IT’S SUPERNATURAL (1)
—-WATCH HERE —- David Tomberlin has the supernatural ability to get specific knowledge from God about other people and their circumstances. This unusual gifting is called the Word of Knowledge. David discusses how it works, and how anyone can do it — including you.
—-WATCH HERE —– Franklin Walden, known as one of “God’s Generals,” grew up in the supernatural anointing. As a child he witnessed his own mother and brother being raised from the dead. Listen to miracle after miracle as Franklin teaches on how to move in this same power and anointing.
—-WATCH HERE —- Steven Brooks shares about the release of spiritual mantles. These mantles represent the presence and power of God on your life to fulfill your destiny.
—-WATCH HERE—- Maurice Sklar is a world-class concert violinist who has traveled the world ministering through music. As Maurice plays, the presence of God comes and many experience both emotional and physical healing. Tune in this week to hear Maurice perform music from his brand new CD “One New Man Celebration,” which was created exclusively for “It’s Supernatural!”
— WATCH HERE — At age seven Ben Godwin was struck by a car, dislodging three inches of bone from his left leg. According to medical opinion, Ben would need bone graft surgery and was predicted to have a permanently crippled leg. But God intervened and the bone was restored by a creative miracle. Learn how you can receive a creative miracle too!
—- WATCH HERE— Joshua Mills supernaturally learned how to sing and play piano. His music will transport you to heavenly realms.
— WATCH HERE — After having three supernatural encounters with a massive angel, Keith Miller has been on an intense journey to learn about the Seven Spirits of God, which are the seven manifestations of the Holy Spirit.
— WATCH HERE — Brian Lake shares how intimacy with God can lead to breakthroughs and supernatural favor over your life.
—WATCH HERE — Healing of emotional scars from childhood and learning to have healthy relationships with others.
— WATCH HERE — Michele Perry leads an outreach in southern Sudan that is connected with Rolland and Heidi Baker’s ministry.
—WATCH HERE — Kathi Oates has a powerful inner healing and prophetic ministry. Her anointing to heal the brokenhearted has literally touched thousands experiencing emotional pain.
— WATCH HERE — Gary Oates’ life was dramatically changed when he was caught up into the realm of the spirit and began seeing the ministry of angels.
—WATCH HERE–- Bobby Conner ministers in a high-level, prophetic anointing with documented signs, wonders, and miracles following.
— WATCH HERE — Messianic Rabbi Jonathan Bernis reveals new insight on the Bible’s mysterious prophecies of the End Times.
— WATCH HERE — Do you struggle to hear God’s voice clearly? Then don’t miss this special interview! Dr. Mark Virkler has taught thousands to hear the voice of God. You can too!
—WATCH HERE— Bruce Van Natta was working underneath a massive logging truck when the truck fell off the jack and nearly cut his body in half as it crushed him against the concrete floor. Two angels appeared out of nowhere to miraculously save his life.
— WATCH HERE –- This week Sid hosts a healing explosion with guests Jonathan Bernis and David Herzog. Tune in to see what miracles and healings take place when the atmosphere of Heaven invades the television studio. And as you watch, be prepared to receive your miracle too!
— WATCH HERE— David Herzog has found that there are portals in the earth today where we can tap into the heavenly realm
ARCHIVE — H E R E —
Ucenicul lui Hristos – un nou blog crestin
Va propun un blog care mi-a atras atentia si unde am citit lucruri minunate
Preoti si leviti vs Samaritean
Luca 10:30-37 Isus a luat din nou cuvântul, şi a zis: “Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat, şi l-au lăsat aproape mort. Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături. Un Levit trecea şi el prin locul acela; şi când l-a văzut, a trecut înainte pe alături.
Dar un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, şi când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile, şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han, şi a îngrijit de el. A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului, şi i-a zis: “Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întoarcere.”
Atatia cazuti pe drum avem, batuti de talhari, de demoni, unii chiar de « fratii lor », batuti zdravan, dezbracati, jefuiti, lasati pe moarte, pe langa care trec pâlcuri, pâlcuri de preoti, leviti, tot soiul de categorii de oameni, si cand apare vreun “nebun” de samaritean care nu tine la imbracamitea lui pompoasa si nu se sfieste sa isi murdareasca costumul cu sangele celui batut, care este pe moarte, multi din ceilalti trecatori pentru ca nu si-au consumat energia prin oferirea ajutorului, isi vor consuma energia barfindu-l pe samaritean, gasindu-i un milion de bube in cap pentru care el nu ar fi vrednic sa se implice in acea lucrare, cautand chiar sa ii otraveasca daca pot dobitocul, magar, cal, camila sau ce o fi fost, incercand sa puna o vorba rea la hangiu pentru a nu adaposti ranitul.
Exista doua categorii de preoti si leviti, una este aceea a celor care efectiv au coatele imflamate de durerea nepasarii, care se simt mult prea importanti, a caror diplome nu le permite sa se coboare la munca de jos, au doctorat in prostia de a crede ca Imparatia lui Dumnezeu are vreo treaba cu fitzele si mofturile care deriva din mandria intelectualismului care li s-a urcat la cap.
