma gandesc ce m-as fi facut sa traiesc in alta perioada in care nu as fi avut acces decat la alfabetul nostru zilnic, chiar ma intreb ce m-as fi facut, as fi mestecat la infinit acelasi alfabet care este servit duminica de duminica, cu mici exceptii ?
Ca ne place, ca nu ne place, ce se intampla in Romania pe plan spiritual e la un nivel mediocru, daca tot aveti acces la internet, cautati sa vedeti, sa ascultati ce se intampla in restul lumii, daca sti engleza, intra pe google si cauta, doar sa ai timp la dispozitie, hrana este suficienta, hrana tare, invataturi pe care sa le si poti pune in aplicare nu doar bla bla-uri. Stiu ca ce vine de la americani e « periculos », dar daca nu mai suporti sa digeri aceleasi invataturi incepatoare, ar fi bine sa faci un pas, sa iesi din cercul vicios al alfabetului romanesc. Stiu ca si romanilor li se poate revela Duhul Sfant dar cine Il lasa sa faca asa ceva ? Noi suntem atotstiutori, nu?
Intunecat de propriul egoism
Egoismul, boala care se vede foarte bine in fiecare fiinta umana, unii au tratat-o, au ucis o parte semnificativa, altii o lasa sa ii stranga de gat, o boala care isi are desavarsirea in multe persoane atunci cand ele sunt deprimate, triste, atunci nu mai conteaza nimeni, decat eu si propria persoana, atunci uit de toate problemele si nevoile celor din jur, nu mai imi pasa, mi se pare drept si corect sa ma cocolosesc si sa ma uit cu admiratie la propriile rani, sa nu mai dau doi lei pe ranile altora, sa mi se para justificat ca eu si numai eu sa fiu in centrul atentiei universului si cand o sa imi fie mai bine sa mi se para drept si corect sa cer ajutor celor care poate la randul lor sunt deprimati cu probleme si sa ma astept sa mi se raspunda promt, sa mi se dea atentie neconditioanta, chair daca eu la randul meu mi-am dat numai mie atentie desi Dumnezeu mi-a dat suficient potential ca si atunci cand sunt daramat sa ajut si sa incurajez pe altii.
Toanele si mofturile fiintei umane sunt nelimitate, si foarte greu de strivit, totul din noi striga pentru a implini mofturile firii, pervertita de pacat pana in cele mai adanci aspecte.
Uita-te la Isus, cand era in agonie in Gradina Ghetimani, s-a gandit si la El, a cerut Domnului daca se poate sa ia paharul acela de la El, dar pentru ca stia finalitatea mortii si invierii Sale, a acceptat de dragul nostru, a pus binele nostru mai presus de binele Lui de moment. Desi era la pamant, ii curgeau sudori de sange, era o durere profunda, nu mofturi cum avem noi de multe ori, mofturi pe care le etichetam in tot felul ca sa fim credibili, El avea sudori de sange dar in ciuda tristetii fara margini, gandul Lui a fost la noi; s-a gandit si la El, dar a pus folosul nostru mai presus de folosul Lui.
Daca crezi ca crizele tale existentiale sunt un motiv sa fi egoist, te inseli. Nu conteaza cum te simti, chiar daca o sa ai expereinta sudorilor de sange, trebuie sa slujesti, cu picatura aia de energie pe care o mai ai. Stiu ca ti se pare exagerat, dar nu vad alta invatatura in Biblie, decat sacrificiul de sine, a inceput cu Isus si trebuie sa continue cu tine si cu mine.
Biserica fara putere?
Aproape in toate bisericile de la noi, la plecare daca te va intreba cineva : Cum a fost frate, cum a fost sora ? vei raspunde automat: « fain » sau « bine » sau « minunat ». Aproape intotdeauna pe parcursul programului vei gasi o faza care sa te fi facut macar sa razi, daca nu sa te fi impresionat la nivelul sentimentelor, ba poate vei intalni o biserica in care rugaciunea este evlavioasa, unde se canta frumos, acum ca am tradus tot repertoriul de hituri crestine de afara, se canta si la noi fain, asta nu mai e o problema, sau chiar vei fi cercetat de Dumnezeu. Dar lipseste ceva extrem de important: PUTEREA Daca nu intelegi la ce ma refer, uita-te la lucrarea lui Isus. Multi imi vor spune sa vad lucrurile bune si sa nu mai scriu atat de critic, dar nu pot, uneori am senzatia ca as vrea sa imi rup hainele de pe mine, asa ca cei din vechime care pusi fata in fata cu o situatie traumatizanta, una doua isi rupeau hainele de pe ei si probabil ca se dadeau de pamant de nervi, emotii, teama, ingrijorare sau pur si simplu pentru ca nu mai intelegeau nimic. Imi pare rau ca nu se mai poarta obiceiul asta, oricum la tonele de haine pe care le avem fiecare in dulapuri nu ar strica ca din cand in cand sa ne rupem hainele cand ne uitam la halul in care aratam pe dinlauntru.
Vor sari cei « impaciuitori », care banuiesc ca fac alergie citindu-mi blogul, dar cum sa stai asa la costum linistit cand faci comparatie intre ceea ce vrea Dumnezeu de la noi si cum traim noi de fapt, e socant, uneori imi sta mintea in loc, si daca mi-as face franjuri hainele tot nu mi-as elibera creierii de mirarea imensa : cum putem trai asa si sa credem ca e bine, ca e normal ? Cum poti sa crezi ca asa cum e la tine la biserica e foarte bine cand cei impovarati tot impovarati pleaca acasa, cand bolnavii tot bolnavi pleaca, cand demonizatii sunt scosi afara sa nu deranjeze adunarea, cand in viata ta nu ai vazut un mort inviat prin puterea lui Dumnezeu?
Mediocritatea e normalitate, ti se va spune ca asa e peste tot, ca asa e bine, ca asa e de cand se stie biserica respectiva. Eu aici nu vreau sa critic, ce imi doresc din toata inima e sa te sperii, am mai spus asta si o sa o mai spun, nu ma pasioneaza critica aiurea in targ, dar lucrurile trebuie spuse pe sleau. Biserica din Romania e lipsita de putere, chiar acolo unde se vorbeste despre puterea Duhului Sfant, nu exista putere. Citeste in Biblie sa vezi ce inseamna puterea Duhului Sfant. Acolo in Faptele Apostolilor sau in lucrarea lui Isus vei vedea ce inseamna asta.
Nu serios, ce ai de gand cu tine, cu viata ta? Chiar te simti confortabil la nivelul asta ? Ti-e suficient un Dumnezeu teoretic dar pe care sa nu Il fi vazut niciodata asa ca in paginile Biblie ? Nu ma intereseaza la ce biserica mergi, indiferent de confesiunea ta lucrurile stau la fel, o apa si un pamant cu putine exceptii. Ne este spus de atatea ori in Biblie ca daca Il vom cauta Il vom gasi incat trebuie sa fii neintelegatorul neintelegatorilor sa nu intelegi ca daca Il vei cauta Il vei gasi. Mai gandeste si cu propriul cap, cu cel al pastorului poate ai gandit de cand te stii treburile spirituale, ce ar fi sa Il chemi pe Duhul Sfant sa iti lumineze direct propriul cap si sa pornesti in aventura cautarii lui Isus, a prezentei si a puterii Lui.
