Pricina de poticnire??
Matei 11:6 Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.
Isus nu a spus : « vai lumea se poticneste in Mine, aveti grija sa nu care cumva sa faceti ce va spun si sa fiti o pricina de poticnire, incercati si voi sa mai schimbati una alta din voia Mea ca cei din jur sa nu se poticneasca, vedeti si voi cand vine Duhul Sfant cu putere peste voi sa nu Il lasati sa ia controlul total ca nu cumva sa para ciudat si unii din biserica sa se poticneasca »
Nu ! Pe Isus de fapt nu l-a precupat cati se vor poticni, nu s-a gandit sa schimbe ceva in planul Lui doar ca cei din jur sa nu se poticneasca, pur si simplu a spus: « intotdeauna vor fi oameni care se vor poticni, intotdeauna voia Mea va fi hulita, intotdeauna vor fi oameni carora nu le va placea modul in care lucrez, intotdeauna vor fi oameni care vor pune lucrarea Mea pe seama diavolului, ferice insa de cei care nu vor face lucrul acesta, ferice de cei care vor intelege ca Eu sunt Dumnezeu si Eu fac regulile, ferice de cei care nu se cred mai destepti ca Mine, ferice de cei care s-au abandonat total Mie si nu analizeaza si pun intrebari prostesti, ci accepta voia Mea ca atare, ferice de cei care au incredere in Mine si considera ca fiind bun tot ce vine de la Mine, ferice va fi de ei pentru ca ei vor gusta bogatiile Imparatiei, ferice va fi de ei pentru ca ei vor fi liberi »
Atata agitatie, ca nu cumva cineva sa se poticneasca daca cumva te rogi prea evlavios, daca cumva ridici mainile, daca cumva nu te simti in stare sa mai stai in picioare pentru ca esti coplesit si cazi in genunchi sau altfel, atata agitatie ca nu cumva cineva sa fie tulburat daca tu vii cu o idee noua desi stii ca vine de la Dumnezeu. Eu nu am gasit nicaieri in Biblie ca Isus sa isi fi anulat vreo actiune doar ca sa nu fie pricina de poticnire. El a stiut ca va fi pricina de poticnire, a stiut din start si cu toate acestea a scuipat pe ochii orbului, a pus scuipat pe limba mutului si a vindecat in ziua de Sabat. Putin l-a interesat de tulburarile pe care le-a provocat, pur si simplu si-a facut lucrarea, a ascultat de Tatal, chiar daca ascultarea a pricinuit o asa imensa pricina de poticnire printre preotii cei mai de seama, incat a fost omorat.
Saptamana trecuta am trait ceva tare interesant, si am avut de ales intre posibilitatea de a arata ciudat si a experimenta prezenta lui Dumnezeu si a-L lasa pe Duhul Sfant sa curga peste mine, sau sa arat foarte normal si sa ma impotrivesc atingerii Lui. Am simtit clar ca pot sa refuz a primii de la El, am simtit ca pot sa spun nu, si am fost foarte constienta ca daca ma abandonez complet in mana Lui, s-ar putea sa se intample lucruri care sa para ciudate. Am inchis ochii si am zis : « Nu ma intereseaza, Doamne fa ce vrei cu mine, e treaba lor ce vor crede, pur si simplu nu ma intere »
Prezenta lui Dumnezeu si atingerea Lui sunt infinit mai pretioase ca parerea pozitiva a cuiva despre tine. Nici nu ma gandesc vreo clipa, ca vreodata in viata mea sa Il opresc pe Dumnezeu sa se manifeste in viata mea cum vrea, doar ca sa fac pe plac cuiva, sau ca nu cumva sa fiu o pricina de poticnire. E treaba lor cum reactioneaza, treaba mea e sa am mai mult din Dumnezeu, sa tanjesc sa am parte de atingerea Lui palpabila, sa gust din El, in rest NU MA INTEREseaza ; Poate parea o atitudine obraznica dar nu e obraznicie, e doar o atitudine realista.
IT’S SUPERNATURAL (2)
–WATCH HERE– Paul Keith Davis‘ spiritual eyes were opened to see a new host of angels sent by God. These are the angels that gather, and they have been sent to co-labor with us to bring in the End-time harvest.
–WATCH HERE– Brian Lake shares how intimacy with God can lead to breakthroughs and supernatural favor over your life.
–WATCH HERE– What if everything you’ve been told about dieting is wrong? Dr. Eric Braverman, professor of integrative medicine at Weill Cornell Medical College and director of PATH Medical Center, has found that the stomach does not control your weight, but that weight loss actually occurs in the brain.
–WATCH HERE– Paul Wilbur and Don Heist. Sid interveiws his long-time friend Paul Wilbur, who is considered to be one of the foremost Messianic Jewish Psalmists in the world. Paul discusses his latest work, “A Night of Extravagant Worship.”
–WATCH HERE– Proof that supernatural healing and miracles are real and for today!! This week Sid interviews Melanie Hemry who has experienced the healing power of God. She shares some of the most amazing researched and medically documented healing testimonies
–WATCH HERE– In 2008, God gave proven prophetic pastor John Kilpatrick a supernatural dream of a powerful earthquake hitting the middle of the United States. Then God told him, “A storm is coming!” A financial and natural catastrophe!
–WATCH HERE– Mark Biltz shares his most recent research and theories on the ancient biblical feasts and how they are actually prophetic in nature, not only predicting the first coming of Messiah and His death, but also giving us insight into the near future and the Messiah’s second coming. Mark also reveals how lunar eclipses on biblical feasts point to the Messiah’s return, and why the year 2014 is prophetically significant.
–WATCH HERE– Karen Mayer Cunningham. Karen’s life was wonderful; she had a blissful marriage and perfect baby boy named James. But at eighteen months, something happened. James began to exhibit bizarre behaviors including violent tantrums, head banging, and eating rubber. Tune in to hear the dramatic story of James’ illness and his supernatural healing. God still performs miracles, and He is willing to perform a miracle for you too!
Darnicia si urmarea ei!
Daruieste, chair daca crezi ca nu ai mult, daruieste din acel putin pe care il percepi acum. Daruieste atentie, zambet, cuvinte de incurajare, bani, ajutor material. Nu te vaita ca nu ai, daruieste din ce ai. Cred din toata inima ca oamenii care nu daruiesc, sunt niste oameni terminati, blocati.Totul in Imparatia lui Dumnezeu este un fel de circuit care incepe prin darnicie. Darnicia deschide acel circuit care duce la binecuvantare. Cei care nu deschid acel circuit prin darnicie, vor ramanea in afara sistemului de binecuvantare.
De multi ani, probabil ca au trecut deja vreo 15 de cand obisnuiesc sa dau zeciuiala. Au trecut multi ani fara sa vad ceva spectaculos intamplandu-se, au fost anumite situatii in care am vazut ca Dumnzeu se ingrijeste, dar nu au fost situatii iesite din comun. As putea sa spun ca am continuat sa dau o parte din bani Domnului fara sa vad un rezultat extraordinar, dar am stiut ca Biblia nu minte, nici macar nu m-am concentrat prea mult asupra unui raspuns, stiam ca Dumnezeu vrea ca o parte din banii mei sa mearga in lucrarea Lui si asa am facut.
Incepand de anul trecut insa am ramas socata, realmente socata de rezultat. Daca as incepe sa insirui lucrurile pe care Dumnezeu mi le-a dat asa fara nici un efort, pur si simplu cadou, probabil ca multi ati spune ca e nedrept sa primesc asa gratis totul, ca unii lucreaza mult si bine si nu reusesc sa isi cumpere asa ceva. Pot sa spun ca ceea ce spune Biblia « Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si celelalte lucrui vi se vor da pe deasupra », functioneaza foarte bine. Pot sa spun ca atunci cand Biblia spune sa dam si vom primi, chiar vorbeste adevarul si chiar asa se intampla.
Este nevoie doar sa intri in circuitul acesta al darniciei si binecuvantarii, care functioneaza perfect. Este ca si cu circuitul apei in natura. Ce s-ar intampla daca dintr-o data ploaia s-ar bloca in nori si nu ar mai ploua, tot sistemul s-ar da peste cap. La fel e si cu darnicia, daca nu dai, nu o sa beneficiezi de perfectiunea sistemului creat de Dumnezeu, sistem pe care il poti initia in viata ta, daruind. Si nu ma refer doar la darnicia in ce priveste banii, ci si la darnicia in ce priveste sufletul, dragostea. Un val va chema alt val, darnicia atrage binecuvantarea si o binecuvantare urmata de darnicie, va atrage dupa sine o binecuvantare si mai mare.