Cealalta categorie de preoti si leviti e mult mai rea si mai raspandita decat prima. Macar primii trec si isi vad de treaba, inaltarea propriei statui. Dar astia, care fac parte din a doua categorie, ii mai trag o mama de bataie ranitului de pe drum, dar nu acolo direct ci discret, nu fizic ci duhovniceste, sufleteste, ii pun bete in roate pentru simplul motiv ca a avut indrazneala sa stea acolo pe moarte in mijlocul drumului pe care ei trec, ca are curajul sa se vaite si ca oamenii din cauza lui au indraznit sa ii judece, pe ei slujitorii Domnului.
Ranitul e de vina pentru ca ei au fost judecati ca nu l-au ajutat, e de vina pentru ca a existat, trebuia sa nu existe, apoi samariteanul e de vina pentru ca lumea a indraznit sa il considere mai bun ca ei, si de aici ura pe viata intre preoti, leviti si samariteanul milostiv, care in ochii lor are marele defect ca e prea saritor, vrea sa se dea mare ajutand, produce dezordine cu implicarea lui, lucrurile sunt mult mai logice asa – lasam ranitul sa moara, il ingropam si gata, ce atata agitatie ? Banii care au fost folositi pentru ingrijirea lui se puteau folosi pentru a se cumpara mobilier nou si proiector nou la sinagoga, o adevarata risipa de bani, ranitul trebuie sa isi revina singur, sa se descurce, cum altii nu au crapat inaintea lui, se va descurca si acesta, lupta pentru supravietuire in singuratate trebuie declansata desi teoretic pe acelasi drum trec levitii si preotii care il vad cu capul spart si picioarele rupte.
A fi samaritean milostiv este o slujba care iti va aduce Imparatia lui Dumnezeu si aici si in vesnicii, dar iti va aduce si judecata preotilor si levitilor care vor avea grija sa nu cumva sa ii culegi pe toti ranitii de pe drum, vor gasii ei o metoda prin care poate chiar in colaborare cu talharii care i-au tras o mama de bataie trecatorului sa stopeze actiunile umanitare extreme ale samariteanului. Dupa modelul « viata bate filmul », as putea sa spun « viata bate pasajul din Luca 10 », macar aici preotul si levitul au plecat si nu am mai auzit de ei nimic. Intotdeauna m-am minunat cum cei care au intentii bune si o inima curata si vor sa slujeasca sunt opriti de la aceasta chiar de pastorii si liderii care teoretic ar trebui sa ii incurajeze la aceasta.
Vocea Duhului Sfant (2)
Prima parte AICI
Ascultarea este mai presus de orice, El stie din ce suntem facuti, stie de ce suntem in stare, de aceea a trimis un ajutor, un calauzitor care sa fie cu noi tot timpul si sa ne ghideze, pe Duhul Sfant. Si tu Il poti auzi, daca vrei asta si daca platesti pretul de a petrece timp cu El, de a sta in partasie cu El, si tie iti va vorbi, probabil ca iti vorbeste dar esti prea ocupat de propria persoana si nu ti-ai facut timp sa Il asculti, sau ai innabusit vocea Lui asa cum am facut si eu de atatea ori.
O experienta recenta, chair saptamana trecuta m-a facut praf, nu o sa o uit toata viata. Am primit de la o prietena niste bani ca sa cumpar cadouri la saraci, am mers, am cumparat produsele si trebuia sa ma duc sa le dau, doar ca nu aveam o tinta precisa pentru doua dintre ele. Am hoinarit prin oras cu masina, asteptand calauzire si am auzit in minte cuvantul « tigani ». Ok, am zis, ma duc in zona unde locuiesc tiganii, m-am plimbat pe strazi, ei se uitau la mine, eu ma uitam la ei, sperand sa aud vreun indiciu din partea Domnului, si dupa ce am terminat de parcurs strazile cu pricina, imi dau seama ca m-am plimbat aiurea ca nu primisem nici un imbold, asa ca m-am indreptat spre oras si cand sa ajung in centru pe trotuar vad 3 tigani si imi zic in minte « la astia nu le dau nici sa stea in cap », am trecut pe langa ei si vocea aceea mi-a spus : « Sunt copiii Mei ». Am trecut pe langa ei, luptandu-ma cu mine sa opresc dar nu am oprit pana ce din nou vocea aceea mi-a spus : « Sunt copiii Mei ». Am oprit masina, i-am asteptat sa ma ajunga din urma, le-am aratat ce aveam in portbagaj pentru ei si am vazut o reactie de bucurie care ar putea fi pusa in manualele de « cum sa te bucuri ». Pe cat au fost de nespalati pe dinafara pe atat au fost de dulci in manifestarea bucuriei. Vorbindu-le despre Dumnezeu am aflat ca erau pocaiti. Dumnezeu m-a avertizat ca erau copiii Lui. Poate tu nu esti impresionat de povestea asta, dar pe mine m-a marcat foarte mult.
