Fulgere care lovesc in acelasi timp trei dintre cele mai inalte cladiri din Chicago.
Apropo de “semne in cer si pe pamant”
IT’S SUPERNATURAL
- WATCH HERE - Katie Souza went from working in the entertainment industry to being a career criminal. But after being caught and sentenced to 13 years in prison, Katie’s life was radically transformed. Tune in as Katie reveals how to bring Heaven to Earth so you can experience the miraculous in your life.
- WATCH HERE – Ken and Jeanne Harrington have discovered keys to living a supernatural life. Now it is not uncommon for them to witness healings and miracles as they apply these powerful truths. Tune in as Ken and Jeanne reveal how you can shift your mindset and begin seeing the miraculous manifest through you.
- WATCH HERE – Katie Souza (healing), has received powerful revelation on how the kingdom of darkness operates and how to defeat it. Now Katie and her ministry are witnessing individuals being healed of many types of sickness and disease. Tune in as Katie reveals how you can also become a carrier of God’s presence, pray effectively, and use the Glory Light of Jesus to break the power of the enemy over your life.
- WATCH HERE – God has revealed to Bruce Allen that we are entering into what is prophetically called the Seventh Day, when God’s promises for your life are fulfilled and your prayers answered effortlessly. As Bruce ministers, many receive verified miracles, and groups of people are able to see in the spirit. In one meeting over 800 people literally saw Jesus! Let Bruce teach you to position yourself to walk in the blessings of the Seventh Day.
- WATCH HERE – Brenda Kunneman has a supernatural gift to help you tap into God’s miraculous power. Tune in this week as Brenda gives insight on how to release the anointing within you, pray the kind of prayers that produce miracles, and begin experiencing the supernatural for yourself!
- WATCH HERE - When disasters strike, people will look for those who are carrying God’s secrets. Proven prophet Hank Kunneman wants to teach you the principles on how to hear God’s voice so you can be prepared for whatever the future holds. In this interview Hank also shares what God has shown him regarding the future of America.
Descopera.ro
Un loc unic pe Terra – DEALURILE MULTICOLORE DIN YUNNAN – Click pe imagine
CANIONUL BRYCE – poate cel mai frumos canion al Terrei - Click pe imagine
Avem ce meritam!
Ne tot plangem de tara si biserica in care traim, dar de fapt tot ce se intampla se intampla pentru ca noi ca natie si ca biserica romanesca meritam. Ce s-a semanat aceea se culege. Sa nu crezi ca biserica in Romania de cand exista a semanat sinceritate, spiritualitate, bun simt, omenie, dragoste, si acum culege ghiveciul pe care il vedem cu totii. Bineinteles ca nu.
Desi circula foarte multe povesti cum era de bine pe vremuri la biserica, cum se iubeau oamenii, conform principiului semanatului si culesului ma aventurez si spun ca acele povesti sunt neadevarate, in sensul ca daca atunci oamenii ar fi fost ok spiritual, daca era o dragoste ca in rai, si daca era cultivata sinceritatea, in primul rand am fi auzit si noi de o trezire in Romania, macar una, ceea ce nu s-a intamplat, si apoi nu am fi cules lucrurile pe care le culegem din cauza a ceea ce au semanat ei, lucruri pe care la randul nostru le semanam si perpetuam o stare de lucruri nociva, pana cand, nu stiu…
De unde credeti ca am cules noi o atat de mare si fara margini mediocritate in biserica de la noi de acum? Doar nu din imensa maturitate, adevar si dragoste a inaintasilor, multi dintre ei in viata. Din pacate nu ma astept ca multi sa inteleaga, nu ma astept ca multi sa fie de acord cu ce spun, procentul celor care chiar pot sa inteleaga e foarte mic si am inteles asta.
Daca in bisericile de la noi s-ar interzice plansul aiurea, adica surorile in special sa primeasca amenda pentru ca plang la biserica din orice alt motiv decat cercetarea Duhului Sfant, probabil ca ar fi o raritate plansul in biserica. Am obosit sa vad cum oamenii confunda cercetarea Duhlui Sfant cu plansul acela care poate fi generat de nervi, de frustrare, de labilitatea psihica, de nervii la pamant. Am obosit sa vad cum oamenii intra intr-o stare pe care o confunda cu cercetarea Duhlui Sfant, stare generata de urlat si zbierat in rugaciune.