E fascinant, absolut fascinant si tare mult as vrea sa va indemn pe toti care cititi sa intrati in circuitul acesta al binecuvantarilor lui Dumnezeu. Daruiti acolo unde simtiti ca este nevoie. Am o opinie personala si nu vreau ca incredintarea mea sa o decretez ca lege, dar cred ca e foarte important sa vezi in ce pamant arunci samanta, daca vei arunca samanta intr-un pamant neroditor, s-ar putea sa ai o recolta slaba, sau chiar deloc, dar daca alegi bine pamantul in care sa pui samanta, si gasesti un pamant roditor, te vei trezi cu o recolta extraordinara.
Cred ca obiceiul de a darui banii la biserica, fara sa gandesti, nu e chiar un lucru bun, tinand cont de felul in care sunt randuite bisericile la noi. In multe biserici, pe nimeni nu intereseaza misiunea, pe nimeni nu intereseaza ce mai fac vaduvele si saracii din biserica, banii sunt investiti pe chestii aiurea, scaune, gresie, pereti, turnulete peste turnulete, uneori lucruri complet inutile care tin doar de fitze si mandrie.
Daca biserica ta este una de felul acesta o consider un pamant neroditor, in care daca vei da banii pe care ii ai lunar de dat, se vor investi in lucruri pieritoare si cred ca nu vor duce prea mare recolta. In schimb daca biserica ta este una in care exista preocupare pentru sufletele oamenilor, in care banii sunt investiti in misiune si ajutorul celor in nevoi, atunci acela este un teren in care poti sa iti investesti samanta si recolta va fi una buna, chiar foarte buna. Am inteles lucrurile astea recent, uitandu-ma si la propria mea experienta, e nevoie si aici de intelepciune, Dumnezeu ne-a dat intelepciune.
Daruieste cu intelepciune, daca daruiesti, si daca inca nu daruiesti, te anunt ca esti un om terminat, pentru ca ai impresia ca tinand, economisind banut dupa banut vei ajunge bogat. Nu ! Cel bogat este cel care daruieste. Dumnezeu ii imbogateste pe cei care dau, dau si iar dau, care Il asculta si care nu se cred mai destepti ca El.
Daca v-as povesti in detaliu experienta mea personala, cred ca ati ramane uimiti si voi cum sunt si eu, poate odata, cine stie cand, o sa scriu si asta. Cei apropiati stiu despre ce vorbesc, anul trecut pot sa il consider ca fiind o explozie a implinirii promisiunii lui Dumnezeu cum ca cei care dau vor fi binecuvantati, si ceea ce a inceput anul trecut vad ca continua si anul acesta si am un sentiment extraordinar gandindu-ma ca nu am facut nimic altceva decat ce spune Biblia, chiar daca o vreme nu am vazut rezultate uimitoare. Biblia functioneaza ! Fa din darnicie un stil de viata si sunt sigura ca peste un timp, mai scurt sau mai lung o sa poti veni si tu cu povestea ta, cu uimirea ta, ca Biblia chiar functioneaza.
Cersitul – opera nepasatorilor!
Ati vazut oameni care nu daruiesc de buna voie, din proprie initiativa ? In schimb asteapta tot timpul sa li se ceara, se simt importanti ca altii ajung sa le cerseasca din nou si din nou, atentie, cuvinte de incurajare, ajutor material sau orice alt lucru care iti poate trece prin cap. Oameni care se cred altruisti, de fapt ei daruiesc, dar dupa insistente, dupa ce celalalt s-a umilit cat a putut in fata lor. Acum el se simte bine, si-a hranit si egoismul, si mandria, si stima fata de sine, pe deasupra e si bun, dupa insistente a spus cuvantul de incurajare, a ajutat. Da, el e bun, e ok ,in fata Domnului, nu ai ce reprosa.
Biblia ne spune asa : Cel ce poate sa faca un bine si nu il face pacatuieste. Aha, deci daca stii ca aproapele tau are nevoie de ceva anume pentru a fi incurajat si pe tine nu te costa mare lucru, sau iti sta in putinta sa daruiesti, sa sari in intampinarea nevoilor lui si nu faci, pacatuiesti. Nu o spun eu care de multe ori m-am lovit de capatul puterilor vazand in jurul meu nepasarea, egoismul si impresia ca totul e ok si asa, o spune Biblia. Da, Biblia Cuvantul lui Dumnezeu.
Cersitul, un obicei condamnat de multi dar o hrana deosebita pentru eul multora, destui nevinovati care fac fapte de caritate in urma cersitului intens, in urma cersitului enervant de insistent, desi nevoia respectiva sta sub nasul lor de multa vreme, desi li s-a adus la cunostinta de nenumarate ori ca acolo e nevoie de ajutorul lor, de incurajarea lor, pe ei nu ii intereseaza, sunt prea absorbiti de ei insisi, de propriile mofturi si nazuri, de propriile probleme, de egoismul pe care trebuie sa si-l hraneasca, doar si asta da o oarecare satisfactie. Nepasarea si ignoranta sunt un semnal de alarma ca ceva nu este in regula in inima respectiva.
Predica nu prea foloseste la nimic in multe dintre cazuri, pur si simplu intra pe o ureche si iese pe cealalta, chiar si constientizarea pe moment a voii lui Dumnezeu cu privire la felul in care trebuie sa ne comportam de cele mai multe ori duce la ceea ce Biblia spune la un moment dat intr-un mod foarte dur : “cainele s-a intors la ceea ce varsase” ; se uita repede si se ajunge din nou la alimentarea egoismului. Ca in mai toate aspectele in care omul nu se schimba prin luarea la cunostinta a voii lui Dumnezeu, se va trezi dupa ce va culege ce a semanat, cand vor fi tratati cu indiferenta si nepasare, cand vor trebui sa cerseasca atentie sau ajutor de orice fel ar fi el, atunci se vor trezi, cand vor simti pe propria piele, unii dintre ei, iar altii nu se vor trezii decat cand va fi prea tarziu. Predica e inutila de multe ori, ferice de cei care se trezesc din predici, din predici repetate, din pacate putini fac asta, omul e o fiinta care se trezeste la realitate doar cand da cu capul, si nici atunci nu e sigura desteptarea lui.
Stilul acesta de care vorbesc, de nepasare si indiferenta, este stilul care conduce lumea crestina in care ma invart eu de cand ma stiu, asta e, nu mi-a fost usor sa accept ca asa e, poate la voi e altfel. Si culmea e, ca aceasta este considerata tacit de toata lumea ca fiind o stare de normalitate.
Cersitul este creatia in mare parte a crestinilor, pentru ca ei nu isi fac datoria, pentru ca ei sunt crestini doar cu numele. Marea majoritate a cersetorilor de orice fel ar fi, ar disparea urgent daca « pocaitii » si-ar face datoria, nimic mai mult decat ceea ce sunt datori.
Nu ma duce capul? sau inima?
Ai auzit si tu macar odata pe cineva acuzand pe altcineva cum ca nu il duce capul ? Lovindu-ne de diferite comportamente ale unor oameni, ca ultima reactie multi spunem: nu il duce capul si gata. Am tot meditat la unele lucruri in ultima vreme si am ajuns la concluzia ca aceasta vorba in majoritatea cazurilor nu este corecta. Am putea spune mult mai bine: « nu il duce inima ». Nu il duce inima, pentru ca are o inima prea mica, are o inima impietrita, are o inima incapatanata, incapabila de a reactiona cu dragoste la dragoste, cu blandete la blandete, are o inima blocata care il va face sa reactioneze distorsionat la binele pe care il primeste, o inima in care firea conduce.
Cam toti am avut faze in care nu ne-a dus inima, iar unele in care nu ne-a dus capul. Biblia nu ii acuza pe cei pe care nu ii duce capul, ba chiar cei mai redusi din punctul acesta de vedere sunt trecuti pe lista celor fericiti, in schimb cei pe care nu ii duce inima au o problema majora.