Ideea ca Dumnezeu le vorbeste doar celor care au dar de proorocie, este o alta minciuna bine impamantenita in bisericile care accepta manifestarea darurilor Duhului Sfant. Dumnezeu vorbeste prin Duhul Sau fiecarui copil al Lui, fiecare dintre noi putem avea parte de acea calauzire in tot adevarul daca bineinteles Ii si permitem Duhului Sfant sa faca aceasta, daca renuntam la calauzirea noastra si acceptam calauzirea Lui ; Da, Dumnezeu vorbeste prin prooroci intr-un mod minunat, dar nu ai nevoie sa suni sau sa mergi la prooroc pentru fiecare problema, Duhul Sfant e acolo, petrece timp cu El si asculta-L, are sa iti trasmita adevarul in care trebuie sa umbli. Invata sa Ii discerni vocea, vei fi uimit ca nu ai bagat in seama faptul ca Dumnezeu ti-a vorbit de atatea ori prin vocea blanda a Duhului Sfant.
Vocea Duhului Sfant (1)
Vocea Duhului Sfant este ceva ce mi-a schimbat viata complet. Cred ca de cand am o relatie cu Dumnezeu, vocea aceea a fost prezenta, doar ca am reusit foarte bine sa o innabus ani de zile. Privind in urma vad ca am ratat enorm de multe ocazii in care Duhul Sfant a venit cu calauzirea, si eu nu am ascultat, prima data pentru ca habar nu aveam ca El imi vorbeste si apoi cand am inceput sa dibuiesc ca ceva se intampla, am crezut ca e mai bine sa fac lucrurile asa cum stiu eu decat sa ascult de El. Abia de vreo 2 ani am inceput sa constientizez ca Duhul Sfant chiar ma calauzeste in tot adevarul, mi-e rusine si trebuie sa recunosc ca au fost nenumarate situatii in acesti doi ani in care nu L-am ascultat si am putut vedea rezultatul neascultarii mele. Vorbesc de lucruri marunte, de calauzirea zilnica, de sugestia Lui de a face sau nu un anumit lucru. De multe ori am putut sa imi justific cu Biblia intentiile si asa am facut in felul meu lucrurile, desi El mi-a spus NU.
Am obervat ca El are timpul perfect pentru fiecare lucru, ca El cunoaste lucrurile pe care noi nu le cunoastem si stie cel mai bine cand trebuie facut un anumit lucru si cand nu. Chiar daca noua ni se pare normal, corect, biblic o anume actiune, s-ar putea sa nu fie momentul potrivit, si calauzirea Lui este extraordinar de importanta.
Acum mi-e teama sa Il mai ignor, m-am aruncat de prea multe ori inainte, facand lucruri care mi se pareau corecte si trecand peste avertizarea Lui, am putut sa vad cat de redusa sunt in cunostinta si cat de mult pot gresi in hotararile luate de capul meu. As putea sa enumar o gramada de situatii in care El a spus : Nu suna acum, nu spune asta, nu darui lucrul acela, nu merge acolo, si eu am sunat, am spus, am daruit, am mers si a iesit rau de tot. Nu a fost nimic incorect in actiunile mele la prima vedere, doar ca nu a fost momentul potrivit si Dumnezu a stiut si m-a avertizat.
Ma veti intreba cum Il aud pe Duhul Sfant ? E tare greu de explicat, dar daca L-ai auzit si tu, cu siguranta ca stii despre ce vorbesc. Este acea voce din interior, care nu striga, care sopteste, uneori mai vehement ; acea voce pe care nu o sa o auzi daca nu faci liniste in interiorul tau si daca nu incerci sa anulezi propria ta voce. Mi-a trebuit multa vreme sa inteleg care e vocea Lui si care e vocea mea, ma mai lupt cu asta si acum uneori, dar vocea Lui are o nuanta aparte si trebuie doar sa fii atent si vocea aceea te va calauzi in tot adevarul, nu doar adevarul teologic, nu doar adevarul invataturii Bibliei ci chiar adevarul despre fiecare eveniment din viata ta, adevar pe care tu nu il precepi in mod natural, dar Duhul Sfant e acolo sa iti faca de cunoscut adevarul care sta in spatele aparentelor.
Cu ceva vreme in urma am avut o zi in care am vrut sa fac mai multe lucruri si Duhul Sfant a zis « NU » la fiecare dintre ele pe rand. La ultimul « Nu » am avut o izbucnire si am zis : « Doamne, dar eu chiar nu sunt in stare sa fac nimic bun azi, chiar daca as putea justifica cu Biblia ca e bine ce vreau sa fac, vad ca Tu nu esti de acord »…..Si mi-a venit imediat in minte versetul care spune : cat de departe e cerul de pamant atat de departe sunt gandurile voastre fata de gandurile Mele. Am cazut asa intr-o deznadejde : « Doamneee, dar e groaznic, fiinta asta umana e infioratoare, tot ce vrea sa faca face pe dos, si cand crede ca e bine, nu e bine, ce-i de facut ? Si aceeasi voce blanda si minunata mi-a spus ceva de genul : « Dana, stiu, de asta ti l-am dat pe Duhul Sfant, sa te calauzeasca in TOT adevarul, nu trebuie decat sa asculti de El, stiu ca esti facuta din carne si ca nu ai cum sa faci lucrurile perfect, dar El e cu tine sa iti spuna la fiecare pas ce trebuie sa faci »
Crede-ma, am simtit ca ma topesc la auzul acestor vorbe, trebuie doar sa ascult, atat !!!
