Obiceiul evanghelizarilor cu orice pret.
In oraselul in care traiesc sunt doua bise penti si una bapti. La bise penti 1 daca se pocaieste un nepocait pe an, anul ala e super mega. Recent la celelalte doua au avut loc niste scandaluri din alea cum numai intre pocaiti pot avea loc, si culmea este ca in miezul scandalurilor, ambele s-au gandit sa faca evanghelizare. Eu am ras, ca nu vroiam sa plang si din cauza asta, dar mi se pare genial, atunci cand rautatea, invidia, ura si celelalte aspecte ale firii sunt duse la maxim, hai sa facem evanghelizare poate poate mai taram si pe altii in ghiveciul nostru si poate ii facem de doua ori mai rai decat erau inainte.
M-am gandit ca poate o fi fost vreun suflet atins de cuvantul Domnului si ca aceste evanghelizari nu au fost facute aiurea, cum se intampla de multe ori, doar asa ca a venit sezonul evanghelizarilor si e rusine ca biserica ta sa nu aiba si ea o saptamana de felul asta, dar ma gandesc la bietul nou convertit, care trebuie sa dea piept cu armata de incaierati din biserica, partidele care in mod tacit sau pe fata, isi scot ochii reciproc. Nu stiu cat rezista noul convertit in astfel de imprejurari, poate ar fi mai bine sa fuga departe departe, pentru ca pericolul de a te contamina de rautatea pocaitilor e foarte mare si fara sa iti dai seama te trezesti in randul lor cu acte in regula, participant la urmatorul scandal.
apoi fereasca-l Dumnezeu pe acela care s-a convertit sa-i treaca prin cap sa nu mai vina fiindca i se v-a predica despre casa ce a fost maturata, curatita, duhul necurat care a iesit din ea (inainte sau dupa botez, aia nu prea conteaza cand) va reveni si dupa ce o va gasi goala (probabil fara daruri decat acel talent oratoric in devenire, in dezvoltare) va mai aduce cu sine inca 7 demoni, iar starea de pe urma va fi de 7 ori mai rea decat cea dintai. acum Dana inmulteste pe 2 la care ai facut referire cu 7 . si dupa ce incep vizitele si ultraevanghelizarile la domiciliu ori la colt de strada poti sa ridici pe 7 la puterea a 2-a fara probleme fiindca ti se va spune si mai si, pe fata, fara retineri cum ca esti demonizat ca fugi de bis si de rugaciune. si asta nu numai la “pocaiti”. convingerea mea, nu caut sa convertesc pe nimeni, o spun cu un anumit motiv, daca ar exista libertate religioasa fara plamadeala sistemului lucrurile ar sta altfel. racordarea la alte interese se incearca cu tot felul de alarme false, de vaicareli, de barfe si sicane cum ar fi teoria cu partasia.nu apuci sa scoti un scancet sa te vaiti de ceva ca nu vei avea loc de altii cat te vaicareste. tre sa te faci partas la meschinaria religioasa in numele domnului cu de-a sila.stie cineva, Iuda a apucat sa ia din blid atunci cand Isus a spus ca cel ce intinde mana la blid acela ma va vinde? intreb asta fiindca exista un alt verset unde spune cu nu puteti sta si la masa Domnului si la masa dracilor. si dupa ce o iei razna apoi poti sa vorbesti si in limbi straine, sa faci orice ca nu mai conteaza, totul e OK. Imi place totusi de capii religiosi ca au inceput sa ne vaicareasca si la Dumnezeu: “Doamne vimdeca Romania!” Pai cine au ranit-o, americanii, rusii, ungurii? Of ce Romanie nepocaita,of!
februarie 15, 2010 la 9:24 am
din cate observ io, se pare ca au cam trecut “50 ani” si incepe sa scoata adevarul capul cand ici, cand colo. toata vina si pricina zilelor noastre s-a materializat in flacara violet. io nu stiu cine a comandat-o si cine a combinat-o dar isi dau in vileag talentele cei cu combinatiile si anume, cate un securist ascuns intr-o chilie religioasa ori dupa un nickname pe internet sau pe youtube. cred ca dpdv religios ne-ar putea explica un Pavel Corut cum stam si cu flacara asta, ca dupace l-a scapat Dumnezeu din morti de “n” ori, se simte dator sa aduca drept ofranda o cravata mov lui Zalmoxis(Zamolxe).
as sugera celor ce il cauta cu adevarat pe Dumnezeu sa ia bn seama cat de usor se strecoara “Zamolxe”, prin ce metode si ce idealuri de rahat ii fierbe in flacara aia mov si in capul sec. sa ia bn seama cat de usor isi baga ratul plin de bale, de mocirla si de rahat in religie.
