Gelozia – pacat?
Am observat ca mai toti ii condamnam pe cei care sunt gelosi, si nu prea avem nimic cu cei care starnesc gelozia. Meditand odata la acest aspect am realizat ca Biblia e plina cu pasaje in care gelozia lui Dumnezeu a fost starnita, in care gelozia lui Dumnezeu s-a manifestat intr-un mod violent. Deci, gelozia este o componenta a dragostei, dragostea lui Dumnezeu contine si gelozie, iar aceasta starnita poate duce la rezultate greu de imaginat si greu de suportat.
Exceptand gelozia obsesiva, care de la inceput nu are de a face cu logica evenimentelor, care nu are un fundament, care da in boala la urma urmei si de care multa lume sufera, dar nu o sa mergem sa ne strigam in gura mare defectele asa ca ele raman ascunse si avem impresia ca de fapt ele nu exista, dar ele sunt ascunse acolo adanc in inima omului, exceptand aceasta gelozie, gelozia in sine nu este un lucru rau. Daca ar fi un lucru rau, atunci Dumnezeu ar avea un defect major si stim bine ca El este sfant si drept in toate caile Lui.
Atunci cand iubesti pe cineva ca pe sufletul tau (vorba lui Ionatan cu privire la David), este imposibil sa nu existe si gelozie, dar ea poate sa ramana inactiva daca cei implicati isi fac partea, sau poate izbucnii si face ravagii in inima celui care iubeste din toata inima, poate starni ganduri de razbunare, ganduri rele care aparent contravin dragostei, dar se pare ca gelozia starnita si aţâţată prea mult, la un moment dat pierde orice logica. Ai putea spune ca o astfel de gelozie este bolnavicioasa, dar putem vedea ceea ce s-a intamplat cand gelozia lui Dumnezeu a fost starnita de poporul Israel. Si nu am putea sa Il condamnam nici o clipa pentru dezastrul care a urmat, dezastru pricinuit de tradarea lor, care a starnit gelozia Domnului. Insa cu totii suntem de acord ca poporul Israel este cel care a gresit.
Stim povestea cu dragostea neconditionata, stim ca Dumnezeu ne iubeste neconditionat, si asa este, dar uitam ca incalcarea unui legamant bazat pe dragoste, indiferent la cel nivel este acest legamant, cu Dumnezeu, in casnicie, intre prieteni etc, are ca si rezultat starnirea geloziei macar de o parte, daca nu de ambele parti.
Gelozia este vazuta ca un defect si nu inteleg de ce, este vazuta ca o slabiciune, si iar nu inteleg de ce. Dumnezeu nu este nici slab, nici cu defecte. Nu vreau sa initiez o campanie de imbunatatire a imaginii Geloziei, doar ca uitandu-ma mai bine in Biblie mi-am cam schimbat parerea despre gelozie. Cu siguranta ca daca Dumnezeu nu ne-ar iubi din toata inima, nu ai fi auzit de gelozie in Biblie. Dragostea superficiala, are inclusa in ea o gelozie la fel de superficiala, aproape insesizabila, care nu va produce cutremure in cazul ruperii unui legamant la fel de superficial, pe cand dragostea adevarata, dragostea Dumnezeiasca nu suporta tradarea, nu suporta ruperea lagamantului si ca atare are o doza insemnata de gelozie.
Si pentru ca Dumnezeu este sfant si drept, putem trage concluzia ca gelozia Dumnezeiasca nu este un defect, nici o boala, nici o problema psihica, ci pur si simplu urmarea Dragostei.
Si mai putem trage concluzia ca cei care starnesc gelozia, unii experti in domeniul acesta, cu intentie sau fara, sunt cei care gresesc si care trebuie sa isi revizuiasca atitudinea, care trebuie sa refaca legamintele, sa inoiasca promisiunile, sa isi faca partea la urma urmei. Starnirea geloziei este un pacat la fel de mare ca si altele pe care le condamnam intr-un mod evident, acesta fiind strans legat de tradare si necredinciosie. Mai vreau doar sa adaug ca gelozia poate fi starnita de multe ori din prostie, putina intelepciune ar evita multe probleme.
In articolul OAMENI AI LEGAMANTULUI am tratat un aspect care se leaga de articolul de mai sus
iunie 11, 2009 la 4:00 pm
Concluzionand… exista sau nu foc fara fum?
iunie 11, 2009 la 4:05 pm
Sophie,
Fum fara foc nu exista, decat daca focul e doar o naluca in capul cuiva si atunci e vorba de paranoia.
iunie 11, 2009 la 6:14 pm
Oamenii sunt in general paranoici in legatura cu tot ce li se intampla lor, cu ce ii afecteaza in mod direct. Dar sta in natura omului sa fie asa.
Oare cei care sunt usor diferiti se pot bucura de marea lor calitate sau sunt catalogati “ignoranti” si aratati cu degetul?
Cum e ?
iunie 11, 2009 la 8:49 pm
M-am gandit la ce ai scris, rose, si uite la ce concluzie am ajuns
:
Eu, personal, spre rusinea mea, sunt geloasa, atunci cand iubesc. E un sentiment urat de tot, pe care cu greu ti-l infrangi. Ti-e pur si simplu scarba de tine si de ce poti sa simti. Dar nu se rezolva prin faptul ca incerci sa ti-l infrangi. Am nevoie de putere de la Dumnezeu ca sa renunt la el. Poate in timp voi reusi. Dar nu pot, cu sinceritate, sa dau vina pe “celalalt”. De ce? Pentru ca, daca sunt geloasa, asta se intampla pentru ca nu iubesc cu ACEA dragoste cu care ar trebui sa iubesc.
“Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul” 1 Corinteni 13.
Si cred ca nu e vina celuilalt pentru faptul ca dragostea mea nu este asa cum ar trebui sa fie. Mai ales crestina fiind.
Bineinteles, asta se aplica la relatiile omenesti.
Dumnezeu are tot dreptul sa fie gelos. Am scris si in finalul acestui articol despre asta: http://shalomshalom.wordpress.com/2008/03/10/1-corinteni-13/
De aceea am intervenit aici, permitandu-mi sa te contrazic,
pentru ca eu consider ca din punct de vedere omenesc, ne furam singuri caciula daca dam vina pe celalalt pentru gelozia noastra.
Te salut cu pace in Domnul!
iunie 11, 2009 la 10:36 pm
violeta,
Sunt de acord cu ce ai scris , dar nu pot sa cred ca dragostea tradata poate fi lipsita de gelozie, nu cred ca este posibil. Suntem creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si ruperea unor legaminte starneste gelozia care traieste strans legata de dragoste. Stiu ca uneori incercam sa dam vina pe cei din jur pentru sentimentele de gelozie, si nu de multe ori gresim, dar exista situatii in care gelozia este justificata si nu cred ca ea poate disparea complet.
poate nu am accentuat cum trebuie, dar in acest articol am vrut sa ma leg mai mut de cei care starnesc gelozia, cu intentie sau din nebagare de seama, iar acestia fac un mare rau de care probabil ca multi nu sunt constienti.
Fi binecuvantata din plin
octombrie 31, 2009 la 7:03 pm
Gelozia este ceva gresit, nu avem dreptul sa fim gelosi pentru ca nu stapanim asupra sotului sau sotiei. Dumnezeu este gelos pentru ca stapaneste asupra noastra. E o diferenta. Biblia vorbeste despre un “duh de gelozie”, in termeni peiorativi. Deci la oameni orice gelozie este negativa si nepotrivita.