Exploreaza mormantul lui Isus : AICI
Cum te pregatesti de Pasti?
Eu nu inteleg cum e sa te pregatesti de invierea Domnului Isus. Poate imi explica si mie cineva. Stiu ca facem curatenie, mancare din abundenta, dar banuiesc ca nu e vorba de asta. Nu ? Atunci cum arata pregatirea pentru inviere ? Ne rugam mai mult, ne gandim mai mult la evenimentul cu pricina, citim mai mult din Biblie ? Si dupa aia, pauza ????? De ce nu facem din viata noastra o viata speciala, o continua cautare a lui Dumnezeu, de ce nu Il sarbatorim pe Isus in fiecare zi ? Ce e cu pregatirea asta de Pasti ? Ce rost are sa ne pregatim pentru o zi si dupa aceea sa continuam in acelasi ritm de crestini lesinati ?
L-ati auzit pe Petru sau pe Pavel spunand ca se pregatesc de invierea lui Isus, ca o anumita zi din viata lor o dedica pentru asta ? I-ati auzit pe apostoli spunand lucrurile acestea? Oamenii acestia Il sarbatoreau pe Isus in fiecare zi, sarbatorirea lui Isus era la fel de importanta pentru ei ca si respiratia, ei nu respirau doar de Pasti si Craciun, de fapt nicinu isi puneau problema de a sarbatorii in felul in care o facem noi. Oare cine o fi inventat stilul acesta de sarbatoare ? Poate imi spune si mie cineva cand au inceput oamenii sa sarbatoreasca Pastele in forma in care e acuma. Singura sarbatoare pe care ne spune Noul Testament sa o sarbatorim, este cina Domnului, atat. Aceasta a fost singura cerinta a lui Isus.
Crede-ti ca daca lui Isus i s-ar fi parut important si benefic ca noi sa sarbatorim Craciunul si Pastele in felul in care s-a perpetuat de-a lungul anilor, nu ne-ar fi spus? Daca pentru Isus ar fi fost atat de important sarbatorirea acestor evenimente doar intr-o zi anume, ne-ar fi spus macar ceva cu privire la acest aspect si daca ar fi uitat sa mentioneze, ar fi transmis ucenicilor si i-am fi auzit macar odata pregatindu-se de Pasti si de Craciun sau sarbatorind . Dar nimic.Si tot stau si ma intreb cum s-a ajuns la ce s-a ajuns, cine a venit cu ideea…. ? Sunt inventii pur omenesti. Cred ca Dumnezeu este la fel de stresat ca unii dintre noi cand ne pregatim de sarbatoarea invierii Lui, cred ca are asa o strangere puternica de inima, la gandul ca iar copii Lui o iau razna si au impresia ca a se pregati sa fie sfinti si buni doar o de Pasti si Craciun , reprezinta idealul in viata.
Ce facem in rest, fratilor ?? Cu ce ne ocupam in intervalul dintre Craciun si Pasti? Pentru ce ne pregatim in restul zilelor ? Ce sistem e asta ? Ce stil de viata e asta, in care meditam profund doar de Pasti ca Isus a murit pentru noi, in care nu stim ce inseamna de fapt moartea si invierea Lui practic, dar noi ne pregatim de sarbatoare, nu stim sa ne exercitam autoritatea pe care o avem in urma jertfei lui Isus, dar noi ne pregatim de sarbatoare, habar nu avem ce inseamna ca Isus a invins moartea si ne-a dat noua autoritatea de a calca peste toata puterea diavolului.
Uita-te in Faptele Apostolilor ce inseamna rezultatul mortii si invierii lui Isus si apoi uita-te in jur. Dar noi sarbatorim, ei saracii au fost de rasul lumii nici Pastele nu il sarbatoreau, puteau macar atat, doar erau crestini. Stii, Isus, moartea, crucea, rastignirea si invierea, trebuie sarbatorite, ca asa ni se pare noua, intr-o anume zi. Pentru ei rastignirea si invierea lui Isus era un stil de viata si de aceea se intorceau la Dumnezeu atatia oameni si cred ca spitalele erau goale de cate vindecari aveau loc prin puterea Duhului Sfant.
Eu nu ma pregatesc in nici un fel de Pasti sau de Craciun, nu am nici o strafulgerare cu privire la sarbatorile astea, vreau sa ma pregatesc in fiecare zi ca sa umblu in ascultare de El, sa pot sa Ii aud glasul, sa invat sa mor fata de mine in fiecare zi si sa traiesc dar nu eu, ci Hristos in mine. Nu e usor , dar e posibil.
