Atotstiutorii
Ce faci atunci cand nu intelegi ceva din Biblie? Ramai smerit si recunosti ca nu intelegi, ca esti depasit de situatie, ca nu te duce capul, ca nu ai suficienta revelatie sau intelepciune sa pricepi, ca esti limitat sau pentru a arata cat de bine cunosti tu Biblia dai raspuns la orice, indiferent daca are vreo logica sau nu, doar sa arati cat de talentat esti tu in ale Scripturii, desi nici tu nu pricepi mare lucru din ce spui, nici tu nu crezi la urma urmei ce spui, nu ai incercat sa pui in practica dar spui ca sa se vada ca tu ai raspunsurile la toate intrebarile.
De unde credeti ca au aparut atatea erezii in invatatura din biserica? O cauza este si aceasta, oamenii au vrut cu orice chip sa dea o explicatie unei situatii, unui verset pe care bineinteles ca nu l-au inteles deloc, dar au trebuit sa arate ca daca ei sunt la amvon asta inseamna ca ei stiu tot, si uite asa parerea respectiva a fost preluata de altii care nu au cunoscut Biblia si data mai departe altora si altora si intr-un final se stie doar ca de cand e biserica aia toti au crezut la fel, desi nu au un fundament biblic.
Bineinteles ca nimeni nu te baga in seama daca vi si le spui cu argumente biblice ca nu au dreptate, ei stiu una si buna, asa a fost dintotdeauna, asa s-a crezut la noi.
Am citit Biblia de mai multe ori dar nu pot sa spun ca am o cultura teologica grozava, nu am citit-o cu gandul sa retin anumite evenimente si lucruri care sa ma faca toba de carte, ci cu gandul de a intelege cum sa o pun in aplicare, si unele lucruri inca nu le inteleg cum as vrea sa inteleg, dar nu o sa ma apuc sa vorbesc despre ele ca nu are rost, daca nu le inteleg, dar cele de care sunt sigura, pe care Duhul Sfant m-a ajutat sa le inteleg, acelea le gasiti aici pe blog.
Daca nu va vine sa credeti ca invatatura din bisericile de la noi (si nu numai) este una plina cu lucruri dupa ureche, uitati-va la rezultatul ei. Daca invatatura ar fi ok, ar genera o credinta ok, care ar duce la aceleasi rezultate ca in Biblie, dar pentru ca invatatura nu este ok, genereaza o credinta eronata, si avem exact rezultatul credintei noastre.
Nu ar trebui sa ne mire ca biserica de la noi e lesinata, e absolut normal, invatatura data a generat lesinul asta general. Ia sa vezi daca s-ar predica Biblia, nu idei personale, cuvantul ar genera credinta si credinta ar genera lucrarile Domnului asa ca in Faptele Apostolilor.
Ce simte Dumnezeu fata de omul zdrobit!
Noi ca oameni avem tendinta de a fi enervati de inima franta, de a fi plictisiti de oamenii care se tarasc de pe o zi pe alta, avem tentatia de a-i abandona, de a ne face viata mai usoara fugind cat mai departe de ei dar uite ce simte Dumnezeu fata de omul zdrobit…..
Isaia 66:2 Iata spre cine Imi voi indrepta privirile: spre cel ce sufera si are duhul mahnit, spre cel ce se teme de cuvantul Meu.
Isaia 57:12 „Eu locuiesc in locuri inalte si in sfintenie; dar sunt cu omul zdrobit si smerit, ca sa inviorez duhurile smerite si sa imbarbatez inimile zdrobite.
Isaia 61: 1. „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, caci Domnul M-a uns sa aduc vesti bune celor nenorociti: El M-a trimis sa vindec pe cei cu inima zdrobita, sa vestesc robilor slobozenia, si prinsilor de razboi, izbavirea;
Psalm 34:18. Domnul este aproape de cei cu inima infranta si mantuieste pe cei cu duhul zdrobit
Psalm 51: 17. Jertfele placute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispretuiesti o inima zdrobita si mahnita.
Ps 147: 3. Domnul…tamaduieste pe cei cu inima zdrobita si le leaga ranile.
1 Petru 5
8. Fiti treji si vegheati! Pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, da tarcoale ca un leu care racneste si cauta pe cine sa inghita.
9. Impotriviti-va lui tari in credinta, stiind ca si fratii vostri in lume trec prin aceleasi suferinte ca voi.
Nesimtirea la pocaiti.
Imi trebuie curaj sa abordez acest subiect, nu ca m-as teme de reactiile altora, ci pentru ca ma tem de reactia mea launtrica, nu e usor sa ma concentrez la asa ceva, dar de muulta vreme tot revine acest subiect in prim planul meditatiilor mele.
