CREDINTA
CACI FARA CREDINTA ESTE CU NEPUTINTA SA FIM PLACUTI LUI …….(Evrei 11:6)
Iacov 2: 14-20
14. Fratii mei, ce-i foloseste cuiva sa spuna ca are credinta, daca n’are fapte? Poate oare credinta aceasta sa-l mantuiasca?
15. Daca un frate sau o sora sunt goi si lipsiti de hrana de toate zilele,
16. si unul dintre voi le zice: “Duceti-va in pace, incalziti-va si saturati-va!” fara sa le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
17. Tot asa si credinta: daca n’are fapte, este moarta in ea insas.
18. Dar va zice cineva: “Tu ai credinta, si eu am faptele.” “Arata-mi credinta ta fara fapte, si eu iti voi arata credinta mea din faptele mele.”
19. Tu crezi ca Dumnezeu este unul, si bine faci; dar si dracii cred… si se infioara!
20. Vrei dar sa intelegi, om nesocotit, ca credinta fara fapte este zadarnica?
Despre NEPĂSARE (2)
E perioada in care oamenii isi cumpara lemne pentru iarna, sa se usuce pana vine iarna. Unii batrani, mai ales cei singuri, nu au bani pentru asa ceva ? Si ce daca tu nu ai sa le dai ? Intereseaza-te, cauta, cerseste tu in locul lor, ajuta-i sa scape de umilinta. Nu iti spun sa stai pe marginea drumului sa cersesti, ci sa mergi la oamenii care stii ca pot ajuta si sa ii impingi de la spate. Asa ai vrea si tu sa ti se faca daca ai fi intr-o situatie disperata, nu ? Sau ti-ar placea sa ingheti in casa ca nu ai avut bani de lemne. Dumnezeu iti va scoate in cale oameni care sa te ajute in demersul tau.
Pur si simplu nu mai sta si lenevi. Cauta pe cei in probleme, cerceteaza-i si ajuta-i. Sari din locul in care stai de cand te stii si fii urmas a lui Isus; nu mai astepta invitatii speciale, e datoria ta , DATORIA TA. Nici macar nu trebuie sa te simti grozav ca vei ajuta, sau ca ajuti, e datoria ta. Punct. Si vai de cel care nu isi face datoria. Nici macar nu ar trebui sa o simti ca pe o povara, dragostea care teoretic te insufleteste ca si crestin ar trebui sa te faca sa simti placere in ajuta. Daca nu simti placere in a sluji si ajuta, in a uita de tine in favoarea celor din jur, inseamna ca nu ai inteles ce inseamna dragostea. Dragostea nu cauta folosul sau. Dragostea se jertfeste.
Vai, dar nu e suficient ca predic, ca fac parte din cor, orchestra, fanfara, grup de lauda si inchinare? Stii, eu slujesc in felul acesta. Eu nu mai am timp de incurajari, de ajutorari, eu cant, eu ma rog, eu stau in fotoliu si sunt pocait.
Daca nu ar scrie in Biblie, ai putea sa ma acuzi ca am inventat, dar vezi si tu ce spune Biblia. Cand ma gandesc cu cat de putin poti sa schimbi radical situatia celor in probleme……..As vrea sa pot explica mai bine, sa gasesc cuvinte mai potrivite, sa ajunga la inima voastra; degeaba te rogi ca Dumnezeu sa faca ce de fapt trebuie sa faci tu, DEGEABA. Dumnezeu nu va face ce este de datoria ta sa faci, deci fi atent cum si ce te rogi, s-ar putea sa pierzi vremea si sa ai impresia ca ai facut ceva foarte spiritual.
Si ce daca toti din jurul tau sunt nepasatori, iesi din randul lor, urmeaza-l pe Hristos, fa ceva, lasa-i pe cei care isi vad doar de propria viata, si urmeaza-l pe Hristos . Evanghelizarea facuta de crestini nepasatori, este intotdeauna un esec pentru ca oamenii nu sunt prosti, se uita sa vada cum arata pocaitul si inteleg daca se merita sau nu sa ajunga si ei asa. Sunt o gramada de oameni din lume care nu se pocaiesc pentru ca sunt scarbiti de comportamentul pocaitilor. Odata cu abandonarea nepasarii, vor veni si oamenii la Hristos, chiar daca nu vei evangheliza prin vorbe, iti vor vedea trairea si isi vor da seama ca Dumnezeul care e in tine, e minunat si vor dori sa aiba parte si ei de relatia pe care o ai tu cu El.
Am fost invatati ca in iad se merge doar pentru pacate cum ar fi curvia, uciderea, furtul, bautura etc, inca nu am auzit niciodata predicandu-se ca nepasarea este un pacat care duce la moarte, desi Biblia ne spune clar, nepasarea este un pacat care te poate duce in iad.
Alte articole pe aceeasi tema :
Despre NEPĂSARE! (1)
DUCEŢI-VĂ DE LA MINE, BLESTEMAŢILOR ÎN FOCUL CEL VECINIC CARE A FOST PREGĂTIT DIAVOLULUI ŞI ÎNGERILOR LUI!