Ai atat cat vrei, cat cauti, cat ceri ! Ce ar fi sa iti schimbi rugaciunea si sa incepi sa te rogi radical, sa ceri mult ?!? Nu ai pentru ca nu ceri, pentru ca stacheta asteptarilor tale este foarte jos, asa ai fost invatat ca asta e smerenie si diavolului ii place ca tu crezi asta, e incantat ca confunzi lucrurile, asa te poate tine la nivelul la care esti fara sa ii fie frica ca vei indrazni vreodata sa te smulgi din sistemul asta de doi lei al smereniei false. Nu gasesc cuvinte pentru ce simt si ce vreau sa exprim, dar Il rog pe Duhul Sfant sa te scuture din temelii, sa nu mai poti sa fii la fel, sa nu te mai poti ruga marunt cum e obisnuinta ta, sa indraznesti, sa ceri lucruri mari si sa te lupti pentru ele. Nu-i mai astepta pe cei din jur sa se porneasca din loc, nu te mai uita in stanga si dreapta sa vezi daca porneste cineva cu tine, ia Biblia si cere-I lui Dumnezeu ca realitatea ei sa devina realitatea din viata ta.
VIN AMESTECAT CU APA
Vinul tau cel ales a fost amestecat cu apa (Isaia 1 :22)
Fa un experiment, ia un pahar pune in el de exemplu lapte ca sa nu spun vin, jumatate lapte si jumatate apa, sa vezi ce iese si gusta. Vei simti diferenta, nu iti e tot una sa bei lapte sau lapte amestecat cu apa. Inteleg ca dintr-o greseala, o greseala vesnica a omului, vinul a fost amestecat cu apa, ca ne-am umplut toti paharele cu aceast amestec. Care ar fi solutia ca acest continut sa fie vin pur si nu ceva diluat ? Singura solutie la care am fost in stare sa ma gandesc a fost ca ar trebui sa arunc continutul paharului, vinul combinat cu apa si sa fac loc pentru ceva pur, adevarat, neatins de apa, neatins de lume, neatins de filosofiile omului, neatins de diavolul imbracat in oaie sau cainele deghizat in porumbel (vezi aici).
Daca vrei ca viata ta sa fie umpluta cu lucruri veritabile, cu Dumnezeu in persoana, atunci va trebui sa dai afara toate lucrurile acestea diluate, combinatii, lucruri care miros a crestinism dar care de mult nu mai au legatura cu asa ceva. Trebuie sa dai afara tot, sa te golesti de tine, de parerile preluate si neverificate prin prisma Bibliei, va trebui sa dai foc arhivei de lucruri lumesti pe care ai pus o eticheta bisericeasca si sa ceri lucruri care vin direct de la Duhul Sfant, originale, pure, clare, care vin direct nu prin intermediari, pentru ca relatia ta cu Dumnezeu nu are nevoie de intermediari, esti tu si cu El. Nu-l mai chema pe Dumnezeu daca nu esti in stare sa renunti la vinul amestecat cu apa, nu o sa aiba unde revarsa vinul daca tu esti plin de combinatii si lucruri spalacite. Alta solutie nu exista, decat golirea de tine si reumplerea cu El
Am senzatia tot mai clara pe zi ce trece ca religia asa cum s-a cladit in jurul nostru il reduce pe om la conditia de planta sau il prosteste definitiv si il indreapta spre ceva ce niciodata nu a fost intentia lui Dumnezeu. Vedem foarte bine rezultatele acestor docme omenesti, deghizate in asa numita « voia lui Dumnezeu » dar a caror rezultat este zero in cazurile fericite si in cazurile nefericite si cele mai intalnite, o adancire tot mai profunda in fire si fatarnicie.
Care ar fi solutia ? Solutia este langa tine, solutia este hotararea ta, nu astepta solutii comune, solutii discutate in comitet, sau la nivel de cult, nu , nu, nu, solutia e in mintea ta in duhul tau, in hotararea ta de a nu mai functiona ca o planta, in hotararea de a te ridica si a te scutura de continutul care pare vin dar nu mai e demult vin. Solutia este sa Ii faci loc lui Dumnezeu in viata ta, sa strigi dupa El, si Biblia ne garanteaza ca va veni, El raspunde inimii disperate. Dumnezeu nu se joaca cu jumatatile de masura, cu continuturi dubioase, ori Il vrei din toata inima ori nu.
Daca te uiti in stanga si in dreapta si ai impresia ca vorbesc de altcineva, sa stii ca de tine vorbesc. Hai recunoaste, vinul amestecat cu apa a fost hrana noastra de cand ne-am nascut, de cand ne-au dus parintii la binecuvantare, tot vin amestecat cu apa ni s-a servit. Eu nu mai vreau, gata, de mult nu mai vreau, am dat de gustul vinului pur si nu mai vreau amagiri, nu mai vreau etichete, ori totul ori nimic.
In articolele de pe acest blog am vorbit despre acel Isus care predica Evanghelia si Evanghelia are rezultate concrete, schimbarea omului pe dinlauntru, vindecare, eliberare, inviere. A fi urmasul lui Isus, care nu se mai multumeste cu vinul amestecat cu apa, va atrage aceleasi rezultate. Cand vei inceta sa te mai hranesti cu vin amestecat cu apa, o sa vezi aceleasi rezultate in viata ta ca acelea din lucrarea lui Isus. Amin !
La fel ca Isus.
Daca ai impresia ca esti prea neinsemnat sa fii folosit de Dumnezeu, conform Bibliei ai sansele cele mai mari sa fi o unealta in mana Lui, o unealta prin care El sa schimbe lumea. Daca chiar te simti asa, ai sanse mai mari decat cei cu 2 scoli teologice (nu am nimic impotriva lor) sa fi ales de Dumnezeu pentru lucrarea Lui, pentru ca Dumnezeu nu alege pe cei care se cred puternici, pentru ca nu are nevoie de taria lor. Oamenii te vor face sa crezi ca tu trebuie sa fii puternic si talentat ca Dumnezeu sa poata face ceva prin tine, oamenii cu ideile lor pur pamantesti te vor intimida in loc sa te incurajeze, dar stai linistit, la fel au facut si cu Isus, asa ca bucura-te.