Nu am facut cercetari sa inteleg prea bine de unde vin lucrurile astea, dar se pare ca anumite comunitati de pocaiti se pot lauda cu mai multa nesimtire ca altii. Sa fie lipsa de scoala? Nu prea cred. Exista nesimtire si cu facultate, si cu doctorat, no problem. Sa fie lipsa de educatie in familie? Se prea poate. Sa fie perpetuarea din generatie in generatie a unor comportamente, care nu au fost niciodata trecute prin sita Bibliei, si asa s-a ajuns la un acord tacit cum ca nesimtirea care imbraca diverse forme este ceva normal, ba chiar a fi nesimtit e crestineste?
Atunci cand aud pe cineva ca vorbeste despre Dumnezeu iar nesimtirea face parte din viata lui, nu mai stiu ce sa cred. Biblia ne avertizeaza ca in vremurile din urma oamenii nu vor avea nici macar dragoste fireasca, acel sentiment care provoaca, banuiesc eu, bunul simt. A iubi in mod firesc cred ca te duce la respect fata de persoana pe care teoretic o iubesti. Atunci cand Isus ne spune sa ne iubim unii pe altii, ne spune de fapt sa ne respectam unii pe altii pana in panzele albe, sa nu indraznim sa ne calcam in picioare sentimentele unii altora, sa nu fim brutali, sa nu fim nesimtiti intr-un cuvant.
Dragostea si nesimtirea nu pot sta impreuna, desi destui ar putea spune ca ei iubesc si pot fi nesimtiti in acelasi timp. Nu stiu cum intelegi tu dragostea, dar eu cand iubesc, nesimtita nu mai pot sa fiu, pentru ca as anula tot ce inseamna dragostea.
Sa revin, de unde o fi pornit in mediul pocaitilor acest obicei de a nu respecta pe cel de langa tine. Stiu, pacatul e de vina, pacatul e de vina pentru tot si noi ne lasam dusi de nesimtire ca si cum aceasta nu ar fi pacat. Nesimtirea e pacat, pentru ca este o dovada clara de lipsa de dragoste, pentru ca duce in ispita pe cel fata de care esti nesimtit, il faci sa se enerveze, esti o pricina de poticnire, asta da pricina de poticnire nu baticul si fleacuri de felul asta.
Nesimtirea vine dintr-o inima rea, prefacuta, plina de invidie, de ignoranta, de nepasare, de egoism si toate astea la un loc sunt descrierea perfecta a pacatului in sine.
Nu vreau sa crezi ca ma refer neaparat la nesimtirea crasa, ci la cea cu perdea, care e si mai scarboasa. Mai bine te scuipa omul in fata si gata, macar stii cum stau treburile, dar nesimtirea pocaitilor e altfel, ei nu dau cu parul in cap direct, ci iti macina nervii pana cand spui sau faci ceva ce nu ai fi vrut niciodata sa faci sau sa spui. Ma refer la nesimtirea imbracata in haine de adunare, poate purta si cravata la o adica, o nesimtire perfida, care in anumite situatii se poate preface in asa fel incat cei naivi si necunoscatori in ale nesimtirii sa nu isi dea seama.
Nesimtirea adevarata va da pace cu tine, iti va spune bun venit, dar nu va da doi bani pe tine la urma urmei, nesimtirea originala nu te va scuipa in fata, ci te va toca marunt, pana vei regreta ca nu ai fugit din prima clipa. Cred ca nesimtirea este imbracata in smerenie falsa, asa am observat eu ca nesimtirea in marea majoritate va purta batic, se va imbraca dupa regulile bisericesti. Oare sa fie nesimtirea rezultatul legalismului care nu a permis omului sa cunoasca inima lui Isus???? S-ar putea ca acesta sa fie raspunsul, atat de mult s-a pus accentul pe lucrurile exterioare incat omul a uitat ca Dumnezeu se uita la inima si nu la ţoale, incat interiorul a fost lasat la voia firii pamantesti. Si asa s-a perpetuat, de la parinti la copii din generatie in generatie, nesimtirea a facut casa buna cu pocaitul, un paradox, ceva ce sare din normele logicii, dar din pacate foarte adevarat.
Nu am acuzat, am descris doar ceva foarte frecvent printre pocaiti si care a devenit atat de obisnuit incat pare de neclintit. Predica despre dragoste a fost spusa de nenumarate ori de la amvon chiar de practicanti ai nesimtirii, dar nu mai conteaza, ce a fost va mai fi, si probabil ca pe zi ce trece tot mai accentuat.
Atunci cand citesti in Biblie porunca lui Dumnezeu “iubiti-va unii pe altii”, asta inseamna si “nu fiti nesimtiti unii cu altii”.
Cum poti rata premiul chemarii…
Diavolul va incerca cu orice pret, sa ii tina pe oameni departe de destinul pe care il au cu Dumnezeu si va incerca la unii sa vina cu pacatul, iar celor pe care nu ii va putea prinde cu adulterul, curvia sau orice alt compromis, le va arunca mreaja activitatilor religioase, ii va impinge sa faca tot ce se poate face ca activitate la nivel de biserica, doar doar ii va tine preocupati sa nu vada lucrurile care conteaza, ii va sufoca cu prieteni superficiali, le va da de lucru sa aiba un anturaj care sa ii traga in jos, sau cel putin sa ii tina pe loc, toate aceste lucruri nu au o imagine rea, par respectabile, par ca ar lucra la inaintarea ta in credinta.