Iti garantez ca daca te inchizi undeva si incepi sa urlii cat te tine gura, o sa intri intr-o stare ciudata, dar poate sa nu aiba nici o legatura cu cercetarea Duhlui SFant, e pur si simplu emotia ta ridicata la cote inalte. Si aceste apucaturi le avem de la inaintasii nostri care cica erau foarte spirituali.
Cred ca acele intalniri din trecut care asa se spune ca erau super faine, multe aveau o doza foarte mare de fire, sentimentalism ieftin, nu s-a cladit nimic care sa dainuie, s-a preferat superficialitatea care a dus la ce avem acum.
Daca atunci ar fi fost lucrurile pe masura reclamei pe care o fac batranii si anume ca era altfel, acum s-ar fi cules acele roade bune ale acelui “altfel”, doar ca se pare ca ceea ce culegem acum ne spune ca acel “altel” a fost cam dubios. Acum vorbesc de bisericile penticostale, la baptisti nu am auzit ca in trecut era nu stiu cum de bine si acuma e nasol, la baptisti se pare ca totul e constant. Si nu vorbesc aici de exceptii, ci de regula, sunt sigura ca in toate timpurile au existat pocaiti sinceri si grupuri mici de oameni care au mers in directia care trebuie, dar aici ma refer la biserica de la noi in general.
Revin la ideea acestui articol. Nu trebuie sa ne mire starea in care e biserica acum, nu trebuie sa ne mire mediocritatea care straniu dar adevarat e aparata de multa lume, e pur si simplu ce meritam, culegem ce s-a semanat, si macar de ne-am revolta, insa din pacate tinerii perpetueaza aceasta stare, nu vad ca lucrurile sunt putrede si apare unu altu si aici pe blog, sa imi spuna ca e bine. Meritam tot ce avem, ca natie si biserica, meritam cu varf si indesat. Ar fi culmea sa fie altfel, ar fi culmea sa culegem din superficialitatea trecutului, o maturitate spirituala extraordinara. Ar fi culmea sa fi semanat in fire si sa culegem in duhul.
Crestinul infrant??
Crestinii sunt in marea majoritate niste oameni infranti, jefuiti si macelariti de cel rau. E si normal din moment ce nu exista invatatura in biserica care sa il invete pe crestin cum sa lupte impotriva domniilor si stapanirilor intunerecului care in mod constincios isi fac treaba si ii ataca pe crestini cat se poate mai mult.
Se prefera predici despre tinuta vestimentara ca si cum diavolul ar avea vreun fior pe sira spinarii cand ar vedea baticul sau fusta. Daca ti-ai imaginat vreo clipa ca diavolul fuge la vederea acestor obiecte vestimentare, realitatea iti va dovedi ca nu are nici o strafulgerare, ba chiar le considera ceva dragut si benefic, le ocupa timpul pocaitilor cu astfel de preocupari si in felul asta ii poate ataca si le poate da cu ce are el mai deosebit, direct in cap. Diavolul se teme de sangele lui Isus, de numele lui Isus, de autoritatea pe care o avem in Isus, el se teme de exercitarea acestei autoritati, de proclamarea adevarului, nu de ţoale.
Fiecare dintre noi suntem atacati in fel si chip, de diavol si de armatele sale de demoni. Cu timpul am invatat sa ma impotrivesc acestor atacuri pe care inainte nici nu le identificam ca atacuri ale celui rau, credeam ca sunt simple probleme generate de incurcaturile din viata, dar dupa mai multe situatii in care ajunsa la capatul rabdarii am mers in Numele lui Isus impotriva problemei respective si m-am trezit poruncind demonilor sa plece, vazand o schimbare brusca de situatie, mi-am dat seama de fapt care sunt ascunzisurile problemelor.