Cele mai multe situatii in care ai ajuns la capatul puterilor pentru ca cei din jur nu raspund pe masura a ceea ce le oferi nu este pentru ca nu i-ar duce capul, au o problema mult mai grava, nu ii duce inima. Si ca sa ajungi sa te duca inima, trebuie sa te uiti la inima lui Isus, ca sa ajungi sa iti lasi inima sa reactioneze cum trebuie, trebuie sa vezi cum actioneaza si reactioneaza inima lui Isus fata de tine. Ca sa ajungi sa te duca inima, va trebui sa mori fata de mofturile, fitzele si incapatanarile inimii tale. A nu te duce capul e scuzabil, a nu te duce inima insa este condamnabil, pentru ca toti avem capacitatea de a evolua, toti avem capacitatea de a ne schimba, mai ales cand Dumnezeu este pe faza pentru a ne ajuta la cel mai mic semn din partea noastra ca vrem aceasta.
Societatea si biserica in care existam cu totii este in mare parte formata din oameni pe care nu ii duce inima, este o moda, pare normal, s-a impamantenit comportamentul care deriva din nefunctionarea inimii asa cum trebuie. Categoric esti privit nebun, fraier, naiv,exagerat daca vei incerca sa spui lucrurile pe fata, si dupa parearea mea nu merita decat in putine cazuri, pentru ca nimeni nu va lua seama. E plina lumea cu oameni pe care nu ii duce capul, dar defectul acesta este nesemnificativ in ecuatia Imparatiei lui Dumnezeu, este privit defect de noi, dar Dumnezeu nu a spus niciodata ceva impotriva celor pe care nu ii duce capul.
A fi inconjurat de oameni pe care nu ii duce capul, poate fi neplacut, dar a fi inconjurat de oameni pe care nu ii duce inima e ceva groaznic. Cei pe care nu ii duce inima si care se incapataneaza sa ramana in starea respectiva pierd enorm, de fapt pierd totul, pentru ca implinirea in viata vine tocmai din lucrurile pe care ei le refuza.
Nu te duce capul, sau nu te duce inima?
NU inseamna NU !!
Nu odata am vazut cum oamenii desi stiu ca Dumnezeu spune NU, incearca cumva sa Ii schimbe parerea. Desi Dumnezeu spune un NU clar minciunii, in loc sa se pocaisca, unii oameni ajung sa isi argumenteze minciuna in asa fel incat ajungi sa crezi ca de fapt asta e voia lui Dumnezeu. Desi Dumnezeu spune un NU clar relatiilor sexuale de orice fel in afara casatoriei, unii din cei care cad in aceste pacate in loc sa vina cu pocainta in fata Lui, ajung sa creeze o intreaga filosofie bazata pe sentimente, pe incredintari dintre cele mai bizare, ca intr-un final sa se ajunga la concluzia ca Dumnezeu nu are nimic impotriva acestor practici, doar cei doi se iubesc, nu fac nici un rau, bla bla bla.
Ce e asa greu de inteles? Daca Dumnezeu a spus NU, atunci este NU. Oricat ne-am da noi peste cap, voia lui Dumnezeu nu se schimba. Ma minunez cum orice argument pe care Biblia il aduce impotriva pacatului, poate fi distorsionat de propriile sentimente si mai mai ca unii isi creaza o “voie a lui Dumnezeu” proprie, cu care se simt confortabili, chiar au pace, o pace ca in filme, dar care este o pacaleala a diavolului.
Degeaba tu vii cu argumente din Biblie, degeaba te enervezi si simti ca iti crapa capul pentru ca cel din fata ta nu intelege o iota, degeaba vrei sa il ajuti, sa nu se indrepte direct in groapa, omul odata ce persista in pacat si ajunge sa isi argumenteze in fel si chip pacatul, nu se va trezi decat dupa ce se va lovi de consecinta pacatului. Incredintare, incredintare, dar pana unde…..? Cand incredintarea ta ajunge sa fie contrara voii lui Dumnezeu, atunci se numeste pacat, poti sa o numesti cat vrei tu incredintare, tot pacat este, poti sa te simti foarte fericit cu acea incredintare, tot in iad te va impinge, iad si aici pe pamant cat si in vesnicie, daca nu intervine pocainta.
Si dupa cum ne spune Biblia, odata ce omul nu intelege nici macar teoretic ca Dumnezeu a spus NU, odata ce isi imbraca pacatul in haine ale inocentei si nevinovatiei, se pare ca Dumnezeu il lasa in voia mintii lui, in nebunia aceea de moment care INTOTDEAUNA COSTA. Am ramas surprinsa de multe ori de sfaturile pe care unii pocaiti le dau atunci cand este vorba de joaca cu pacatul, sfaturi care fac mai mult rau decat bine, sfaturi care incurajeaza pacatul sub pretextul tineretei si distractiei, sa se simta omul bine.
Experiente personale care au derapat rau de tot in raport cu Biblia, sunt luate ca modele si daca omul nu a cules INCA ce a semanat in fire, se poate considera un exemplu care iti satisface si firea si nu se intampla nimic dupa aceea, doar X-lescu a facut si nu a patit nimic. Sa nu uitam ca Dumnezeu nu minte, sa nu uitam ca El a spus ca ceea ce seamana omul aceea va si culege, seamana in duhul va culege binecuvantare, seamana in fire va culege blestem. Nu ni se precizeaza momentul recoltei, nu ni se spune exact cand te va lovi direct intre ochi realitatea semanatului in fire, dar Biblie ne garanteaza ca vei culege in conformitate cu ceea ce ai semanat.
Zilele trecute am citit si recitit versetele urmatoare, nu mi se pare deloc ca Biblia ar fi neclara sau ca ar trebui facute studii teologice ca sa o poti intelege. NU inseamna NU!
1Corinteni 6 : 9,10 Nu stiti ca cei nedrepti nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu? Nu va inselati in privinta aceasta: nici curvarii, nici inchinatorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomitii, nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defaimatorii, nici raparetii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.
Din fericire atat cat traim, avem sansa intoarcerii si pocaintei !! Ezechiel 18 :23. Doresc Eu moartea pacatosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degraba ca el sa se intoarca de pe caile lui si sa traiasca?
Pilda lui Iotam-Judecatori 9:7-15
Copacii au plecat sa unga un imparat si sa-l puna in fruntea lor. Ei au zis maslinului: “Imparateste peste noi!”
Dar maslinul le-a raspuns: “Sa-mi parasesc eu untdelemnul meu, care imi aduce laude din partea lui Dumnezeu si a oamenilor, ca sa ma duc sa domnesc peste copaci?”
Si copacii au zis smochinului: “Vino, tu, de imparateste peste noi!”
Dar smochinul le-a raspuns: “Sa-mi parasesc eu dulceata mea si rodul meu cel minunat, ca sa ma duc sa domnesc peste copaci?”
Si copacii au zis vitei: “Vino, tu, si domneste peste noi.”
Dar vita le-a raspuns: “Sa-mi parasesc eu vinul, care inveseleste pe Dumnezeu si pe oameni, ca sa ma duc sa domnesc peste copaci?”
Atunci toti copacii au zis spinului: “Vino, tu, si imparateste peste noi.”
Si spinul a raspuns copacilor: “Daca in adevar vreti sa ma ungeti ca imparat al vostru, veniti si adapostiti-va subt umbra mea; altfel, sa iasa un foc din spin, si sa mistuie cedrii Libanului.”
Ps : Pilda aceasta explica multe lucruri din jurul nostru, de ce s-a ajuns unde s-a ajuns, de ce ne conduce cine ne conduce atat politic cat si “spiritual”.
Vorbirea in limbi (2)
Pot intelege ca nu stii cum sa cauti, cum sa primesti, dar nu inteleg cum sa nu iti doresti asa ceva, cum sa nu tanjesti dupa asa ceva, cum sa refuzi un asemenea ajutor din partea lui Dumnezeu. Treaba lor, cei care au inventat tot felul de teorii care te si infioara cu privire la felul cum trebuie sa primesti acest dar, eu nu vorbesc aici de vreo denominatiune sau alta, ci despre Biblie, despre ce spune Cuvantul lui Dumnezeu.
