Colinda – cu rost sau fara rost?
Sunt foarte curioasa cati oameni s-au pocait dupa ce au ascultat colinde. Daca esti o astfel de persoana, sau cunosti pe cineva care a ajuns sa Il cunoasca pe Dumnezeu si sa inceapa o relatie personala cu El in urma colindatul, lasa un comentariu si povesteste-mi. Si nu ma refer la emotii trecatoare, ci la decizia aceea care e urmata de botez si de umblarea zilnica cu Dumnezeu. Vreau sa inteleg daca colindele au vreun rost sau nu.
eu zic ca au, ele iti umplu sufletul de bucurie si parca te face mai bun, cu toate ca acum nu se mai respecta datinile stramosesti ca pe vremuri, e frumos cand vine cineva sa te colinde, insa si cand asculti o colinda la pc, tv, radio parca te trece un fior pe sirea spinarii
btw: nu m-am pocait dar sper ca nu am gresit lasand un comm cu ceea ce am gandit
Sarbatori fericite
decembrie 20, 2009 la 10:46 pm
sedussa,
multumesc de comentariu, inteleg ce spui. Vreau doar sa vad daca impactul colindelor a trecut vreodata de nivelul sentimentelor de moment, oricat de intense ar fi ele.
decembrie 20, 2009 la 10:55 pm
E un obicei,o datina,e mai mult teatral,nu cunosc nici un om sa se fi intors la Dumnezeu prin auzirea colinzilor,se poate sa fie,luam ceea ce este spre zidirea spirituala si din colinde,nu sunt impotriva,in zona de unde sunt colindatorii traditionali o fac pt. plata colinda.
decembrie 20, 2009 la 11:51 pm
Stefan,
Pretindem ca odata cu colinda aducem vestea nasterii lui Isus, Il vestim pe Hristos, si ma interesa daca cineva pe lumea asta a si primit vestea asta in asa fel incat sa il fi schimbat radical. Daca nu s-a intamplat asta ne pierdem vremea, ar trebui sa schimbam modul in care Il vestim pe Hristos.
decembrie 21, 2009 la 1:12 am
Dana vestea nasteri Domnului o avem in Cuvantul Lui,oamenii au puso in colinde,obiceiuri,traditii,etc.,cred ca Domnul s-a nascut o data in fiecare crestin traieste in fiecare clipa in noi si pentru rascumpararea noastra prin jertfa Sa de la Golgota,ma rog ca El sa se nasca in multi oameni care inca nu-l cunosc pe El!.Amin!
decembrie 21, 2009 la 10:20 am
“păstorii s-au întors slăvindu-L şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le-au auzit şi le-au văzut şi care erau întocmai cum li se spusese” eu cred ca aici isi are originea obiceiul de a mere cu colindul. bineinteles s-au diluat si au degenerat in ceea ce se vede acum. si e universal, toti crestinii de toate culorile si din toate culturile au intr-o forma sau alta obiceiul asta. nu sunt nici impotriva nici pentru, imi pare rau rau doar ca nu sunt la nivelul la care ar trebui cu pasiunea si sinceritatea pastorilor.
decembrie 24, 2009 la 11:11 pm
eu zic ca e bine sa se mearga cu colindul. fiecare sa mearga dupa cum este influentat de cultul din care face parte. si nu ar fi rau ca in continuare sa se tina serbari religioase asa cum se tin si in tarile occidentale si in parcuri si pe stadioane. nu e mai bine sa se tina si serbari religioase in aer liber? numai si numai la bis? de ce?
decembrie 25, 2009 la 12:37 am
Eu cred ca trebuie sa ne gandim logic pt. a raspunde la aceasta intrebare, desi imi dau seama ca emotiile pe care ni le dau colinzile vin pe negandite, adica, inainte de a le asculta-le simtim. Totusi: toate frumusetile lumii isi au izvorul la Dumnezeu, muzica e o frumusete a lumii, colinzile sunt frumuseti muzicale, deci ne putem gandi ca ele au izvor divin. Fiind atat de veche izvorarea, sigur ca ea poate fi numita trditie, obicei etc. dar ce importanta are numirea noastra fata de minunatia izvorului? Niciuna. Si sa va spun ceva: chiar faptul de a nega traditia a devenit o traditie, asa ca ce alegem? Eu IL aleg pe Dumnezeu, eu aleg toate frumusetile pe care ni le da, cu asupra-de-masura, EL, deci nu gresesc atunci cand, la timpul lor, aleg colindele. Acuma: faptul daca m-am pocait dupa ce am ascultat colinde… nu pot sa zic asta, dar pot sa zic cu tarie ca si ascultarea si bucuriile pe care mi le-au dat colinzile m-au ajutat in luarea acelei decizii. Fara indoiala ca Nasterea Domnului Nostru Isus Cristos este o mare bucurie pt. mine. Si-atunci de ce sa nu-mi fac mai minunata aceasta mare bucurie? fie si prin colinzi…?
