Din nou “spiritul Craciunului”!

Fi sincer, ce anume te face sa simti ca vine Craciunul? Oare nu luminitele care au aparut peste tot prin oras, prin magazine, ornamentele care mai de care mai interesante si stralucitoare? Ai mai simti ca vine Craciunul daca nu ar mai fi nimic din toate astea? Imagineaza-ti ca nu ar mai fi nici bradul imens din centrul orasului, nici instalatiile luminoase la fiecare geam de magazin, ca nu ar trebui sa te gandesti ce mancare sa faci de Craciun sau sa iti faci un buget de Craciun ca apoi sa iti chivernisesti banii in asa fel incat sa se ajunga, ca nu ar mai trebui sa fi preocupat de cadourile pe care o sa le dai copiilor; fi sincer, te-ar mai strabate fiorul venirii sarbatorilor?

Daca Dumnezeu ar fi cel care provoaca emotiile de Craciun, atunci un crestin adevarat ar trebui sa simta tot timpul anului aceste emotii. Daca Dumnezeu este sursa entuziasmului de Craciun atunci ar trebui ca un crestin adevarat sa simta entuziasmul acesta tot timpul anului. Concluzia blamata de foarte multi este ca acest entuziasm este rezultatul luminutelor, bradului, rudelor din strainatate care vin cu cadouri, a colidelor care uneori nu au mare legatura cu Isus si cam atat. Spiritul Craciunului pe mine ma lasa rece, ba chiar ma enerveaza de unde banuiesc ca unii vor trage concluzia ca sunt eretica si ca blasfemiez. Isus e sarbatoritul vietii mele in fiecare zi, fara beteala, fara brad, fara cadouri, fara colinde, uneori cu bucurie si ras, uneori cu durere si plans, El e sarbatoritul vietii mele. Acesta e sensul vietii mele, sa Il sarbatoresc pe El cu credinta si cu fapta uneori mai bine uneori mai putin bine.

Nu mai pot cu Craciunul asta, in care lumea cica e mai spirituala si mai aproape de Dumnezeu. Prostii. Dimpotriva, cred ca in perioada asta oamenii sunt mai departe de Dumnezeu ca in orice alta perioada, aceste sarbatori secatuiesc oamenii duhovniceste, in nici o alta perioada oamenii nu petrec mai putin timp cu Dumnezeu decat in zilele astea prelungite de sarbatoare chiar daca merg in fiecare zi la biserica. Bineinteles ca sunt si exceptii, care nu fac altceva decat sa confirme regula.

Jale mare ar fi ca Isus sa revina tocmai de Craciun, ne-ar prinde facand orice altceva decat sarbatorindu-L. Oamenii isi imbuiba sentimentele cica cu gandul la Isus, dar de fapt Craciunul se bazeaza pe fiorul pe care o anumita colinda ti-l da, pe entuziasmul provocat de cadouri, are legatura cu fantezia luminilor din oras, care in mod normal sunt placute, dar cand ma gandesc cum ne iau mintile toate aceste lucruri……… Ne simtim bine cateva zile si apoi din nou la banalul vietii de zi cu zi in care Isus e nebagat  in seama.

Mi s-ar parea culmea sa imi placa Craciunul in conditiile astea, nu cred ca lui Isus ii place, ba cred ca diavolul se distreaza foarte tare de Craciun, ii place ca ne plac colindele, ii place ca ne credem mai spirituali in zilele astea, ii place ca ne ia ochii cu luminitele si ca de fapt sarbatorim luminitele. Diavolul nu se teme de astfel de lucruri, chiar se bucura ca omenirea a inventat o astfel de sarbatoare. Ne-a creat un fel de idol, a facut din sarbatoarea asta un idol, ii place ca noi avem impresia ca daca am fost buni de Craciun suntem mai spirituali, dupa ce trece vraja Craciunului, caci asta e – o vraja – el stie ca noi nu ne-am schimbat nici un pic, stie foarte bine ca artificiile astea nu schimba omul launtric ci il zgandare doar la nivel de sentiment si ii place, ii place ca ne place falsul.

De Craciun anul acesta imi place ca vine frate-meu acasa si ca pot petrece mai mult timp cu o prietena draga care de sarbatori e mai aproape de mine, in rest totul e banal, un banal imbracat in luminite si multa agitatie. Iar in ce priveste sarbatorirea lui Isus, v-am spus mai sus, asta se intampla every day.

PS. Unde scrie in Biblie ca trebuie sa sarbatorim Craciunul? Tot intreb si nimeni nu a reusit pana acuma sa gaseasca versetul cu pricina, mai intreb poate, poate….