O experienta recenta, de care am avut parte de multe ori, ma face sa ii multumesc din nou si din nou lui Dumnezeu pentru acest dar. La un moment dat zilele trecute am simtit ca mi s-au inecat corabiile, sufleteste vorbind, si pentru ca altceva nu eram in stare sa fac, am inceput sa ma rog in limbi, cam dupa 5 minute mi-am dat seama ca eu nu mai sunt trista, de fapt starea mea s-a schimbat complet. Biblia este adevarata cand spune :Cine vorbeste in alte limbi se zideste pe sine. Am experimentat asta de foarte multe ori, e pur si simplu adevarat.
Un alt exemplu care imi vine in minte este acela ca atunci cand ma aflu in zone ale orasului in care este evident ca diavolul face prapad, in preajma unor oameni condusi de diavol, de multe ori cand am vazut imagini la televizor, sau pe internet care au in spate influenta demonica, sau cand ma apropiam de o situatie periculoasa fara sa imi dau seama, m-am trezit vorbind in limbi in minte, fara sa imi fi propus. A fost ca o protectie asupra mintii mele, ca o avertizare, am stiut ca Duhul Sfant se roaga pentru situatia respectiva, se roaga si pentru mine ca mintea mea sa fie aparata, nu stiu cum sa explic foarte bine, dar e minunat.
As mai putea sa adaug unele situatii in care nu stiam cum sa ma rog, nu stiam ce sa fac ca problema respectiva sa dispara, oricum m-am rugat in romana, am vazut ca nu functioneaza. Cand ai de a face cu cineva care iti spune ca e atacat demonic si incepe sa faca in toate felurile si vezi clar ca omul nu glumeste, cel putin pentru mine la un moment dat salvarea a fost ca am putut sa ma rog in limbi si pur si simplu am simtit cum demonul respectiv a plecat, ca in lumea invizibila s-a rupt ceva, si brusc persoana respectiva s-a linistit. Biblia ne spune ca Duhul Sfant ne ajuta atunci cand nu stim sa ne rugam. Apoi, Duhul Sfant ne ajuta sa ii aducem lui Isus o lauda perfecta, ceea ce nu am fi in stare sa facem in limba materna.
Sunt de acord ca daca nu se vad roadele in viata unui crestin,degeaba are daruri, dar, nu inteleg de ce sa refuzi a avea ceva care aduce binecuvantare, ceva ce este voia lui Dumnezeu, ceva ce te va zidi. Sau noi preferam sa fim saraci si cinstiti, cand se poate sa fi si bogat si cinstit. Dumnezeu vrea sa avem toate din belsug, noi am inventat filosofii care mai de care prin care sa ne scuzam necredinta, sau prin care sa ne aparam propriile filosofii . Ideea ca vorbirea in limbi este de domeniul trecutului este o filosofie omeneasca, sau sa ii spun pe nume, o invatatura a diavolului cu care tare mult se mai distreaza, pentru ca ii tine pe crestini intr-un ţarc bine determinat, cu garduri sigure din care sa nu iasa ca sa ii puna in pericol imparatia.
Vorbirea in limbi este reala si actuala, eu vorbesc in limbi de 16 ani, in fiecare zi, si daca cazul meu nu este concludent, mai sunt milioane si milioane de oameni care au acest dar. Ce au facut oamenii astia ? L-au crezut pe Dumnezeu, nu au anulat Biblia sub pretextul unei teologii a nu stiu carei denominatiuni, si au cerut. Nici unul nu a fost mai breaz ca altul, toti avem sansa de a primi botezul cu Duhul Sfant care are ca si componenta vorbirea in limbi, prin credinta si nu prin fapte, asa ca nimeni sa nu se poata lauda ca a facut mai multe fapte marete pentru Dumnezeu decat altul si sa se ajunga la ideea ca prin fapte castigam favorurile lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu este partinitor, cand in Biblie a spus ca darul Duhului Sfant este pentru toti, atunci este pentru toti, nu doar pentru o anumita categorie. Intotdeauna m-a uimit incapatanarea si indarjirea cu care crestinii nu vor, nu vor si nu vor sa primeasca ceea ce Dumnezeu vrea ca ei sa primeasca. Nu vor si gata. Le este mult mai lejer sa devina martiri aparand ideea ca aceste manifestari sunt de la diavolul, decat sa cerceteze Scripturile din care vor gasi adevarul.
Vorbirea in limbi este un dar minunat, fascinant, foarte folositor in umblarea de zi cu zi si actual si se primeste daca il ceri. Daca scapi de ideea ca acest dar vine de la diavolul, sau ca nu mai exista, te indemn sa ceri si vei primi, Duhul Sfant iti va da ceva nou si minunat care te va apropia mult de Dumnezeu. Daca vei dezvolta acest dar, te asigur, iti garantez ca vei ramane uimit de rezultate.
Vorbirea in limbi (1)
Atat cat ma duce capul incerc sa gandesc logic. Sunt foarte multi cei care spun ca acest fenomen amintit de mai multe ori in Biblie, pus in legatura directa cu botezul cu Duhul Sfant, este ceva de domeniul trecutului. Sa zicem ca este de domeniul trecutului, dar ce ne facem cu milioanele de oameni care vorbesc in limbi in zilele noastre. Nu ai cum sa spui ca asa ceva nu mai exista. Poti sa spui ca ar fi de la diavolul, si ca Dumnezeu nu are nimic de a face cu asa ceva, dar a spune ca asa ceva este de domeniul trecutului, este o aberatie. Foarte putini din cei care fac un pas inapoi cand aud vorbinduse de vorbirea in limbi, vor spune ca este de la diavolul, majoritatea nu stiu ce sa spuna, raman rezervati, ba unii chiar recunosc ca in Biblie se vorbeste de asa ceva.
Biblia vorbeste despre fenomenul acesta ca si cum ar fi la dispozitia fiecarui copil a lui Dumnezeu. Pavel chiar ne prezinta dorinta lui, si-ar dori ca toti sa vorbim in limbi si sa proorocim. Daca vorbirea in limbi este de domeniul trecutului, daca mai este si de la diavolul, cum Dumnezeu a permis sa se scrie in Biblie asa ceva ?
Cine vorbeste in alte limbi se zideste pe sine (1 Corinteni 14 :3) Este un dar extraordinar, fara de care personal cred ca as fi terminata. Am mai spus in seria de articole destinate botezului cu Duhul Sfant pe care le gasiti pe coloana din dreapta, ca am crescut si mi-am petrecut adolescenta intr-o biserica baptista care nici nu vroia sa auda de subiectul acesta, dar multumesc lui Dumnezeu pentru Biblie, pentru ca acolo am putut gasi adevarul. Viata mea de rugaciune s-a schimbat mult datorita vorbirii in limbi. Este extraordinar cum Duhul Sfant mijloceste pentru noi, se roaga pentru lucruri de care noi nu suntem constienti, te ridica, te sprijina, te zideste.
Acum 16 ani am experimentat prima data aceasta binecuvantare enorma pentru viata mea si de atunci nu cred ca a trecut vreo zi in care sa nu Il las pe Duhul Sfant sa se roage asa cum stie El mai bine prin glasul meu. Este fascinant daca lasi ca darul acesta sa se dezvolte, absolut fascinant, aproape ca am o retinere de a povesti unele situatii pe care multi le vor banaliza, in care efectiv Duhul Sfant m-a avertizat asupra unor lucruri pe care nu aveam cum sa le stiu, prin vorbirea in limbi, care in acel moment a fost insotita si de un fel de intelegerea a ceea ce spuneam, nu cred ca as putea numi-o talmacire, dar stiam in mare pentru ce mijlocea Duhul Sfant. Chiar blogul acesta a fost plamadit de Dumnezeu prin rugaciunea in limbi cu mult inainte sa incep sa scriu pe el, habar nu aveam, dar ulterior am pus toate lucrurile cap la cap si am inteles de ce spuneam anumite cuvinte in fiecare zi, atunci cand ma rugam in limbi.
Multe articole de aici au fost produsul inspiratiei venite in urma rugaciunii in alte limbi. Eu nu ma pricep la a scrie, ma minunez si eu de unele lucruri pe care le-am scris, la scoala limba romana a fost intotdeauna o materie care imi producea cosmaruri, asa ca ceea ce e pe acest blog nu a aparut nici prin tarie, nici prin putere, nici prin inteligenta, nici prin cunostinta, ci prin Duhul Sfant.