VA DORESC TUTUROR SARBATORI FERICITE !!!
VA DORESC BOGATIE DE BINECUVANTARI DE LA DUMNEZEU !!!
decembrie 21, 2009 la 11:53 am
Mara ce spui tu de unele colinzi mai fara esenta spirituala,sunt destule care pe un crestin il secatueste spiritual daca le asculta?,sa cercetam lucrurile si sa luam ce este bun,sarbatoarea nasteri Domnului Isus Hristos e in fiecare clipa,daca nu-l rastagnim prin faptele noastre,dar si traieste in fiecare crestin in acelasi timp.
decembrie 21, 2009 la 12:26 pm
Dana,ai spus corect:pretindem,dar noi trebuie sa ducem vestea la cei care nu-l cunosc,in fiecare clipa,prin noi insine si in orice vreme,nu numai la 25dec.a fiecarui an,nu prin colind,obicei,traditie,ci prin puterea Lui ca mantuitor.Domnul fie laudat in veci de veci!.Amin!.Domnul sa te binecuvanteze sora mea in credinta!
decembrie 21, 2009 la 1:55 pm
Sunt de acord cu Stefan ca Nasterea din femeie a Domnului Cristos trebuie sa fie, pt. bunii-credinciosi, o sarbatoare a fiecarei zile. Dar in afara de asta imi aduc aminte cu cata bucurie vorbeste Dumnezeu despre sarbatorile sale, si cine poate spune ca ziua venirii printre noi a lui Dumnezeu nu e o mare ZI? Ce am vrut sa zic e ca bucuria noastra de a-L avea permanent in suflet pe Mantuitor poate fi, si trebuie sa fie luminata de evenimente sarbatoresti pe care, cred eu, chiar Dumnezeu, ni le-a daruit, din moment ce chiar EL iubeste SARBATORILE. Poate contributia noastra consta in aceea de a simti sfintenia acestor SARBATORI, venita din SFINTENIA DIVINA. Scriind aceste randuri, mi-aduc aminte si iau Biblia si citesc: Exod.10:2; Deut.16:10; Lev.23:27; Luca 2:41, 22:7-8, Ioan 4:45, 5:1,7:2, 12:20…
Desigur ca nu se vorbeste direct de Craciun si de colindele lui, Nasterea Fiului a capatat valoare abia dupa Moartea LUI, dar despre un spirit al Sarbatorilor se vorbeste, aici si in multe alte parti, si eu acel spirit vreau sa-l traiesc la Sarbatorile Domnului. Si, repet intrebarea, cine poate zice ca Nasterea Domnului poate sa nu fie o Sarbatoare?
decembrie 21, 2009 la 4:15 pm
Mara eu nu sunt de acord cu obiceiurile,traditiile,dogmele religioase ale acestei lumi,sunt lumesti si vor pieri cu lumea aceasta,sarbatorile sunt sacre.
decembrie 21, 2009 la 6:46 pm
Mara eu nu sunt de acord cu obiceiurile,traditiile,dogmele religioase ale acestei lumi,sunt lumesti si vor pieri cu lumea aceasta,sarbatorile sunt sacre,mantuirea vine dela Domnul Isus Hristos,nu din legende pe care omenirea a ajuns sa-le sacralizeze,au ajuns sarbatorile Domnului un prilej de desartaciune.Doamne ai mila si indurare de poporul Tau,dai putere si intelepciune sa faca voia Ta!.Amin!.Mantuitorul nostru ISUS HRISTOS fie laudat!.Amin!
decembrie 21, 2009 la 6:59 pm
Faptul ca unii, precum Stefan, nu sunt de acord cu niste realitati, ce importanta are? Te-as intreba, Stefan, respingerea ‘obiceiurilor, traditiilor, dogmelor religioase ale acestei lumi’ nu e, ea insasi o dogma? Tu crezi ca gandurile si simtirile tale te plaseaza intr-o alta lume decat lumea aceasta a noastra-pieritoare? Sau crezi tu ca Voia lui Isus Cristos e aceea de a nu ne bucura de Nasterea Lui? Ar fi acelasi lucru ca acela de a nu ne cutremura de moartea lui, pt. a putea fi apoi mai deplin fericiti la Invierea Lui. Stefan, nu incerca sa-L izolezi pe Isus de bucuriile noastre, nu incerca pt. ca nu vei reusi. Sarbatorile lui Isus trebuie sa fie cea mai mare Bucurie a noastra.
decembrie 22, 2009 la 10:00 am
Mara te rog sa intelegi caci un copil al Domnului nu are nimic folositor in traditii,obiceiuri,dogme de orce fel o fi ele,noi suntem rascumparati cu jertfa Domnului Isus Hristos dela Golgota. Ioan17:11-26,Mara ce este lumesc e vrasmasie cu Dumnezeu,cercetam si luam ce este bun,eu nu spun ca nu sunt in aceasta lume,dar alerg in ea,ma lupt cu poftele ei,lumea nostra e in vesnicii cu Cel ce ne-a rascumparat prin sangele Sau de fiu de Dumnezeu,.Domnul Isus Hristos fie slavit!.Amin!