CĂCI AM FOST FLĂMÂND ŞI NU MI-AŢI DAT SĂ MĂNÂNC, MI-A FOST SETE ŞI NU MI-AŢI DAT SĂ BEAU, AM FOST STRĂIN ŞI NU M-AŢI PRIMIT, AM FOST GOL ŞI NU M-AŢI ÎMBRĂCAT, AM FOST BOLNAV ŞI ÎN TEMNIŢĂ ŞI N-AŢI VENIT PE LA MINE!!
Ma rog ca cei care citesc aceste randuri sa se puna in miscare si sa inceapa sa faca ceva. Nu imi vine sa cred ca au trecut ani de zile, am citit de multe ori si tot nu am priceput ca omul poate merge in iad din cauza ca este nepasator fata de cei care au nevoie de ajutorul lui. De multe ori am citit pasajul acesta in ultima vreme, citit si recitit, si de fiecare data imi trasmite acelasi lucru: Duceti-va de la Mine……..
Stii pe cineva in jur care are nevoie de ajutor si tie iti sta in putere sa ajuti, daca bineinteles renunti la comoditate, lene, tot felul de scuze de bebelasi….???
Daca e cum e la mine, si conducerea biserica nu ajuta pe cei in nevoi, va trebui sa faci tu ce trebuie facut. Doar nu risti sa fi alungat din fata lui Dumnezeu doar pentru ca ai iubit egoismul si lenea. Sunt sigura ca stii si tu vreun batran care se taraste de pe o zi pe alta, sunt sigura ca stii si tu cel putin un om cu nervii la pamant care are nevoie urgenta de incurajare, si nu asa odata, ci pana isi revine, sunt sigura ca ai chiar printre prieteni oameni care au nevoie de implicarea ta. Nu cred ca vrei sa risti, sa fi alungat din fata lui Dumnezeu doar pentru ca ti-a fost lene sa te lupti cu tine, doar pentru ca te-ai lasat dus de multimea credinciosilor care practica de o viata nepasarea fata de aproape.
Daca nu ai in agenda, macar o persoana de care sa ai grija, sa fi un umar de sprijin pentru persoana respectiva, atunci imi pun semne serioase de intrebare asupra relatiei tale cu Dumnezeu, asupra mantuirii tale, asupra intregii povesti a pocaintei tale. Daca nu ai timp sa te implici, da bani celor care au timp, dar ma indoiesc ca esti atat de ocupat, sa nu poti da un telefon de incurajare, care poate sa ridice din morti pe cineva.
Ne place sa ne jucam de-a pocainta, avem impresia ca e asa ceva lejer, optional, oricum ar fi Domnul e bun si ajungem cumva si noi in cer, doar ca nu stiu cum, dar vad ca Biblia spune altceva. Pocainta ieftina, nu e drumul spre cer, pocainta predicata in biserici are multe lacune, ma ingrozesc cum oamenii merg in directia gresita pentru ca nimeni nu le spune care este de fapt voia lui Dumnezeu. E riscant sa te ridici si sa pari nebun in fata oamenilor, e riscant sa spui lucrurile verde in fata.
Daca tu ca pastor ai facut orice altceva decat sa ajuti sufletele celor care au nevoie de tine, conform Bibliei Dumnezeu nu este impresionat de cladirea bisericii ultra moderne, nici de cat de frumos canta corul in biserica si nici macar de studiile tale teologice, ci de cate inimi zdrobite ai ridicat, de cate vaduve cu pensie infima ai ajutat, de cate telefoane de incurajare ai dat. Si inca ceva, fratilor pastori, predicati adevarul, chiar daca pare dur acest adevar, predicati adevarul pur al Bibliei, nu va lasati oile sa mearga spre iad crezand ca de fapt se indreapta spre rai.
Daca nu as fi sigura ca ceea ce spun este adevarat nu as spune, pentru ca nu sunt din fire un om curajos, dar am un strigat in mine pe care nu il pot opri. Pocaitilor, nu va mai lasati sa muriti unul langa altul fara sa va pese. Biblia imi spune ca nepasarea este pedepsita crunt, si sunt la fel de socata de pasajul acesta din Biblie oridecate ori il citesc, cand ma gandesc ca biserici intregi au ca temelie nepasarea si indiferenta.
Alte articole pe aceeasi tema :
Cum sa arate trezirea?
Noi vrem sa vina trezirea pentru ca atunci cand vom merge la biserica sa ne simtim foarte bine, sa traim senzatii tari, prezenta lui Dumnezeu, vrem sa vedem lucruri intamplandu-se, atunci cand se predica sa Il simtim pe Dumnezeu prezent, atunci cand se canta sa intram in transa daca se poate si sa se pocaiasca oamenii din lume, dar asa de la sine, fara ca noi sa miscam vreun deget. Oare Dumnezeu o astfel de trezire vrea ? Oare Dumnezeu gandeste asa egoist ca noi ? Uitam ceva foarte important, ca viata noastra de crestini trebuie sa se bazeze pe regulile Bibliei, uitam ca datoria noastra este sa ne miscam din confortul bisericii si sa slujim.