Diavolul e siret, si nu va face lucrurile pe fata, asta e tactica lui, sa te faca sa te crezi spiritual, sa te faca sa crezi ca faci bine, cand de fapt nu faci altceva decat sa stai departe de ceea ce Dumnezeu a pregatit pentru tine. Singura solutie – fugi. Fugi cat poti, si de pacat, si de activitati religioase care vezi clar ca nu pun nici o caramida la viata ta spirituala, fugi si de prietenii care nu fac altceva decat sa stoarca din tine energia, si desi pare frumos, distractiv, si pare ok, daca simti ca ai o chemare speciala de la Dumnezeu, fugi, si chiar daca va trebui sa stai singur intr-un colt, decat sa iti pierzi chemarea, mai bine singur ca cucu.
Stiu ca e radical ce spun, nu-i usor de acceptat, Domnul sa ma fereasca sa spun lucruri ambigue, dar daca Dumnezeu ti-a aratat in vreun fel sau altul ca are o chemare pentru tine in lucrarea Lui, sa stii ca nu te vei indrepta spre acel ceva, luand parte la toate distractiile posibile pocaiesti, pe care le au tinerii de azi si de ieri, drumul spre premiul chemarii e presarat cu singuratate in camera ta, cu Biblia tocita de atata citit, si cu riduri de la atata plans in fata lui Dumnezeu, drumul spre premiul chemarii nu e presarat cu distractii, cu zecile si sutele de intalniri dintre tineri in care singurul lucru care rezulta la final este “sa ne simtim bine”.
Ti-l imaginezi pe Timotei, luand parte la toate petrecerile de revelion de la bise, jucandu-se tot felul de jocuri care nu se mai termina pana dimineata, ti-l imaginezi pe Timotei, mergand la toate intalnirile de tineret de unde te alegi cu zero crestere spirituala, ti-l imaginezi pe Timotei petrecand timp barfind, disecand frizura sau imbracamintea lui x sau y, spunandu-i lui Pavel cum isi pierde vremea la astfel de intalniri? Timotei a fost serios in relatia cu Dumnezeu, Timotei a preferat sa stea si sa petreaca timp cu Pavel care banuiesc ca uneori a fost ciudat, care banuiesc ca uneori a fost foarte sever cu el, cu Pavel care uneori i-a cerut lucruri care probabil ca pe moment nu i-au prea placut, dar pentru ca a stiut ca are o chemare, a stiut ca acolo nu ajunge decat platind pretul.
Diavolul va face orice ii sta in putinta sa te tina departe de premiul chemarii tale, si fi atent ca s-ar putea ca activitatile in care esti implicat acum sa fie tocmai o capcana a lui de a te tine departe de ceea ce Dumnezeu a pregatit pentru tine.
Nimeni sa nu se insele, nu se poate si cu hranirea firii intr-un mod aparent pocaiesc si cu umblarea la superlativ in trairea cu Isus.
Cine va da buzna?
Odata cu ploaia tarzie si revarsarea din zilele din urma a Duhului Sfant, stiti cine va beneficia la maxim de ceea ce Dumnezeu va turna pe pamant, (pe langa pocaitii care acum stau ca pe ace, pentru ca nu mai suporta starea actuala a lucrurilor)? Cei care se vor converti, vazand maretia si imensitatea lui Dumnezeu, pentru ca tocmai asta au cautat toata viata, din pacate multi pocaitilor vor pune aceste lucruri pe seama diavolului si vor pierde ce e mai pretios.
Din pacate asta e adevarul, noi pocaitii suntem niste oameni foarte stranii, teoretic suntem ai lui Dumnezeu, dar practic denominatiuni intregi, grupuri intregi de pocaiti pe sleau, fara perdea, pun lucrarea Duhului Sfant pe seama diavolului. Se fac studii teologice, se studiaza pana miroase a creier incins, doar ca sa se mai aduca un argument impotriva statorniciei lui Dumnezeu care este acelasi ieri azi si in veci, doar doar se mai gaseste un argument, cum ca Dumnezeu e neputincios si vrea sa ne vada chinuind.
Stati linistiti fratilor care aveti convingerea venita din muuult studiu biblic, cum ca lucrarea Duhului Sfant e de domeniul trecutului, stati linistiti, nimeni nu va va misca din pozitia in care sunteti, vor da altii buzna sa guste din tot ce are Dumnezeu, puteti sta pe locuri, puteti continua studiile teologice, puteti citii toate cartile din lume, exista multa lume care se va pocai pentru ca va vedea un Dumnezeu spectaculos, inimaginabil de spectaculos, care vindeca, invie, elibereaza atat sufletul cat si trupul, atat launtrul cat si exteriorul.