Iti simti familia atacata sau te simti tu insuti atacat, treci la atac, porunceste intariturilor celui rau sa plece, si nu te opri pana nu simti eliberarea in duhul tau, Duhul Sfant te va indruma si iti va arata cum sa faci, cand sa te opresti, asta se invata, dar trebuie sa incepi odata si odata sa nu te mai lasi batut de diavolul ci sa te lupti. Biruinta e asigurata prin jertfa lui Isus, acolo El a pus imparatia celui rau sub picioarele noastre.
Avem autoritate si trebuie sa ne-o exercitam, sa incetam sa mai fim niste crestini infranti si jefuiti la tot pasul de cel rau. E extraordinar sa descoperi ca de fapt Cel ce e in tine e mai puternic decat cel ce e in lume. Stim din Biblie ca vom avea necazuri, stim din Biblie ca vom fi atacati permanent, dar mai stim ca daca nu stam ca blegii sa incasam atac dupa atac, biruinta ne este garantata.
Te incurajez sa te lupti, sa nu mai lasi influentele demonice sa te hartuiasca, chiar daca problemele pe care le genereaza nu au scrise pe frunte faptul ca sunt generate de demoni, ascute-ti simturile spirituale, lasa-L pe Duhul Sfant sa te calauzeasca si ia atitudine, Dumnezeu ti-a dat autoritatea asupra lor sa le alungi si sa le invingi.
Voia lui Dumnezeu???!!!(7)
“Toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce Il iubesc pe Dumnezeu”, spune Biblia. Un verset folosit spre a sustine teoria conform careia Dumnezeu foloseste boala ca sa ne duca pe calea Lui. Exista oameni care desi sufera foarte mult se intorc impotriva lui Dumnezeu, Il blastama, Il judeca si asa mai departe. De ce pentru acestia boala nu a lucrat spre binele lor?
Daca Dumnezeu a vrut boala aceea, a permis boala respectiva, de ce nu a functionat si la ei treaba cu maturizarea si venitul mintii la cap prin boala ci dimpotriva? Boala este un atac pe fata al celui rau, iar omul odata atacat poate determina daca acel atac va lucra spre binele sau raul lui. Unii, isi dau seama ca sunt terminati, ca nu au alta sansa decat Dumnezeu si isi intorc privirea spre El, pentru acestia Biblia ne spune ca acea boala a lucrat spre binele lor, adica ceea ce diavolul a intentionat sa distruga, prin faptul ca omul a ales sa Il caute pe Dumnezeu s-a transformat din blestem in binecuvantare. Pentru cei care in schimb s-au inrait si mai tare, boala aceea nu le-a ajutat decat sa se cufunde si mai rau in mocirla. Diferenta dintre aceste doua categorii de oameni este reactia lor ulterioara.
Amandoi au incasat un atac din partea celui rau, din diverse motive, iar reactiile lor la suferinta au fost diferite. Diavolul a vrut sa ucida, dar in functie de reactia fiecaruia, si-a dus sau nu la bun sfarsit planul. Unii l-au invins cu propriile arme, iar altii s-au lasat ucisi. Cei care L-au cautat pe Dumnezeu, si au strigat la El, cei care L-au iubit pe Dumnezeu au experimentat cum acele lucruri au lucrat spre binele lor, s-au luptat, au reactionat corespunzator, si odata iesiti din incaierarea produsa de cel rau, s-au trezit cu invataminte foarte importante, si probabil ca vor fi de ajutor cu sfaturi pretioase, celor care vor trece in viitor prin aceleasi incercari.
Asta nu inseamna ca Dumnezeu a trimis problema respectiva ca sa produca schimbarea in viata acelui om. Dumnezeu nu face rau nimanui, cu atat mai putin nu da ceva ce El deja a purtat pe cruce. Asa inteleg eu dragostea, si orice ar iesi din sablonul dragostei, mi se pare dubios, desi nu inteleg tot, si probabil ca nu o sa inteleg tot, caut raspunsuri, nu pot accepta ca Dragostea in persoana este capabila sa ne dea boala si sa ne nenoroceasca, sau chiar sa permita asa ceva, nu pot accepta ca voia Celui care este Dragostea in persoana, sa fie ca noi sa suferim de tot felul de boli. Poate tu poti accepta, am acceptat si eu multi ani si mi s-a parut normal, dar nu stiu de ce nu mai pot inghiti aceste teorii.