Uitam ca pentru Dumnezeu trezire inseamna a face ceva, nu doar a primi, a primi si iar a primi, ci a darui, a darui si iar a darui. Cum a aratat trezirea din Faptele Apostolilor ????? Mergeau ei la biserica si apoi acasa fiecare cu viata lui ? Se bucurau de prezenta Domnului in cadrul bisericii si apoi toata saptamana nu faceau nimic ? Stim ca nu tineau la averile lor si ca nimeni nu ducea lipsa de nimic. Trezirea inseamna eliminarea egoismului, eliminarea pretentiilor proprii si lepadarea de sine. Isus a murit din dragoste pentru noi, si ca sa ne dam seama ca ne iubeste a facut ceva, a platit pretul suprem. In acelasi timp, acelasi Isus ne cere sa ne iubim unii pe altii asa cum ne iubeste El, adica sa sarim in ajutorul celor din jur si sa ajutam oridecate ori este nevoie, spiritual, materia, in cazul unor probleme de sanatate, in rugaciune sau orice alt domeniu al vietii.
Sunt unii care pretind ca se roaga pentru trezire, biserica, etc, dar nu se gandesc o clipa ca Dumnezeu asteapta de la ei sa faca ceva, de exemplu sa se preocupa de cei in probleme din jurul lor. Nici nu stiu ce rugaciune este aceea cand pe tine te doare in cot de tot, atat timp cat tie ti-e bine te speli pe maini, tu te rogi, dar nu conteaza ca langa tine cineva este pe punctul de a exploda pentru ca se simte la pamant, dar tu te rogi. Desi iti sta in masura sa ajuti, nu ajuti, dar tu te rogi pentru trezire. Ce inseamna trezirea la urma urmei ? A-ti reveni la starea de normalitate a lui Dumnezeu.
Din nou spun, ne-am confectionat un Dumnezeu care sa se incadreze cerintelor noastre, ne-am facut o religie in care sa ne simtim confortabili, si vrem trezire. Dumnezeu trebuie sa fie la cheremul nostru, si daca noi strigam la El dupa trezire, El este obiligat sa ne dea trezire, chiar daca noi umblam insufletiti de calauzirea firii, egoismului, nepasarii. Vrem trezire tot ca sa ne simtim noi bine, tot ca sa venim de la biserica plini de bucurie, de fapt ne doare in cot de suferinta celor din jur, daca atunci cand ne rugam pentru trezire nu facem nimic, ma intreb daca rugaciunea asta are vreun rost. Stiu ca unii nu sunt de acord cu mine, stiu ca pare aiurea ce spun, unii cred ca rugaciunea mai ales pentru trezire trebuie sa fie o rugaciune care trebuie neaparat sa fie ascultata indiferent care sunt motivatiile, dar stau si ma gandesc, ca unii cerem lucruri din motive absolut egoiste, fara nici o legatura cu scopul suprem a lui Dumnezeu – dragostea si Biblia ne spune ca o astfel de rugaciune spusa cu motivatii gresite, chiar daca ele nu sunt constientizate, nu este ascultata.
Trezirea nu inseamna confort, trezirea inseamna actiune, inseamna a te aventura, a risca, a-ti pune viata in pericol pentru a-i salva pe altii. Daca acum fugi de lucrurile acestea si nici nu vezi ca gresesti cu ceva, a te ruga pentru trezire este un paradox.
Un baiat cu scleroza multipla vindecat in Numele lui Isus
Am gasit ieri filmul acesta si m-am gandit sa il pun pe blog, e tare interesant
How to heal the sick by Charles and Frances Hunter
M-am uitat recent la o serie de predici impartite in 14 parti despre vindecarea bolnavilor prin puterea Duhului Sfant. Din pacate nu sunt traduse in romana, dar sper ca cei care stiti engleza si sunteti interesati de subiectul acesta, sa va faceti timp si sa urmariti aceasta invatatura pe care o cred foarte utila. Cei doi sunt autorii a peste 65 de carti si au slujit in lucrarea de vindecare si eliberare prin puterea lui Dumnezeu timp de 40 ani cu rezultate extraordinare, veti auzi marturii pe parcursul acestor predici
How to heal the sick by Charles and Frances Hunter
Introduction
Dragoste exagerata
Dumnezeu nu a spus niciodata in Biblie ca a fi exagerat de bun este un pacat, ca a iubi exagerat este nelegiuire. Noi oamenii habar nu am cum am ajuns la concluzii din astea, ba chiar consideram bunatatea excesiva prostie, si dragoste prea multa la fel, prostie sau cu siguranta exista un interes ascuns. Atat de mult am pervertit totul incat parca nimic nu mai functioneaza dupa regulile dupa care viata a fost creata. Poate ca la nervi exagerez, dar senzatia aceasta o am si cand sunt foarte calma. Traim dar mimam viata, scopuri si idealuri facute handicapate prin educatia, religia, cultura etc. Dumnezeu ne-a creat intr-un fel si noi ne luptam din rasputeri sa functionam pe dos .