Daca pocaitii nu vor sa guste maretia lui Dumnezeu, stati linstiti, vor vrea cei care vor face cunostinta cu El prin intermediul minunilor, ei care cauta in stanga si dreapta un raspuns pentru vietile lor, si uitandu-se la crestinismul nostru de doi lei, nu sunt deloc atrasi, ei vor ceva spectaculos, daca tot e sa se incredinteze cuiva, daca tot e sa slujeasca pe cineva, ei vor pe cineva cu puteri mai mari decat cele pe care le vad in crestinismul nostru.
Cei din lume, cand vor da fata in fata cu maretia lui Dumnezeu nu Il vor opri, nu Ii vor pune limite, ci vor striga dupa mai mult, dupa Dumnezeu in intregime. Pe zi ce trece ne apropiem tot mai mult de secerisul de pe urma, si abia astept lucrurile extreme care se vor intampla, extreme pentru ca nu avem un Dumnezeu banal, desi unii asa zic.
Daca nu ne-am mai minti….
Am vazut pe youtube si nu numai mai multe marturii a unor oameni care au vazut iadul si s-au intors sa ne povesteasca cum e acolo si am auzit de mai multe ori ca multi din cei care pareau pocaiti pe pamant au ajuns in iad, si odata am auzit pe cineva spunand ca a vazut biserici intregi impreuna cu pastorii lor in iad.
Recent am ascultat marturia unui crestin care a fost dus in cer si Dumnezeu i-a aratat cum va arata lumea dupa rapire si omul acesta povestea cum a vazut biserici intregi care au ramas pe pamant, si cum enoriasii isi bateau pastorii pentru ca nu le-a predicat adevarul si in felul acesta din nestiinta ei au ramas pe pamant, ba mai mult a vazut cum curgea sange din biserica din cauza batailor care aveau loc acolo, pastorii erau pur si simplu linsati pentru ca nu au spus adevarul despre voia lui Dumnezeu si au predicat ceva, care a avut ca rezultat ramanerea pe pamant.
Daca cineva ne povesteste asa ceva o sa fim tentati sa spunem ceva de genul: Nasol, dar nu cred ca biserica mea, ca biserica din orasul meu ar putea fi una dintre aceste biserici, la noi e ok, se canta frumos, se predica frumos, avem repetitii dupa repetitii, avem studii dupa studii, avem chiar si evanghelizare, noi purtam batic, nu ne fardam, femeile la noi nu predica in biserica, probabil ca acele biserici erau din America, nu are cum sa fie de la noi, leaganul crestinatatii, doar noi suntem mai pocaiti ca americanii.
Daca am inceta sa ne mai mintim, am putea evita un asfel de scenariu, dar a ne minti a devenit preocuparea noastra principala.
Tovarasiile rele strica obiceiurile bune
Nu va inselati : “Tovarasiile rele strica obiceiurile bune” 1 Corinteni 15:33.
Cand te insotesti cu insensibilii, o sa te molipsesti si tu de la ei, daca te imprietenesti si petreci mult timp cu ei, si nu esti un extremist al slujirii, si daca nu vei fugi cat mai repede din anturajul lor, te vor acapara, treptat vei deveni si tu un insensibil, un egoist, un om caruia nu ii pasa decat de propria persoana. Proverbul care spune: “Spune-mi cu cine te insotesti sa iti spun cine esti”, este unul foarte real. Degeaba tinerii se incapataneaza necrezand aceste vorbe, comportamentul celor cu care vorbesti cel mai mult se va lipi de tine fara sa vrei, te va cobora, sau te va inalta, te va face sa stralucesti sau te va face sa mirosi urat.
Daca vei sta prea mult in prezenta celor pe care ii doare in cot de tot, daca vei sta de vorba prea mult cu astfel de oameni ca si prieteni, o sa te trezesti acaparat bucatica cu bucatica de atitudinea lor. Insensibilitatea si nesimtirea sunt contagioase, asa ca mare atentie. Daca nu te simti stapan pe tine sa pui la punct aceste comportamente in cei din jur, nu mai petrece timp cu ei, o sa te sufoce cu ignoranta lor si egoismul care ii caracterizeaza.
Destui oameni care au fost chemati de Dumnezeu la o lucrare, stau si pierd timpul in preajma celor care au un vocabular crestin, au o haina de crestin, dar au o inima insensibila, care reusesc sa pacaleasca prin imaginea lor religioasa, dar care nu fac absolut nimic in ce priveste slujirea la care ne-a chemat Dumnezeu, slujirea aproapelui, vaduvei, orfanului, bolnavului, puscariasului.