Voia lui Dumnezeu??!! (6)
Dumnezeu ne-a pus in fata viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Imagineaza-ti un pic faza asta. Dumnezeu a facut de la inceput niste reguli, a venit in fata omului, i-a pus cartile pe masa, si i-a explicat cum stau lucrurile. A aruncat regulile pe masa si din momentul acela nu putem sa Il mai facem pe El raspunzator de ceea ce urmeaza. Asa stau lucrurile, cine seamana in fire, va culege in fire, cine seamana in duhul va culege in duhul, Dumnezeu nu se lasa batjocorit, El a pus in fata noastra regulile jocului si depinde doar de noi ce anume vom culege.
Stim foarte bine ca fiecare fiinta umana, din pacate are perioade in care isi cultiva parcele intregi cu umblarea in fire, si apoi se mira de ce se intampla cutare sau cutare lucru. In momentul in care Dumnezeu ne-a pus in fata regulile jocului s-a absovit de vinovatia pe care noi am putea sa o aruncam asupra Lui in momentul in care am semana in fire si am culege in fire, blestem dupa blestem.
Nici macar nu putem sa iesim in fata cu celebra fraza “Dumnezeu a permis”. Nu! Lucrurile stau altfel, e ilogic sa spunem ca Dumnezeu a permis, din moment ce El a fost clar, din moment ce regulile lui sunt clare, eventual El a permis ca noi sa alegem, dar nu El a permis sa avem parte de nenorociri.
Oricat m-as stradui nu Il pot vedea pe Dumnezeu targuindu-se cu diavolul pe seama vietilor noastre. Stiu, stiu, am citit si eu despre Iov, deocamdata nu am o explicatie pentru ce s-a intamplat cu Iov, dar cand o sa am o sa o scriu cu siguranta. Dar dupa ce Isus a murit pe cruce, El a definitivat niste lucruri extrem de clare.
Simt ca mi-am taiat craca de sub picioare, o craca formata din idei omenesti, duh de religiozitate, si io stiu ce o mai fi continut, nu spun ca ma simt confortabil fara acea craca, nu, e o oarecare tulburare inlauntrul meu, dar ma bucur enorm ca s-a dus craca aceea care spunea ca tot ce se intampla pe lumea asta e voia lui Dumnezeu. M-am simtit confortabil stand pe acesta conceptie, dar acum brusc nu o mai pot accepta, si cred ca ceea ce Duhul imi spune de vreun an de zile in ce ma priveste se intampla si anume restaurarea imaginii lui Dumnezeu, cel putin in mintea mea, daca nu cumva si in a ta, cel care citesti aceste randuri.
Voia lui Dumnezeu??!! (5)
1Petru 5:8-10. Fiti treji si vegheati! Pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, da tarcoale ca un leu care racneste si cauta pe cine sa inghita. Impotriviti-va lui tari in credinta, stiind ca si fratii vostri in lume trec prin aceleasi suferinte ca voi. Dumnezeul oricarui har, care v-a chemat in Hristos Isus la slava Sa vesnica, dupa ce veti suferi putina vreme, va va desavarsi, va va intari, va va da putere si va va face neclintiti.
Cine anume provoaca suferinta despre care Petru ne spune ca este o problema pentru toti fratii din lume? Cui ne spune el sa ne impotrivim ca sa scapam de aceste suferinte? Ne spune oare sa ne impotrivim voii lui Dumnezeu? sau permisiunii lui Dumnezeu? Nu! Aici ni se spune clar ca acel care provoaca suferintele este diavolul, fata de care trebuie sa ne impotrivim, sa dam din coate si sa ne luptam, sa fim treji si sa veghem, sa folosim armele pe care le avem in Isus si sa ne batem.
In versetul 10 ni se spune ca dupa ce vom suferi putina vreme, vom fi facuti desavarsiti, vom fi intariti si vom deveni de neclintit. Mi se pare logic, chiar foarte logic, nimeni nu se naste invatat, nimeni nu stie sa lupte perfect din prima, dupa ce o vreme vom bajbai in lupta pe care o avem de dat impotriva celui rau care ne provoaca suferinta, din moment ce el este cel care fura, jefuieste si pradeaza, dupa un timp de antrenament, ne vom deprinde sa luptam cu succes, vom intelege misterele luptei spirituale, si vom fi de neinvins, de neclintit, pentru ca odata folosite corespunzator armele pe care le avem suntem invincibili.