A iubi exagerat este porunca lui Dumnezeu. Iubiti-va unii pe altii asa cum v-am iubit Eu. Cum vi se pare dragostea lui Dumnezeu pentru noi ? Normala sau exagerata ? Ei, la fel ne cere Dumnezeu sa ne iubim unii pe altii. Exagerat ! Deci nu iti mai fa griji daca cineva e exagerat in bunatate sau dragoste, fa-ti griji in ce te priveste, nu in ce il priveste. A iubi exagerat este porunca lui Dumnezeu.
A ma gandii la acest subiect ma duce de fiecare data la un fel de jale sufleteasca, pentru ca lumea in care traim, biserica in care traim nu prea are habar de asa ceva. Uneori am impresia ca am luat-o eu razna, pentru ca sustinatori ai acestei idei nu prea gasesc si e normal sa te gandesti daca nu cumva te-ai tzacanit cand cei mai multi din jur vad viata ca fiind normala intr-un alt fel decat a urma invatatura pura a Bibliei.
Nestatornicia
Nestatornicia, o boala care aduce multa suferinta si celor statornici si celor nestatornici. Cei nestatorinici isi taie craca de sub picioare singuri pentru ca vor dezvolta relatii de doi lei, vor incepe si nu vor duce la bun sfarsit. Si sa nu creada cineva ca daca este nestatornic in relatiile cu oamenii si in activitatile pe care le are, va fi statornic in relatia cu Dumnezeu. Se prea poate ca unii sa creada aceasta pacaleala, dar statornicia reflectata in relatiile pe care le ai cu oamenii, in actiunile tale zilnice, vor fi ca o oglinda a statorniciei tale fata de Dumnezeu. Ne pacalim crezand ca, calitatea relatiilor noastre cu oamenii nu are nimic de a face cu relatia noastra cu Dumnezeu. Biblia ne precizeaza de nenumarate ori ca lucrurile acestea au legatura directa.
Felul in care te raportezi fata de oameni va transmite un mesaj clar cu privire la felul in care esti statornic sau nu in relatia cu Dumnezeu. A-ti schimba prietenii ca pe ciorapi, denota o iresposabilitate, denota tendinta de a profita si apoi de a abandona, denota multe neajunsuri de caracter. A abandona, nu a fost niciodata o caracteristica a lui Dumnezeu. Si bineinteles ca daca nu vei stii sa fii corect in relatia cu prietenii tai, cu cei mai buni prieteni, nu cred ca vei stii sa iti creezi o atmosfera de familie solida. O sa mi se spuna ca asta e altceva. Nu cred. Sunt sigura ca daca in relatia cu prietenii esti un profitor si nu iti pasa de inima lor, cu siguranta ca acest stil de viata il vei căra cu tine si in cadrul casatoriei, daca nu intervine pe parcurs vreo schimbare radicala.
Nestatornicia se poate trata, la fel ca multe alte defecte cu care firea vrea sa troneze in vietile noastre, si nestatornicia poate fi distrusa, iar locul ei sa poata fi luat de statornicie. Este o lupta pe viata si pe moarte, dar se poate. Din pacate prea putini iau hotararea de a se lupta cu ei insisi si de a prealua modelul lui Isus. Isus nu a fugit de greu, ar fi putut foarte bine cand s-a aflat in Gradina Ghetimani si se ruga, sa fuga de resposabilitate, sa nu fie statornic in planul Lui, era prea greu si gata ; sa se inventeze alta tactica de a scoate omenirea din pacat, dar Isus a fost statornic planului Dumnezeiesc de salvare a omenirii.
Oameni care reactioneaza doar la socuri
Stii genul acela de copii care fac ce trebuie doar dupa ce sunt certati zdravan, o zi sunt foarte cuminti, apoi o iau iar razna. Probabil ca stii si tu oameni de felul acesta, sau esti chiar tu unul dintre ei, oameni care se comporta bine doar o scurta perioada dupa ce le faci morala, dupa ce ridici vocea, dupa ce fac cunostinta cu tine cand esti dur. De frica, sau din stiu eu ce alt motiv, chiar pentru ca pe moment constientizeaza ca nu fac bine, exista o perioada de gratie care tine mai mult sau mai putin, in care sunt ingerasi, apoi pe cand crezi ca lucrurile s-au schimbat te trezesti ca de fapt nu s-a schimbat nimic. Si te gandesti: trebuie sa fiu bland, sa fiu calm, sa nu spun lucrurilor pe nume, doar doar se va prinde omul si va reactiona, doar i-am explicat, i-am spus. Stiu ca dragostea poate schimba omul, doar ca sunt unii dintre noi care nu se schimba asa, nu stiu reactiona la bine. Deci trebuie sa urmeze inca un uragan, dupa care iar sunt cuminti, iar se comporta ca la carte, si tot asa. E atat de obositor. Si brusc gandindu-ma mai demult la acest aspect, am realizat ca asa faceam si probabil inca mai fac eu cu Dumnezeu in anumite situatii si am inteles ce simte El in privinta mea cand ma joc de-a ascultarea deplina.
Mandrie spirituala??
