Avem ce meritam!
Ne tot plangem de tara si biserica in care traim, dar de fapt tot ce se intampla se intampla pentru ca noi ca natie si ca biserica romanesca meritam. Ce s-a semanat aceea se culege. Sa nu crezi ca biserica in Romania de cand exista a semanat sinceritate, spiritualitate, bun simt, omenie, dragoste, si acum culege ghiveciul pe care il vedem cu totii. Bineinteles ca nu.
Desi circula foarte multe povesti cum era de bine pe vremuri la biserica, cum se iubeau oamenii, conform principiului semanatului si culesului ma aventurez si spun ca acele povesti sunt neadevarate, in sensul ca daca atunci oamenii ar fi fost ok spiritual, daca era o dragoste ca in rai, si daca era cultivata sinceritatea, in primul rand am fi auzit si noi de o trezire in Romania, macar una, ceea ce nu s-a intamplat, si apoi nu am fi cules lucrurile pe care le culegem din cauza a ceea ce au semanat ei, lucruri pe care la randul nostru le semanam si perpetuam o stare de lucruri nociva, pana cand, nu stiu…
De unde credeti ca am cules noi o atat de mare si fara margini mediocritate in biserica de la noi de acum? Doar nu din imensa maturitate, adevar si dragoste a inaintasilor, multi dintre ei in viata. Din pacate nu ma astept ca multi sa inteleaga, nu ma astept ca multi sa fie de acord cu ce spun, procentul celor care chiar pot sa inteleaga e foarte mic si am inteles asta.
Daca in bisericile de la noi s-ar interzice plansul aiurea, adica surorile in special sa primeasca amenda pentru ca plang la biserica din orice alt motiv decat cercetarea Duhului Sfant, probabil ca ar fi o raritate plansul in biserica. Am obosit sa vad cum oamenii confunda cercetarea Duhlui Sfant cu plansul acela care poate fi generat de nervi, de frustrare, de labilitatea psihica, de nervii la pamant. Am obosit sa vad cum oamenii intra intr-o stare pe care o confunda cu cercetarea Duhlui Sfant, stare generata de urlat si zbierat in rugaciune.
Iti garantez ca daca te inchizi undeva si incepi sa urlii cat te tine gura, o sa intri intr-o stare ciudata, dar poate sa nu aiba nici o legatura cu cercetarea Duhlui SFant, e pur si simplu emotia ta ridicata la cote inalte. Si aceste apucaturi le avem de la inaintasii nostri care cica erau foarte spirituali.
Cred ca acele intalniri din trecut care asa se spune ca erau super faine, multe aveau o doza foarte mare de fire, sentimentalism ieftin, nu s-a cladit nimic care sa dainuie, s-a preferat superficialitatea care a dus la ce avem acum.
Daca atunci ar fi fost lucrurile pe masura reclamei pe care o fac batranii si anume ca era altfel, acum s-ar fi cules acele roade bune ale acelui “altfel”, doar ca se pare ca ceea ce culegem acum ne spune ca acel “altel” a fost cam dubios. Acum vorbesc de bisericile penticostale, la baptisti nu am auzit ca in trecut era nu stiu cum de bine si acuma e nasol, la baptisti se pare ca totul e constant. Si nu vorbesc aici de exceptii, ci de regula, sunt sigura ca in toate timpurile au existat pocaiti sinceri si grupuri mici de oameni care au mers in directia care trebuie, dar aici ma refer la biserica de la noi in general.
Revin la ideea acestui articol. Nu trebuie sa ne mire starea in care e biserica acum, nu trebuie sa ne mire mediocritatea care straniu dar adevarat e aparata de multa lume, e pur si simplu ce meritam, culegem ce s-a semanat, si macar de ne-am revolta, insa din pacate tinerii perpetueaza aceasta stare, nu vad ca lucrurile sunt putrede si apare unu altu si aici pe blog, sa imi spuna ca e bine. Meritam tot ce avem, ca natie si biserica, meritam cu varf si indesat. Ar fi culmea sa fie altfel, ar fi culmea sa culegem din superficialitatea trecutului, o maturitate spirituala extraordinara. Ar fi culmea sa fi semanat in fire si sa culegem in duhul.
Dana, ce zici nu ar fi fain de tot sa scrii un articol intitulat “AMIN” la care tre raspuns cu amin? As fi curios sa vad la cate comenturi se poate raspunde cu amin si cati vor raspunde in felul acesta. S-ar vedea mai bine ce ne dorim si ce meritam. Ar fi cel mai tare sondaj. De fapt si articolul cu cerere de rugaciune a fost un sondaj pe cinste. Si stii, nu e de mirare cum se ajunge sa se implineasca versetul acela in care spune ca vom fi dati chiar la moarte si cei ce vor face lucrul acesta vor lua de bun faptul ca au facut cv pt Dumnezeu.