nu pot io sa cred ca e o simpla coincidenta tinuta coristilor la Festivalul Sperantei ce a avut loc la Timisoara organizat de occidentali. Nu mi-ar fi dat de banuit ca ceva dubios daca nu as fi vazut alte formatii in bis cu cravate portocalii (poate o combinatie intre rosu si galben). parca am fi fo in campania pt alegeri. daca inainte de alegeri primarii si politicienii se perindau pe la biserici, culorile care ii asteptau cu bratele deschise si cu cinste ne va marca destinul religios si nu m-as mira ca din combinatia portocaliului cu albastru sa mergem si la scoala si la locul de munca si in societate si la bis cu cravata tricolora concentrata intr-o singura nuanta la gat drept zgarda patriotica. a dat oare comunismu si in americani, sau da ei in noi cu patriotismul pana si la biserica?
io nu stiu, dar decat asemenea preocupari religioase ,ai bn sa treaca buldozerul peste toate bisericile.
dana, tot aminteai de telefonul pastorului. io nu stiu la care pastor sau la care Zamolxe ar mai tre sa dam tel. pai acum 4 decenii, pastorii nu aveau celular, telefoanele care existau erau supravegheate iar cei ce aveau nevoie de consiliere si sprijin spiritual foloseau telefonul fara fir. cred ca iti dai seama la care ma refer. uite asa, cu ajutorul acelui telefon a stiut pastorul Ghirisan sa vina la noi la cateva sute de km sa faca rugaciune si ungere pt 5 bolnavi si toti s-au vindecat. m-am simtit foarte incomod cand dupa 12 ani am vizitat biserica din localitatea in care s-au facut vindecarile s-a amintit de acea lucrare. m-as fi asteptat sa se spuna de lucrarile la acelasi nivel care au avut loc in acea biserica dupa aceea fiindca de la amvonul acelei biserici se spunea mereu ca lucrarea care nu este a Lui Dumnezeu nu va sta in picioare. am avut ocazii sa vad cand au fost facute vindecari, iar partile bolnave au ramas cu unele urme si care parca aveau menirea sa spuna pacientului ca este dator sa-si intretina sanatatea iar celor din jur sa asigure conditiile de viata.mai mult, acele parti din organism au facut fata la alte solicitari cum nu ar fi facut fata altele sanatoase.
fiindca am amintit de festival, un tanar care a participat acolo a suferit un atac de cord, desi medicii nu-i dadeau nici o sansa, totusi, la rugaciunile de la festival iese din coma ca apoi, ca si cand ai avea de a face cu “sfinti” care isi propun sa dea omului cat nu poate duce daca nu-i da Dumnezeu cat poate duce si asta pt a intretine scamatoriile unora si dupa placul lor, acel tanar pana la urma nu a avut parte de un final fericit. mentionez doua lucruri care ma face sa imi fiarba mintea pana la flacara aia violet. si astea vazute pe net. un tanar care a neglijat pocainta a fost ucis si dus in mijlocul desertului. norocul lui ca nu a fost lasat undeva in oras ca cinestie dupa cati ani l-ar fi gasit politia. si alt tanar sarguincios pe calea credintei pe care l-a luat pastorul in brate sa poata trece toata turma peste iordanul mortii. io nu stiu, penticostalii astia si nu numai ei, au luat-o razna de tot? asa m-am acrit de paganismul luat drept inchinare la neo exact ca si la ala de la ortodocsi. cand esti flamat de bucuria si de speranta ca lucrurile o iau pe fagasul al bun, atunci te pomenesti ca o iau razana din nou. hai sa punem si noi paharul cu vin la geam cat e mortul pe masa sa se poata mangaia familia ca a venit mortul si a baut din vinul casei. hm! nu se poate sa nu vezi ca se face reclame mortului, mai ales la tineri cum a dat napasta peste ei la fel ca la vreunul din inaintasi si la io stiu ce nr de ani cu ghinion si cate alte baliverne care nu fac altceva decat sa tradeze crima organizata in fata celor care mai au capul pe umeri. Inteleg ca nu avem voie sa il indulcim pe Dumnezeu cu termeni prea dulci, asta in viziunea unora ce considera ca nu suntem destul de smeriti in felul acesta, dar poate va fi permis pana la urma sa luam numele lui Zamolxe si sa il dam Lui Dumnezeu. sau invers.
februarie 15, 2010 la 2:57 pm
Eu cred ca e foarte buna evanghelizarea in orice conditii … pentru ca cel putin ofera o sansa pocaitilor sa se pocaiasca! E adevarat, e doar o sansa, adesea irosita, dar totusi … e o sansa! Domnul sa aiba mila de noi!
februarie 16, 2010 la 4:40 pm
iulie 22, 2010 la 3:39 pm