Aici nu ni se spune “stiti fratilor, trecem prin necazuri si suferinte, pentru ca Dumnezeu le-a trimis si le-a permis ca noi sa nu ne mandrim, sa nu cumva sa fim cu nasul pe sus, asa vom sti sa stam in smerenie, daca mana Domnului apasa asupra noastra” Nu! Aici ni se spune clar si lamurit ca diavolul da tarcoale, scopul lui fiind sa ne distruga, iar noi trebuie sa invatam sa ne aparam.
Voia lui Dumnezeu???!!!(4)
Hai sa impartim masa in doua, cauta o masa undeva, du-te in bucatarie sau in camera, stai acolo si mediteaza la ceea ce scrie in acest articol. Jumatatea din stanga este teritoriul lui Dumnezeu si jumatatea din dreapta teritoriul diavolului. Pe teritoriul lui Dumnezeu se manifesta voia Lui care e buna, placuta si desavarsita, iar pe teritoriul celui rau, se manifesta voia lui care are ca si intentie sa fure, sa omoare si sa pradeze.
Daca omul decide sa paseasca pe teritoriul celui rau, implicit se va lovi de toate regulile care domnesc acolo, diavolul nu asteapta invitatii speciale sa distruga, e ca un leu care ragneste si e f atent sa nu ii scape nici o prada. Sa presupunem ca persoana X, pentru ca i se pare mult mai fascinant si plin de aventura teritoriul celui rau, se aventureaza si paraseste teritoriul in care voia lui Dumnezeu se manifesta.
Cine seamna in fire, va culege in fire, spune Biblia, X seamana in fire si se trezeste cu o boala cumplita, sau cu familia distrusa. Ce va spune pocaitul roman? “Aha, uite cum il smereste Dumnezeu, asta e voia Lui sa il faca pe X sa se trezeasca”. Suna foarte spiritual, doar ca nu are strop de adevar. Ce a facut tatal fiului risipitor? A mers cumva pe teritoriul celui rau sa isi ia fiul cu forta inapoi, a folosit nu stiu ce pedepse cumplite sa il smereasca, sa il trezeasca, sau a asteptat pana fiul si-a dat seama de dezastrul in care se afla si pentru ca a facut comparatie intre stilul de viata pe care l-a dus si dragostea, aprovizionarea, binecuvantarea din casa tatalui, si dezastrul in care a ajuns, i-a parut rau si s-a intors acasa.
“Vai soro, eu stiu multe cazuri in care prin boala omul s-a pocait, Dumnezeu a permis asta, stiu oameni care prin accidente s-au pocait, Dumnezeu a permis asta spre pocainta lui”. Bine frate, bine soro, si eu stiu cazuri, dar ce ar fi sa gandim logic si corect lucrurile. Ce a facut omul respectiv? A umblat in fire, pe un teritoriu in care voia celui rau a fost cea care s-a manifestat, omul respectiv a stiut f bine ca nu face bine ce face, chiar daca nu a asistat la numeroase predici, avem fiecare dintre noi o constiinta si aceea ne spune ce e bine si ce e rau, pana nu o tocim de tot. Umbland pe un teritoriu in care voia celui care fura si omoara este suverana, normal ca te poti astepta la orice, la absolut orice nenorocire, si asa omul respectiv s-a trezit cu nenorocirea pe cap. Voia cui se face acolo in perimetrul in care iadul e lasat sa isi faca de cap? Voia lui Dumnezeu? sau voia cui? Bineinteles ca voia celui rau.