De foarte multe ori m-am trezit spunand anumite nume ale unor prieteni sau persoane necunoscute atunci cand ma rugam in limbi, ca ulterior sa inteleg de ce Duhul Sfant mijlocea pentru ei. Daca ar exista o cale prin care sa ii fac pe cei sceptici sa caute intalnirea cu prezenta Duhului Sfant si sa caute acest dar al vorbirii in limbi si celelalte daruri care sunt extraordinare, tare m-as bucura, dar stiu ca eu nu pot face asta decat acelasi Duh Sfant care va poate calauzi inima si pune foame si sete dupa tot ce are Dumnezeu pentru voi.
Lipsa de recunostinta
Multi dintre cei care simt ca trebuie sa ajute, sa binecuvinteze, sa slujeasca, ajung epuizati la un moment dat de lipsa de recunostinta, de atitudinea pe care unii o au, aceea de a profita de pe urma bunatatii altora, si cedeaza spunandu-si ca nu vor mai ajuta, binecuvanta, sluji pe nimeni in veac, sau doar dupa ce vor cerceta foarte bine lucrurile vor mai avea curajul sa se aventureze in a face bine.
Isus dupa ce hraneste norodul, in urma inmultirii painilor, pleaca umbland pe mare, isi continua calatoria cu ucenicii pana in Capernaum, unde noroadele hranite in mod supranatural au venit sa Il caute disperati si atunci Isus le spune ceva dur dar adevarat. Ioan 6 : 26. Drept raspuns, Isus le-a zis: “Adevarat, adevarat, va spun, ca Ma cautati nu pentruca ati vazut semne, ci pentruca ati mancat din panile acelea, si v’ati saturat ‘’
Chiar daca Isus stia dinainte ca ei Il vor cauta doar pentru ca au avut un profit de pe urma Lui, pentru ca au avut o masa buna, gratuita, si nici macar pentru semnele si minunile pe care le facea, ce sa mai vorbim despre o eventuala dragoste sau sinceritate in a afla adevarurile duhovnicesti care te aduc la cunostinta lui Dumnezeu. Erau niste profitori in toata regula, si totusi Dumnezeu nu i-a lasat sa moara de foame, si totusi Isus a inmultit painile pentru ei si i-a hranit chiar daca le cunostea inima si stia ca recunostinta sincera si dragoste sincera de la ei nu va vedea.
Ca si multi dintre voi si eu m-am confruntat cu situatii in care am vazut clar ca se profita de pe urma mea, uneori m-am enervat si am oprit facerea aceea de bine, uneori mi-am promis ca nu mai ajut acel om in veac, dar acum stau si ma gandesc ca a fi urmas a lui Isus inseamna a face exact ce a facut El si a umbla ca El, a sluji ca El, a avea motivatiile Lui, a gandi ca El, a fi ciudat in actiuni ca El, ilogic pentru mintea omeneasca, pentru dreptatea omeneasca, pentru regulile omenesti. Isus ar fi putut spune: le cunosc inima, nu le inmultesc painea, sunt doar niste profitori, o sa ma urmeze doar din interes si nu din dragoste, o sa ma caute si data viitoare doar sa le dau de mancare, nu ii intereseaza lucrurile ceresti, sunt doar atintiti spre mancare si atat, asa ca sa ma lase in pace, nu o sa imi pierd timpul cu ei, nu merita si gata. Dar Isus nu a facut asta, a inmultit painile cat sa le ajunga din abundenta.
Gelozia – pacat?
Am observat ca mai toti ii condamnam pe cei care sunt gelosi, si nu prea avem nimic cu cei care starnesc gelozia. Meditand odata la acest aspect am realizat ca Biblia e plina cu pasaje in care gelozia lui Dumnezeu a fost starnita, in care gelozia lui Dumnezeu s-a manifestat intr-un mod violent. Deci, gelozia este o componenta a dragostei, dragostea lui Dumnezeu contine si gelozie, iar aceasta starnita poate duce la rezultate greu de imaginat si greu de suportat.
Exceptand gelozia obsesiva, care de la inceput nu are de a face cu logica evenimentelor, care nu are un fundament, care da in boala la urma urmei si de care multa lume sufera, dar nu o sa mergem sa ne strigam in gura mare defectele asa ca ele raman ascunse si avem impresia ca de fapt ele nu exista, dar ele sunt ascunse acolo adanc in inima omului, exceptand aceasta gelozie, gelozia in sine nu este un lucru rau. Daca ar fi un lucru rau, atunci Dumnezeu ar avea un defect major si stim bine ca El este sfant si drept in toate caile Lui.
Atunci cand iubesti pe cineva ca pe sufletul tau (vorba lui Ionatan cu privire la David), este imposibil sa nu existe si gelozie, dar ea poate sa ramana inactiva daca cei implicati isi fac partea, sau poate izbucnii si face ravagii in inima celui care iubeste din toata inima, poate starni ganduri de razbunare, ganduri rele care aparent contravin dragostei, dar se pare ca gelozia starnita si aţâţată prea mult, la un moment dat pierde orice logica. Ai putea spune ca o astfel de gelozie este bolnavicioasa, dar putem vedea ceea ce s-a intamplat cand gelozia lui Dumnezeu a fost starnita de poporul Israel. Si nu am putea sa Il condamnam nici o clipa pentru dezastrul care a urmat, dezastru pricinuit de tradarea lor, care a starnit gelozia Domnului. Insa cu totii suntem de acord ca poporul Israel este cel care a gresit.
Stim povestea cu dragostea neconditionata, stim ca Dumnezeu ne iubeste neconditionat, si asa este, dar uitam ca incalcarea unui legamant bazat pe dragoste, indiferent la cel nivel este acest legamant, cu Dumnezeu, in casnicie, intre prieteni etc, are ca si rezultat starnirea geloziei macar de o parte, daca nu de ambele parti.
Gelozia este vazuta ca un defect si nu inteleg de ce, este vazuta ca o slabiciune, si iar nu inteleg de ce. Dumnezeu nu este nici slab, nici cu defecte. Nu vreau sa initiez o campanie de imbunatatire a imaginii Geloziei, doar ca uitandu-ma mai bine in Biblie mi-am cam schimbat parerea despre gelozie. Cu siguranta ca daca Dumnezeu nu ne-ar iubi din toata inima, nu ai fi auzit de gelozie in Biblie. Dragostea superficiala, are inclusa in ea o gelozie la fel de superficiala, aproape insesizabila, care nu va produce cutremure in cazul ruperii unui legamant la fel de superficial, pe cand dragostea adevarata, dragostea Dumnezeiasca nu suporta tradarea, nu suporta ruperea lagamantului si ca atare are o doza insemnata de gelozie.
Si pentru ca Dumnezeu este sfant si drept, putem trage concluzia ca gelozia Dumnezeiasca nu este un defect, nici o boala, nici o problema psihica, ci pur si simplu urmarea Dragostei.
Si mai putem trage concluzia ca cei care starnesc gelozia, unii experti in domeniul acesta, cu intentie sau fara, sunt cei care gresesc si care trebuie sa isi revizuiasca atitudinea, care trebuie sa refaca legamintele, sa inoiasca promisiunile, sa isi faca partea la urma urmei. Starnirea geloziei este un pacat la fel de mare ca si altele pe care le condamnam intr-un mod evident, acesta fiind strans legat de tradare si necredinciosie. Mai vreau doar sa adaug ca gelozia poate fi starnita de multe ori din prostie, putina intelepciune ar evita multe probleme.
In articolul OAMENI AI LEGAMANTULUI am tratat un aspect care se leaga de articolul de mai sus
Ramai smerit
Daca cumva motivatia pentru care tu inveti ceva este aceea de a-l depasi pe X sau Y, ca apoi sa te simti superior lui, crezand ca in felul aceasta iti vei gasi fericirea, cred din toata inima ca te vei lovi frontal cu rezultatul motivatiei tale gresite. Nu doar ca iti vei otravi sufletul cu invidia care mocneste dar nu vei ajunge la nici un rezultat, oricat de multe ai stii, nu iti vei gasi linistea.
Goana dupa superioritate, concurenta, dorinta de a depasi isi are radacina in dorinta diavolului de a fi superior lui Dumnezeu si vedem cu totii unde a dus acest tip de gandire. Fiecare dintre noi trebuie sa tanjeasca sa aiba mai mult intelectual sau spiritual nu ca sa inhibe pe nu stiu cine si sa il faca sa se simta inferior ci pentru simplul fapt ca lui Dumnezeu ii place sa evoluam. Daca este sa concuram cu cineva, atunci lupta trebuie sa se duca cu noi insine, nu cu cei din jur.