DINCOLO DE ZID
Nu-i vina lui Dumnezeu ca noi ne-am creat o religie proprie si am imprumutat numele « crestinism ». Nu-i de vina Dumnezeu pentru ca religia noastra nu functioneaza, ca religia noastra e plina cu bla, bla-uri si ca nu mai produce socuri benefice in societate, ca este o religie anosta si plictisitoare. Nu-i vina lui Dumnezeu ca punand in aplicare regulile acestei religii inventate de noi nu vedem rezultatele pe care le putem vedea in Biblie, in urma practicarii crestinismului autentic. Nu Dumnezeu este de vina pentru ca noi ne taram. El nu are nici o vina, nici jumatate de vina. Toata vina este a noastra, generatie dupa generatie, cei care au cladit si cladesc zidul despartitor intre om si Dumnezeu, culmea culmilor chiar cei care ar trebui sa aiba grija ca aceasta cale sa nu fie obturata de nimic.
O religie moarta, o vorba goala, un fariseism care il bate de departe pe cel din vremea lui Isus. Nu Dumnezeu este de vina ca bolnavii nu sunt vindecati, ca mortii nu inviaza, ca demonizatii nu sunt eliberati. El e acelasi ieri azi si in veci, nici o schimbare nu a avut loc in intentia Lui de a face bine. Si totusi realitatea noastra nu are de a face prea mult cu realitatea Lui. El ne-a prezentat intentiile pe care le are cu noi, insa noi avem propriile intentii cu vietile noastre, intentii intelectualiste, academice, filosofice, religioase, teologice, intentii pompoase si uite asa cu tot cu intentiile noastre ne-am creat o religie care ne trage in jos.
Intentiile Lui sunt clare, dragostea si slujirea atat fata de El cat si fata de aproape, intentiile noastre sunt egoismul, comoditatea, religiozitatea, regulile rigide. Intentiile Lui sunt legate strans sau facute una cu calauzirea permanenta a Duhului Sfant, cu manifestarea puterii Lui prin noi, intentiile noastre sunt logica, traditia, bunul simt inventat dupa regulile noastre nu dupa regulile Lui, lucruri filtrate prin mintea noastra ingusta.
Intentia Lui este crucea, intentia naostra e lenea, egoismul, indiferenta.
Nu e vina Lui pentru ca suntem in halul in care suntem si ca mai mult de atat ne mandrim cu nivelul nostru de mizerie vopsita pe dinafara in culori care mai de care. Daca cineva crede ca exagerez, sa creada, daca cineva se simte jignit, sa se simta. Ma rog ca de pe acest blog sa pleci ori cu intentia de a schimba ceva ori cu intentia de a aduna cativa bolovani si sa vii sa ii arunci in « rose », deocamdata asa virtual. Daca pleci la fel dupa ce citesti aici, atunci scriu degeaba.
Sub denumirea de religie cladim zi de zi cel mai grozav zid de despartire de care omul este in stare, creat din caramizi ale pacatului ascuns mascat de cuvinte evlavioase, de predici, de cantari, de nelipsita vizita duminicala la biserica, caramizi care arata aparent bine, dar care au un continut care miroase urat. El vrea sa ne invie, sa darame zidul si se lupta prin Cuvantul Lui ca sa ne deschida ochii sa vedem uneltele prin care putem darama acest zid si prin care putem creea o cale. El a rupt perdeaua din Templu si drumul era liber, dar noi am pus in locul perdelei un zid groaznic, care ne opreste si pe noi si pe cei care nu au auzit de El, sa ajunga sa Il cunoasca si sa se imprieteneasca cu El.
Nu te-ai saturat de zid ?? Darama-l, sparge-l si lasa calea pe care a facut-o Isus libera sa fie libera spre Sfanta Sfintelor. Nu va fi un proces linistit, nici un zid nu se darama in liniste, au loc socuri, fiecare caramida daramata presupune un efort, un pret de platit. Incepe cu o caramida, da-o jos si arunc-o din preajma, treptat vei desfinta acest zid care te face sa te simti incatusat si treptat vei putea sa respiri aerul curat, pur al prezentei Lui, prezenta care te asteapta dincolo de zid.
Cum am scapat de televizor
De doi ani nu ma mai uit la televizor, inca il am in camera ca obiect inofensiv acum, dar nu l-am deschis niciodata in acesti doi ani. In trecutul indepartat televizorul a fost unealta diavolului in viata mea prin care a vrut sa ma distruga spiritual si a reusit sa ma tarasca pana intr-un punct in care din fericire m-am trezit si am pus limite influentei acestuia asupra mintii mele, dar tot ma uitam la stiri cu tonele, la filme, documentare, sa nu mai vorbesc de evenimentele sportive. In toti acesti ani, o persoana s-a rugat pentru mine in aceasta directie, nebatandu-ma la cap sa renunt la televizor, dar stiu ca rugaciunile ei m-au ajutat sa scap de robia aceasta.
