Cine este de vina?
Daca exista saraci printre noi, printre fratii si surorile noastre in Hristos, nu este nici vina statului, guvernului, si in multe cazuri nici vina celor in cauza. Pentru ca daca tu sau eu ne-am fi nascut in familia in care s-au nascut ei, daca am fi mostenit blestemele si legaturile demonice pe care le-au mostenit ei, daca am fi avut parte de circumstantele din viata lor, nu ne-am fi descurcat cu nimic mai bine, sau poate nici nu am mai fi in viata, pentru ca am fi clacat. Daca ne-ar fi fost ucisa vointa de a mai face ceva cu viata asta, daca nimeni nu s-ar fi ocupat de sufletul nostru, daca ne-ar fi lovit depresia aia crancena, daca ne-ar fi lovit boala tot crancena, cu nimic nu ne-am fi descurcat mai bine.
Asa de pe margine, asa fara sa fi purtat bagajul de probleme pe care l-au purtat ei, e usor sa dam sfaturi, e usor sa spunem ca noi am face altfel, ca noi am schimba asta , asta si asta, dar daca pentru 5 minute am ajunge in locul lor cred ca ne-ar pieri cheful de sfaturi, profesia de “prieten a lui Iov” este una foarte raspandita si lejera, nu costa nimic. Si concluzia la care am ajuns este ca daca in randul poporului lui Dumnezeu sunt saraci, de vina e comunitatea aceea de crestini din care acestia fac parte.
Ca de obicei stiu ca exista exceptii despre care nu voi vorbi acum, dar in mare masura nepasarea crestinilor duce la adancirea si mai mult in saracie si disperare a celor saraci si disperati. Nu guvernul e de vina, nu situatia economica e de vina, din cate stiu nu suntem in Africa, nu suntem chiar lipiti pamantului de saracie, vad ca bisericile (cladirile) sunt bine dotate, au de toate, arata bine, si se fac investitii foarte mari in ziduri.
Ciudat este ca in Matei 25:34-46 nu ni se spune ca Dumnezeu o sa ne intrebe cate biserici (cladiri) am zidit, ci daca am fost sau nu sa vizitam puscariasii (la propriu si la figurat), daca am fost la bolnav sa il intrebam daca mai poate, daca am imbracat si hranit pe cel sarac, pe Dumnezeu il intereseaza oamenii. Stiu ca multor saraci daca le dai bani ii risipesc aiurea, nestiinta de a administra banii i-a adus pe unii in situatia in care sunt, dar s-a inventat mersul la cumparaturi, asa nu o sa poti sa ii acuzi ca au baut painea si ca au fumat carnea, te duci si cumperi ce crezi ca e de trebuinta pentru om si gata, problema s-a incheiat. Omul mananca si se satura, nu mai umbla jegos si te bucuri si tu, si el si Dumnezeu. Ii condamnam pe ei ca nu stiu sa isi administreze banii, dar daca am avea un pic de intelepciune si inventivitate am putea evita nestiinta lor sau prostia de a risipi ceea ce le este daruit.
Mi s-a intamplat de cateva ori ca judecata mea sa fie una eronata iar voia lui Dumnezeu de fapt sa fie alta. Am judecat furata fiind de aparente si am crezut ca nu trebuie sa ajut o anumita persoana, iar Dumnezeu m-a facut sa inteleg ca inima Lui simte altfel pentru acea persoana, si nu am putut decat sa imi fie rusine ca am actionat orbita fiind de legea dreptatii omenesti cand de fapt trebuia sa actionez bazandu-ma pe legea dragostei. De prea multe ori ne credem destepti si venim cu o multime de argumente pentru a ne justifica lipsa de dragoste, lenea de a sluji si ajuta, iar pe Dumnezeu nu Il intereseaza scuzele noastre.
Comentarii recente