Tradare – Loialitate

Tradarea mi se pare cel mai jegos lucru din lumea asta. Isus inainte sa fie crucificat, suferinta suprema, a avut de a face cu doua astfel  de situatii, cumva l-au pregatit pentru suferinta maxima pe care o avea de indurat la cruce. Petru, cel care nu cu putin timp inainte isi jura credinta si loialitatea fata de Isus, supus presiunii neaga relatia lui cu Isus, nu odata, ci de trei ori ca sa fie clar.

Iuda care Il vinde pe Isus dupa ce petrecuse atata timp in preajma lui Isus, Isus nu facuse nici o diferenta intre el si ceilalti, la actiunile la care au participat ceilalti, a fost prezent si Iuda, era vazut si el un om de baza in comunitatea respectiva, un om de incredere, i s-a dat responsabilitatea gestionarii pungii cu bani, avea omul o imagine. Cand a fost pus sub presiunea banilor, Iuda cedeaza la fel ca si Petru, avand in spate totusi motivatii diferite, inima lui Petru functiona dupa alte coordonate ca cea a lui Iuda, ca dovada rezultatul complet diferit al celor doua tradari.

Isus a trebuit sa indure de doua ori acelasi tip de palma din partea celor cu care si-a impartit viata o perioada destul de lunga si in care a investit tot ce a avut mai bun. Tradarea poate fi rezultatul lasitatii sau a lacomiei, dupa cum vedem in cele doua exemple, nu stiu care e mai rea, lasitatea sau lacomia, rezultatul imediat e acelasi, tradarea persoanei fata de care ai facut niste promisiuni, si dintr-o data de teama, sau indiferenta, din dorinta de a urca pe scara pozitiei materiale sau sociale, nu mai vrei sa iti tii acele promisiuni.

Tradatorii care se pocaiesc au o sansa, insa cei care persista in stilul acesta de viata au ca final ceva tare nasol. Loialitatea cere un pret, cere lupta, cere apararea unor principii, unor promisiuni chiar cu pretul pierderii pe moment a unor lucruri, loialitatea are in piept o inima la care Da este Da si Nu este Nu, loialitatea este in stare sa fie biciuita, dar nu renunta, loialitatea prefera orice pentru a-si pastra pozitia.

Tradarea e la indemana tuturor, pe cand loialitatea nu este la indemana nimanui, loialitatea se dobandeste, se cladeste, se gandeste, se dezvolta, ba chiar se cauta. Loialitatea este rezultatul unei inimi schimbate. Unii se nasc cu o mai mare doza de tradare in sange, dar toti avem la urma urmei asa ceva in Adn-ul nostru pacatos, mediul in care crestem este inca un factor care poate dezvolta tradarea mai mult sau mai putin.

Se pare ca intalnirea cu Isus nu a fost suficienta pentru Petru si Iuda, pentru a intelege ce inseamna loialitatea, Iuda a clacat si nu a mai avut nici o sansa de reabilitare, dar Petru a avut nevoie de imbibarea cu Duhul lui Dumnezeu. Nu a fost suficienta o umblare teoretica cu Isus, o umblare paralela cumva cu El, nu a fost suficient ca Petru s-a aflat in acelasi loc cu Isus, asta nu a ucis tradarea din el,a fost nevoie de imbibarea lui Petru, de umplerea Lui, de coplesirea cu prezenta lui Isus inlauntrul lui prin Duhul Sfant turnat la Rusalii, ca tradarea si lasitatea pe care o avea in sange sa fie transformata in loialitate.

Ne plangem toti ca nu te mai poti baza pe nimeni in ziua de azi. Din pacate se pare ca asa e, dar tu si eu putem schimba asta, incercand, luptand, invatand sa fim loiali prietenilor nostrii. Fuga de legaminte, de promisiuni, ne transforma in niste plante ambulante fara continut. Stiu, stiu, ca loialitatea iti aduce multa durere pentru ca parca nu e corect ca doar tu sa fi loial si ceilalti sa iti insele asteptarile, dar Dumnezeu iti vede loialitatea si mai devreme sau mai tarziu aceasta iti va fi rasplatita, la fel cum si tradarea ca stil de viata, va avea rezultate dintre cele mai nefaste. Loialitatea ca si celelalte lucruri pretioase cere un pret, de multe ori unul greu de platit, dar loialitatea merita invatata.