Si apoi cum ai putea sa spui ca e voia lui Dumnezeu ca X sa sufere de cancer cand voia lui Dumnezeu e buna, placuta si desavarsita? De cand cancerul e bun, placut si desavarsit? Cum ai putea sa spui ca voia lui Dumnezeu a fost ca X sa se izbeasca cu masina de un tir si sa ii iasa creierii din cap si sa crape pe loc, cand voia lui Dumnezeu e buna, placuta si desavarsita? De cand moartea a nu stiu cati tineri intr-un accident, familii distruse reprezinta ceva bun, placut si desavarsit. Daca Dumnezeu omoara si pradeaza, fura bucuria si nenoroceste, prin voia Lui, sau prin faptul ca permite diavolului sa faca asta, atunci care o mai fi voia celui rau? Daca Dumnezeu face prapad, cu ce se mai ocupa diavolul?
Cred ca permisiunea lui Dumnezeu se opreste in punctul in care fiecaruia dintre noi ne da sansa sa alegem in fiecare minut al vietii noastre viata sau moartea. Da, Dumnezeu a permis sa aleg ce vreau sa fac, m-a lasat sa aleg, iar ce s-a intamplat ulterior, se supune voii Lui sau nu in functie de deciziile pe care le-am luat eu.
Voia lui Dumnezeu??!! (3)
Daca un parinte ii spune copilului sa nu mearga pe cai gresite, sa nu se inhaiteze cu persoane dubioase, sa nu bea, sa nu se drogheze, si totusi acel copil nu asculta, si face exact ce parintele lui i-a spus sa nu faca, iar urmarea fireasca este ca de exemplu ajunge dependent de droguri, isi distruge sanatatea, si ajunge intr-o stare deplorabila, am putea oare sa spunem ca acel parinte a permis sa se intample copilului acele nenorociri?
Tinand cont ca acel parinte are capacitatea de a-i lasa copilului decizia sa aleaga, sa mearga pe calea pe care vrea, nu il inchide cu forta in casa, nu il sechestereaza, ci il lasa sa aleaga, spunandu-i in schimb de nenumarate ori si in detaliu despre toate riscurile pe care le implica neasultarea.
Am putea vreo clipa sa spunem ca starea jalnica in care a ajuns copilul este de fapt voia tatalui sau a mamei lui, ca ei au permis aceasta, cand de fapt inima lor e franta, sunt distrusi din cauza ca al lor copil a ajuns in starea in care a ajuns. Parintii nu au vrut nici o clipa ca al lor copil sa fie asa cum e, nu e vorba ca au permis pentru simplul motiv ca nu i-au dat in cap copilului sa il opreasca de la a se mai droga, cel mult au putut sa ii explice la infinit cum stau lucrurile.
Ce parere ai fi avut de acel parinte care pentru a-l opri pe copil sa se mai drogheze, iar fi rupt mainile si picioarele ca sa nu se mai poata deplasa in cercul de prieteni care l-au dus la dezastru? Sa presupunem ca acel parinte ar fi avut puterea de a-i da un cancer copilului, doar pentru a-l tintui la pat, sa nu mai poata sa mearga printre drogati. Ce impresie ti-ar lasa acel parinte, care i-a dat copilului sau un cancer, sau poate ar fi umblat la franele masinii cu care urma sa merga cu intentia ca odata ajuns pe sosea, sa intre intr-un stalp sau intr-un tir si sa ramana mutilat pe viata, doar doar ii vine mintea la cap.
Pun doar cateva intrebari care sper sa provoace la meditatie.
Ii punem in carca lui Dumnezeu lucruri pe care nici macar un parinte pamantesc nu le-ar face, si asta ma cutremura.
Evrei 12:6 “Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste.”
Cum pedepseste un parinte pe copilul lui cand acesta greseste? Vorbesc de parintii normali la cap si care isi iubesc copiii, nu la psihopati si nebuni de legat. “Aha, ai gresit cutare lucru, hai sa iti frang mana dreapta… aha, nu te-ai invatat minte, hai sa iti scot un ochi…. aha, deci e a treia incalcare de regula, hai sa iti rup picioarele… ooo, nicicum nu intelegi, acuma te voi calca cu masina si cred ca vei intelege in sfarsit sa termini cu prostiile” Asa??? Sau cum??
