Cand dai de bine, uiti de Mine/mine!!

“Cand dai de bine, uiti de mine”
Este un vers pe care banuiesc ca Dumnezeu de multe ori l-a spus cu inima indurerata. Este un adevar pe care multi prieteni l-au putut spune despre prietenii lor de-a lungul istoriei. Sunt multi oameni care nu stiu sa functioneze asa cum trebuie decat atunci cand sunt stransi in menghina, cand se simt bine, devin indiferenti fata de cei fata de care sunt responsabili, devin egoisti, binele le dezvolta uitarea si egoismul.

Daca omul se simte tradat atunci cand oamenii apropiati uita de el odata ce au ajuns intr-o situatia confortabila, imi imaginez ce simte Dumnezeu cand copiii Lui vin la El doar atunci cand se confrunta cu situatii dificile, doar atunci cand au nevoie de incurajare, doar atunci cand au nevoie de un umar pe care sa planga, iar cand situatia redevine calma si sigura, se asterne uitarea. Noi ne simtim tradati si raniti cand simtim ca suntem buni si bagati in seama doar cand este nevoie de noi, in rest se poate si fara noi, dar ma gandesc ce simte oare Dumnezeu cand  Il tratam in acelasi fel in care ne tratam unii pe altii.

Cred ca felul in care ne raportam la cei din jur arata clar si felul in care ne raportam la Dumnezeu; nivelul, calitatea relatiilor pe care le avem intre noi este o oglinda a relatiei noastre cu Dumnezeu. Stiu ca unii vor sa fenteze acesta legatura prezentata si in Biblie, dar pur si simplu legatura aceasta exista, relatiile dintre noi vorbesc mult despre relatia noastra cu Dumnezeu.

Cand vorbesti cu Dumnezeu? Doar cand se intampla ceva grav, cand ai nevoie de interventia Lui, cand celelalte optiuni au cazut, cand El a ramas singura solutie? Cand comunici cu prietenii tai? Cand ai nevoie de ei, cand ai nevoie de incurajare, cand ai nevoie de sprijin, sau iti pasa si de nevoile lor, cand stii ca el sau ea se bucura sa te auda, sa te vada, exista prioritatea aceasta in relatia cu el sau ea, sa faci bine, indiferent daca tu ai sau nu nevoie de prezenta lor?

Egoismul este o boala care roade fiinta omului fara ca acesta sa isi dea seama. Omul se simte chiar bine si indreptatit in timp ce este devorat si redus la conditia de planta. Egoismul este motorul care a impins umanitatea spre iad si crestinismul spre ceea ce este acum; egoismul o mare si grozava pacaleala a diavolului.

Nu-i asa ca nu suporti sa stii ca oamenii profita de pe urma ta? Oare cum crezi ca se simte Dumnezeu ca tu profiti de pe urma Lui cand El vrea o relatie de reciprocitate? Probabil ca daca te vei gandi la tine cum te simti cand vezi ca sentimentele tale sunt tratate cu superficialitate, vei intelege ce simte Dumnezeu cand se apeleaza la El doar cand este nevoie de interventia si ajutorul Lui?

Ce fel de om esti? Te gandesti la Dumnezeu doar cand ai nevoie de El? Te gandesti la prietenii tai doar cand ai nevoie de ei? In rest, egoismul sa traiasca. De-a lungul vremii au fost cativa oameni in viata mea care au facut asa si am suferit mult, este un sentiment groznic, sa vezi ca esti bun doar cand ajuti, iar cand ai nevoie de ajutor esti privit cu raceala, ba mai mult ti se reproseaza ca ai prea multe pretentii.

Este foarte straniu cum fiinta asta numita om, isi gandeste viata aparent in favoarea lui dar isi sapa singur groapa prin practicarea egoismului care se va intoarce fara doar si poate impotriva lui. Ceea ce seamna omul, aceea va si culege.