Avem ce meritam!
Ne tot plangem de tara si biserica in care traim, dar de fapt tot ce se intampla se intampla pentru ca noi ca natie si ca biserica romanesca meritam. Ce s-a semanat aceea se culege. Sa nu crezi ca biserica in Romania de cand exista a semanat sinceritate, spiritualitate, bun simt, omenie, dragoste, si acum culege ghiveciul pe care il vedem cu totii. Bineinteles ca nu.
Desi circula foarte multe povesti cum era de bine pe vremuri la biserica, cum se iubeau oamenii, conform principiului semanatului si culesului ma aventurez si spun ca acele povesti sunt neadevarate, in sensul ca daca atunci oamenii ar fi fost ok spiritual, daca era o dragoste ca in rai, si daca era cultivata sinceritatea, in primul rand am fi auzit si noi de o trezire in Romania, macar una, ceea ce nu s-a intamplat, si apoi nu am fi cules lucrurile pe care le culegem din cauza a ceea ce au semanat ei, lucruri pe care la randul nostru le semanam si perpetuam o stare de lucruri nociva, pana cand, nu stiu…
De unde credeti ca am cules noi o atat de mare si fara margini mediocritate in biserica de la noi de acum? Doar nu din imensa maturitate, adevar si dragoste a inaintasilor, multi dintre ei in viata. Din pacate nu ma astept ca multi sa inteleaga, nu ma astept ca multi sa fie de acord cu ce spun, procentul celor care chiar pot sa inteleaga e foarte mic si am inteles asta.
Daca in bisericile de la noi s-ar interzice plansul aiurea, adica surorile in special sa primeasca amenda pentru ca plang la biserica din orice alt motiv decat cercetarea Duhului Sfant, probabil ca ar fi o raritate plansul in biserica. Am obosit sa vad cum oamenii confunda cercetarea Duhlui Sfant cu plansul acela care poate fi generat de nervi, de frustrare, de labilitatea psihica, de nervii la pamant. Am obosit sa vad cum oamenii intra intr-o stare pe care o confunda cu cercetarea Duhlui Sfant, stare generata de urlat si zbierat in rugaciune.
Iti garantez ca daca te inchizi undeva si incepi sa urlii cat te tine gura, o sa intri intr-o stare ciudata, dar poate sa nu aiba nici o legatura cu cercetarea Duhlui SFant, e pur si simplu emotia ta ridicata la cote inalte. Si aceste apucaturi le avem de la inaintasii nostri care cica erau foarte spirituali.
Cred ca acele intalniri din trecut care asa se spune ca erau super faine, multe aveau o doza foarte mare de fire, sentimentalism ieftin, nu s-a cladit nimic care sa dainuie, s-a preferat superficialitatea care a dus la ce avem acum.
Daca atunci ar fi fost lucrurile pe masura reclamei pe care o fac batranii si anume ca era altfel, acum s-ar fi cules acele roade bune ale acelui “altfel”, doar ca se pare ca ceea ce culegem acum ne spune ca acel “altel” a fost cam dubios. Acum vorbesc de bisericile penticostale, la baptisti nu am auzit ca in trecut era nu stiu cum de bine si acuma e nasol, la baptisti se pare ca totul e constant. Si nu vorbesc aici de exceptii, ci de regula, sunt sigura ca in toate timpurile au existat pocaiti sinceri si grupuri mici de oameni care au mers in directia care trebuie, dar aici ma refer la biserica de la noi in general.
Revin la ideea acestui articol. Nu trebuie sa ne mire starea in care e biserica acum, nu trebuie sa ne mire mediocritatea care straniu dar adevarat e aparata de multa lume, e pur si simplu ce meritam, culegem ce s-a semanat, si macar de ne-am revolta, insa din pacate tinerii perpetueaza aceasta stare, nu vad ca lucrurile sunt putrede si apare unu altu si aici pe blog, sa imi spuna ca e bine. Meritam tot ce avem, ca natie si biserica, meritam cu varf si indesat. Ar fi culmea sa fie altfel, ar fi culmea sa culegem din superficialitatea trecutului, o maturitate spirituala extraordinara. Ar fi culmea sa fi semanat in fire si sa culegem in duhul.
Comentarii recente