Cum intelegi tu pedeapsa din partea unui parinte intreg la cap? Poate tu ai o imaginatie mai violenta, dar dupa cat ma duce capul un parinte normal la cap, nu isi va bate bestial copilul, nu il va umple de sange, un parinte care isi iubeste copilul va gandi pedepse care chiar sa ii macine copilului constiinta, ceva de genul “azi nu mai iesi la strada cu copiii, azi nu te mai uiti la televizor, doua zile nu mai ai voie sa deschizi calculatorul, etc, si cel mult o palma peste fund. Stiu ca la noi romanii este normala si o bataia din aia sora cu moartea, din care copilul nu intelege nimic decat ca parintele lui a innebunit, bataie care cu nici un chip nu va trezi in el dragoste pentru parintele sau, ci dimpotriva frica si o trauma pe viata.
Gandeste de doua ori inainte sa socotesti ca Dumnezeu l-a pedepsit pe X sau Y cu nu stiu ce boli cumplite….ia-ti timp si gandeste.
Fiul risipitor – voia lui Dumnezeu?? (2)
Hai sa ne gandim putin la fiul risipitor. Ce a facut acest fiu? A plecat de la tatal lui unde a avut de toate. A plecat in lume, a tradat increderea tatalui sau, l-a facut de ras, a risipit tot ce a mostenit de la el, si a ajuns intr-o stare jalnica.
Ce a facut tatal, care l-a iubit intr-un mod desavarsit? L-a urmarit cumva prin lume, sa ii traga o corectie sora cu moartea? A fost pe urmele lui sa ii tranteasca o boala de toata frumusetea, sau l-a prins si i-a rupt picioarele in bataie, sau i-a intins o capcana ca sa cada in nu stiu ce prapastie, doar doar ii vine mintea la cap??? Nu. Tatal a stat si a asteptat, a suferit si a asteptat, i-a fost gandul continuu la acel fiu al lui care e pierdut.
Desi ar fi putut sa faca cele enumerate mai sus, nu a facut nimic din toate acestea, pentru ca dragostea adevarata nu se comporta asa. A asteptat pana fiul risipitor, s-a saturat de mizeria in care s-a bagat singur; i-a respectat decizia. Da, a permis situatia cu pricina prin simplul motiv ca l-a lasat pe fiu sa aleaga, i-a permis sa aleaga intre bine si rau.
Atentie! mizeria in care a ajuns acest fiu, nu a fost voia tatalui, nu tatal l-a trimis acolo, nu tatal a permis sa ajunga el acolo, nu tatal a vrut asta pentru el, ci starea jalnica in care a ajuns a fost exact rezultatul propriilor alegeri. A iesit de sub autoritatea tatalui, undeva unde nu mai functioneaza voia tatalui, undeva unde domneste voia celui rau, a plecat din acel perimetru de siguranta, si-a facut de cap, a risipit tot ce avea si s-a lovit de foame. Sa punem aceasta stare jalnica in care a ajuns tanarul in carca voii tatalui, cand de fapt nu e altceva decat consecinta propriilor sale alegeri?
A avut tatal macar un pic de a face cu ceea ce i s-a intamplat ulterior acestui fiu? Nu, bineinteles ca nu. Nici voia lui, nici permisiunea lui nu au de a face cu ceea ce i s-a intamplat dupa ce a plecat in lume si si-a facut de cap.
Ce am spune mai toti daca am auzi o poveste asemanatoare a unui fiu care a ajuns in ultimul hal pentru ca s-a departat de Dumnezeu. “Oo, dar e clar, uite Dumnezeu il pedepseste, uite Dumnezeu il smereste, sa ii vina mintea la cap, asta e voia lui Dumnezeu”
Sa fie oare vorba de voia lui Dumnezeu cand din cauza nenumaratelor greseli pe care le facem de-a lungul vietii, ne sapam singuri groapa. Odata iesiti de sub protectia lui Dumnezeu, intrand pe teritoriul diavolului unde voia lui se face si nu a lui Dumnezeu, e corect sa punem pe seama voii lui Dumnezeu, blestemele care ne lovesc? Dumnezeu a permis ca eu sa aleg, mi-a dat aceeasi sansa ca si lui Adam si Eva, libera alegere, iar de aici daca eu am ales sa fac raul, am iesit si de sub voia Lui si implicit de sub protectia Lui, nu Dumnezeu e raspunzator de ceea ce mi se va intampla odata ce am ales sa fac voia celui rau.