Si Isus a fost privit ca un incapabil, doar era fiu de tamplar, nu de doctor, nu de teolog, nu de academician, sau politician. Vezi, Isus nu a avut nevoie de recunoasterea oamenilor ca sa continuie ceea ce stia ca este voia Tatalui cu privire la viata Lui. La fel si tu, nu te mai uita ca esti fiu de tamplar, sau fiica de tamplar, nu te mai uita la fii de academicieni, pentru ca Imparatia lui Dumnezeu nu se masoara in astfel de lucruri. Drumul spre El nu este pavat cu diplome, cu bani sau pozitii, ci cu inima curata, dragoste si slujire in Duhul Sfant. la urma urmei cu cruce. Nu inteleg de ce multi crestini au impresia ca lucrurile astea pamantesti au vreo valoare cand este vorba de a intra in Imparatia lui Dumnezeu, cand Biblia spune clar ca nu.
Te anunt ca la fel ca si Isus vei fi subestimat de cei din familie, de unii prieteni, de cei din jur. Doar nu crezi ca o sa scapi de asta, ce vrei ca Isus sa fi fost privit cu scepticism de cei cu care a copilarit, de familia lui, de orasul lui si tu sa nu fi?? Asteapta-te sa nu fi apreciat de cei de la care ai astepta apreciere, nu spun ca toti, dar majoriatea asta o sa faca cu tine. Pentru ca oamenii nu se uita la ce se uita Domnul, ei dispretuiesc ce Dumnezeu adora. Dar fi linistit, asta o sa dureze o perioada, nu spun ca e usor, dar va dura o perioada, si daca ramai credincios, o sa traiesti si descatusarea, si cei care nu au dat doi bani pe tine vor regreta, unii isi vor cere iertare iar unii te vor detesta cu si mai multa inversunare.
A trai radical pentru Dumnezeu iti va atrage automat si emblema de ciudat, ia ca pe ceva normal. Nu stiu de ce ne miram de dificultatile pe care le intalnim, cand Isus a avut parte de exact aceleasi lucruri. De ce ne miram ca familia ne dispretuieste si considera in unele cazuri ca suntem nebuni, cand si Isus a trecut prin asa ceva ? De ce ne miram ca suntem subestimati exact de cei care ar trebui sa ne aprecieze si sa ne incurajeze, cand si Isus a experimentat asa ceva ? Si in final de ce oare ar trebui sa ne miram ca vom fi dati afara din sinagogi, ca vom fi considerati eretici, ca vom primi cateva pietre in cap, ca se va incerca sa ni se puna in gura cuvinte pe care nu le-am spsu, ca se vor ridica martori mincinosi impotriva noastra ?????? Isus a trecut prin asa ceva, o sa trecem si noi, suntem urmasii Lui si asta face parte din intreg.
A umbla cu Hristos automat te face inamic al celeilalte tabere si vei primi din cand in cand sau mai des acelasi tratament ca si Isus. Si tinand cont de vremurile care ne asteapta, probabil ca unii dintre noi vor fi omorati din pricina Numelui Lui. L-am auzit pe Mike Bickle spunand recent ca el nu se pregateste de pensie, nu se gandeste la asta, dar se gandeste si se pregateste pentru un eventual martiraj. Foarte logic, am preluat ideea, doar crezi ca a fi radical pentru Dumnezeu te poate face sa ai o viata asa in gri si sa scapi de ceea ce Isus a avut parte. Pana acuma nu m-am gandit la ideea de martiraj, dar se poate intampla, poate curand, habar nu am. Peste 5 – 10 ani sau mai mult o sa avem parte unii dintre noi de ghilotina sau alte tratamente de genul asta.
A fi urmasul lui Hristos inseamna a trai o viata dupa exemplul Lui si aceasta va atrage automat acelasi fel de reactie in partea oamenilor.
Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.
Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.
2 Corinteni 10:4-5
Spiritul de competitie
Tot sistemul in care traim e bazat pe spiritul de competitie. Avem in minte de mici ca trebuie sa luam nota mai mare ca Ana la scoala, ca trebuie sa jucam fotbal mai bine decat John. Ne simtim jenati daca cei cu care concuram ne-o iau inainte. Incercam sa copiem, sa imitam, ne agitam sa nu fim doar noi de rusine, sa avem si noi toate artificiile pe care le au cei de varsta noastra, din anturajul nostru. Biblia ne prezinta un caz in care ucenicii tocmai aveau o criza de felul asta in mijlocul micii lor comunitati, se luptau pentru suprematie, spiritul de competitie era ridicat la maxim, elasticul mai sa plesneasca si sa ii trozneasca intre ochi. Totul parea normal din punct de vedere lumesc, Isus chiar le spune ca imparatii pamantului au astfel de obiceiuri sa ravneasca la pozitii de conducere prin care sa stapaneasca dar aceasta este filosofia lumii nu a Imparatiei lui Dumnezeu. Isus le spune :Voi sa nu fiti asa. Ci cel mai mare dintre voi sa fie cel mai mic; si cel ce carmuieste ca cel ce slujeste (Luca 22 :26).
« Vai Isuse dar noi am crezut ca daca ai citit suficient si ai facut pe deasupra si doua facultati esti indreptatit sa conduci asa cum te-au invatat principiile lumii asteia, vai Isuse dar in vremea noastra nu se mai pot aplica principiile Tale, acuma slujirea si umilinta te fac sa fii privit ca un fraier, ba mai rau un mare prost. Poate nu ti-ai dat seama, dar in vremea noastra trebuie sa ne batem pentru pozitii, trebuie sa dam din coate chiar sa calcam in picioare, ca sa avem un scaun confortabil si mai lasa-ne cu slujirea, la noi a conduce inseamna a conduce, nu a sluji. La noi a conduce si a fi mai mare peste toti inseamna din start o imagine de om puternic, doar nu iti imaginezi ca am putea sa ne luam halatul de lucru in locul costumului si sa slujim, noi stim ca ceea ce Tu spui este bine, dar ar trebui sa te mai adaptezi si Tu dupa mersul vremurilor. »
Nici nu ai cum sa traiesti pentru scopul pentru care ai fost creat cand toata via a concurezi cu altii pentru imagine, pozitie, influenta. In felul acesta faci orice altceva decat sa te concentrezi la destinul tau propriu care de fapt sa nu aiba nici o legatura cu concurenta vizavi de prietenii, cunostintele sau cei din anturajul tau. Eu stiu ca ne nastem teleghidati ca sa absorbim toate neregulile dupa care functioneaza lumea acum, dar Dumnezeu ne-a dat cap si minte sa judecam lucrurile. Cand te-ai uitat ultima data la cineva si ai zis, vai ce as vrea sa fiu ca omul asta, vai ce as vrea sa am masina lui, casa lui, familia lui, reputatia lui, profesia lui, etc ??? Cu siguranta ca daca ai avea lucrurile acelea ai fi nefericit pentru ca Dumnezeu nu te-a creat sa fi copia nimanui, tu ai destinul tau propriu in ochii Lui, dar El nu te va forta sa mergi pe calea care trebuie daca tu esti cu ochii tot in curtea vecinului, prietenului si nu mai stii cum sa ajungi sa fi ca el sau ea.
