CEAŢA
Cand esti in ceaţa, vezi doar ce este inaintea ochilor, la o distanta mica. Degeaba cineva care cunoaste relieful iti spune ca la cateva sute de metrii se afla Himalaia, o sa il consideri nebun, tu vezi clar ca nu e nimic inainte, peisajul tau consta in cei cativa metrii pe care ii poti percepe. Nici macar nu te poti entuziasma pentru ca cineva, un strain sau nu, iti spune ca el stie sigur, sigur ca un munte foarte inalt se afla in apropiere. Tu vezi ca te aflii la campie, si crezi ca aceasta campie dureaza la infinit, asta ti-e perspectiva, daca cumva in raza ta de actiune va aparea un deal, vei crede atat cat vezi, nu poti sa te aventurezi macar la nivelul gandului doar pentru ca cineva, care evident a luat-o razna iti spune ca ai sansa facand cativa pasi in directia potrivita sa ajungi pe cel mai inalt munte.
Ceaţa este un fenomen care a pus stapanire pe ochii multora, care cu greu se lasa data jos, cu greu se lasa risipita. Degeaba Biblia ne vorbeste despre lucruri extraordinare care trebuie percepute prin credinta si nu prin vedere, ca abia apoi ele sa devina realitate vizibila. Credinta in Isus porneste si continua dupa principiul umblarii nu prin vedere, ci prin credinta, nu a umblarii ghidate de cat de departe ne permite ceaţa proprie sa vedem, ci bazata pe relatarile Bibliei despre ce suntem, despre ce avem si ce putem face in Hristos.
Dincolo de ceaţa, se afla mostenirea noastra, dincolo de ceaţa………de-abia dincolo de ceaţa exista ceea ce de fapt conteaza. Abia dupa ce scapi de ceaţa, prin credinta si mergi in directia pe care ti-o prezinta Biblia, poti ajunge pe inaltimi, dar trebuie sa te aventurezi la fel ca Pavel, fara sa te mai uiti inapoi, fara sa te mai gandesti daca are sau nu Biblia dreptate, trebuie sa iti pui toata energia in umblarea inainte, dincolo de ceaţa, si pe masura ce vei inainta ceaţa se va indeparta si vei putea cuceri Himalaia care este la un pas de tine, doar ca aceasta ceaţa a facut muntele invizibil, ba mai mult ti-a dat impresia ca de fapt nu exista.
Comentarii recente