Am auzit o teorie conform careia trebuie sa ne asteptam unii pe altii in ce priveste nivelul spiritual, ca nu cumva unii dintre noi sa inaintam prea mult si sa ne mandrim cu asta. O mai mare aberatie mai rar, cred ca exact contrariul este corect.
La urma urmei relatia noastra cu Dumnezeu este individuala, nu in grup, si daca Dumnezeu pune foame si sete dupa El in inima ta nu vad de ce ar trebui sa stai pe loc pana cei care inca cască si se intorc pe cealallta partem se vor trezi si vor tine pasul cu tine. Nici nu este vorba de mandrie in cazul acesta, a te avanta cu tot ce ai inainte spre a apuca premiul, tine chiar de invatatura Biblie, si dupa cum stim Biblia nu ne indeamna la mandrie, a te arunca inainte indiferent daca mai sunt altii cu tine in aceeasi directie, este datoria fiecarui crestin.
Daca teoria de mai sus ar fi fost aplicata in orice alt domeniu al vietii, probabil ca omenirea ar fi stagnat si acum la nivelul epocii de piatra, dar au fost oameni care au avut o idee, s-au aruncat inainte, au riscat sa fie considerati nebuni, mandrii, etc, si au pus in aplicare ceea ce ulterior a ajutat si celor fara idei, celor care bat pasul pe loc la infinit.
Da, in timp ce cresti spiritual, in timp ce iti dezvolti tot mai mult relatia cu Dumnezeu, poti foarte bine sa incerci sa tragi dupa tine si pe altii, poti foarte bine sa te cobori la nivelul lor si sa le explici cum stau lucrurile, dar a-i astepta pana se dezmeticesc, a bate cu ei pasul pe loc la acelasi nivel la care sunt de cand se stiu crestini, inseamna o lipsa de intelepciune ca sa nu spun prostie.
Smerenia falsa este una din bolile crestinismului in care ne invartim cu totii, a fi smerit doar asa ca sa para bine la lume, este o virtute care automat te promoveaza in ochii oamenilor, dar smerenia falsa este la fel de paguboasa ca mandria in sine. Imi aduc aminte in adolescenta, cu multi ani in urma, in biserica in care mergeam a fost o mica trezire printre tineri si unii dintre noi ne-am permis sa ridicam mainile in inchinare, iar pastorul a tras concluzia ca suferim de mandrie, asta a inteles el pentru ca nu am ramas fideli nivelului general. Nu foarte demult am auzit teoria aceasta predicata in biserica, trebuie sa ne asteptam unii pe altii, sa nu ne “ingamfam” in cunoastinta, in trairea cu Dumnezeu, nu trebuie ca unul sa fie inaintea celuilalt.
O smerenie comunista, parca atunci se propovaduia egalitarismul in toate si in tot. Biblia ma indeamna insa la a fi extravagant, la a sari peste bariere, la a face pasi in directia lui Dumnezeu chiar daca toti stau pe loc. Smerenia propovaduita de Biblie arata altfel, smerenia Bibliei imi spune sa cuceresc noi teritorii, sa nu stau ca blegul si sa astept ca cei mai blegi ca mine sa sara din sezlogurile lor, si abia apoi sa actionez.
Cu totii suntem de acord ca Isus a fost smerit. Uitati-va la El; nu si-a incetinit cu nimic lucrarea, nu s-a dat inapoi in relatia cu Dumnezeu chiar daca cei din jur nu au inteles mare lucru din ceea ce facea El, nu a stat pe loc pana ei se vor dezmeticii, ci a cautat ca de la intelegerea pe care o avea cu privire la relatia cu Tatal sa le explice, sa incerce sa ii traga dupa El, dar in nici un caz nu a batut pasul pe loc ca nu care cumva sa fie acuzat de mandrie spirituala. Cine a vrut sa mearga cu El, a mers, cine nu, nu. insa Isus nu a stagnat.
Mergi Tu, Doamne….
Ii cerem lui Dumnezeu sa mearga El sa viziteze bolnavii, sa incurajeze El pe cei care au nevoie de incurajare, sa imbratiseze El pe cei care au nevoie de mangaiere, sa dea El bani celor lipsiti. Da, rugaciunea este buna, dar ne rugam aiurea de multe ori. Dumnezeu cauta oameni prin care sa isi manifeste dragostea si nu prea gaseste inimi disponibile. Noi asteptam de la El sa rezolve multe lucruri, pe cand El asteapta de la noi sa actionam, sa fim mana Lui intinsa spre cei din jur, spre prietenii nostri, spre cunoscuti si necunoscuti « Doamne mangaie tu pe vaduva X, mangaie tu pe bolnavul Y, da Tu dragoste celor lipsiti de ajutor si afectiune, Tu Doamne fa , ca noi ne rugam ». Imi imaginez ca Dumnezeu se uita asa la noi cu stupefactie si nu mai stie ce sa faca … « Tot Eu sa fac, cand este de datoria voastra sa faceti, Eu iubesc stati linistiti, dar voi ce faceti cu oamenii pe care I-am pus in preajma voastra sa Ii iubiti ? Tot Eu sa fac ceea ce este de datoria voastra sa faceti? Cititi Cuvantul Meu, acolo am spus foarte clar care este partea Mea si care este partea voastra, nu mai asteptati de la Mine sa fac partea voastra »
Caut o carte, cred ca nu s-a mai tiparit de mult, vad ca nu o gasesc nici pe net, daca cineva o are si vrea sa o vanda, va rog sa imi scrieti pe adresa de email desprecarte@yahoo.com
Cartea se numeste Cum sa vindeci bolnavii de Charles and Frances Hunter (in romana)
Cand dai de bine, uiti de Mine/mine!!