Am observat de multe ori cand ma aflam in preajma unor persoane de varsta mea incepe enumerarea realizarilor, incepe lupta pentru a se trage la final concluzia care este cel mai grozav, care are cele mai multe realizari, si cu ocazia asta care e cel umilit in toata discutia ? Este ceva insitictual, nu spun ca oamenii fac asta din rautate, dar putini gandesc si incearca sa priveasca lucrurile din perspectiva lui Isus. Ceea ce pare grozav in ochii oamenilor, e un nimic in ochii Lui. La El totul se masoara prin DRAGOSTE+SLUJIRE, nu prin diplome, bani, pozitie, cunostinte intelectuale sau alte lucruri de felul acesta. Noi avem capul si sufletul varza si nu mai stim care sunt prioritatile, de aceea am cladit o lume atat de dementa si besmetica, Dumnezeu stie bine care sunt atitudinile, gandurile, sistemul dupa care noi functionam bine, dar fiindu-ne lene sa luptam cu noi ca sa ajungem sa traim dupa voia Lui, am diluat totul ajungand sa credem ca asta e normalul.
Diavolul se distreaza de minune cand vede ca crestinii traiesc dupa normele lumii si nu au nici curajul nici determinarea sa fie altfel.
“DU-MA PE STANCA PE CARE NU O POT AJUNGE, CACI ESTE PREA INALTA PENTRU MINE, CACI TU ESTI UN ADAPOST PENTRU MINE, UN TURN TARE IMPOTRIVA VRAJMASULUI. AS VREA SA LOCUIESC PE VECIE IN CORTUL TAU, SA ALERG LA ADAPOSTUL ARIPILOR TALE “ Ps 61
“DA, NUMAI IN DUMNEZEZEU MI SE INCREDE SUFLETUL, DE LA EL IMI VINE AJUTORUL. DA, EL ESTE STANCA SI AJUTORUL MEU, TURNUL MEU DE SCAPARE, NICIDECUM NU MA VOI CLATINA” Ps 62
“DUMNEZEULE, TU ESTI DUMNEZEUL MEU, PE TINE TE CAUT. IMI INSETEAZA SUFLETUL DUPA TINE, IMI TANJESTE TRUPUL DUPA TINE, INTR-UN PAMANT SEC, USCAT SI FARA APA” Ps 63
“PE CINE ALTUL AM EU IN CER IN AFARA DE TINE? SI PE PAMANT NU-MI GASESC PLACEREA IN NIMENI DECAT IN TINE” Ps73
Un vis interesant!
Am visat azi noapte ceva foarte interesant. As putea sa fac un blog numai cu visele pe care le am pentru ca de cativa ani Dumnezeu imi vorbeste prin vise de ma mir si eu. Sa revin la visul de azi noapte, vreau sa il impartasesc cu voi pentru ca poate cineva va avea lumina necesara sa il si talmaceasca asa cum trebuie, am si eu o idee cat de cat cam ce ar insemna dar nu e o intelegere deplina.
Eram undeva langa un stadion pe care tocmai avusese loc un concert al unei formatii renumite crestine (nu stiu care) si multi tineri entuziasti ieseau de la concert, langa stadion era un fel de vale inghetata si ca sa ajunga in oras trebuiau sa treaca pe o punte, erau asa multi si asa exuberanti incat au traversat valea pe gheata. In partea cealalta a vaii, m-am minunat sa vad cativa porumbei care isi facusera cuiburile pe pamant si cloceau oua. Tinerii treceau nepasatori si am incercat sa atrag atentia catorva : mai uite, ce ciudatenie, porumbei care si-au facut cuibul tocmai aici langa valea asta pe pamant.
Cand m-am apropiat unul dintre porumbei s-a ridicat de pe cuib si am vazut 3 oua, din unul imediat a iesit un pui, dar care a fost mancat la fel de repede de un alt porumbel, parea porumbel si eram furioasa cum se poate sa se intample asa ceva ; un porumbel sa manance puiul altui porumbel, dar uitandu-ma mai atenta am vazut ca porumbelul acela era un fel de caine, cum ma concentram mai bine cu atat l-am vazut mai clar ca era caine. Al doilea ou s-a fisurat si acest caine deghizat in porumbel nici nu a mai asteptat ca puiul sa iasa afara din ou ca l-a inhatat si l-a mancat. Stiam ca aceeasi soarta o au si celelate oua a celorlalti porumbei si mai stiam ca porumbeii nu stiau ca cel deghizat in porumbel ca si ei, era de fapt un caine. Si pentru ca nu intelegeau ca nu este unul de ai lor, nu schitau nici un fel de revolta sau impotrivire fata de porumbelul – caine. Aceasta a fost un alt aspect care m-a mirat, faptul ca porumbelul care clocise ouale se uita asa nepasator la cainele asta care ii manca puii, aproape ca i se parea ceva normal.
Acum va las pe voi sa judecati visul asta, eu stiu ca nu e din multimea gandurilor, stiu ca e un vis care are un inteles extraordinar si nu e doar pentru mine, de aceea am hotarat sa il postez.
Pierdere de vreme
Pentru fiecare dintre noi se da o batalie in lumea invizibila si observ din proprie experienta ca am blocat de multe ori prin incapatanare sau nebagare de seama intentiile lui Dumnezeu de a ma smulge din anumite situatii, intr-un final s-a intamplat si asta doar ca, cu mult mai multa bataie de cap decat era preconizat. Si pentru viata ta se da cel putin o batalie cumplita in lumea invizibila, batalie de care s-ar putea sa nu fi constient, dar daca ti-ai lua timp sa meditezi, sa canteresti lucrurile s-ar putea sa intelegi care e lupta. S-ar putea ca Dumnezeu sa vrea sa te smulga din anturajul tau aparent bun, dar care te tine pe loc. S-ar putea ca Dumnezeu sa vrea sa te foloseasca in lucrarea Lui dar tu inca zabovesti la obisnuintele tale vechi, in anturajul tau, care este atat de normal si banal incat cu acest anturaj nu o sa poti merge pe calea pe care o vrea Dumnezeu pentru tine.
Pe zi ce trece observ cat de importanti sunt oamenii pe care ii ai in jur, cat de mult participa la modelarea ta ca om, cat de mult te pot tine pe loc sau ajuta sa inaintezi in relatia ta cu Dumnezeu si nu numai. Si te asigur ca aici se da o batalie foarte mare pentru fiecare dintre noi. Diavolul va incerca sa ne tina blocati in diverse relatii care incetinesc procesul nostru de maturizare spirituala, un fel de pierdere de vreme inutila, va incerca sa imbrace acele relatii in multa distractie si tot felul de preocupari care nu au nimic de a face cu cresterea spirituala, desi pot sa tina de biserica. Si atat de mult orbesc relatiile astea incat daca ar veni cineva sa ne spuna asta am sari ca arsi, din pacate lipsa noastra de intelegere, incapatanarea si eu stiu ce alte trasaturi negative pe care le avem ne scutesc de la intra in mostenirea pe care o avem in Dumnezeu.
