Nesimtirea la pocaiti.
Imi trebuie curaj sa abordez acest subiect, nu ca m-as teme de reactiile altora, ci pentru ca ma tem de reactia mea launtrica, nu e usor sa ma concentrez la asa ceva, dar de muulta vreme tot revine acest subiect in prim planul meditatiilor mele.
Nu am facut cercetari sa inteleg prea bine de unde vin lucrurile astea, dar se pare ca anumite comunitati de pocaiti se pot lauda cu mai multa nesimtire ca altii. Sa fie lipsa de scoala? Nu prea cred. Exista nesimtire si cu facultate, si cu doctorat, no problem. Sa fie lipsa de educatie in familie? Se prea poate. Sa fie perpetuarea din generatie in generatie a unor comportamente, care nu au fost niciodata trecute prin sita Bibliei, si asa s-a ajuns la un acord tacit cum ca nesimtirea care imbraca diverse forme este ceva normal, ba chiar a fi nesimtit e crestineste?
Atunci cand aud pe cineva ca vorbeste despre Dumnezeu iar nesimtirea face parte din viata lui, nu mai stiu ce sa cred. Biblia ne avertizeaza ca in vremurile din urma oamenii nu vor avea nici macar dragoste fireasca, acel sentiment care provoaca, banuiesc eu, bunul simt. A iubi in mod firesc cred ca te duce la respect fata de persoana pe care teoretic o iubesti. Atunci cand Isus ne spune sa ne iubim unii pe altii, ne spune de fapt sa ne respectam unii pe altii pana in panzele albe, sa nu indraznim sa ne calcam in picioare sentimentele unii altora, sa nu fim brutali, sa nu fim nesimtiti intr-un cuvant.
Dragostea si nesimtirea nu pot sta impreuna, desi destui ar putea spune ca ei iubesc si pot fi nesimtiti in acelasi timp. Nu stiu cum intelegi tu dragostea, dar eu cand iubesc, nesimtita nu mai pot sa fiu, pentru ca as anula tot ce inseamna dragostea.
Sa revin, de unde o fi pornit in mediul pocaitilor acest obicei de a nu respecta pe cel de langa tine. Stiu, pacatul e de vina, pacatul e de vina pentru tot si noi ne lasam dusi de nesimtire ca si cum aceasta nu ar fi pacat. Nesimtirea e pacat, pentru ca este o dovada clara de lipsa de dragoste, pentru ca duce in ispita pe cel fata de care esti nesimtit, il faci sa se enerveze, esti o pricina de poticnire, asta da pricina de poticnire nu baticul si fleacuri de felul asta.
Nesimtirea vine dintr-o inima rea, prefacuta, plina de invidie, de ignoranta, de nepasare, de egoism si toate astea la un loc sunt descrierea perfecta a pacatului in sine.
Nu vreau sa crezi ca ma refer neaparat la nesimtirea crasa, ci la cea cu perdea, care e si mai scarboasa. Mai bine te scuipa omul in fata si gata, macar stii cum stau treburile, dar nesimtirea pocaitilor e altfel, ei nu dau cu parul in cap direct, ci iti macina nervii pana cand spui sau faci ceva ce nu ai fi vrut niciodata sa faci sau sa spui. Ma refer la nesimtirea imbracata in haine de adunare, poate purta si cravata la o adica, o nesimtire perfida, care in anumite situatii se poate preface in asa fel incat cei naivi si necunoscatori in ale nesimtirii sa nu isi dea seama.
Nesimtirea adevarata va da pace cu tine, iti va spune bun venit, dar nu va da doi bani pe tine la urma urmei, nesimtirea originala nu te va scuipa in fata, ci te va toca marunt, pana vei regreta ca nu ai fugit din prima clipa. Cred ca nesimtirea este imbracata in smerenie falsa, asa am observat eu ca nesimtirea in marea majoritate va purta batic, se va imbraca dupa regulile bisericesti. Oare sa fie nesimtirea rezultatul legalismului care nu a permis omului sa cunoasca inima lui Isus???? S-ar putea ca acesta sa fie raspunsul, atat de mult s-a pus accentul pe lucrurile exterioare incat omul a uitat ca Dumnezeu se uita la inima si nu la ţoale, incat interiorul a fost lasat la voia firii pamantesti. Si asa s-a perpetuat, de la parinti la copii din generatie in generatie, nesimtirea a facut casa buna cu pocaitul, un paradox, ceva ce sare din normele logicii, dar din pacate foarte adevarat.
Nu am acuzat, am descris doar ceva foarte frecvent printre pocaiti si care a devenit atat de obisnuit incat pare de neclintit. Predica despre dragoste a fost spusa de nenumarate ori de la amvon chiar de practicanti ai nesimtirii, dar nu mai conteaza, ce a fost va mai fi, si probabil ca pe zi ce trece tot mai accentuat.
Atunci cand citesti in Biblie porunca lui Dumnezeu “iubiti-va unii pe altii”, asta inseamna si “nu fiti nesimtiti unii cu altii”.
Comentarii recente