Cel ce se inalta singur va fi coborat cu siguranta de pe piedestalul pe care s-a pus singur, iar cel care isi vede lungul nasului si intelege logica voii lui Dumnezeu si traieste simplu, direct, fara complicatii si ascunzisuri, care acumuleaza nu ca sa aiba cu ce se falii, ci pentru a putea fi de folos celor din jur in smerenie, acela va fi inaltat cu mult mai mult decat isi imagineaza.
Smerenia este un drum mai lung spre inaltare decat inaltarea proprie, aceasta din urma este un drum scurt dar pagubos, in scurt timp te vezi cu medaliile la gat, medalii care dupa prima ploaie ruginesc. Smerenia adevarata, nu cea falsa, te va face sa stralucesti, chiar daca pe drum ai fost scuipat, descalificat de oameni, injosit. Trebuie sa fi prost ( prost = lipsit de intelepciune ) sa aderi la mandrie, prost rau de tot, pentru ca mandria nu aduce decat zbucium si blestem, gustul dulce al mandriei nu merita tinand cont de consecinte. Ispita apare dar e complet ilogic sa nu te lupti cu tine, sa iti ordonezi motivatiile dupa principiile Bibliei, care iti vor aduce glorie si binecuvantare. Caci slava apartine celor smeriti, o slava cu care nu se vor fali, dar care va straluci.
Am tratat subiectul “mandrie ” mai pe larg Aici partea 1 si Aici partea 2
Arhiva cu aberatii (1)
Initiez o serie de postari la care va provoc sa participati si voi. Cele mai deosebite aberatii intalnite in bisericile evanghelica din Romania vor fi postate pe prima pagina. Cei care aveti cunostinta de astfel de aberatii va rog sa le scrieti la comentarii. O voi numi ARHIVA CU ABERATII, unde vom aduna atatea aberatii cate intalnim pe drum, fara numar….
Intr-o biserica din Romania, nu spun care (desi ar merita), cu ocazia botezului in apa, cei care urmeaza sa se boteze trebuie sa isi faca sau sa isi cumpere haine noi cu care sa se imbrace dupa ce sunt botezati. E rusine, mare rusine sau poate chiar pacat sa nu faci dupa cum spune traditia acelor locuri. Oricum e grav daca nu iti cumperi haine noi cu care sa te imbraci dupa botez, probabil vei fi tinut minte multa vreme de comunitatea respectiva, ca ai indraznit sa apari cu haine cu care te-ai mai prezentat la biserica. Croitorii si vanzatorii de haine din localitate cred ca isi doresc sa se boteze cat mai multi la pocaiti, ca sa faca si ei un profit cu ocazia asta.
Faca-ti-se dupa credinta ta.
In directia in care iti exersezi credinta, in directia aceea se va si dezvolta. Daca de fiecare data cand te simti rau crezi ca medicul, medicamentele, operatia sunt solutia, atunci credinta ta va creste in directia respectiva si vei ajunge sa te bazezi instinctiv pe ele. Daca exersezi credinta in directia vindecarii lui Dumnezeu, vindecarea supranaturala prin rugaciune, daca Il crezi pe cuvant pe Dumnezeu, ca Isus a murit pe cruce ca noi sa fim vindecati, credinta ta va creste in acesta directie si vei invata sa umbli in vindecarea care vine prin putera Lui.
Nu spun ca Dumnezeu nu foloseste medicii, daca vei fi atent vei intelege ce vreau sa spun. Biblia imi spune clar ca Isus a murit pe cruce ca printre altele noi sa avem parte de vindecare divina, uneori aceasta nu vine imediat, s-ar putea sa fie nevoie sa astepti, dar niciodata Isus nu a inselat asteptarile nimanui. A te baza pe ceea ce iti spune El prin Cuvant iti garanteaza reusita, pentru ca El nu minte, El nu a mintit pe nimeni niciodata.
Am vazut in anumite cazuri ca bisericile care teoretic cred in manifestarea supranaturala a lui Dumnezeu, implicit in vindecari, prefera sa faca colecte dupa colecte, ca sa stranga sume de bani mari pentru diverse operatii, decat sa se adune la rugaciune, sa faca front comun impotriva atacului diavolului si sa se lupte in rugaciune pentru vindecarea persoanei respective. Asa arata biserica la noi !!!
Necredintei i se spune credinta. Credinta in ce? Credinta in ceva care nu prea are legatura cu Biblia. Da, suntem credinciosi, credem, dar in ce credem? Este mult mai lejer si mai usor sa incurajezi pe cineva care se trezeste cu o problema de sanatate spunandu-i ca stii tu pe nu stiu cine care a fost operat de aceeasi problema si dupa aceea a fost ok, doar nu ai nici o responsabilitate, decat sa iti faci datoria de urmas al lui Hristos, sa iti exerciti autoritatea si sa asculti de El care a zis: Predicati Evanghelia, vindecati bolnavi…..
Este mult mai usor pentru un « credincios » sa incurajeze dand exemplul persoanei X care a fost operata si a scapat partial de problema decat sa dea exemplul celor din Biblie care fiind atinsi de Isus au scapat definitiv de problema.
Daca intrebi pe oricine din biserica ta : Crezi in Isus ? Iti va raspunde automat : Da !! Dar crezi in ceea ce El spune ? Cat la suta din ce spune Biblia, reprezinta si credinta ta ? Bine bine, crezi, dar atunci de ce imediat cand auzi ca cineva e bolnav il trimiti la medic, fara sa te gandesti ca datoria ta de urmas a lui Hristos este sa te rogi pentru bolnavi ca sa fie vindecati. Chiar Il crezi pe Isus pe cuvant ? Chiar crezi Biblia ? Sau de fapt ce crezi ? In ce consta credinta ta ?
Credinta-Necredinta ! Credinta teoretic – Necredinta practic ! Credinta in Dumnezeu, teoretic - Credinta in oameni, practic !
Si atunci ne plangem ca nu vedem minuni. Nici macar nu Ii dam sansa lui Dumnezeu sa isi arate puterea, noi avem alte idei, solutii, dar suntem urmasii Lui. Abia cand credinta in oameni esueaza, cand ei nu ne mai pot ajuta, cand medicul se vede incapabil de a rezolva o anumita problema, atunci ne amintim ca mai exista si varianta vindecarii supranaturale. Suntem urmasii lui Hristos, care nu a trimis pe nimeni la medic, toti cei care au venit la El au fost vindecati, suntem urmasii Lui dar nu ratam o ocazie de a trimite omul la medic, in loc sa facem ce a facut El. Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine, va face si el lucrarile pe care le fac Eu, ba inca va face altele si mai mari decat acestea (Ioan 14 :12)
Mi se pare un fel de tradare. Adica Dumnezeu ne da solutia, credinta in El care aduce vindecarea, si noi nu dam doi bani pe solutia aceasta decat cand celelalte solutii esueaza. Sau amestecam lucrurile, credem cu un sfert de inima ca Dumnezeu poate, dar nu se intampla nimic pentru ca El asteapta o incredere deplina. Lui nu Ii plac jocurile cu inima, ori totul ori nimic.
Isus e acelasi ieri azi si in veci, la fel cum acum 2000 de ani cei care au venit la El nu au fost trimisi la medic ci au fost vindecati de El, la fel e si acum, exact la fel, doar ca necredinta noastra, de fapt credinta nostra in propriile filosofii care par biblice dar nu sunt, obtureaza calea spre semnele si minunile care ar trebui sa fie un stil de viata pentru noi, doar suntem urmasii lui Isus.
Credinta diluata, facuta dupa placul nostru, normal ca nu duce la nici un rezultat, prea putini crestini radicali, care sa nu invalue invatatura Bibliei cu invatatura lumii. Biserica te invata ceata, griul, te invata si capra si varza, iar Biblia e clara. Dumnezeu nu are jumatati de masura, noi insa suntem cu capul in nori, habar nu avem, desi avem impresia ca suntem sfinti, buni si atotstiutori, popor crestin, a 5 generatie de pocaiti in familie, din mosi stramosi, bunicul pastor, tata diacon, duminica de duminica la biserica, habar nu avem de nimic, asta se vede in practica, numai teoria e de noi si aia aberanta pe alocuri.