Biserica intr-un procent destul de mare este formata din insensibili, insensibili fata de nevoia celui de langa ei, insensibili fata de tot ce misca, cu exceptia lucrurilor care le aduc beneficii. Anumite comunitati au insensibilitatea transmisa din generatie in generatie, nimeni nu este constient de pacatul in care zac cu totii, totul este bine si frumos. Cunoaste-ti oameni care va suna doar cand au nevoie de voi, dar teoretic va sunt prieteni? Lasati-i nu au nimic de a face cu prietenia in sine, au de a face doar cu egoismul, a petrece timp in jurul unor astfel de oameni este un timp pierdut.
Stiu ca e radical ce spun, stiu ca pare necrestineste ce spun, dar prieteniile rele strica obiceiurile bune. Nesimtirea si indiferenta nu sunt percepute ca si pacate, asa ca multi ar crede ca exagerez, dar cum minciuna si uciderea sunt pacate asa si nesimtirea si indiferenta sunt pacate. Si pentru indiferenta poti merge in iad la fel de bine ca si pentru crima. Isus nu a spus “Duceti-va de la Mine”, unor criminali ci unor indiferenti. E socant, nu? Asa ca daca ai prieteni care au tot felul de activitati religioase, care se cred pocaiti dar nu misca un deget in a-i ajuta pe cei din jur, care nu te suna decat cand au nevoie de tine, ai doua solutii, ori ii bati la cap pana se pocaiesc sau pana nu o sa te mai suporte, sau solutia a doua este sa ii lasi balta, pentru ca a avea partasie cu indiferenta te va duce si pe tine in aceeasi stare, iti va strica obiceiul bun al slujirii si te va transforma intr-un om care isi vede de propriile treburi si pentru care nu conteaza decat propria persoana.
1 Timotei 3:
1. Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele.
2. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie,
3. fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine,
4. vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu;
5. avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia.
Isus i-a intins mana
Matei 14:22-33
Indata Isus a intins mana, l-a apucat si i-a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?
Isus ii sileste pe ucenici sa intre in corabie si sa treaca de cealalta parte a marii pana ce El da drumul noroadelor. Dupa ce termina de predicat, vindecat si eliberat, Isus merge pe munte sa se roage, singur. In acelasi timp ucenicii se aflau pe mare si cand se ingana ziua cu noaptea, Isus a venit la ei umbland pe mare. Acestia s-au speriat crezand ca este o naluca iar Petru ca de obicei, face pe eroul si ii spune lui Isus: “daca esti Tu, porunceste-mi sa vin la Tine pe ape”. Isus ii spune “vino”, iar acesta coboara din corabie si umbla pe ape, indreptandu-se spre Isus.
Datorita vantului puternic Petru se sperie, credinta la fel si ea, si Petru sfarseste scufundandu-se in apa. Speriat cere ajutor lui Isus “Doamne scapa-ma”! Ce face Isus? Ii intinde mana, il apuca si il duce in corabie.
Cata dragoste si rabdare. M-am gandit ca multi dintre noi daca am fi fost in locul lui Isus, l-am fi lasat pe Petru sa se zbata cateva minute in apa, sa simta gustul inecului, dupa care treaca-mearga l-am fi apucat de haina cu nervozitate si violenta si l-am fi aruncat in corabie, iar mustrarile de dupa ar fi fost cu tunete si fulgere. Ma gandesc ca de multe ori “Petru” a fost lasat sa se inece, iar cei care au pozat in rolul lui Isus, presupusii urmasi ai lui Isus, desi puteau sa il ajute nu au facut-o si pe deasupra s-au simtit indreptatiti si grozavi ca au facut o astfel de isprava. “Petru” poate deveni un apostol puternic, un om prin care Dumnezeu sa se manifeste cu putere, daca ii este intinsa o mana de ajutor, atunci cand credinta lui oscileaza.
Isus desi nu a fost incantat de credinta sovaielnica a lui Petru cand l-a vazut pe acesta scufundandu-se, nu l-a lasat sa se inece, ci i-a intins mana si l-a ajutat.
Ce s-ar intampla daca….
Ma intreb ce ar mai ramane din bisericile de la noi daca s-ar anula toate activitatile religioase care nu aduc nici un beneficiu spiritual, in afara de ocuparea timpului liber? Ma intreb daca s-ar da click dreapta si apoi Delete pe biserica evanghelica din orasul tau, oare cei nepocaiti ar sesiza ca s-a intamplat ceva, sau viata ar merge inainte ca si pana atunci, cu sau fara biserica respectiva tot una e, oricum nu avea nici un impact in lume.
Am tot vorbit cu un prieten in ultima vreme ca noi pocaitii suntem experti in a ne minti, in a ne autosugestiona ca vom merge in rai cand de fapt drumul pe care mergem nu duce acolo, in a ne minti ca totul e bine si frumos, cand de fapt miroase urat. Foarte putini, foarte foarte putini sunt cei care vad cum stau lucrurile, marea majoritate se multumesc cu ce exista, fara sa faca vreun efort ca sa gaseasca calea adevarata spre Isus.
Obiceiul evanghelizarilor cu orice pret.