Ma uit in urma si pot sa enumar cateva persoane cu care mi-am pierdut vremea, banuiesc ca nimic nu e intamplator dar vad clar ca timpul petrecut cu aceste persoane a fost pura pierdere de vreme, nici eu nici ei nu au avut nimic de castigat, ma uit la rezultate si vad clar asta. Si fiecare dintre noi avem astfel de relatii care in final nu ne aduc mare lucru, ci o evidenta pierdere de vreme, stoarcere de energie si investitie aiurea, timp pe care am fi putut sa il investim in alt fel pentru a ne apropia de Dumnezeu.
Poate parea dur ce spun, dar am stat si am meditat ca sunt destui oameni atat de inofensivi si comozi in relatia lor cu Dumnezeu incat si peste 30 de ani ii vei gasi la fel , fara nici un progres, fara nici un coboras, la fel…….bineinteles la un nivel mediocru are loc stationarea asta care tine la infinit. Si te sfatuiesc sa te feresti de astfel de prietenii, daca vezi ca dorinta ta pentru Dumnezeu nu are ecou in sufletul celor din jurul tau, daca vezi ca dupa o vreme destul de indelungata, ei tot asa sunt, iti dau o veste, in marea lor majoritate o sa ii gasesti la fel si peste juma de secol.
Nu stiu de ce e asa, am incercat sa gasesc o explictie, vei pierde timp pretios crezand ca se vor schimba. Nu ca Dumnezeu e neputincios in a-i schimba, ei nu se lasa schimbati, realitatea imi arata ca majoritatea vor ramane la fel. E ceva asemanator cu desele cazuri in care o fata indragostita desi vede ca el nu se ridica la nivelul asteptarilor spera ca cu timpul el se va schimba si va deveni barbatul ideal, ca se va pocai desi acum nu e pocait, ca va fi tandru desi acum nu e si stim cum arata realitatea, el ramane la fel ba ajunge mai rau in multe cazuri, iar fata intelege prea tarziu ca si-a pierdut timpul si din pacate greseala o costa toata viata.
Daca vrei o relatie cu Dumnezeu in care sa experimentezi tot ce are El mai minunat, nu iti mai pierde vremea cu oameni care te tin pe loc.. Ucenicilor la un moment dat li s-a spus ca se vedea de la o posta ca ei au umblat cu Isus, la fel si la noi se vede cu cine umblam, pentru ca vom imprumuta obiceiuri si nivelul spiritual al celor cu care ne impartim gandurile si inima.
“Cercetare” la biserica…
Ti s-a intamplat sa asculti vreo cantare lumeasca si sa te simti « cercetat » ? Nu, nu blasfemiez termenul de « cercetare » . Eu de exemplu am fost foarte « cercetata » cu ani in urma la un concert a lui Joe Cocker. Acum o sa crezi ca am innebunit de vorbesc asa. Mai astepta putin si mediteaza la ce urmeaza, poate scap cumva de diagnosticul pe care tocmai mi l-ai pus. Am mai fost tare cercetata odata la concertul celor de la Proconsul de la Cerbul de Aur, cu ani in urma. Tin minte « cercetarile » astea, pentru ca s-au lasat si cu lacrimi. Poate ma crezi labila, dar crede-ma au fost concerte foarte fain si as putea sa continui cu enumerarea inca a catorva concerte care m-au facut sa simt fiori. Probabil ca ai lacrimat si tu daca nu la Joe Coker, poate la Irina Loghin sau Fuego. Si imi aduc aminte ca dupa concertul lui Joe Cocker « cercetarea » aceea a durat cam o zi si ceva, Ma gandesc ca nu sunt singura care am trait asa ceva, de aia isi cumpara oamenii bilete la concerte, nu conteaza cat de scumpe sunt, cand vine vreun cantaret preferat, pentru ca traiesc niste senzatii, fiori, o stare de euforie. Sa nu mai vorbesc de concertele simfonice, am auzit ca unii spectatori sunt atat de « cercetati » incat intra intr-un fel de transa, sau opera, sa vezi acolo “cercetare”.
Repet, nu blasfemiez, doar prezint o realitate greu de acceptat de multi dintre noi, ba chiar necunoscuta de unii. Stii cu ce m-am ales eu spiritual dupa cercetarea de la concertele alea ? Cu nimic… nu m-a impins la nici o schimbare in viata mea, au fost doar stari emotionale deosebite, placute, dar care dupa ce au trecut, au ramas doar o amintire pe care v-o povestesc voua acum, nici o urmare, nici buna nici rea. Oare care este diferenta intre ‘cercetarea’ pe care o simti cand asculti o muzica simfonica, usoara, pop, sau jazz, muzici lumesti si cercetarea pe care o simti la biserica cand iti canta Ovidiu Liteanu, Gabi Ilut sau Speranta sau orice alta formatie? Daca dupa ce pleci de acolo te alegi cu NIMIC, cu exceptia unor fiori si unei stari de inaltare sufleteasca, dar schimbare ioc, hotarari noi nici atat, te intorci la acelasi fel de vietuire ca pana atunci.
Probabil ca ai avea argumente sa ma contrazici, dar cred ca intelegi la ce ma refer. Am confundat cercetarea Duhului Sfant cu emotia generata de cateva note muzicale care ne sunt pe plac, am confundat cercetarea Duhului Sfant cu lacrimile stoarse de o cantare la biserica in care este vorba de cat de greu o ducem noi in lume si cum ne doboara greutatile. Ai vazut vreodata intreaga sectiune de surori in biserica bufnind in plans la auzul povestii spuse de la amvon cum o mama cu 9 copii a murit in chinuri dupa ce 3 ani a suferit de nu stiu ce boala cumplita? No, si asta numim noi cercetare. Ma intreb de cate ori am avut parte de o cercetare veritabila a Duhului Sfant si de cate ori ne-am autocercetat doar la nivelul sentimentelor. Nu spun ca cercetarea Duhului Sfant e seaca fara emotii, dimpotriva, dar stii la ce ma refer, nu ?
Si uite asa gasim o explicatie, de ce dupa nenumarate cercetari lacrimogene la biserica, la evanghelizare, la concerte crestine, noi ramanem la fel, pentru ca a fost doar o gadilare a emotiilor si a gusturilor noastre muzicale sau oratorice si atat. Mergem acasa, mai plangem sau mai simtim fiorii o zi sau doua cand ne amintim de fazele cu pricina si gata. Ne urmam nestingheriti umblarea in fire, fara sa fi fost deranjati de cercetarea senzationala de care am avut parte. Tot durere in cot fata de aproape, fie el prieten sau necunoscut, tot ignoranta, tot invidie, tot mandrie, tot linguseala, tot jumatati sau sferturi de masura, tot comozi, tot tradare, tot lacomi, tot mincinosi, tot fatarnici, tot in nemernica asta de fire. Oare cati cantareti crestini in tara asta atunci cand canta reusesc sa transmita mai mult decat fiori, mai mult decat o cercetare gen Joe Cocker ?