Adormeam in fiecare seara cu televizorul, il stingeam cand simteam ca trec in somn, mergea singur de multe ori chiar daca nu ma uitam la el. Nimic deosebit pentru multi dintre cei care veti citi aceste randuri, si voi faceti la fel, dar acum va pot spune diferenta. Inca nu imi vine sa cred ca abia acum 2 ani am pus punct prieteniei mele foarte stranse cu obiectul asta daunator sufletului si duhului, nu imi vine sa cred cate mii de ore am pierdut stand ca o leguma in fata lui, nu imi vine sa cred ca ani de zile am ucis vocea Duhului Sfant care probabil incerca sa imi spuna ca nu e bine, ca mai bine ar fi sa stau de vorba cu El, sau in partasie cu cineva, decat sa stiu presedintele fiecarei tari, sa stiu cati morti sunt in nu stiu ce cutremur, sa stiu toate clasamentele sportive, sa fiu la curent cu tot ce misca. Cand Dumnezeu a inceput sa ma cerceteze in privinta aceasta nu imi puteam imagina cum sa nu stiu toate aceste lucruri, o sa fiu o inapoiata, nu o sa mai stiu pe ce planeta traiesc.Cum sa nu mai stiu cine castiga campionatul in nu stiu ce tara, sa nu stiu cine e campion mondial, pur si simplu mi se parea de neconceput.
Procesul de lepadare de televizor a fost o lupta ca in filme, o lupta cu mine dusa pana la sange. Vocea Duhului Sfant era atat de clara cand ma indreptam spre telecomanda ca sa mai vegetez cateva ore in fata ecranului, imi spunea NU, INCHIDE-L !!. Si de multe ori nu L-am ascultat, m-am luptat cu El si nu L-am ascultat. Dar vocea aceea a devenit din ce in ce mai puternica simteam ca ma rupe pe dinlauntru si nu am mai putut sa o innabus. De cateva ori am ascultat, apoi iar nu am ascultat si uite asa m-am jucat o perioada.
Intr-o duminica insa am venit de la biserica, dupa masa m-am intins in pat si vroiam sa deschid televizorul, sa ma relaxez. Duhul Sfant mi-a spus : NU. Telecomanda era in alta camera si m-am dus dupa ea, tot drumul acela de cativa metri Duhul Sfant mi-a spus : Nu fa asta, NU, NU, NU. Am luat telecomanda am dus-o in camera la mine si am inceput sa argumentez : « Doamne, acuma sunt obosita, nu am chef nici sa ma rog, nici sa citesc din Biblie, nu pot face nimic, vreau doar sa ma relaxez ». Am tot insirat scuzele astea, am dat drumul la televizor dar pentru ca ma simteam asaltata de vocea Duhului Sfant, intr-o izbucnire de manie impotriva mea, am inchis brusc televizorul, am trantit telecomada de pat si imi venea sa urlu, m-am luptat teribil sa nu il mai deschid, am dus telecomanda departe de mine sa nu o mai vad. Am luat Biblia, am mers in curte si am inceput sa citesc, totul din mine striga, firea mea era in crize maxime, dar nu i-am dat ce a cerut ci exact contrariul. Citind m-am linistit si au urmat niste revelatii extraordinare asupra Cuvantului. In ziua aceea m-am dezlegat definitiv de televizor.
Mai demult cand auzeam ca unii nu au televizor ma gandeam ca oameni mai inapoiati ca acestia nu exista, acum mi-am schimbat parerea. Da, ei nu au o cultura atat de bogata ca a noastra, a celor crescuti cu televizorul dar au harul sa nu se fi intoxicat cu atatea mizerii pe care ni le ofera programele posturilor tv zi de zi. Atat de mult m-a schimbat Dumnezeu incat acum mi-e scarba sa ma mai uit la televizor, daca vrei sa ma termini, forteaza-ma sa ma uit la un film, cred ca ma urc pe pereti, nu le mai suport. O sa imi spui ca am trecut din extrema in extrema, dar pentru ca pot sa vad diferenta, nu mai vreau sa am de a face cu lumea micului ecran care intoxica duhul si sufletul omului. Incredibil dar pot sa traiesc foarte linistita fara sa fiu la curent cu toate stirile, fara sa mai am macar habar care e presedintele Cehiei de exemplu, sau care e primul ministru in nu stiu ce tara, pot trai linistita fara sa mai stiu care sunt clasamentele sportive.
Desi ma rugam si inainte, dupa ce am scapat de televizor, am inceput sa ma rog seara mult mai mult, sa petrec ore in sir cu Dumnezeu si sa descopar intimitatea cu El.
Stiu ca nu pare un lucru rau privitul la televizor, stiu ca cei care sunt impotriva televizorului au o imagine de oameni ingusti la minte, dar eu am trecut de partea lor, pentru ca pe mine televizorul era sa ma separe de Dumnezeu si am experimentat pe propria piele influenta diabolica a acestui obicei. Cred ca privitul la televizor prea mult ajunge intr-un final sa te tampeasca si mai grav poti deschide usi legiunilor de demoni de toate felurile care lucreaza prin majoritatea programelor.
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru minunea aceasta din viata mea, pentru ca este o minunefaptul ca televizorul nu mai exista pentru mine.
