“Aparatori la ochi”

Am in minte imaginea unui om cu aparatori la ochi cum au caii, care nu vede nici in stanga nici in dreapta. Nu vede cum ostiri intregi se indreapta spre el si din stanga si din dreapta pentru a-l nimici, degeaba cineva voitor ii striga ” mai ai grija, te indrepti spre un loc periculos, s-ar putea sa iti pierzi viata, sa iti pierzi chemarea” pentru ca el vede doar iarba verde cu panselute din perimetrul pe care e in stare sa il vada.

Si aceste aparatori la ochi pot sa fie lipsa de experienta, lipsa de intelepciune, lipsa vigilentei, naivitatea excesiva, lipsa viziunii in intregime, lipsa intelegerii lumii spirituale invizibile si multe alte lipsuri. Si uite asa omul merge ca besmeticul intr-o directie care ii va aduce nenorocire dupa nenorocire, ignorand avertismentele celor care vad clar situatia. Exista posibilitatea ca aceste armate inamice sa nu aiba mare treaba cu el, dar se va trezi in invalmasala luptei, se va trezi ranit, ba poate chiar omorat pentru ca s-a incapatanat sa se ghideze doar dupa campul sau vizual limitat.

Se prea poate ca aceste randuri sa ti se adreseze tie, nu stiu, nici nu stiu de ce scriu ce scriu, doar ca in timp ce ma rugam si meditam, m-a lovit imaginea aceasta a omului cu aparatori la ochi precum au caii, si imediat a venit si intelegerea a ceea ce am vazut, omul limitat in intelegere dar care se arunca in situatii sau anturaje care ii compromit chemarea, viitorul, poate chiar vesnicia.