“Cand dai de bine, uiti de mine”
Este un vers pe care banuiesc ca Dumnezeu de multe ori l-a spus cu inima indurerata. Este un adevar pe care multi prieteni l-au putut spune despre prietenii lor de-a lungul istoriei. Sunt multi oameni care nu stiu sa functioneze asa cum trebuie decat atunci cand sunt stransi in menghina, cand se simt bine, devin indiferenti fata de cei fata de care sunt responsabili, devin egoisti, binele le dezvolta uitarea si egoismul.
Daca omul se simte tradat atunci cand oamenii apropiati uita de el odata ce au ajuns intr-o situatia confortabila, imi imaginez ce simte Dumnezeu cand copiii Lui vin la El doar atunci cand se confrunta cu situatii dificile, doar atunci cand au nevoie de incurajare, doar atunci cand au nevoie de un umar pe care sa planga, iar cand situatia redevine calma si sigura, se asterne uitarea. Noi ne simtim tradati si raniti cand simtim ca suntem buni si bagati in seama doar cand este nevoie de noi, in rest se poate si fara noi, dar ma gandesc ce simte oare Dumnezeu cand Il tratam in acelasi fel in care ne tratam unii pe altii.
Cred ca felul in care ne raportam la cei din jur arata clar si felul in care ne raportam la Dumnezeu; nivelul, calitatea relatiilor pe care le avem intre noi este o oglinda a relatiei noastre cu Dumnezeu. Stiu ca unii vor sa fenteze acesta legatura prezentata si in Biblie, dar pur si simplu legatura aceasta exista, relatiile dintre noi vorbesc mult despre relatia noastra cu Dumnezeu.
Cand vorbesti cu Dumnezeu? Doar cand se intampla ceva grav, cand ai nevoie de interventia Lui, cand celelalte optiuni au cazut, cand El a ramas singura solutie? Cand comunici cu prietenii tai? Cand ai nevoie de ei, cand ai nevoie de incurajare, cand ai nevoie de sprijin, sau iti pasa si de nevoile lor, cand stii ca el sau ea se bucura sa te auda, sa te vada, exista prioritatea aceasta in relatia cu el sau ea, sa faci bine, indiferent daca tu ai sau nu nevoie de prezenta lor?
Egoismul este o boala care roade fiinta omului fara ca acesta sa isi dea seama. Omul se simte chiar bine si indreptatit in timp ce este devorat si redus la conditia de planta. Egoismul este motorul care a impins umanitatea spre iad si crestinismul spre ceea ce este acum; egoismul o mare si grozava pacaleala a diavolului.
Nu-i asa ca nu suporti sa stii ca oamenii profita de pe urma ta? Oare cum crezi ca se simte Dumnezeu ca tu profiti de pe urma Lui cand El vrea o relatie de reciprocitate? Probabil ca daca te vei gandi la tine cum te simti cand vezi ca sentimentele tale sunt tratate cu superficialitate, vei intelege ce simte Dumnezeu cand se apeleaza la El doar cand este nevoie de interventia si ajutorul Lui?
Ce fel de om esti? Te gandesti la Dumnezeu doar cand ai nevoie de El? Te gandesti la prietenii tai doar cand ai nevoie de ei? In rest, egoismul sa traiasca. De-a lungul vremii au fost cativa oameni in viata mea care au facut asa si am suferit mult, este un sentiment groznic, sa vezi ca esti bun doar cand ajuti, iar cand ai nevoie de ajutor esti privit cu raceala, ba mai mult ti se reproseaza ca ai prea multe pretentii.
Este foarte straniu cum fiinta asta numita om, isi gandeste viata aparent in favoarea lui dar isi sapa singur groapa prin practicarea egoismului care se va intoarce fara doar si poate impotriva lui. Ceea ce seamna omul, aceea va si culege.
Nimicul – comoara lui Dumnezeu
Am vorbit astazi la telefon cu o sora si prietena draga, si timp de o ora am avut partasie, Duhul Sfant a fost prezent in discutia noastra, vorbindu-ne, aratandu-ne calea pe care trebuie sa mergem. E minunat cand poti sa ai parte de partasii de felul asta, chiar prin telefon, cand Duhul Sfant este la lucru, prin vedenie, proorocie, o calauzire concreta din partea Lui; am inteles ce trebuie sa schimb de urgenta. Si la un moment dat am simtit clar ca Duhul Sfant imi spune ca aspectele din slujirea ei in care se crede slaba si in care se considera un nimic, vor devenii punctele forte din slujirea ei.