Cand vezi pe cineva vaitandu-se ca il doare nu stiu ce, nu ii mai da din prima sfatul : du-te la medic, ci in schimb pune-ti mainile peste el si In Numele lui Isus poruceste bolii sa plece. Doar esti urmas a lui Hristos, nu ?????????? Esti sau nu esti ??? Hotaraste-te !!!!
Lucruri mici – Lucruri mari
Luca 16 :10. Cine este credincios in cele mai mici lucruri, este credincios si in cele mari; si cine este nedrept in cele mai mici lucruri, este nedrept si in cele mari
Acest principiu se aplica atat relatiei cu Dumnezeu cat si relatiilor dintre oameni. Sa nu care cumva sa crezi ca daca nu esti credincios in lucrurile mici in relatiile cu oamenii, o sa fii credincios in lucrurile mari. Sa nu care cumva sa crezi ca daca nu esti credincios in lucrurile mici in relatiile cu oamenii, o sa fii credincios in lucrurile mici sau mari in relatia cu Dumnezeu. Lucrurile acestea sunt strans legate.
Noi avem impresia ca Il putem fenta pe Dumnezeu, putem sa ne acoperim nazurile si mofturile firii, crezand ca Dumnezeu nu vede adancimile inimii. Sunt oameni care au impresia ca lucrurile mici nu conteaza, ei sunt acolo doar pentru lucruri mari. Fals ! Daca nu esti prezent cand este vorba de lucruri mici, marunte, doar nu crezi ca lenea si nepasarea care te face sa nu reactionezi cand este vorba de lucruri mici, o sa plece cand o sa fie vorba de lucruri mari. No way! Altfel Biblia ar minti. Si realitatea arata clar ca oamenii care nu sunt alaturi de tine cand e vorba sa te ajute in maruntisuri, nu se vor deranja sa iti sara in ajutor cand este vorba de lucruri mari.
Credinciosia lui Dumnezeu are o anumita logica, pe care unii dintre noi cred ca o pot schimba, sau ca o pot pacali. A spune cuiva ca il iubesti dar nu te intereseaza sa ii fi alaturi in lucruri marunte, nu esti atent la lucrurile marunte, este doar o vorba in vant. Stiu sigur ca astfel de oameni nu isi vor misca fundul din fotoliu cand vor afla ca ai cazut in groapa, aceeasi lene si nepasare ii va motiva si atunci, la fel ca si acum cand poate le ceri lucruri marunte. O realitate pe care nu vrem sa o acceptam, dar asa functioneaza lucrurile, nici cei care sunt nepasarea intruchipata nu o recunosc, nici cei care au in jur oameni nepasatori, au impresia si speranta desarta ca desi la lucrurile marunte nu le sar in ajutor, poate poate cand o fi ceva mai grav se vor mobilize si ii vor ajuta.
Dumnezeu a creat omul si stie foarte bine cum merg lucrurile astea, ne-a si spus : Cine este credincios in cele mai mici lucruri, este credincios si in cele mari; si cine este nedrept in cele mai mici lucruri, este nedrept si in cele mari. Asa ca daca vrei sa devii un om credincios in lucrurile mari, incepe cu cele mici.
Te vei pacali singur crezandu-te un om de incredere si pe care cei din jur se pot baza, daca nu ai ajuns sa fii credincios in lucrurile mici, daca nu ai invatat credinciosia in lucrurile marunte. Dumnezeu stie ca daca cineva Il iubeste din toata inima, va fi atent si la detalii, Dumnezeu stie ca daca cineva va fi superficial in dragostea fata de El, va fi nepasator si indiferent in ce priveste detaliile. La fel si intre oameni, dragostea adevarata se manifesta si prin atentia data detaliilor, pe cand cea superficiala, nu da importanta lucrurilor respective, dragostea superficiala face pe viteazul cum ca ea e acolo doar pentru situatii dificile. Give me a break !
Fericire – Nefericire (2)
Ce spune Biblia ? Ferice de cei ce plang ! Hmmm. Ferice de cei cu inima zdrobita. Oh, dar noi vrem sa fim fericiti, noi nu vrem sa fim cu inima zdrobita, nu vrem sa plangem, noi vrem sa fim fericiti. Ferice de cei cu inima curata !! Cum crezi ca ajungi sa ai inima curata ? Singura varianta este moartea firii, iar moartea firii nu este intotdeauna un eveniment plin de bucurie si fericire. Ferice de cei persecutati !! A primi cuvinte de ocara, a fi nedreptatit, a fi batut si facut in toate felurile se pare ca este definitia fericirii. Ori noi am ajuns la nivelul de superficialitate desavarsita ori Biblia are niste cerinte si idei cam deplasate, exagerate si irealizabile.
Dumnezeu ne-a creat sa functionam intr-un anume fel, dar nu stiu cati dintre noi functionam dupa principiile Lui. Pacaleala grozava este ca oamenii au impresia ca sunt ok din punct de vedere spiritual, au impresia ca sunt ok in viata lor in general, si daca nici macar nu vad vreo problema iti dai seama ca nu exista nici o sansa de remediere. Tendinta lumii, motivatiile lumii, fericirea lumii este idealul tututor, pe cand Isus ne cheama la ceva mult mai profund.
Fericirea obtinuta prea repede, este o fericire ieftina care va disparea la fel de repede cum a venit, fericirea venita in urma cautarii Imparatiei lui Dumnezeu, in urma zdrobirii, in urma duhului frant, in urma mortii fata de fire, este o fericire care va veni mai greu, se va lasa asteptata, dar cand va venii nu va mai pleca, este vorba de fericirea pentru care inimile noastre au fost create. Chiar ieri am citit undeva in Fapte ca dupa ce au fost batuti zdravan, apostolii s-au bucurat ca au fost invredniciti sa fie batuti din pricina vestirii Cuvantului. Imi si imaginez, asa cu ranile si durerile care decurg dintr-o bataie, apostolii erau fericiti, bucurosi, probabil ca au si exclamat ceva de genul : iupi iupi, am incasat-o, sau poate ceva de genul. Slava Domnului am incasat-o !
Diavolul a reusit si datorita televizorului, sa impamanteneasca in mintea oamenilor ca fericirea adevarata este rezultatul averii, carierei, sau a unor relatii perfecte. Inca o pacaleala, crezuta de mai toti oamenii, asa credem toti pana ne lovim, daca ne lovim, de realitatea Bibliei. Daca fericirea dupa care tanjim ar fi rezultatul acestor lucruri, atunci multa lume ar trebui sa sara intr-un picior de bucurie si fericire, si vedem foarte bine ca nu este asa.
Fericirea predicata de lume si de biserica, se pare ca nu este aceeasi fericire predicata de Biblie. Credinta noastra este gresita, ne-am luat dupa credinta lumii am uitat de credinta Bibliei. Ne dorim fericiri care vin repede fara nici un pret, fericiri care vin din instinct, nu ne dorim fericirea care vine din lepadarea fata de sine, nu ne dorim fericirea care vine din moartea fata de fire, nu ne dorim fericirea care vine din a sluji aproapelui in dezavantajul nostru, nu ne dorim fericirea de a ne tine de promisiuni chiar daca le-am facut in defavoarea noastra, nu ne dorim fericirea care vine din a veni in intampinarea nevoilor celor din jurul nostru, nu ne dorim fericirea care vine din a darui, nu vrem noi o astfel de fericire. Egoismul din noi striga dupa o altfel de fericire.
Fericirea despre care vorbeste Biblia este o fericire care pare imbracata la inceput in nefericire, fericirea predicata de lume este o fericire tare atractiva, usor de obtinut, si la fel de usor de pierdut. Fericirea care vine din urmarea lui Hristos, este o fericire care costa, vei plati pretul, o sa o ai, chiar daca drumul spre ea e plin cu spini si maracini, daca vei plati pretul o vei avea, iar daca nu vei plati pretul, o sa mergi in randul lumii « fericite » in urma realizarilor efemere care azi pot sa fie iar maine sa dispara.
Singura cale spre fericirea lui Dumnezeu, fericirea sfanta, este cautarea Imparatiei lui Dumnezeu, lepadarea de sine, luarea crucii, umblarea cu Isus. Restul, este doar o imitatie jalnica, care a dus la lumea in care traim, o lume nefericita, dar care are un milion de retete despre cum sa fii fericit si care a dezvoltat o fatarnicie dusa uneori la perfectiune de a mima fericirea. Ceva de genul : afara-i vopsit gardul, inlauntru-i leopardul !
