Din nou despre manifestari!

De la inceput precizez ca nu sunt disperata dupa manifestari, nu ele sunt motivul cautarilor mele spirituale,  Il caut pe Dumnezeu si in rest El hotaraste cum si ce, iar in cazul in care apar si manifestari foarte bine. Vreau sa disec subiectul asta cu manifestarile pentru ca mi se par incredibile argumentele contra acestora.

Voi cum credeti ca a cazut Pavel cand Dumnezeu I s-a revelat. A cazut in genunchi, in fata, in spate, pe partea dreapta, pe partea stanga, dezordonat, ordonat? Oare a cazut in atitudine de inchinare, sau a cazut ca traznit, a avut el chef la ora aia sa se inchine sau nici nu a mai stiut de el, doar s-a trezit ca s-a prabusit. Oare cum arata un om care cade asa surprinzator? Pavel nici nu stia cine ii vorbeste, asa ca nu a avut cum sa cada in semn de reverenta si inchinare, omul a cazut fiind coplesit de situatie. Ma intreb daca a fost pe cal sau magar, cum o fi aterizat la pamant, in ce pozitie, oare a aterizat in cap? Si dupa ce a cazut a ramas nemiscat, sau a dat din picioare , din maini, oare o fi tremurat, oare nu o fi tremurat, oare tremuratul a fost doar la maini sau intreg corpul?

Voi cum credeti ca a aratat Pavel cand a fost rapit in cer, el ne marturiseste ca nu stia exact daca rapirea a fost doar in duhul sau a fost plecat cu trupul. Sa presupunem ca a fost rapit doar in duhul, oare cum a aratat trupul lui atunci, o fi stat in pozitie perfect ordonata, o fi stat intins pe spate, sau pe burta, sau in genunchi, sau o fi fost asa ca si cum ceva l-ar fi traznit, dezordonat, fara putere si vlaga, probabil fara puls.

Oare cum credeti voi ca a aratat Ioan care a cazut ca mort? Cum cade un om cand moare, oare cade asa ordonat, in pozitie de inchinare, sau imprastiat, cum apuca saracul, doar moare? Intreb pentru ca sunt curioasa si eu care cadere e autentica, in fata, in spate, pe margine, in cap, oblic, incovoiat, si daca incovoiat la ce unghi.

Fleacurile, astea ne intereseaza pe noi, ca sa ne dam seama daca rapirea a fost de la Dumnezeu si nu de la diavolul va trebui in prima instanta sa aflam sigur sigur, daca fizic oamenii astia erau cazuti in fata sau pe spate, sau in cine stie ce alta pozitie dezordonata, si in functie de aceasta, calculat cumva matematic, putem spune cu siguranta ca Duhul Sfant sau un duh rau a facut toata lucrarea respectiva.

Daniel in timp ce ii vorbea Dumnezeu a cazut lesinat cu fata la pamant, si nu numai odata, se pare ca Daniel lesina cam des atunci cand ii vorbea Dumnezeu. Aici ni se spune ca a cazut cu fata la pamant, dar atunci cand lesini indiferent daca lesini pe spate, in fata sau in alta directie tot lesin se numeste, sunt sigura ca pt Dumnezeu lesinul in fata nu e diferit de lesinul pe spate si nici de lesinul intr-o parte, noi insa avem impresia ca a lesina in fata e muuult mai cool si spiritual decat lesinul pe spate sau lesinul pe o parte. Oricum omul a lesinat, spune clar, nu s-a inchinat, a lesinat, repet pentru ca unii confunda lesinul cu inchinarea, iar mie mi se par doua chestii diferite, poate gresesc eu. Si culmea dupa ce si-a revenit din lesin, Daniel tremura. Cum arata omul cand tremura, oare? Sta asa nemiscat, fara sa schiteze nici un gest, sau chiar tremura ca bagat la curent? Intreb pentru ca am vazut ca sunt foarte multi experti care explica in fel si chip si lesinul si rapirea in duhul si tremuratul, si sunt curioasa si eu.

Dumnezeu nu vorbeste oamenilor si ei lesina, Dumnezeu e un Dumnezeu al ordinii si disciplinei, a lesina nu se include in ordine, a lesina e haos, El nu face haos. Ups, dar tocmai in Biblie vedem ca unii au lesinat, au cazut in diverse pozitii, ba la Rusalii au aratat ca niste oameni beti. Dumnezeu nu vrea sa aratam ca niste beti, El e ordonat, totul e pace, fara zgomot si asa in pozitie stat pe scaun, picior peste picior. Ori noi nu am inteles Biblia si nu am inteles nimic, ori Biblia a deformat adevarul despre experientele unora dintre personaje, si atunci noi avem dreptate.