In oraselul in care traiesc sunt doua bise penti si una bapti. La bise penti 1 daca se pocaieste un nepocait pe an, anul ala e super mega. Recent la celelalte doua au avut loc niste scandaluri din alea cum numai intre pocaiti pot avea loc, si culmea este ca in miezul scandalurilor, ambele s-au gandit sa faca evanghelizare. Eu am ras, ca nu vroiam sa plang si din cauza asta, dar mi se pare genial, atunci cand rautatea, invidia, ura si celelalte aspecte ale firii sunt duse la maxim, hai sa facem evanghelizare poate poate mai taram si pe altii in ghiveciul nostru si poate ii facem de doua ori mai rai decat erau inainte.
M-am gandit ca poate o fi fost vreun suflet atins de cuvantul Domnului si ca aceste evanghelizari nu au fost facute aiurea, cum se intampla de multe ori, doar asa ca a venit sezonul evanghelizarilor si e rusine ca biserica ta sa nu aiba si ea o saptamana de felul asta, dar ma gandesc la bietul nou convertit, care trebuie sa dea piept cu armata de incaierati din biserica, partidele care in mod tacit sau pe fata, isi scot ochii reciproc. Nu stiu cat rezista noul convertit in astfel de imprejurari, poate ar fi mai bine sa fuga departe departe, pentru ca pericolul de a te contamina de rautatea pocaitilor e foarte mare si fara sa iti dai seama te trezesti in randul lor cu acte in regula, participant la urmatorul scandal.
Mijlocirea
Matei 9:32 “……… iata ca au adus la Isus un mut indracit..”
Peste tot in lucrarea lui Isus pe pamant putem vedea ca bolnavii erau dusi de peste tot de oamenii de bine, la Isus sa fie vindecati. Imi si imaginez cum familia l-a dus pe cel bolnav la Isus, cum prietenii au mers si si-au luat prietenul bolnav pe sus ca nu cumva sa treaca Isus fara ca el sa fie vindecat, imi imaginez cum vecinii cu inima buna, au mers la vecinul lor bolnav si l-au luat cu pat cu tot si l-au dus la Isus sa fie vindecat. Era o nebunie in localitatea in care aparea Isus, se stia din celelalte locuri pe unde a umblat, ca Isus lasa satul, orasul fara bolnavi, pentru ca ii vindeca pe toti.
Cineva i-a dus la Isus, cineva a intervenit pentru ei, cineva a mers in numele lor la Isus. De multe ori boala il face pe bolnav sa nu mai aiba reactii, sa se complaca in sfarsitul tragic pe care il asteapta, sa isi piarda speranta, si are nevoie de ajutor, are nevoie de sprijin, are nevoie ca celor din jur sa le pese si sa faca ceva pentru salvarea lui, sa se roage, sa vina la Isus in numele bolnavului si sa ceara vindecarea acestuia.
De multe ori bolnavul nu mai e in stare sa se roage, si are nevoie ca cineva sa mijloceasca pentru el, de multe ori bolnavul nu e in stare sa iasa din casa si sa mearga pe ulita pe care trece Isus si are nevoie ca tu si cu mine sa mergem la el si sa il ridicam cu pat cu tot daca e cazul si sa Il ducem la Isus.
Ma gandesc ca atunci cand Isus a spus: duceti-va de la Mine ca am fost bolnav dar nu ati venit pe la Mine, s-a gandit si la faptul ca El putea fi in oras, dar nimeni nu a mers la cel bolnav sa il viziteze, sa ii aduca la cunostinta ca Isus e prin preajma si poate fi vindecat, se gandea ca nimeni nu s-a dus la bolnav sa il ia cu pat cu tot si sa il duca la El sa fie vindecat. Isus a fost disperat in a face bine, in a vindeca si elibera, si orice impediment ar fi avut in directia asta l-a infuriat, gandindu-se ca cei bolnavi stau singuri in casele lor si cei sanatosi nu fac nimic pentru a-i aduce in prezenta Lui ca sa fie vindecati.
Aici avem cateva exemple de oameni care au salvat viata celor bolnavi aducandu-i la Isus, mijlocind pentru ei in fata lui Isus.
Matei 8: 5. Pe cand intra Isus in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, care-L ruga 6. si-I zicea: „Doamne, robul meu zace in casa slabanog si se chinuie cumplit.” 7. Isus i-a zis: „Am sa vin si sa-l tamaduiesc.”
Matei 8:16. Seara, au adus la Isus pe multi indraciti. El, prin cuvantul Lui, a scos din ei duhurile necurate si a tamaduit pe toti bolnavii,
Matei 9:2. Si iata ca I-au adus un slabanog care zacea intr-un pat. Isus le-a vazut credinta si a zis slabanogului: „Indrazneste, fiule! Pacatele iti sunt iertate!”
Matei 9:18. Pe cand le spunea Isus aceste vorbe, iata ca a venit unul din fruntasii sinagogii, I s-a inchinat si I-a zis: „Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ti mainile peste ea, si va invia.”