Aparentele…
Aparentele sunt un mod de viata pentru noi. Naivii sunt cei care cad in plasa aparentelor de cele mai multe ori cand se izbesc de ele, incat la momentul trezirii din naivitate ajungi sa te intrebi cum ai putut trai atatia ani cu impresia ca lucrurile stau intr-un anume fel cand de fapt sunt exact invers. Biblia numeste – fatarnicie – o parte din aparentele de care ne lovim in fiecare zi. Avem impresia ca ceea ce vedem cu ochii, este de fapt totul, aparenta lucrurilor vizibile umbreste realitatea invizibila care este mult mai consistenta si de fapt vesnica.
Chiar intrebarea pe care o punem de multe ori pe zi cand ne intalnim cu cineva : « Ce mai faci ? » primeste un raspuns de multe ori fals. Crezi ca daca ti s-a raspuns : « Bine », totul e ok, cand de fapt raspunsul la aceasta intrebare poate fi de fapt o mare minciuna, nu spusa cu intentia de a mintii, dar aparentele trebuie salvate, din instinct ne luptam pentru apararea lor. Nu mai vorbesc de viata publica, unde daca s-ar da jos mastile cred ca am ramane mult timp socati, izbiti fiind de realitatea din jur.
Aparent politicienilor le pasa de noi, cand de fapt ii doare profund in cot, aparent cei de la amvon predica frumos desi poate ca unii sunt daramati sufleteste sau poate mai rau sunt departe de Dumnezeu si habar nu au cu ce se mananca lucrurile astea spirituale. Aparent invatatura pe care o auzim pare biblica, dar luata la bani marunti nu prea are de a face in multe situatii cu Biblia si cu invatatura lui Isus. Aparent imaginea familiei este una buna desi in casa sunt neintelegeri profunde. Unii copii se lupta pentru imaginea parintilor lor chiar daca sunt abuzati, nu lasa sa se vada, unii parinti isi apara copiii pentru a pastra aparentele desi acestia au luat-o pe cai periculoase. Toate acestea de dragul aparentei.
Aparent vedem feţele bisericesti imbracate in tot felul de haine sofisticate, nu vreau sa imi bat joc, dar unele mi se pare de-a dreptul haioase, aparent uitandu-te la hainele acestea purtate de vreun cap bisericesc iti spui ca omul acela trebuie sa fie intr-un anume fel si de fapt realitatea este una cu totul contrara. Imaginea hainelor este una din cele mai mari pacaleli cu care suntem prostiti multi dintre noi, o aparenta care prinde ; atat hainele scumpe cat si cele modeste, ambele pot imbraca un om care sa nu aiba nici o legatura pe dinlauntru cu felul in care arata pe dinafara.
Aparent ne rugam dar ne sta mintea in alta parte, aparent traim o viata sfanta, dam la saraci dar in realitate motivatiile sunt complet aiurea, doar Dumnezeu stie in ce directie gresita ne indreptam, aparent cantam in biserica, spunem poezii, predicam, ne rugam, dar in realitate diavolul nu da doi bani pe aparentele noastre si isi continua nestingherit lucrarea in viata si prin viata unor oameni aparent crestini.
Unii observ ca desi sunt plini de datorii isi cumpara tot felul de lucruri luxoase, ca na, aparenta trebuie sa fie aparata, nu se poate sa se creada despre ei ca sunt lefteri, aparenta trebuie sa spuna altceva.
Aparent ti se pare ca ai prieteni adevarati, dar doar timpul si testele iti vor demonstra in cele mai multe cazuri ca te-ai inselat si ca totul a fost doar o aparenta. Mai crezi ca cei care iti zambesc toti o fac pentru ca te simpatizeaza, doar ca atunci cand vine momentul ca aparenta sa fie desfintata iti dai seama ca totul a fost un interes ascuns.
Cred ca pana la urma un om poate fi ucis de aparente, ucis sufleteste si duhovniceste, poate fi inghitit si digerat de aparentele care nu au nici o rusine in a se manifesta. Lumea in care traim este o lume a aparentelor, putine lucruri sunt veritabile, trebuie privit dincolo de ceea ce se vede, ce se simte, dincolo de ceea ce se aude. Dincolo de aparente vei gasi adevata faţa a lucrurilor. Aparent Isus a fost fiul unui tamplar, dincolo de aparente este Fiul lui Dumnezeu.
Vindecarea – voia lui Dumnezeu?
Vrea Dumnezeu sa vindece sau nu ? Este voia Lui sa aduca vindecare celor bolnavilor ? Dumnezeu da boala ca pedeapsa, sa ne invatam minte sau boala il are ca sursa pe diavolul in persoana ?