Din cate stiu eu Dumnezeu nu se manifesta cu forta acolo unde nu e lasat, nu ii pocaieste cu forta pe cei care nu vor sa creada in El, nu se revarsa cu putere peste cei care nu vor asta, asa ca faptul ca la noi nu se intampla ca oamenii sa cada de pe picioare in prezenta lui Dumnezeu nu inseamna decat ca noi nu Il lasam sa se manifeste asa cum vrea. punct. Pentru ca daca L-am lasa sa faca asta cu siguranta ca nu multi ar fi in stare sa stea in picioiare cand s-ar cobora puterea si prezenta Lui. Probabil ca multi destepti care mai de care mai destepti, de fapt cei mai destepti dintre destepti m-ar contrazice, ei ar putea sta in picioare in fata revelatiei puterii, prezentei si maretiei lui Dumnezeu, un pumn de tarana, un fir de praf,  pe care daca ii loveste o masina nu mai ramane nimic intreg in ei, ar putea cu siguranta sa stea neclintiti in fata imensitatii lui Dumnezeu. Ma gandesc ca in cer nu o sa mai avem trupuri de carne pentru simplul motiv ca trupurile acestea de carne sunt atat de limitate, si neputincioase, nu ar rezista in prezenta lui Dumnezue, ar exploda, si de aceea o sa avem un alt fel de trupuri care sa fie in stare sa faca fata atmosferei din cer.

Imi imaginez putin faza cu umbra lui Petru care vindeca. Oare cum s-a intamplat practic. Imi imaginez ca oamenii dupa ce s-au prins ca umbra lui Petru vindeca, au insirat bolnavii exact pe partea drumului pe care urma sa bata umbra lui Petru. Deci Petru umbla si umbra vindeca. Ce se intampla oare cand umbra aceea atingea oamenii? Banuiesc ca unii erau vindecati fara sa simta nimic, altii banuiesc ca simteau cum puterea lui Dumnezeu trece prin ei mai mult sau mai putin iar cei care simteau ca ii loveste pur si simplu puterea lui Dumnezeu banuiesc eu ca se clatinau pe picioare ba chiar cadeau acolo sub puterea lui Dumnezeu.

Imi permit sa imi imaginez asta pentru simplul motiv ca nu pot sa cred cum cred foarte multi ca a face cunostinta cu revelatia si atingerea lui Dumnezeu e ceva banal la care reactia e cel mult cazutul in genunchi in semn de reverenta. In umblarea mea cu Dumnezeu au fost situatii in care fizic nu m-am putut tine pe picioare, acasa singura in camera de rugaciune, pentru ca am simtit ca sunt coplesita, ca prezenta lui Dumnezeu e ceva imens. Cum poti sa minimalizezi asa ceva, cum poti sa spui ca e o bazaconie asta, cum poti sa crezi ca Dumnezeu e banal, ca e ceva asa minuscul care cel mult te va gadila in rest nimic deosebit? Trebuie sa fi cel putin lipsit de intelepciune sa consideri imensitatea si maretia lui Dumnezeu ca pe ceva la care tu sigur poti rezista fara sa schitezi nici o reactie. Dumnezeu e real si cand te atinge o sa simti.

Manifestarile ciudate de care noi abia acum auzim, ele se intampla de mult la cei care Il lasa pe Dumnezeu sa lucreze asa cum vrea, chiar de la  Rusalii, noi abia acuma am fost izbiti de realitatea lor si din pacate in loc sa gandim logic lucrurile si bineinteles Biblic, le catalogam imediat ca fiind de la diavolul. Si in felul acesta avem pretentia ca Dumnezeu sa lucreze din moment ce noi punem lucrarea Lui pe seama diavolului. Nu am nici o reputatie de aparat, nici o imagine de pastrat, asa ca in continuare o sa spun pe sleau ceea ce cred, nu ma tem ca imi pierd admiratori scriind ce scriu, nu mi-e teama ca voi fi categorisita intr-un fel sau altul, ba chiar mi se pare extraordinar cum cei care vor sa umble intocmai dupa urmele lui Isus, au parte de aceleasi categorisiri ca si Isus.

Sper ca cei care privesc critic acest articol isi dau seama ca stiu si eu ca diavolul la randul lui se manifesta in fel si chip, ca da nastere la manifestari tare ciudate si stranii, dar eu vorbesc aici strict de manifestarea Duhului Sfant.