Fericire – Nefericire (2)

Ce spune Biblia ? Ferice de cei ce plang ! Hmmm. Ferice de cei cu inima zdrobita. Oh, dar noi vrem sa fim fericiti, noi nu vrem sa fim cu inima zdrobita, nu vrem sa plangem, noi vrem sa fim fericiti. Ferice de cei cu inima curata !! Cum crezi ca ajungi sa ai inima curata ? Singura varianta este moartea firii, iar moartea firii nu este intotdeauna un eveniment plin de bucurie si fericire. Ferice de cei persecutati !! A primi cuvinte de ocara, a fi nedreptatit, a fi batut si facut in toate felurile se pare ca este definitia fericirii. Ori noi am ajuns la nivelul de superficialitate desavarsita ori Biblia are niste cerinte si idei cam deplasate, exagerate si irealizabile.

Dumnezeu ne-a creat sa functionam intr-un anume fel, dar nu stiu cati dintre noi functionam dupa principiile Lui. Pacaleala grozava este ca oamenii au impresia ca sunt ok din punct de vedere spiritual, au impresia ca sunt ok  in viata lor in general, si daca nici macar nu vad vreo problema iti dai seama ca nu exista nici o sansa de remediere. Tendinta lumii, motivatiile lumii, fericirea lumii este idealul tututor, pe cand Isus ne cheama la ceva mult mai profund.

Fericirea obtinuta prea repede, este o fericire ieftina care va disparea la fel de repede cum a venit, fericirea venita in urma cautarii Imparatiei lui Dumnezeu, in urma zdrobirii, in urma duhului frant, in urma mortii fata de fire, este o fericire care va veni mai greu, se va lasa asteptata, dar cand va venii nu va mai pleca, este vorba de fericirea pentru care inimile noastre au fost create. Chiar ieri am  citit undeva in Fapte ca dupa ce au fost batuti zdravan, apostolii s-au bucurat ca au fost invredniciti sa fie batuti din pricina vestirii Cuvantului. Imi si imaginez, asa cu ranile si durerile care decurg dintr-o bataie, apostolii erau fericiti, bucurosi, probabil ca au si exclamat ceva de genul : iupi iupi, am incasat-o, sau poate ceva de genul. Slava Domnului am incasat-o !

Diavolul a reusit si datorita televizorului, sa impamanteneasca in mintea oamenilor ca fericirea adevarata este rezultatul averii, carierei, sau a unor relatii perfecte. Inca o pacaleala, crezuta de mai toti oamenii, asa credem toti pana ne lovim, daca ne  lovim, de realitatea Bibliei. Daca fericirea dupa care tanjim ar fi rezultatul acestor lucruri, atunci multa lume ar trebui sa sara intr-un picior de bucurie si fericire, si vedem foarte bine ca nu este asa.

Fericirea predicata de lume si de biserica, se pare ca nu este aceeasi fericire predicata de Biblie. Credinta noastra este gresita, ne-am luat dupa credinta lumii am uitat de credinta Bibliei. Ne dorim fericiri care vin repede fara nici un pret, fericiri care vin din instinct, nu ne dorim fericirea care vine din lepadarea fata de sine, nu ne dorim fericirea care vine din moartea fata de fire, nu ne dorim fericirea care vine din a sluji aproapelui in dezavantajul nostru, nu ne dorim fericirea de a ne tine de promisiuni chiar daca le-am facut in defavoarea noastra, nu ne dorim fericirea care vine din a veni in intampinarea nevoilor celor din jurul nostru, nu ne dorim fericirea care vine din a darui, nu vrem noi o astfel de fericire. Egoismul din noi striga dupa o altfel de fericire.

Fericirea despre care vorbeste Biblia este o fericire care pare imbracata la inceput in nefericire, fericirea predicata de lume este o fericire tare atractiva, usor de obtinut, si la fel de usor de pierdut. Fericirea care vine din urmarea lui Hristos, este o fericire care costa, vei plati pretul, o sa o ai, chiar daca drumul spre ea e plin cu spini si maracini, daca vei plati pretul o vei avea, iar daca nu vei plati pretul, o sa mergi in randul lumii « fericite » in urma realizarilor efemere care azi pot sa fie iar maine sa dispara.

Singura cale spre fericirea lui Dumnezeu, fericirea sfanta, este cautarea Imparatiei lui Dumnezeu, lepadarea de sine, luarea crucii, umblarea cu Isus. Restul, este doar o imitatie jalnica, care a dus la lumea in care traim, o lume nefericita, dar care are un milion de retete despre cum sa fii fericit si care a dezvoltat o fatarnicie dusa uneori la perfectiune de a mima fericirea. Ceva de genul : afara-i vopsit gardul, inlauntru-i leopardul !

Fericirea in felul in care este fixate pe creierul nostru si in dorintele noastre de lumea in care traim, nu exista. Este doar o himera construita de diavol pentru a momi la infinit specia umana.