Am vorbit zilele trecute cu o prietena despre subiectul acesta. Ce facem noi la biserica cand vine cineva si trebuie sa ne rugam pentru vindecarea lui ? In majoritatea cazurilor rugaciunea va fi de genul: « Doamne, daca e voia Ta vindeca-l pe X …. » Cum se ruga Isus ? Stiti vreun caz in care Isus s-a rugat : “ Tata, daca e voia Ta vindeca-L pe X ???” Isus stia care este voia Tatalui, pentru El era clar ca Tatal vrea sa aduca vindecare. Aaa, vom spune noi, dar unele boli sunt date cu scopul clar al pocaintei, ca omul sa se trezeasca la realitate si sa se intoarca de pe caile ratacite, trebuie sa chinuiasca pana ii vine mintea la cap. Aratat-mi un singur caz in lucrarea lui Isus in care El a spus cuiva : « Draga John, Eu te-as vindeca dar nu se poate, tu nu intelegi niste lucruri fundamentale si boala asta te va ajuta sa intelegi, hai pleaca acasa si mai sufera juma de an, dupa aceea poti sa vii la Mine si mai vedem, mai evaluam situatia, poate te vindec, dar acuma in nici un caz, uite si Tatal mi-a dat semnal ca acuma nu e timpul potrivit pentru vindecarea ta »
Isus a vindecat tot ce a venit la rand. Te-ai gandit vrodata ca in multimile acelea de mii de oameni care veneau sa Il asculte si sa primeasca vindecare trebuia sa se gaseasca macar unul care sa nu fi fost perfect si care sa fi avut de indreptat in viata lui ceva anume si care dupa filosofia noastra ar fi trebuit trimis acasa cu tot cu boala pana se invata minte ? Si totusi nu gasim asa ceva in Biblie, Isus a vindecat pe toti cei care au venit la El pentru vindecare, ba chiar si pe cei care i-au fost nerecunoscatari dupa aceea. El stia care este voia Tatalui cu privire la vindecare. Voia lui Dumnezeu ne este descoperita in Biblie si tot studiind atata, citind si ascultand predica dupa predica ar cam trebui sa ne dumirim, dar nu, o tinem pe a noastra, Dumnezeu vrea sa chinuim ca sa devenim mai buni.
Isus a murit pe cruce ca sa fim eliberati de pacat, boala, blestem si dupa aceea tot El vine si ne tranteste o boala, asa sa o tinem minte toata viata, pentru indreptare si pocainta ? Ori Isus nu mai stie ce face, odata moare pe cruce ca sa ne vindece si dupa aceea tot El ne da boala, ori noi nu mai stim de capul nostru si inventam tot felul de filosofii care au devenit lege in biserica. De cand mi-am dat seama de lucrurile acestea nu imi vine sa cred ca biserica lui Hristos gandeste lucruri atat de profund gresite despre chiar Intemeietorul ei.
Imagineaza-ti un tata care vine acasa si il gaseste pe copil facand nu stiu ce prostii. De suparare ia cutitul si ii taie o mana copilului si ii spune : « Na, sa te inveti minte » Sau ii da un cancer, sau ii scoate un ochi, sau il trozneste cu capul de ciment, sau ii taie o ureche. Asa ca sa se invete minte si data viitoare sa nu mai faca, doar o sa stie de frica. Ce parere ai avea despre un astfel de tata ? Legile noastre omenesti l-ar decadea din drepturi, ar face omul inchisoare pentru faptele astea. Imaginea aceasta o are Dumnezeu in mintea multor crestini. Un tata care din cand in cand mai loveste cu o leucemie, cu un diabet, cu o orbire, cu ceva tumoare pe creier daca se poate, cu un accident de toata frumusetea, cu o paralizie, doar doar copiii Lui se trezesc la realitate si Il cauta odata. Nu degeaba nu stim sa Il iubim pe Dumnezeu, nu stim sa fim indragostiti de El, pentru ca nu stim cine e, daca ni-L imaginam acel puternic si autoritar care tuna si fulgera, nu avem cum sa iubim cu disperare un astfel de personaj, ci mai degraba am putea avea o frica nesanatoasa in ce il priveste. Daca L-am cunoaste asa cum ne este prezentat de Biblie, e imposibil sa nu Il iubesti, pentru ca singurul Lui gand e sa ne faca bine.
Si uite asa diavolul a ramas fara ocupatie, Dumnezeu aduce nenorocirile, tot El aduce bolile, accidentele, catastrofele, diavolul e de acord cu El si se bucura. Simti erezia, aberatia la cel mai inalt nivel ???
Isus despre care vorbeste Biblia, a stiut care e voia Tatalui si anume sa vindece fara exceptie. Isus a murit pe cruce, iar noi suntem vindecati prin ranile Lui, El nu si-a anulat jertfa nici o clipa, e valabila si acum cu aceleasi repercursiuni. Aaa, ca noi nu intelegem de ce X nu e vindecat in urma miilor de rugaciuni si de ce Y s-a trezit cu nu stiu ce boala, e normal pentru ca suntem limitati in intelegere, credinta si multe altele, dar acesta nu e un motiv sa punem pe seama lui Dumnezeu lucrarea diavolului. Putem sa ne vaitam de ingustimea noastra si de neputinta de a intelege cum stau lucrurile dar nu putem sa ne cladim un Dumnezeu care sa ne scuze limitarile si sa trantim pentru orice, celebra fraza : « a fost voia lui Dumnezeu » cand de fapt a fost voia si actiunea diavolului.
Comentarii recente