Cercetarea Duhului Sfant te clatina din temelii, te sfasie pe dinlauntru, te face sa iti pui intrebari care ajung sa starneasca hotarari noi, Cercetarea Duhului Sfant te schimba, s-ar putea sa nu plangi, sa nu simti fiori, sau s-ar putea sa dea cu tine de pamant de cate emotii poate starni, dar in final cercetarea Duhului Sfant schimba.
Mandria (2)
Prima parte AICI
Din proprie experienta stiu ca atunci cand vine ispita aceasta daca nu o pun la punct din prima secunda, ma va desfinta ulterior, asa ca nu am decat sa veghez si daca simt ca se apropie sa nu ii dau nici o sansa. Nimeni nu este imun la mandrie, mandria face ravagii in vietile oamenilor, unii nestiind ca sufera de asa ceva, pentru ca mediul in care traiesc considera ca ceva normal sa te dai mare, sa fi fălos, smecher, sa iti etalezi tot ce ai tu mai bun pentru a desfinta, umili si face in ciuda celor din jur. Un obicei stramosesc, asa este obiceiul taranului roman sa faca in ciuda vecinilor cu recolta de porumb de anul acesta, cu vaca care da mai mult lapte, ajungandu-se la masina care o umileste pe cea a vecinului, la cunostintele superioare pe care le flutura multi ca si cum nu toti oamenii cu un singur cap ar fi si fac tot posibilul sa te faca sa te simti ultimul om daca cumva nu stii tot ce stiu ei.
Ati vedea lungul nasului este o calitate extraordinara cu care daca nu te nasti, poti sa o dobandesti cu timpul. Intelepciunea lui Dumnezeu este de folos in situatii din astea sa te faca sa intelegi ca nu esti buricul pamantului si ca obiceiul de a-i umili pe cei din jur si a te simti grozav de pe urma umilirii lor este un obicei dracesc.
Nu am de gand sa imi imblanzesc tonul, este un subiect la care nu gasesc cuvinte blande, uneori am impresia ca miroase greu in urma celor care se dau mari, si daca ai acest obicei te asigur ca lasi in urma un miros oribil. Am vazut in viata mea cativa absolventi de teologie sau care au citit multe carti de teOLOGIE care cand iti trec prin preajma lasa un asemenea miros. Frate, se simte de la o posta, nu trebuie sa te chinui sa adulmeci, dimpotriva iti vine sa iti pui o batista la nas pentru protectie. Acelasi lucru cu unii care canta, nu generalizez spun doar ca exista frati si surori care atunci cand canta vezi cum din moment in moment o sa plesneasca ceva in ei de cat de coplesiti sunt de narcisismul ce ii incearca. Scopul acestui articol nu este doar sa mai am ce posta si azi, m-as bucura sa te instig la rusine si nervi fata de acest comportament daca cumva este unul care are un loc nestingherit in viata ta.
Infumurarea pe langa faptul ca te face sa devii enervantul enervantilor, te mai ajuta sa ii faci pe plac diavolului si sa Il intristezi pe Dumnezeu. Doar tu si diavolul va simtiti bine cand te dai mare, cand simti cum plesnesti de automultumire, da, tu si diavolul. Cred ca nu esti constient de echipa ce o faci cu diavolul, inventatorul mandriei, atunci cand lasi ca sentimentele alea nemernice de mandrie sa isi faca cuibar in viata ta.
Daca de cand te stii ai facut echipa cu diavolul cochetand cu acest obicei dar de fapt tu iti doresti o relatie cu Dumnezeu, ma rog ca dupa ce vei citi acest articol sa sari ca ars si sa nu mai permiti in vecii vecilor ca mandria sa fie principiul dupa care functionezi, ma rog ca duhul de mandrie sa plece din viata ta in Numele lui Isus si sa fi eliberat de aceasta stransoare a diavolului.
Mandria (1)
Nu cred ca trebuie sa ti se spuna ca te dai mare si grozav ca sa stii lucrul acesta. Mandria provoaca un sentiment anume, placut ca la mai toate pacatele. Infumurarea te inalta sufleteste si te face sa te crezi stapanul celor din jur, superiorul lor, ei fiind acei care ar trebui sa iti pupe pantofii.
Cu totii am experimentat ce inseamna sa te dai mare, aduti aminte de copilarie cand iti cumparai o pereche de adidasi noi si dintr-o data te simteai unic iar uneori chiar ii umileai pe cei care aveau adidasi vechi. Iti aduci aminte de sentimentul pe care il aveai cand ai descoperit ca tie iti sta freza mai bine ca lui Gigel si aveai sentimentul acela maret ca esti mai smecher si mai frumos si vai toti ar trebui sa te priveasca doar pe tine. Mai tii minte cand ti-ai dat seama ca nu mai poti umbla in felul in care ai facut-o pana atunci ci trebuie sa adaugi un stil noi pasilor, ca la fiecare pas sa simti ca traiesti, ca esti fulgerat de fiorii propriei maretii. Mai tii minte cand tu erai acel elev sau student de nota 10 si ceilalti erau acei nimeni pe care ii priveai de la inaltimea mediilor si cunostintelor tale ?
Apoi mai tarziu tu ai avut o realizare pe care cei din jur nu au avut-o si nu stiu de ce te-ai crezut buricul pamantului, ai inceput sa te umfli in pene, sa nu mai stii cum sa te adori pentru ca tu unul dintre miliardele de viermisori de pe pamant esti superior intregii rase de viermisori.
Mandria il face pe om sa ii cante in struna diavolului. Mandria face ravagii printre tineri si prea putini stiu sa le dea peste nas si sa ii invete care le este locul. Hainele, telefoanele, masinile, lookul ii fac sa uite ca sunt viermi,si ca intr-o secunda ar putea sa nu mai fie. Sentimentul de mandrie ca si cel al invidiei se pare ca este innascut in om si ca trebuie sa ne autoeducam ca sa scapam de el. Din pacate parintii alimenteaza acest pacat in viata copiilor lor si cladesc ceea ce urmeaza a fi un om mandru, care are impresia ca este superior tuturor celor din jur.
Te-ai simtit vreodata buricul pamantului ? Cu siguranta ca da, macar odata. Daca ai lasat acea tendinta de maretie nepedepsita si daca i-ai permis sa aiba o sedere linistita in viata ta, o sa fii inghitit de sentimentul acela dracesc al maretiei proprii. Cu cat actionezi mai devreme impotriva acestui sentiment cu atat o sa iti fie mai bine.
Orice realizare pe plan personal oricat de mica ar fi este o ocazie pentru diavol sa vina cu sentimentul acela de maretie, de grozavie : ” nimeni nu este ca mine, sunt cel mai tare din grupul de prieteni, am cel mai bun statut, am cei mai multi bani, sunt cel mai frumos si talentat, sunt peste toti.” Cunosti sentimentul ? Hai, trebuie cu siguranta sa stii despre ce vorbesc, sunt sigura ca ai experimentat de multe ori sentimentele astea, sau cel putin ispita de a gandi asa.
