Rugaciunea “heavy metal”
Cei mai inversunati critici ai muzicii moderne, implicit ai muzicii rock sunt practicantii rugaciunii heavy metal. Ce inteleg eu prin rugaciune heavy metal? Cunosti si tu banuiesc macar o sora sau un frate care indiferent de starea lui sufleteasca, cand se roaga in biserica urla, tipa, striga atat de tare de la inceputul rugaciunii pana la capatul ei, incat ciocanelul, scăriţa si nicovala urechii tale mai mai sa cedeze.
Cand te rogi in biserica (vorbesc de biserica penticostala) alaturi de cineva care se roaga in felul acesta nu iti mai auzi gandurile, nu mai sti cum sa te rogi, nu te mai poti concentra, ba chiar poti sa bufnesti in ras cum mi s-a intamplat mie odata, dar hilarul situatiei a fost prea de tot. Nu am inteles niciodata de ce unii se roaga asa, au impresia ca Dumnezeu e surd si trebuie sa Ii desfunde cumva urechile, au impresia ca sunt mai spirituali, au impresia ca doar asa le sunt ascultate rugaciunile? Chiar nu inteleg.
Dumnezeu este prietenul nostru! Oare cum v-ati simti ca atunci cand prietenii vostri cei mai buni in loc sa vorbeasca cu voi urla, striga si tipa cat pot la voi de fiecare data cand va intalniti?
Nu spun ca rugaciunea trebuie sa fie spusa totdeauna pe un ton bland, am si eu momente in care strig catre Domnul cat ma tine gura, dar nu fac asta tot timpul. Chiar Isus s-a rugat cu strigate Tatalui, dar El a practicat si rugaciunea linistita, rugaciunea duhului, apoi o putem intalni pe Ana in paginile Bibliei care abia isi misca buzele in timp ce se ruga. Ar trebui cumva sa avem puterea de a le spune fratilor si surorilor, unii dintre ei sinceri in umblarea lor cu Dumnezeu, dar care nu stiu sa se roage decat cu volumul la maxim, ca rugaciunea poate avea forme diverse iar una dintre ele poate fi intr-adevar si urlatul din toate puterile.
Exista biserici in care asa e traditia, toti sunt practicanti ai rugaciunii heavy metal de iti vine sa fugi, un prieten al meu a avut nu demult o astfel de experienta care l-a ingrozit, pentru ca nu era vorba de cercetarea Duhului neaparat, ci oridecate ori se roaga, fratii urla cat pot, care mai de care mai tare.
Daca ai pune rugaciunea respectiva pe muzica ar iesi o melodie heavy metal in toata regula, doar datul din cap lipseste.
noiembrie 9, 2009 la 8:55 am
ce te faci cand asculti o predica de-o jumatate de ora, si cel care se afla la amvon striga tot timpul?
noiembrie 9, 2009 la 1:34 pm
disa,
ms de idee, asta iar e o chestie pe care nu o inteleg, predica heavy metal.
In urma cu cativa ani niste prieteni din Canada au participat la o astfel de predica si cu greu au rezistat, si-au tot bagat degetele in urechi, dar nu poti sta tot programul asa, pur si simplu au fost socati. Si macar sa fi fost vorba de cercetarea Duhului Sfant, dar nu asta a fsot, a fost pur si simplu stilul fratelui care de la primul cuvant pana la ultimul a strigat cat l-a tinut gura.
E deranjant, si chiar enervant pentru ca iti dai seama cand e vorba de prezenta Duhului Sfant care te face sa strigi si cand sunt doar strigate aiurea, prin care banuiesc ca fratele vrea sa impresioneze si sa arate cat de profund este el in predicarea Cuvantului.