Am tot meditat la acest aspect, cred ca Dumnezeu incearca sa imi spuna si mie si tie acelasi lucru. Nu prin tarie, nici prin putere ci prin Duhul Lui, nu prin talentele tale, nu prin capacitatile tale, ci prin abandonare totala in mana Lui. Cei care credeti ca sunteti cineva, ca sunteti grozavi si tari, ca sunteti plini de talente, din pacate veti rata ceea ce El va face in vremurile din urma prin copiii Lui. Daca te crezi slab si incapabil prin fortele proprii sa faci lucruri grozave, atunci fi pe faza, tu vei fi cel folosit de Dumnezeu daca stai la dispozitia Lui.
Dumnezeu ii spune lui Saul: cand erai mic in ochii tai, cand iti vedeai lungul nasului, cand stiai ca esti un nimic prin fortele proprii, atunci am putut sa te folosesc…. acum cand te crezi grozav, Eu nu mai pot sa fac mare lucru, tu esti grozav si iti ajunge asta, crezandu-te grozav, deja ai iesit din spatiul in care Eu ma pot manifesta.
Daca ti se pare ca esti prea timid sau prea slab ca vreodata sa vestesti Evanghelia, sa te rogi pentru bolnavi ca ei sa fie vindecati, sau pentru cei chinuiti de diavol, daca vei sta la dispozitia lui Dumnezeu, El iti va da puterea sa faci lucrurile pe care nu te vezi facandu-le prin propriile puteri, pentru ca El nu are nevoie de grozavia, talentul sau puterea ta, El are nevoie de inima ta.
E timpul celor smeriti si indrazneti in acelasi timp, indrazneti prin credinta, bazandu-se pe ceea ce Dumnezeu le spune, chiar daca pare o nebunie pentru cei din jur. David a fost ales, nu fratii lui, David cel nebagat in seama de nimeni, David care a invatat in singuratate sa se lupte cu leul, David care pana atunci era ultimul. Tu cel care poate stai in umbra, care te zbati in camera ta de rugaciune, care probabil esti neinteles de familie si de prieteni pentru ca, cautarea intensa a lui Dumnezeu te-a facut sa devii ciudat, cel care simti ca nu te regasesti in lumea aceasta besmetica, in biserica aceasta besmetica, sa stii ca ochii lui Dumnezeu sunt indreptati asupra ta, e doar o chestiune de timp pana cand vei vedea toate visele tale nebunesti, exagerate pentru cei din jur, devenind realitate. Nu am de unde sa stiu cati dintre voi sunteti din categoria asta, dar cred ca macar unul dintre cei care se vede un nimic, dar care stie cine e in Hristos, va citi aceste randuri.
Nu e suficient sa te vezi un nimic, trebuie si sa abandonezi acest nimic in intregime in mana lui Dumnezeu si sa Il lasi pe Duhul Sfant sa lucreze cum vrea prin acest nimic. El ia lucrurile care nu exista si le face sa existe, El alege lucrurile slabe si le face lucruri mari. Pentru El, nimicul este o comoara. Sunt sigura ca acesta nu este timpul celor grozavi, acesta este timpul celor slabi dar tari in Hristos, celor prosti in ochii lumii dar intelepti in ochii lui Dumnezeu, pentru ca El apreciaza lucruri pe care lumea nu le apreciaza.
Si nu vorbesc aici despre o smerenie de doi lei, una foarte raspandita oriunde te-ai uita in biserica, una care refuza binecuvantarile lui Dumnezeu pe motiv ca nu le merita, ci vorbesc despre o smerenie indrazneata care vrea sa ia tot ce are Dumnezeu mai bun, pentru ca asta e dorinta Lui, El vrea sa ne dea tot ce are mai bun. Smerenia falsa va refuza darurile cerului, sub pretextul ca nu le merita, dar cum tot ce primim de la El este prin har, niciodata nu a fost vorba daca meritam sau nu, ci a fost vorba daca vrem sau nu sa acceptam ceea ce El vrea sa ne dea prin har si credinta. Si inca odata ce pare smerenie in ochii lumii este o nebunie in ochii lui Dumnezeu, El ne vrea smeriti dar indrazneti, smeriti dar in actiune, smeriti dar umbland in puterea Duhului Sfant, smeriti dar calcand in picioare domniile si stapanirile.
El alege nimicurile, pentru a-si cladi Imparatia, si asta este una dintre cele mai grozave descoperiri pe care le-am facut in viata mea, de atunci indraznesc sa cer cele mai mari lucruri care iti pot trece prin cap pe plan spiritual, de cand am inteles pe cine foloseste El si pe cine nu. De cand am realizat ca El ii foloseste pe cei slabi, de atunci am indraznit sa ii cer tot ce imi spune Biblia ca se poate intampla printr-un copil a lui Dumnezeu. De fapt nu exista nici o limita.