Partea a 2-a AICI
UN MESAJ FOARTE INTERESANT
Am primit un e-mail azi prin care am descoperit acest mesaj din partea cunoscutului David Wilkerson, am tinut neaparat sa il postez, fiecare din noi putem sa judecam, Biblia ne da voie sa judecam astfel de lucruri si sa tragem o concluzie.
Mã simt obligat prin Duhul Sfânt sã transmit un mesaj urgent cãtre toti cei care sunt în baza noastrã de adrese, precum si prietenilor si episcopilor pe care i-am întâlnit în întreaga lume.
O CALAMITATE CE VA ZGUDUI PÃMÂNTUL ESTE PE CALE DE A SE ÎNTÂMPLA.
VA FI ASA DE INSPÃIMÂNTÃTOR, CÃ VOR TREMURA CHIAR SI CEI MAI APROAPE DE DUMNEZEU DINTRE NOI.
Vreme de zece ani am tot avertizat despre mia de focuri, incendii, ce se vor abate asupra orasului New York. Focul va devora întregul mega complex de clãdiri uriase, incluzând suprafete din New Jersey si Connecticut. Orase majore de pe tot cuprinsul Americii vor avea parte de flãcãri intense, dezlãntuite, debandadã – asa cum am vãzut în Watts, Los Angeles, cu ani în urmã.
Flãcãri intense, dezlãntuite, debandadã vor fi si în orase din întreaga lume. Vor avea loc jafuri, inclusiv în Times Square, din orasul New York. Ceea ce experimentãm noi acum nu este recesiune, nici mãcar depresie. Ne aflãm sub mânia lui Dumnezeu. În Psalmul 11 este scris:
“Şi când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?” (versetul 3).
Dumnezeu judecã pãcatele strigãtoare la cer ale Americii si ale natiunilor. El distruge temeliile lumesti.
Profetul Ieremia avertiza Israelul, cu referire la nelegiuirile sale:
“Aşa vorbeşte Domnul: Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră, şi fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă umbletele şi faptele!”
“Dar ei zic: ,Degeaba! Căci noi ne vom urma gândurile noastre, şi vom lucra fiecare după pornirile inimii noastre rele!” (Ieremia 18:11-12).
In Psalmul 11:6, David avertizează: “Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte”. De ce? David ne răspunde: “Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc Faţa Lui” (versetul 7).
CE VA FACE CEL NEPRIHANIT? CE VA FACE POPORUL LUI DUMNEZEU?
Mai întâi, vã dau un cuvânt practic pe care l-am primit eu însumi în dreptul meu: Strânge deoparte provizii de hranã, articole de toaletã si alte lucruri de bazã, care sã-ti ajungã vreme de treizeci de zile. În orasele mari, proviziile de bãcãnie se golesc într-o orã la semnul unui dezastru iminent.
În ceea ce priveste reactia noastrã spiritualã, nu avem decât douã optiuni. Aceasta este subliniat în Psalmul 11. “Fugim în munţi, ca o pasăre”. Sau, facem cum spune David, care si-a atintit privirea înspre Cel ce stã pe tronul Sãu în ceruri, Domnul, ai cÎrui ochi “privesc, şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor” (versetul 4). “Domnul cearcă pe cel neprihănit, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia” (versetul 5).
Voi spune sufletului meu: Nu-i nevoie sã fug.. sã mã ascund.. Aceasta este lucrarea dreaptã a lui Dumnezeu. Voi vedea pe Domnul nostru pe tronul Sãu, cum, cu tandrete, si plin de iubire, cu bunãtate, vegheazã fiecare pas pe care îl fac eu – încrezandu-mã cã El va izbãvi pe ai Sãi chiar prin inundatii, foc, calamitãti, testãri si încercãri de tot felul.
Notã: Nu stiu când se vor petrece aceste lucruri, dar stiu cã nu sunt prea departe. Eu mi-am descãrcat povara sufletului, v-am spus ce aveam pe suflet. Faceti ce doriti cu mesajul acesta.
Dumnezeu sã vã binecuvanteze si sã vã pãstreze în Harul Sãu.
In Hristos,
DAVID WILKERSON
Preluat de pe
Neintelesi si nesustinuti!
Am mai scris recent in articolul « Adolescentilor… » si vreau sa mai spun odata ca sansa acestei tari sunt tinerii care nu se multumesc cu un Dumnezeu de carton, incapabil sa se tina de ceea ce promite. Sansa sunt ei, cei besmetici pe care acum ii condamnam ca nu vin la biserica si ca traiesc in toate neregulile posibile. Cand generatia aceasta Il va experimenta pe Dumnezeu atunci Romania va fi scuturata, pentru ca ei spre deosebire de generatia mai in varsta nu se vor ‘droga’ cu imitatii si nu vor fi multumiti cu mai putin decat adevaratul Dumnezeu puternic, sfant si fara nici o limita.
Abia astept revarsarea Duhului Sfant peste generatia aceasta de adolescenti care nu intrunesc nici o regula sa fie acceptati in biserica, dar care au o calitate si anume ca nu sunt fatarnici. Isus a primit cu bratele deschise pe femeia prinsa in preacurvie care s-a cait de faptele sale, pe cand feţele bisericesti au fost tratate cu vorbe grele. La fel este si acum, Isus are bratele deschise fata de acesti tineri care nu mai stiu de capul lor, abia asteapta un semnal din partea lor ca sa Ii ia in brate si sa le demonstreze dragostea Lui fara margini iar pentru cei care isi spun pocaiti dar care umbla in haine de carturari si farisei Isus are acelasi mesaj ca acum 2000 ani, El nu se sfieste sa le spuna aceleasi vorbe grele
Daca as avea varsta lor probabil ca in goana dupa lucrurile veritabile as fugi cat mai departe de biserica, nu as fi atrasa de jumatatile de masura. Cu mare greutate sunt tinuti in biserica chiar cei crescuti in familii de pocaiti pentru ca in mod normal isi pun intrebari si se trezeste undeva in launtrul lor o nemultumire fata de implinirea partiala pe care ti-o da biserica. Si poti sa ii judeci ???
Un tineret besmetic de care prea putini au grija. Bineinteles sunt grupuri de tineri, seri de tineret, conferinte, formatii si ai putea sa ma contrazici dar eu vorbesc aici de grija pentru sufletele lor, de a plange alaturi de ei, de a nu le da un picior in fund cand devin foarte stranii si ciudati cu povestirile si trairile lor. Este atat de simplu pentru mai marii bisericii, sa-i acuze, sa-i condamne decat sa-i asculte, sa-i iubeasca, sa fie alaturi de ei, sa se roage, sa planga cu ei, sa le dea un numar de telefon la care sa ii poata suna la orice ora. Se stie ca pastorul sau liderul daca va afla problema cu care tanarul X se confrunta va iesi cu scandal si atunci tanarul se fereste de asta. Tinerii stiu asta, au prins frica de ei, in nici un caz nu se mai obosesc sa se duca la ei sa le ceara ajutor, stiu ce vor primi si mai bine nu. Mai toti se lupta cu aceleasi pacate ascunse si nu au cui marturisi, rareori au pe cineva de care sa nu le fie rusine si frica, la care sa se duca sa isi goleasca sufletul si raman asa in chinul acesta care ii seaca de puteri desi daca te uiti la ei nu ai banui ca in inima lor se dau lupte crancene.
