Crestinul – urmas a lui Isus?? (1)
Crestinul are impresia ca doar cei ordinati in anumite functii in biserica au sansa sa fie folositi de Dumnezeu, el mai crede ca doar cei care urca la amvon au menirea de a lucra pentru Dumnezeu. Crestinul crede din pacate ca doar prin rugaciunea unor persoane speciale bolnavii pot fi vindecati, ca doar prin rugaciunea unora speciali demonii pot fi alungati. Biblia are alta parere decat crestinul, desi crestinul ar trebui sa isi ia parerile, impresiile si ideile din Biblie, se pare ca cele doua merg paralel si se intersecteaza doar pe alocuri.
Crestinul crede asa pentru ca nimeni nu il invata altceva, crestinul este invatat asa, in felul acesta cei care il invata probabil se simt superiori si grozavi fata de restul turmei, a carei scop este sa mearga la biserica si de acolo acasa si tot asa de un infinit de ori fara vreun rezultat notabil. Crestinul piere din lipsa de cunostinta, si de unde sa ia aceasta cunostinta daca Biblia nu o citeste cu propriul cap, ci preia tot ce vine ca fiind bun, fara sa trieze prin sita Bibliei lucrurile pe care le aude. Crestinul nici macar nu e curios sa vada daca i se spune tot, sau doar parti din Biblie care convin celor care predica, si uite asa crestinul piere dintr-o lipsa acuta de cunostinta, cunostinta care ii sta la indemana, doar ca dupa cum stim Dumnezeu nu ne forteaza cu nimic, totul e la alegerea noastra, noi hotaram sa ramanem goi, sau sa incercam cumva cumva sa ne imbracam.
Crestinul, teoretic fiind urmas al lui Hristos, ar trebui sa faca ce a facut Hristos, indicatiile ni le da chiar El in Ioan 14 : 12-14 Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl: şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.
Uimitor, nu-i asa? Se pare ca nu doar cei cu studii teologice, doar pastorii, doar prezbiterii, doar diaconii, doar liderii de inchinare, doar cei ordinati sunt inclusi aici, ci acei care cred in El. Cand s-a invatat in biserica ta ultima data, ca absolut toti cei care sunt nascuti din nou si care apartin lui Dumnezeu si care urmeaza indrumarile Bibliei, si sunt botezati cu Duhul Sfant asa cum a fost si Isus, au puterea sa faca ceea ce a facut Isus? Daca vorbele acestea nu ar fi chiar vorbele lui Isus, ai putea sa ma acuzi de extremism, dar pe Isus nu putem sa il acuzam de asta, nu? El are dreptate, tot ce a spus El e adevarat, daca El a spus asta, atunci cu siguranta ca e adevarat. “cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea”
Te-ai gandit vreodata la asta? Ai digerat vreodata informatia asta pe care Isus ne-o da, ai incercat sa te obisnuiesti cu ideea ca noi toti cei care Il iubim pe El, indiferent de rangul din biserica, indiferent de cantitatea de cunostinta, indiferent de conditia sociala, avem in noi capacitatea de a face ce a facut Isus. E incredibil, cum crestinul in loc sa incerce sa descopere cum sa isi foloseasca autoritatea extraordinara pe care o are, apara mediocritatea in care se afla, scuzandu-se ca el e slab, ca el nu poate, ca el nu e chemat la asa ceva, ca el nu crede ca asa ceva e posibil.
Crestinul nu Il mai crede pe cuvant pe Cel pe care Il urmeaza, crestinul are o alta varianta de Dumnezeu, unul neputincios cu urmasi neputinciosi, si face din neputinta o intreaga filosofie, filosofie care pare foarte spirituala, filosofie-teologie care nici nu mantuieste oameni, nici nu genereaza minunile despre care Isus ne spune ca trebuie sa urmeze marturisirea Cuvantului; toate acestea facand parte din mostenirea noastra ca si copii ai lui Dumnezeu. Crestinul are miliarde de dolari in banca pe numele lui, dar se vaita de saracie si se incapataneaza sa traiasca in saracie, el nu mai poate crede ca de fapt e bogat, chiar daca cu acte in regula, cu Biblia, negru pe alb i se spune ca in banca pe numele lui sunt toate bogatiile posibile si imposibile, el vrea sa fie sarac si cinstit, el nu vrea extravaganta.
Crestinul are un Dumnezeu banal, un Dumnezeu extravagant i se pare pacat. Banalul, smerenia prosteasca este mandria cu care isi hraneste spiritualitatea, crestinul este primul pe lista celor care apara mediocritatea, el nu se clinteste din ceea ce stie de la baba si moşu din sat, informatie transmisa si la biserica din oras, dupa care functioneaza si aceasta din urma, el nu vrea revelatii noi, e fidel, credincios traditiei, iubeste mostenirea mosilor si stramosilor si are ca si scop perpetuarea ei, o traditie nefiltrata prin Biblie, crestinului ii este lene sa gandeasca cu propriul cap……
Comentarii recente