Isus i-a intins mana

Matei 14:22-33

Indata Isus a intins mana, l-a apucat si i-a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?

Isus ii sileste pe ucenici sa intre in corabie si sa treaca de cealalta parte a marii pana ce El da drumul noroadelor. Dupa ce termina de predicat, vindecat si eliberat, Isus merge pe munte sa se roage, singur. In acelasi timp ucenicii se aflau pe mare si cand se ingana ziua cu noaptea, Isus a venit la ei umbland pe mare. Acestia s-au speriat crezand ca este o naluca iar Petru ca de obicei, face pe eroul si ii spune lui Isus:  “daca esti Tu, porunceste-mi sa vin la Tine pe ape”. Isus ii spune “vino”, iar acesta coboara din corabie si umbla pe ape, indreptandu-se spre Isus.

Datorita vantului puternic Petru se sperie, credinta la fel si ea, si Petru sfarseste scufundandu-se in apa. Speriat cere ajutor lui Isus “Doamne scapa-ma”!  Ce face Isus? Ii intinde mana, il apuca si il duce in corabie.

Cata dragoste si rabdare. M-am gandit ca multi dintre noi daca am fi fost in locul lui Isus, l-am fi lasat pe Petru sa se zbata cateva minute in apa, sa simta gustul inecului, dupa care treaca-mearga l-am fi apucat de haina cu nervozitate si violenta si l-am fi aruncat in corabie, iar mustrarile de dupa ar fi fost cu tunete si fulgere. Ma gandesc ca de multe ori “Petru” a fost lasat sa se inece, iar cei care au pozat in rolul lui Isus, presupusii urmasi ai lui Isus, desi puteau sa il ajute nu au facut-o si pe deasupra s-au simtit indreptatiti si grozavi ca au facut o astfel de isprava. “Petru” poate deveni un apostol puternic, un om prin care Dumnezeu sa se manifeste cu putere, daca ii este intinsa o mana de ajutor, atunci cand credinta lui oscileaza.

Isus desi nu a fost incantat de credinta sovaielnica a lui Petru cand l-a vazut pe acesta scufundandu-se, nu l-a lasat sa se inece, ci i-a intins mana si l-a ajutat.