noiembrie 9, 2009 la 2:19 pm
Am avut ocazii destule sa aud si io asemenea predici. Nu e mult decand, la o noapte de veghe tinuta in bis a venit un lider din alta bis si a facut de cunoscut in predica cum suferise un infarct. Nu mi-a venit sa cred ce mi-a fost dat sa vad. Tipete de acelea… Ingrozitor! Omul nu s-a oprit decat cand a fost frant , epuizat. Sunt nereguli cu nemiluita de care nu se atinge nimeni si initiative sanatoase care sunt bombardate de cum ies in fasha. Mie mi se pare cat se poate de limpede ca este vorba de un interes dusman cultelor neo care rodeste imitatii si care defapt desfiinteza adevarata doctrina in fiecare bis in care manifestari imitante sunt in verva. Cei care agreaza aceste imitatii sunt doar niste actori, scamatori insufletiti de ura lor impotriva Lui Dumnezeu. Si ce sfinti sunt, ca nu le trece nimeni pe dinainte. Ce am bagat de seama ca majoritatea care procedeaza asa, acuza de la amvon de zici ca sunt in stare sa-ti taie si capul. De cum incepe predica si pana se termina nu face altceva decat proces penal. Te “claseaza” si te “declaseaza” precum iliescu. Le iese ura pe nari, pe ochi si pe urechi inca de la primul cuvant, numai ca e bine imbrobodita. Si tocmai elemente dintr-astea acuza de ura, fara sa aibe picatura de iubire in ei. De orice este in stare sa acuze. Cand e sa deaa vreodata socoteala de ceva, direct te face mincinos. Adevarata lupta impotriva cultelor neo se duce din interiorul bisericilor. Si este o lupta atat de perfida intrucat este intretinuta de sistemul politic. Pai io l-as intreba pe un asemena agitator cam cum am auzit io de la cineva” Shi racnesti bre asa de parca ai shi buhaiu satului?” Stiu ca nu o sa le placa si tocmai aceia, cum spuneai, ai vazut si tu Dana din niste comenturi proaspete cum te acuza ca urli. Ei nu urla. Pe ei i-a cuprins harul si inteligenta si filozofia.
noiembrie 9, 2009 la 6:21 pm
Filip,
ai mare dreptate in descrierea celor care predica in felul asta….
noiembrie 9, 2009 la 8:07 pm
Oare toti sunt invatatori,proroci,apostoli si au darurile Duhului Sfant?,Dumnezeu este un Dumnezeu al ordini,a paci si a dragostei avem Cuvantul Lui,Duhul Sfant avem cine sa ne calauzeasca dar la diavol in biserica îi place sa acapareze,sora Domnul sa te binecuvanteze pt.tot ceea ce faci!.Amin!
noiembrie 9, 2009 la 9:31 pm
Sa va relatez inca un procedeu de iubire “emanat” de la amvon. Un predicator a dat exemplu pe un alt, foarte bun predicator care, atunci cand isi incepea slujba, pleca in bis pe culuarul dintre barbati si femei, se uita cand la unii cand la altii si spunea cam asa: ma uit fratilor la voi si cand va vad ce sfinti sunteti in biserica, nu imi vine sa cred….dar dupa ce iesiti de aici….Io i-as propune unui astfel de predicator sa faca o magazie mare cu cruci cat mai greu de dus si la plecare din bis sa o puna la enoriasi in spate s-o poarte toata saptamana sa se cuminteasca. Ma gandesc ca daca esti patruns de iubire, atunci cand treci dupa amvon ar fi normal sa ai alta viziune si sa vezi pe chipul fiecaruia chipul si asemanarea Lui Dumnezeu, apoi chipul Lui Hristos, sa vezi in ei fratii tai care toata saptamana si-au dus crucea poate de unul singur. Nu ma mir dece, cineva in comenturile de curand isi arata scarba la ideea cu chipul si asemanarea Lui Dumnezeu. No, singurul care ar tre sa poarte chipul si asemanarea Lui Dumnezeu poate tre sa fie guvernul, sistemul, dar face alergie cand e vorba si de chipul Lui Hristos. Nu cumva sa ii pretinda cineva asa ceva. Enoriasul, sau omul de rand daca se poate sa fie ingropat in cruci si dupa ce a crapat. Nu cumva sa ramana nesfiintit.
noiembrie 9, 2009 la 9:36 pm
Stefan,
eu nu sunt impotriva rugaciunii comune, ba chiar imi place, ci doar ma deranjeaza cand oamenii urla asa aiurea, nu pentru ca ar simti ca sunt animati de prezenta Duhlui Sfant si in felul asta ridica vocea, ci pentru ca asa e traditia, o traditie de nu stiu unde venita
Fi binecuvantat si tu din plin
noiembrie 12, 2009 la 1:35 am
Vechea problema: O MANIFESTARE PERSONALA dintr-un anumit context a fost GENERALIZATA si transferata si in alt CONTEXT din dorinta de a avea ACELASI REZULTAT. Sunteti deacord ?
noiembrie 10, 2009 la 12:38 am
Si pe mine ma deranjeaza sora chiar ma ispiteste,ma rog pt.astfel de “crestini”ca Domnul sa le dea intelepciune si putere sa faca ceea ce spune Cuvantul Domnului.