Matei 12:22. Atunci I-au adus un indracit orb si mut; si Isus l-a tamaduit, asa ca mutul vorbea si vedea.
Matei 15:22. Si iata ca o femeie canaanita a venit din tinuturile acelea si a inceput sa strige catre El: „Ai mila de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncita rau de un drac.”
Matei 17:14. Cand au ajuns la norod, a venit un om care a cazut in genunchi inaintea lui Isus si I-a zis: 15. „Doamne, ai mila de fiul meu, caci este lunatic si patimeste rau: de multe ori cade in foc si de multe ori cade in apa.
Marcu 2:3. Au venit la El niste oameni care I-au adus un slabanog, purtat de patru insi.
Marcu 6:55. au alergat prin toate imprejurimile si au inceput sa aduca pe bolnavi in paturi, pretutindeni pe unde se auzea ca era El.
Marcu 7:32. I-au adus un surd care vorbea cu anevoie si L-au rugat sa-Si puna mainile peste el.
Marcu8:22. Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb si L-au rugat sa Se atinga de el.
Exercitiu de imaginatie (1)
Imagineaza-ti Marcu 6:53-56
“Dupa ce au trecut marea, au venit in tinutul Ghenezaretului si au tras la mal.
Cand au iesit din corabie, oamenii au cunoscut indata pe Isus, au alergat prin toate imprejurimile si au inceput sa aduca pe bolnavi in paturi, pretutindeni pe unde se auzea ca era El.
Oriunde intra El, in sate, in cetati sau in catune, puneau pe bolnavi pe piete si-L rugau sa le dea voie doar sa se atinga de poalele hainei Lui. Si toti cati se atingeau de El erau tamaduiti”
O zi din viata lui Isus
Matei 8:23- Matei 9
Isus merge cu corabia, “Şi deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de straşnică, încât corabia era acoperită de valuri. Şi El dormea.” Daca valurile acopereau corabia, e lesne de inteles ca Isus avea hainele ude, parul ud, era ca si dupa o furtuna pe mare. Dupa cum toti stim El potoleste furtuna spre uluiala ucenicilor Sai si “când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciţi, care ieşeau din morminte”. Nici nu a apucat sa se schimbe de hainele ude, ca Isus incepe si lucreaza, ii elibereaza pe cei doi demonizati in detrimentul crescatorilor de porci din zona, motiv pentru care este alungat din zona.
Isus se urca in corabie si ajuns in cetatea Sa, ii este adus un slabanog caruia ii spune: “ridica-ti patul si du-te acasa” si bineinteles ca slabanogul atins de puterea dragostei Lui este vindecat. “De acolo, Isus a mers mai departe, şi a văzut pe un om, numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis: “Vino după Mine”. Omul acela s-a sculat, şi a mers după El” Isus ia cina cu vamesii si pacatosii, ceea ce ii aduce critici din partea fariseilor, Isus le explica cum stau lucrurile si “Pe când le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntaşii sinagogii, I s-a închinat, şi I-a zis: Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ţi mâinile peste ea, şi va învia.Isus S-a sculat, şi a plecat după el împreună cu ucenicii Lui”
Pe drum “o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit pe dinapoi, şi s-a atins de poala hainei Lui” si a fost vindecata de puterea care a iesit din Isus. Ajuns la casa fruntasului sinagogii, o invie pe fetita iar “când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi, care strigau şi ziceau: Ai milă de noi, Fiul lui David!” Ii vindeca pe cei doi dupa care “au adus la Isus un mut îndrăcit. După ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit”
La sfarsitul unei astfel de zile fariseii Il acuza ca lucreaza cu diavolul “Dar Fariseii ziceau: “Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!”
Matei 9:35-38 Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă, care era în norod. Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: “Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.”
Nu stiu sa iti explic ce am simtit cand am pus cap la cap aceste vindecari, am fost coplesita de inima lui Isus, am realizat ca de fapt aceste intamplari au avut loc intr-o singura zi. Isus se uita la gloate, i se face mila de ele si ii indeamna pe ucenici sa se roage ca Domnul secerisului sa scoata lucratori la secerisul Lui. Ma intreb ce fel de lucratori? Lucratori cu diplome la scolile teologice, lucratori cu predici din 5 puncte, sau lucratori (cu diploma sau fara diploma) care sa spuna Cuvantul iar Cuvantul sa fie insotit de semne si minuni. Isus a vazut cat de mult este de lucru si si-a dorit ca pe langa El sa mai fie multi alti lucratori care sa semene cu El. Ce a facut Isus pe parcurusul zilei pe care am descris-o mai sus? A predicat Cuvantul, a vindecat si a eliberat. Aceasta este Evanghelia intreaga, acesta este adevaratul Isus si El vrea ca noi daca tot ne numim urmasi ai Lui, sa facem ce a facut El.