decembrie 22, 2009 la 12:33 pm
Mara eu nu pot sa inteleg ce bucurie iti da tie traditia craciunului?,mie nici una,in schimb sarbatoarea nasteri Mantuitorului nostru Domnul Isus Hristos e ceva ce nu se poate defini in cuvinte,e ceva extraordinar,tot ceea ce suntem,suntem prin El si pentru El.
decembrie 22, 2009 la 1:14 pm
Pai a te bucura de nasterea Mantuitoeului doar asa pe moment impulsionat de niste colinde, de a te bucura de nasterea Mantuitorului doar putin ca o scanteie trecatoare, ca um foc de paie ori ca unul de artificii, de a te bucura de nasterea Mantuitorului chiar in fiecare zi tot din cauza unor impulsiri artificiale fiindca intr-o lume zis crestina le poti intalni cu nemiluita, de a te bucura de nasterea Mantuitorului ritmic, dupa o melodie ascultata este frate sau sora cu ignoranta aceasta bucurie cand in ea su se zamisleste insusirea divinitatii, oferta divinitatii si cand aceasta nu gaseste mediul prielnic pt dezvoltare PANA LA MATURITATE. Va urez sa gasiti ieslea cea mai apropiata pt nasterea Mantuitorului, ieslea inimii, impodobiti-o ca pt un rege cu caldura celor iubitori si pt cei iubiti din jur, incercati sa nu va lasati usa inimii trantita mereu de talhari incat caldura oilor sa se risipeasca. Aveti si avem nevoie de ea. Sarbatori fericite si neintrerupte tuturor!
decembrie 22, 2009 la 2:42 pm
Naşterea Domnului ISUS HRISTOS e minunat sa o avem in fiecare clipa a vieti noastre aici in aceasta lume,dar in acelasi timp si jertfa Sa dela Golgota,sa-l lasam pe El sa traiasca in fiinta noastra,e cea mai mare bucurie a sarbatori alaturi de aproapele nostru.Fiti binecuvantati de Dumnezeu toti cei ce fac voia Lui!.Amin!
decembrie 22, 2009 la 3:06 pm
Ce vreau eu sa va spun, e din alta “epoca”…. de acum 24 de ani; mai precis, dinainte de craciunul din 1985! Atunci, da, colindele cantate de grupuri din bisericile neoprotestante aveau cu totul alta intensitate si insemnau enorm in intunecimea comunista!
Atunci, cand era un miracol sa gasesti alimente, fructe si dulciuri bune pt. copii, sarbatoarea craciunului in linistea caminului, in jurul bradului cu familia alaturi era fericirea…Asta pana in iarna lui “86 cand, copii in varsta atunci de 10 si 7 ani, ne-au intrebat ,pe noi parintii, de fapt, ce inseamna craciunul si ce sarbatorim?
Am realizat ca noi de fapt nu stiam mare lucru; dar, cum nimic nu-i intamplator,(Domnul nu poate fi luat prin surprindere) primisem prin octombrie, o Biblie, pe care incercand s-o citesc ca pe-o carte oarecare, de la inceput, m-am pierdut in evenimente si-am abandonat-o…dar cum intrebarile copiilor trebuiau sa primeasca un raspuns, am luat Biblia si am inceput sa citesc cu glas tare, povestea Nasterii Domnului Isus, din prima carte a Noului Testament, Matei: va rog sa va imaginati: afara ningea linistit, grupuri de colindatori cantau colinzi care-ti miscau sufletul, in casa citeam cu glas emotionat povestea Mariei si-a Domnului Isus, doi copii imbujorati ,cu ochii mari cu inima si urechile deschise, intelegeau, si noi parintii lor, intelegeam pentru prima data, ca sarbatorim Nasterea Domnului si nu craciunul!
De atunci, prin harul Domnului, au trecut 23 de ani de la botezul meu, copii au crescut in biserica ,i-a pocait Domnul si pe ei s-au
casatorit in Domnul si slava fie doar a LUI, sarbatorim Nasterea Domnului ,nu craciunul.
Colinzile conteaza , dar depinde de colindatori si de ascultatori….
Cel mai important, consider eu, e starea inimii, daca ea e pregatita pentru sarbatoarea Nasterii (Natale in alte limbi latine) sau craciun
(crismas,Xmas) e dorinta inimii sa slaveasca, sa multumeasca pentru Darul din Cer, sau sa-si ghiftuiasca stomacul.?..
Domnul sa va umple inimile de bucuria mantuirii si Nasterea Lui sa va aduca o viata noua, o nastere din nou, din Duh si Adevar!
decembrie 23, 2009 la 1:53 am
viorica,
multumesc ca ai impartasit cu noi experienta ta. Fi binecuvantata
decembrie 23, 2009 la 2:08 am