Fericirea in felul in care este fixate pe creierul nostru si in dorintele noastre de lumea in care traim, nu exista. Este doar o himera construita de diavol pentru a momi la infinit specia umana.
Fericire – Nefericire (1)
Imi aduc aminte cu multi ani in urma, pe cand inca eram o copila, neintelegand prea multe, evanghelizam oamenii cam asa: ‘Daca Il vei accepta pe Isus in viata ta, toate problemele o sa dispara, vei fi fericit, viata va fi altfel, nu va mai trebui sa suporti lucrurile pe care le suporti acum, deci « pocaieste-te omule pana nu e prea tarziu ».’ Si imi aduc aminte odata cand ii spuneam unei persoane textul de mai sus, ca parca nici eu nu credeam ce ii spun, doar ca auzindu-i pe altii ca spun asa, mi-am zis ca precis acesta e secretul unei evanghelizari reusite.
Acum am alta teorie : Daca te vei pocai, vei scapa de iad, dar asta nu iti garanteaza o viata usoara, s-ar putea ca viata sa ti se complice peste masura, dar de acum Il ai pe Cel care e mai puternic decat intreg iadul, de acum ai garantia victoriei in umblarea de zi cu zi, de acum nu mai esti cu diavolul, esti cu Dumnezeu.
Chiar ma gandesc de o vreme ca oamenii sunt disperati sa fie fericiti si ca tot ce fac, tot ce isi propun, are ca si scop ultim fericirea. La urma urmei nu prea conteaza, cat la suta ai fost fericit si cat la suta nefericit. La urma urmei conteaza daca apuci premiul, daca alergarea ta va fi premiata cu viata vesnica sau nu. Ce conteaza ca duci o viata fericita si la final te duci cu tot cu fericire in iad. Nu sunt adepta nefericirii, sa nu ma intelegeti gresit, spun doar ca noi ne dorim mai mult sa fim fericiti decat sa ne luam crucea si sa Il urmam. Complet opus conceptiilor mele de la inceput, s-ar putea ca pe alocuri viata de crestin sa nu aiba prea mult de a face cu fericirea. O spun din proprie experienta, si marturisesc ca perioadele de nefericire, de zbucium si rupere launtrica pentru mine au fost cele mai pretioase perioade din viata mea, pentru ca atunci mi s-au deschis ochii sa vad. Si stiu ca mai toti oamenii sunt incapabili sa vada, sa tina ochii deschisi cand sunt fericiti, omul fericit e cu capul in nori, de multe ori pierdut in vise ireale. Nu intotdeauna nefericirea este un blestem. Nu intotdeauna lacrimile si zbuciumul sunt o nenorocire.
Toti ne dorim sa fim fericiti, tanjim dupa fericire, dar nu stiu cat de corect este drumul acesta. A-ti lua crucea si a-L urma, presupune sa iti asumi riscul unor vai ale umbrei mortii, vai care sunt exact in drumul tau spre fericire, a trece pe acolo te conduce spre fericirea de care vorbeste Biblia.
Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra. Ati observat cum punem caruta in fata calului ? Cautam fericirea si dupa cum se vede intreaga rasa umana da din groapa in groapa la capitolul asta. De ce ? Pentru ca o cautam mai presus de Imparatia lui Dumnezeu. Nu aceasta este ordinea corecta. Si inversarea aceasta o putem gasi in mai toate aspectele vietii noastre. Cautam fericirea prin diverse forme si nu ajungem la ea pentru simplul motiv ca nu asa se ajunge la ea. Fericirea e la capatul drumului pe care umblam cu crucea in spate, fericirea este precedata de zdrobire, de sudori de sange, fericirea are ca inaintemergator, moartea fata de sine.
Cine iti spune ca este fericit si nu a trecut prin fazele acestea, iti vorbeste despre o fericire superficiala, imitatia fericirii de care vorbeste Dumnezeu.
Crestinul “planta”
Desi voi bate campii putin in randurile de mai jos sper ca cineva sa inteleaga sensul acestor aparente aberatii.
Odata cu descoperirea fosilei Darwinius masillae, oamenii de stiinta se simt mai bine, deci maimuta este stra strabunica lor. As putea sa fac misto suficient pe tema aceasta pentru ca si daca as fi ateu nu as putea crede o asemenea aberatie. Una la mana, de ce evolutia a incetat si nu mai continua si in ziua de azi ( sa zicem ca in ultimele trei sute de ani ar fi trebuit sa evoluam, sa umblam intr-un picior) apoi de ce mai sunt maimute care nu au evoluat in om. Glumeam zilele trecute cu o prietena ca poate o fi si aici o problema de predestinare, unele maimute au avut sansa unei predestinari fericite, altele au ramas inca la stadiul de maimuta. In fine, prostie mare, inca o incercare a diavolului de a nega Biblia cu descoperiri stintifice si are destui care ii cred minciunile.
Daca oamenii de stiinta au evoluat din maimuta, noi cred ca am evoluat din plante. Ce face planta ? Sta si nu face nimic, din instinct ea creste, daca ploua primeste ploaia, daca nu, moare, nu face nimic ca sa se descurce pe cont propriu, nu iese din pamant sa mearga la robinet sa bea putina apa, pur si simplu sta si asteapta sa isi infrunte destinul. Daca are nesansa ca destinul sa ii scoata in cale o vara secetoasa, asta e, o sa moara, daca nu, o sa se bucure ca planta, crescand fara sa faca nici un efort. Planta este predestinata la a sta pe loc. Daca a avut nesansa sa fie sadita sau sa rasara intr-un pamant arid foarte bine, daca nu iar foarte bine.
Daca vine coropisnita sa ii manance radacina, sta si nu comenteaza, primeste ce vine la rand, nu ai ce sa ii faci, soarta asta, soarta cruda. Daca vine insecta sau colorado sa ii manance frunzele, se autocompatimeste, dar nici macar nu se scutura un pic sa tranteasca colorado la pamant, daca asta i-a fost harazit, ea nu poate sa se impotriveasca, « asta e voia Domnului ».
Crestinul « planta », o specie crescuta cu grija, prin lipsa de cunostinta din biserica, de predicile submediocre, crestinul planta care din instinct are urmasi tot plante, care traiesc asa cum vine la rand, incapabili de a face vreun gest in fata « destinului nefavorabil ». Pastorii « planta », fiecare cu parcela lui de plante, multe sortimente de plante, dar tot plante la urma urmei. Putinele plante care realizeaza ca nu aceasta e conditia pentru care au fost create, daca vor iesi din rand, se vor trezi cu sapa in cap, e greu sa scapi din rand. Toata lumea face asa, trebuie sa fii nebun sa iesi din randul oamenilor, daca ei sunt plante, trebuie sa fii si tu, e rusine sa nu fii planta, rusine mare. Cu toate acestea fi nebun si iesi din randul plantelor, nebun din perspectiva plantelor.
Plantelor nu mai fiti plante, pentru ca nu ati fost concepute ca plante, sunteti dotate cu picioare, cu cap, minte, va puteti deplasa, puteti sa cautati un loc mai bun, puteti sa cautati apa, daca pe parcela in care ati prins radacini nu a mai plouat de 10 ani, dezradacinati-va, sanse de precipitatii in acel loc nu prea exista. In sistemul in care nu a plouat niciodata, nici nu o sa vina prea curand ploaia, acolo totul este destinat pentru seceta. Vai, dar Dumnezeu poate schimba lucrurile, Rose, aici nu ai dreptate. Probabil, dar imi sustin parerea ca sunt locuri in care nu va ploua niciodata, pentru ca nu se vrea, totul este conceput in asa fel incat norii sunt dati la o parte automat, din instinct, si e o pierdere de vreme sa astepti ceva ce nu va venii.
In concluzie, diavolul adora crestinii planta, ii adora, nu o sa le faca prea multe probleme, sa nu ii trezeasca din conditia lor, crestinul planta nu face nici un rau iadului, dar isi face lui rau suficient. Cat la suta din crestinii din jurul tau sunt plante, incluzandu-te si pe tine daca e cazul…..ar fi interesant de aflat un procent, s-ar putea afla raspunsul la multe nedumeriri.
Comentarii recente