La staruinta….
Ma duc la staruinta in anii trecuti nu ca sa starui, vroiam sa vad cum e, am zis ca o sa ma rog si eu in coltul meu, chiar daca va fi circ, nu am treaba lor, ca asa am stiut din alte relatari. Adevarul e ca intr-o seara am avut impresia ca sunt cea mai fanatica ortodoxa, pentru ca la cate cruci mi-am facut inlauntru meu nu aveam cum sa cred altceva despre mine.
Pe rand cu mine o sora in varsta cu probleme de sanatate a inceput si ea sa staruie. Doua surori si ele mai in varsta si-au tras scaunele langa ea si o incurajau: “hai soro, hai soro, asa, asa, e bine, hai nu te lasa”. Socul maxim pe care eu l-am trait la o seara de staruinta nu e ca am vazut ca unora le-a venit rau de la atata strigat si repetat cuvinte, ci ca am auzit-o pe sora asta ca repeta cuvantul ” sange” . Bineinteles ca mi-am dat seama ca era vorba de sangele lui Isus, dar totusi m-a apucat groaza, parca ma uitam la un film horror. Si sora o tinea intr-una ” sange, sange, sange, sange, sange………”
Pentru ca e bolnava si nu poate face efort, a obosit dupa vreo doua minute de “sange” si le-a spus surorilor ca e greu. Surorile au incurajat-o sa continue si a pornit la alta tura de repetat acelasi cuvant. A avut chiar momente in care parca parca se intampla ceva, nu vreau sa imi bat joc ci chiar parca a apucat-o un fel de entuziasm. Dupa a doua tura de “sange, sange, sange, sange…. ” a spus cu nervozitate “….. oooof, e prea greu, asta nu e pentru batrani ca mine, asta e pentru tineret” . Surorile incurajatoare, s-au consolat si si-au tras scaunele inapoi la locurile lor si asa staruinta sorei a luat sfarsit. Eu am ramas marcata si nu o sa uit niciodata.
As propune sa se mai schimbe cuvintele care se repeta, daca tot se repeta sange, se poate spune si ” lemn, lemn, lemn, lemn, lemn” sau “cuie, cuie, cuie, cuie” sau sa fim mai exacti ” piroane, piroane, piroane” ( toate au fost folosite la rastignirea lui Isus). Daca cineva are impresia ca imi bat joc se inseala, chiar vorbesc serios, sa se mai modernizeze staruinta, tot aceleasi repetitii de ani de zile…. Daca tot nu citim nimic despre asta in Biblie, macar sa fie cat mai divers totul, sa nu se lase cu plictiseala. Nu mai conteaza ca nu scrie in Biblie, chiar nu mai conteaza, sa staruim dupa ce nu trebuie staruit si sa nu staruim dupa ce trebuie staruit. Daca tot e sa facem lucrurile pe dos, sa le facem un pic mai inventiv.
Concluzia e ca sora si-a dat seama ca botezul cu Duhul Sfant se primeste foarte greu, trebuie mult efort si ea nu poate sa depuna acest efort si uite asa teoria conform careia trebuie sa strigi, sa repeti pana aiuresti a facut-o pe sora sa se consoleze cu gandul ca ea nu poate avea acest dar a lui Dumnezeu.
Un manunchi de “bucurii”
Voi relata trei intamplari pe care le-am auzit recent, iar una de anul trecut, intamplate unor prieteni de-ai mei.
1. Fratele X, ii spune unui prooroc care la biserica a vorbit prea mult in limbi ca Biblia ne spune sa nu vorbim in limbi la biserica si ca pentru asta trebuie talmacire. Fratele prooroc, tanar si promitator, se infurie, si ii cere fratelui X sa ingenuncheze in fata lui ca sa il unga in gura cu undelemn, pentru ca este un sol al diavolului. Fratele X bineinteles ca nu ingenunchiaza, ii mai spune cateva si pleaca. Precizez ca fratelui X i-au trebuit vreo doua saptamani sa isi revina, pentru ca nici el nu a putut sa creada ca e adevarat ce i s-a intamplat. Mai precizez ca fratele prooroc merge peste tot pe la biserici unde prooroceste si banuiesc ca multa lume e impresionata.
2. Sora Y, se trezeste cu o problema, vrea sa isi vanda magazinul si se izbeste de multe piedici, se roaga, bineinteles ca are tot felul de lupte launtrice, simte nevoia de ajutor in rugaciune si se gandeste ca ar fi bine sa sune la pastorul bisericii unde mergea de ceva timp sa il roage sa o ajute in rugaciune, poate spune si in biserica sa se roaga si fratii la ora de rugaciune. Precizez ca inainte de asta sora Y, a daruit din dragoste saci cu diverse dulciuri pentru copiii si enoriasii bisericii, pastorul o stia foarte bine. Dupa ce sora ii spune la telefon care e problema, pastorul ii spune ca asa ceva nu se poate, oamenii au si alte probleme si nu se pot ruga pentru o cauza materiala atat de neimportanta. Sora Y intelegatoare il roaga atunci pe el sa se roage, dar pastorul ii spune ca deoarece ea nu e membra in biserica respectiva nu poate sa se roage, e o cauza care nu merita asta. Sora inchide telefonul devastata si nevenindu-i sa creada ca ceea ce a auzit e adevarat. Precizez ca si-a revenit din soc dar nu va uita niciodata.
3. Sora Z, merge la biserica impreuna cu sotul si isi avertizeaza sotul mai in gluma mai in serios ca daca ala ( stiu ei cine) mai predica cu zbierate maxime ea iese din biserica si pleaca. De ce te temi aia se intampla si sora Z are de indurat o predica cap coada cu ragnete si tipete, timpanele ei cedeaza si la finalul predicii isi baga degetele in urechi si se apleaca cu capul in jos ca si cum ar fi scapat ceva pe jos, pentru ca nu mai putea, urletele au epuizat-o. Sotul sorei Z dandu-si seama de situatie, si pentru ca el e mai rezistent cu urechile, i-a tot facut semne in fel si chip sa se ridice de acolo. Precizez ca nu stiu exact cum s-a terminat, dar sora Z a scapat inca odata cu timpanele intregi, dar pe zi ce trece cu nervii tot mai ravasiti de repetatele episoade cu ragnete si strigate de la anvon.
4. Fratele Q, fiind in excursie, merge la o biserica din Spania, de romani bineinteles, totul bine si frumos pana ce fratii si surorile multi la numar incep sa se roage. Nici nu a apucat fratele sa se dumireasca, sa inceapa sa se roage ca dupa cateva zeci de secunde s-a trezit luand-o la goana spre iesire. Va veti intreba de ce? Din nou o problema cu timpanele. Atat de tare au strigat surorile si fratii cand s-au rugat incat fratele Q nu a mai suportat. Din cate il stiu e un frate rezistent, si sincer il cred ca situatia a fost extrema. M-am intrebat de ce oare cei care urla in biserica nu au probleme si ei cu timpanele. Dar banuiesc ca de mici au crescut intr-un astfel de mediu si s-au adaptat. Precizez ca nu era vorba de nici o trezire, de nici un eveniment deosebit, era obisnuita rugaciune urlata din toti plamanii, caracteristica penticostalului roman.
Comentarii recente