iunie 22, 2010 la 8:47 pm
Cu durere recunosc caci inaintasi penti au zugravit o ‘credinta’ dupa auzul si placul multora din ei,eu nu ma astept la o trezire spirituala in tara aceasta,eventual la multe nenorociri si blesteme,in general toate denominatiunile nu vor adevarul care te face liber,vor sa te poata manipula dupa legile cultice facute de ei,cine doreste viata se lupta pt.a trai in adevar,nu in ceata creeata artificial de sefi de ‘biserici’
iunie 23, 2010 la 9:05 am
catre autoarea articolului de mai sus :sunt de acord cu principiul culesului a ceea ce au semanat inaintasii nostri,insa trebuie sa fii cu bagare de seama ,sa nu ai inima impietrita si sa ai ochi de vazut sa vezi roadele umblarii in neprihanire sub calauzirea Duhului Sfant ainaintasilor nostri in credinta.Spunea un frate despre generatia de astazi ca dupa cum ei s-au jertfit in Hristos pentru ca noi sa fim crestini tot asa trebuie sa ne consumam si noi pentru ca altii sa capete viata din Hristos si har dupa har,dar din pacate lucrurile nu stau deloc asa in general cu generatia crestinilor de astazi,pentru ca am inceput in Duhul si amcontinuat in firea pamanteasca,deci vina este la noi ,nu la ceea ce am primit de la inaintasii nostri.Noi,generatia de azi am schimbat treptat -treptat harul lui Dumnezeu in desfranare,pentru ca am cochetat cu lumea si cu firea pamanteasca,nepazind cu sfintenie Cuvantul pe care l-am auzit.In timp ce ei stateau mai mult timp in rugaciune si simteau prezenta Duhului Sfant,si primeau in inima tot ce le vorbea Domnul,crestinii de astazi in marea majoritatea lor au inlocuit prezenta dumnezeiasca din adunari cu programe religioase,care dau moarte in loc de viata,unii si-au dat invataturi dupa poftele lor,iar altii au ramas mai mult cu formele de inchinare al inaintasilor nostri,dar seci,fara traire si fara dragoste,ceea ce mai mult a compromis calea cea adevarata.Deci astazi este vremea pocaintei,aplansului ,aindreptarii pentru ca cel ce schiapata sa fie vindecat,si nicidecum sa dam vina pe ceea ce au semanat inaintasii nostri,daca vrem sa vina vremuri de trezire si inviorare,si sa fim paziti de ceasul incercarii.Amin.
iunie 24, 2010 la 3:27 pm
Amin,amin! Bun comentu, intelept indemn ! GBY! Ufff! Cand ai nevie la randul tau sa gusti din roadele altora, cam dese ori te alegi cu multa amaraciune. asta e un bai tare mare. ma bucur mult fiindca vad ca apar pe blog multi care se straduiesc sa ofere cu interes roade de calitate, inclusiv gazda. Incerc sa imi fac o autocritica si daca m-am prezentat pe blog cu cv poame crude, va rog lasati-i sa se amarasca sau sa le guste acreala cei care o merita. Am intors obrazul de “n” ori si ma simt indreptatit sa ii fac sa vada ce inseamna sa intorci obrazul cei care au placere sa ne dea calificative pana la demonizati. Asta cat imi va permite gazda, si in functie de cat au acces adversarii pe blog. Inteleg frate voinea ca ti-ai dori ca in orice comunitate unde se cheama Numele Domnului sa nu existe roade din firea veche sau de la cel rau. Pt asta, tre depuse eforturi consistente. asistam la un regres periculos tare. aminteai si de rugaciune. da, au fost vremuri cand rugaciunile erau la cote uriase. imi aduc aminte prea bine cand eram in vacante la tara si cum se intalneau credinciosii de dimineata, ori mai la pranz sau catre seara, nu schimbau doua trei vorbe ca auzeai pe unul zicand: hai sa facem o rugaciune. ce pofta de rugaciune era candva, tineretul de azi nu isi poate imagina. inchipuiti-va cu e sa mergi la lucrul campului toata ziua, vii acasa, nici macar nu intri in casa, arunci sapa peste poarta ori peste gard si apoi de-abia astepti sa ajungi la locul unde se tinea staruinta pana catre dimineata. ce va spun nu sunt inventii. si ma intreb, de unde aveau oamenii aceia atata pofta de rugaciune, de unde? am vizionat un clip, mi-a placut si mi s-a parut interesant. aveti mai jos adresa… cei care doriti sa-l vedeti.
iunie 24, 2010 la 4:52 pm
Ce sa meritam?,am vazut un caz socant la un’proroc penti’cum pt o mijlocire a lui pt un credincios inaintea’domnului lui’costa una mie ron,e undeva in bihor se numeste Dume Adrian,feritiva de lupi ca acest individ,un frate al meu a dat bani,o femeie din Arad la fel 250ron,ce doriti sa aiba cei care se lasa amagiti si mancati de lupi?,eu am lovit si ranit unul!,mai bine sa incepem vanatorea si sa pazim oile daca dorim miei.
iunie 27, 2010 la 8:22 pm
http://rascumparareamemoriei.wordpress.com/ -un blog despre trecutul penticostal, dezvaluiri care probabil ca ii vor face pe unii sa inteleaga de ce realitatea actuala este cum este.
iunie 27, 2010 la 8:42 pm