CONFERINTA DE TINERET “FASCINAT” – 18-20 FEBRUARIE 2010
Ioan e dus în prezenta Domnului, mărturisind „..Si când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui…” (Apoc. 1.1). Unii dintre noi umblăm cu Dumnezeu de 2, 3, 9, 20 de ani si tot ceea ce inima noastră poate să facă este să strige „iată, Dumnezeu este mare si noi nu-L cunoastem (Iov 36.26).
În El este mai multă splendoare decât arta poate exprima, mai multă grandoare decât poate universul cuprinde, mai multă FASCINATIE decât în seductia celor trecătoare.
El este FASCINANT. Dar noi suntem o generatie plictisită…
Bombardati de mesaje contradictorii, sedusi de mistica materialismului acestui veac. Mereu pusi pe fugă de aprige exigente, cine se mai opreste să stie că El este Dumnezeu?
Mai trist decât o generatie de oameni plictisiti este o generatie de crestini plictisiti înaintea Dumnezeului lor. Lumea si veacul de acum ne fură privirile. Ochii ne sunt umpluti ca de strălucirea bâlciului si ne trezim goi si în nevoie.
Dar în El sunt lucruri pe care ochiul nu le-a văzut si urechea nu le-a auzit! Tânjeste în noi inima după frumusetea pentru care am fost creati.
Am da totul pentru a fi FASCINATI!
Sufletul ne-o simte.
E adânc înfiptă în ADN-ul nostru.
Aceasta nu e o conferintă in primul rand. Este o invitatie pentru a merge mai profund în FASCINATIA Dumnezeului nostru. Este o chemare la a cunoaste mai mult lărgimea si lungimea, adâncimea si înăltimea inimii Celui pe care Îl iubim.
DETALII AICI
Depresia lui Ilie (judecata)
Cum ar fi judecat oamenii din afara, depresia lui Ilie… “Da, acuma i-a venit randul, se credea mare si sfant, s-a ingamfat, l-a pedepsit Dumnezeu, Dumnezeu nu lasa sa ii fie luata slava. Ooo dar cat de grozav s-a simtit omul asta, el era marele sfant, bine a facut, asa, bravo, sa zaca, sa sufere, se credea mare si destept. Vedem acuma cu totii unde l-a dus prea multa sfintenie. Si noi suntem oamenii lui Dumnezeu, Ilie putea sa o lase mai moale cu macelul proorocilor lui Baal, bineinteles ca nu suntem de acord cu inchinarea la idoli, dar nici chiar asa, sa omori pana nu mai poti. Acuma Ilie plateste, sa plateasca, ca are ce plati, noi i-am spus sa o lase mai moale dar el nu si nu, cica Dumnezeu i-a cerut sa fie atat de revolutionar, acuma sa il vedem, a venit randul lui”
Cam asa ar fi judecat fratii si surorile lui Ilie, depresia acestuia, daca Ilie ar fi in aproape orice biserica din jur la care te-ai putea uita, o judecata care nu are nici o legatura cu realitatea, dar o judecata pe care o poti auzi de fiecare data cand un om a lui Dumnezeu trece printr-o situatie mai grea.
Ceva asemanator au facut si ar face multi cu Isus ajuns pe cruce intr-o suferinta fara margini: “da-te jos de pe cruce daca poti, ai zis multe ai facut multe, hai da-te jos daca te crezi atat de puternic, ai zis ca recladesti templul in trei zile, smulge cuiele si da-te jos”
Gura lumii, de fapt gura pocaitilor mari prostii graieste uneori, prostii venite din lipsa de dragoste si intelepciune. Ilie nu a fost pedepsit de Dumnezeu cand a avut acea cadere, a fost atacat de cel rau, si avea nevoie de ajutor. Oamenii lui Dumnezeu nu sunt pedepsiti de Dumnezeu si din cauza asta ajung in depresie si deznadejde, ci sunt atacati de diavolul care ii uraste din toata inima, pentru ca ii strica planurile, si cei din jur daca au intelepciune, vad lucrurile asa cum sunt si sar in ajutorul omului lui Dumnezeu pentru a-l ajuta, pentru a-l sprijini si tine in brate pana ii trece criza existentiala.
Din pacate asa e la noi, una doua, orice necaz e pus pe seama lui Dumnezeu, Dumnezeu a pedepsit, Dumnezeu a dat ce merita omul, Dumnezeu pana la urma a adus blestemul desi toti stim ca El este sursa binecuvantarilor si diavolul este cel care fura, distruge si omoara.
Ilie a fost ajutat de Dumnezeu, nu a fost pedepsit de Dumnezeu, diavolul a fost cel care l-a atacat si i-a indus gandul ca moartea e singura solutie, si atat de mult a fost apasat de diavol de acest gand incat Ilie a uitat de toate minunile pe care le-am insirat in articolul precedent, pe care Dumnezeu le-a facut prin el.
Asa ca atentie la judecata pe care suntem tentati sa o aruncam asupra altora in binecunoscutul spirit romanesc.
Comentarii recente