Voia lui Dumnezeu!!?? (1)
Caut raspunsuri care vin si vor veni treptat, nu pentru ca Dumnezeu nu ar vrea sa mi le dea pe toate odata, ci pentru simplul motiv ca nu ma duce capul sa inteleg prea multe lucruri de-odata. Te provoc si pe tine la a gandi urmatoarea situatie, apropo de faptul ca orice s-ar intampla pe lumea asta, intr-un final, pentru ca nu intelegem tot, afirmam “da, asta a fost voia lui Dumnezeu, nu ai ce-i face”
Sa presupunem ca eu vreau sa fac ceva anume si primesc nenumarate avertismente din partea Duhului Sfant ca nu e bine, ca trebuie sa ma opresc, ca trebuie sa-mi anulez intentiile de a face acel ceva. Cu toate acestea, pentru ca na, omul se crede mai destept, imi duc la bun sfarsit intentiile si planurile. Dupa o vreme ma trezesc ca toate lucrurile merg pe dos, si toata actiunea se intoarce impotriva mea, strivindu-ma pur si simplu. Ar fi corect din partea mea ca ajunsa la capatul puterilor, intr-una din crizele de autocompatimire sau poate lucida fiind, sa spun: “nu am ce face, asta a fost voia lui Dumnezeu”?
Oare nu ar fi mai corect sa imi trag doi pumni in cap si sa recunosc ca de fapt actiunea respectiva a fost voia celui rau, care mi-a intins o capcana. Dumnezeu m-a avertizat, nu am ascultat, si m-am trezit exact in mijlocul voii diavolului care m-a incurajat in fel si chip sa nu ascult de vocea blanda a Duhului, facandu-ma sa ma bazez ba pe sentimentele mele, ba pe experienta mea, ba pe te miri ce altceva.
Ar fi corect sa spun ca asta a fost voia lui Dumnezeu, cand de fapt Dumnezeu nu a vrut sa fac ceea ce am facut, cand de fapt m-a avertizat ca nu e voia Lui?
Acesta este doar un exemplu de situatie in care nu cred ca cineva poate sa spuna “a fost voia lui Dumnezeu”.
Avem din instinct replica “a fost voia lui Dumnezeu”, “este voia lui Dumnezeu” fara sa gandim putin, si asa i-am pus in carca lui Dumnezeu toate alegerile noastre gresite, toate consecintele pacatelor noastre, cand voia Lui nu are nimic de a face cu acestea.
Nu mi-a fost usor sa accept ca nu chiar tot ce se intampla sub soare reprezinta voia lui Dumnezeu, din moment ce El este suveran, dar pentru ca ne-a dat vointa libera, putem foarte bine sa iesim afara din voia Lui si ar fi nedrept sa ii punem in carca consecintele alegerilor noastre de a merge pe calea neascultarii.
Asa ca data viitoare cand auzi ca o masina a intrat in stalp si toti din masina au murit, sau cand cineva tanar moare de cancer, sau cand vezi la televizor ca Romania e in pragul falimentului, nu mai sari cu replica “asa vrea Dumnezeu”. Mi se pare mult mai corect din moment ce diavolul e cel care omoara, fura, jefuieste, sa exclamam “uite o situatie clara in care voia diavolului se face, am semanat in fire si culegem in fire, hai sa ne rugam, sa ne pocaim, sa ne smerim, sa recunoastem ca suntem pe un teritoriu gresit, si Domnul sa aiba mila de noi, sa ascultam de El si apoi voia Lui se va face”
Oo, dar Dumnezeu e suveran. Da, Dumnezeu e suveran, ne avertizeaza in fel si chip, ne indruma, dar e alegerea noastra daca ascultam si ramanem in voia Lui care e placuta, buna si desavarsita (Romani 12:2) sau ne aventuram pe o cale care nu mai are nimic de a face cu voia Lui, iesim de sub protectia voii Lui si intram sub influenta voii celui rau, care ucide, fura si prapadeste (Ioan 10:10) tot ce apuca, de fiecare data cand prin neascultare de Dumnezeu ii dam acceptul.
Comentarii recente