Am mai scris un articol pe aceeasi tema AICI
Crestinul “echilibrat”
Maximul pe care il poate da un crestin “echilibrat” este predica de la amvon, sau cantatul in cor, recitarea unei poezii in rest sta frumos, ordonat, pe banca bisericii, spunand acelasi ordonat si frumos intonat Amin, pe care il spune de cand se stie. Nu conteaza daca Biblia ne spune ca cei care cred in Isus vor raspandi vestea buna, vor vorbi in limbi noi, vor scoate draci, se vor ruga pentru bolnavi si acestia se vor insanatosi; asta scrie in Marcu 16 nu am inventat eu.
Observ cu stupoare ca genul acesta de crestin “echilibrat” este cel apreciat, luat ca model, aplaudat si promovat. Degeaba Biblia ne prezinta alt model, pur si simplu degeaba, ea ne spune, ea aude. Crestinul “echilibrat” al zilelor noastre cu siguranta ca daca ar fi participat la Rusalii, ar fi avut cateva obiectii de facut si cu siguranta ar fi ridicat mana politicos sa isi prezinte punctul de vedere. Ar fi protestat cu umilinta bineinteles fata de galagia de acolo, ar fi acuzat ucenicii de fals, in ce priveste limbile de foc, desi tehnica pe atunci nu exista, crestinul “echilibrat” ar fi gasit el vreo explicatie prin care sa arate clar ca nu a fost vorba de o manifestare supranaturala ci despre un fals, o iluzie optica, o incercare de manipulare a multimilor. Crestinul “echilibrat” ar fi facut front comun cu cei care i-au acuzat pe cei din camera de sus ca ar fi beti, le-ar fi explicat ca in biserica trebuie ordine si disciplina si ca orice iesire in decor este de condamnat.
Crestinul “echilibrat” chiar ar fi scris o carte, sau un blog pe aceasta tema, cum anumiti crestini o iau pe aratura si de aici apar manifestari de genul celor de la Rusalii, manifestari bineinteles generate de hipnoza in grup, meditatie transcedentala, si alte practici oculte, si intr-un final ar fi apelat la ecumenism, ar fi cerut o cale de mijloc daca nu si-ar fi putut impune ideile.
El vrea “echilibru”, indiferent daca Cel care ia deciziil a hotarat altceva, chiar daca echilibrul Lui pare nebunie pentru lume, chiar daca voia Lui este atat de departe de voia omului ca cerul de pamant. Crestinul “echilibrat” este in stare sa Ii dea lectii chiar lui Dumnezeu si sa ii arate clar ca nu are dreptate, sa ii explice cu Biblia ca acum e altfel, ca biserica trebuie sa arate altfel, ca Biblia a fost odata adevarata, valabila, odata era buna, acum nu se mai intampla ce scrie in ea, acum e acum, si acum domneste voia noastra, orice manifestare supranaturala este oculta, orice manifestare deosebita pusa pe seama Duhului Sfant, este de fapt paranoia in grup creata de anumite denominatiuni.
Pur si simplu nu mai conteaza ce spune Biblia, e invechita, acum avem filosofia noastra despre crestinism, un crestinism “echilibrat”, un crestinism care nu mai are prea mare legatura cu crestinismul din Biblie. Am fost si eu in ceaţa, asa ca inteleg cum e sa nu vezi, dar ce nu inteleg eu, este cum poti sa aperi cu hotarare maxima ceva ce de fapt habar nu ai cum e. Ce nu inteleg eu este cum poti sa anulezi Biblia, cum poti sa spui ca ceea ce scrie acolo nu mai este valabil, ca ce scrie acolo e perimat, ca acum e altfel, si cu toate astea sa te numesti crestin.
Te-ai putea numi oricum, dar nu crestin, crestinii cred Biblia in intregime, crestinii nu anuleaza pasaje intregi din ea, crestinii nu Il cred demodat pe Isus, crestinii tanjesc sa vada puterea lui Dumnezeu manifestandu-se prin Duhul Sfant, crestinul adevarat se lupta cu sine sa umble in dragoste si in puterea lui Dumnezeu, el vrea sa manifeste atat roadele cat si darurile Duhului Sfant. Crestinul “echilibrat” insa crede altceva, pentru el darurile au disparut, si singura explicatie pe care o are cand cineva ii spune ca de fapt ele inca exista, este ori ca omul are halucinatii, ori ca lucreaza cu diavolul.
Crestinul “echilibrat” anuleaza pasaje intregi din Biblie cu cea mai mare usurinta, ca sa demonstreze ca ceea ce propovaduieste este de fapt biblic, si culmea crede ca detine adevarul absolut, pentru el mostenirea culturala si religiosa este mult mai importanta ca acele pasaje din Biblie. Crestini “echilibrati” au fost, sunt si vor fi, din pacate prea multi. E ora 2 si ceva noaptea , am vrut sa ma culc mai devreme dar m-am trezit cu ideea acestui articol in minte si nu am mai putut sa dorm, a trebuit sa il scriu. Poate te-ai regasit si tu in descrierea de mai sus si hotarasti sa schimbi “echilibrul” in ceva mai interesant si anume umblarea sub calauzirea Duhului Sfant.
Comentarii recente