Dumnezeu ii iubeste pe acesti tineri, copii multi dintre ei care sunt debusolati si in acelasi timp au nevoie de slujitorii Lui sa-i iubeasca pe acesti iubiti de El. Cand vad ce probleme au fetele de 12-14 ani imi vine sa imi fac cruce, dar copiii astia au nevoie de oameni care sa le sara in ajutor indiferent cat de socante sunt luptele pe care le duc in raport cu varsta lor. Salvarea poate veni din decizia mea si a ta de a invata sa slujim mai degraba decat de a sta pe margine, a barfi, critica si ranii. Sari din locul comod al comentariilor si judecatii, pocaieste-te si treci la treaba, invata-te sa slujesti, antreneaza-te sa devii un slujitor adevarat.
Poate tu nu esti satul, dar eu m-am saturat de cultura aceasta bisericeasca datorita careia oamenii stau departe de biserica. Noi vrem sa ii momim cu jumatatile noastre de masura, iar ei nu vor asa ceva. Din pacate multi dintre ei Il identifica pe Dumnezeu cu aceste jumatati de masura si ajung sa Il respinga. Si toate acestea din cauza noastra, I-am facut o reclama groaznica lui Dumnezeu, ne este lene sa Il cautam, sa gustam din El, nu prea stim sa demonstram celor din jur ca suntem urmasii lui Hristos
Daca Dumnezeu ar fi doar atat cat Il vad in biserica cu siguranta ca as fi cautat altceva. Poate ma crezi deplasata dar asta as fi facut. Nu ma intereseaza un Dumnezeu care promite libertatea dar care prin intermediul bisericii daruieste robia a zeci si zeci de reguli care iti ingradesc viata de nu mai intelegi nimic SI NU MA REFER LA IMBRACAMINTE(asta este una din cele mai inofensive reguli)
Liderii de tineret au o pozitie in care trebuie sa slujeasca, nu sa primeasca aplauze. Cel care conduce de fapt este slujitorul. S L U J I T O R U L !!!! Daca teoretic esti lider de tineret si la tine nu vin tinerii sa iti ceara sfatul, sa se confeseze, sa iti planga pe umar, sa te provoace la o tura de plans impreuna cu ei, nu esti lider, esti o chestie pe care nu stiu cum sa o numesc, dar nu lider. Daca esti pastor si tinerii din biserica nu vin la tine sa isi strige problemele si sa caute ajutor, ai o mare problema frate, ei oricum se lupta cu monstrii din vietile lor dar nu au curajul sa vina la tine pentru ca probabil au vazut ca nu iti pasa, sau poate nu le-ai transmis ca iti pasa. Esti pastor sa ai grija de ei, sa te lupti pentru ei oricat de ciudati sunt, sa sari dupa ei cand ii vezi in gheara diavolului.
Imparatia lui Dumnezeu nu sta in vorbe ci in practica, in slujire.
Nu am chef azi!
Azi nu am chef sa ma rog, nu am chef sa ajut, nu am chef sa vorbesc cu cei dragi, azi nu am chef sa fiu prietenos, nu am chef sa intind o mana de ajutor. Nu intelegi ? Nu am chef !!!.Si daca nu am chef nici nu vreau sa fiu deranjat de cei care au chef sa fie ajutati, motivati, incurajati. Pe mine sa ma lasi in pace, nu am o problema anume, nu sunt bolnav, dar nu am chef. Intelegi sunt trecut de 40 ani, sunt adolescent, sunt tanar, sunt batran, nu conteaza ce sunt, dar cheful azi nu a venit la mine, si pe deasupra sunt urmas a lui Hristos, crestin. Stiu ca El nu este motivat de lipsa de chef in relatia cu mine, dar pe mine nu ma intereesaza eu sunt om si sunt supus greselilor, stiu ca El ne asculta la orice ora, doar ca eu azi am o mica problema, dar sunt urmasul Lui. Cum sa nu, cand am chef te ajut, sunt om bun,dar azi ma scuzi tu poti sa chinui pana maine singur ca eu azi nu am CHEF. Azi nu, saptamana asta nu, descurca-te, s-ar putea ca starea mea de nechef sa se prelungeasca.
Imagineaza-ti un Dumnezeu la care vii si Ii spui : « Doamne, te rog ajuta-ma azi, pazeste-mi familia, prietenii, da-mi bani de mancare, sanatate, liniste etc » , iar Dumnezeu sa iti spuna: « Stii……copilul Meu, azi nu mai am chef sa fac tot ce am facut si ieri si alaltaieri, m-am plictisit de rutina de a te ajuta, uneori cu drag iti spun dar esti enervant, azi de exemplu sincer nu am chef sa ma mai deranjez de pe tronul Meu, va trebui sa te descurci singur, dar tu esti copilul Meu, sper ca ma intelegi, tii azi post si nu iesi pe strada sa nu ti se intample vreun accident, azi nu am chef sa mai trimit ingerii sa te pazeasca, nu vezi de cati trebuie sa am grija, crezi ca esti singurul de a carui paza trebuie sa am grija, deci cred ca am suficiente argumente ca sa ma intelegi ca nu am chef si gata, punct, nu ma mai deranja, maine mai vedem, poate imi vine cheful”
E cineva care se regaseste in tiparul acesta ?
Mofturile, fiţele, nazurile, incapatanarile nu fac parte din comportamentul lui Isus, oricat de bine le-am putea justifica, ele sunt roade ale firii care trebuie rastignite. In loc sa ne inspaimante, mofturile si fiţele sunt un motiv de mandrie si lauda pentru destui tineri in special dar nici cei mai in varsta nu sunt scutiti. Ni se pare ca doar minciuna, curvia, uciderea sunt pacate si daca pe astea nu le practicam suntem sfinti, doar ca a umbla in sfintenie implica fiecare aspect al vietii noastre. La mine mofturile si nazurile au fost strivite prin suferinta si inca ma intreb in unele situatii daca chiar au fost strivite de tot pentru ca inca isi mai revendica drepturile, probabil ca de buna voie nu as fi stiut sa le calc in picioare, dar nu este nevoie sa treci prin nu stiu ce catastrofa sa intelegi ca mofturile pe langa faptul ca te fac enervant pentru cei din jur, Il intristeaza pe Dumnezeu si sunt un pacat in fata Lui.
Comentarii recente