ROSE

Archive for iulie, 2010

Stefan in fata sinedriului

Stefan este invitat, adica dus cu forta in fata sinedriului, nu pentru o conferinta sau pentru un schimb de idei teologice, ci pentru ca era acuzat pe baza unor minciuni.  Le tine o predica de toata frumusetea, un rezumat al Vechiului Testament, si cred ca unii dintre preafericitii prezenti la intalnire au fost impresionati, banuiesc ca erau cat pe ce sa inceapa sa aiba o parere buna despre Stefan.

Recent am ascultat intreg capitolul 7 din Faptele Apostolilor in care Stefan este genial, face acest rezumat extraordinar al evenimentelor biblice din trecutul Israelului, si daca s-ar fi oprit la atat, probabil ar fi scapat cel putin atunci cu viata, dar nu……..Stefan caruia cred ca ii fierbea sangele in vene a avut un final al discursului exploziv, in care i-a acuzat pe cei prezenti de lucruri grave si adevarate in acelasi timp “. …Oameni tari la cerbice, netaiati imprejur cu inima si cu urechile! Voi totdeauna va impotriviti Duhului Sfant. Cum au facut parintii vostri, asa faceti si voi.”.

Oare trebuia sa taca Stefan, sa fie pacifist, sa incerce sa impace si capra si varza, sa nu fie o pricina de poticnire? Ceea ce a spus Stefan i-a intaratat atat de mult pe religiosi incat din ziua aceea a urmat un dezastru pentru biserica, in ce priveste persecutia.  Ce parere au fratii si surorile pacifiste din biserica cu privire la atitudinea lui Stefan? Trebuia sa taca sau nu?  Era mai bine daca tacea, era mai bine sa isi protejeze viata, ar fi putut sa isi inghita cuvintele, ar fi pastrat linistea si nu ii ducea pe oamenii aia in culmea turbarii, a fost Stefan o pricina de poticnire pentru farisei?

Sa nu uitam ca pe parcursul acestei scene, Duhul Sfant era atat de puternic peste Stefan incat fatza i-a stralucit, Duhul Sfant nu a fost jenat sau intristat de radicalitatea lui Stefan, ba chiar a fost incantat de aceea prezenta divina a stralucit peste el.

Ce sa mai vorbim de felul in care Isus s-a raportat la cei religiosi…. M-am gandit de multe ori la acest aspect, pentru simplul motiv ca temperamentul meu desi uneori nu pare asa, este unul foarte ingaduitor si pot sa tolerez multe, iar uitandu-ma in urma pot identifica situatii in care am fost mai pacifista decat Isus, adica Isus in locul meu ar fi spus vorbe grele, eu insa am tacut, tocmai de dragul linistii si pacii, sau poate din lasitate si frica, si ma intreb daca pacea aceea a fost benefica sau nu. Inclin sa cred ca nu, pentru ca Isus sigur ar fi procedat altfel, doar ca eu nu am avut taria sa spun ce trebuia spus, cand am fost pusa in situatii dificile.

Daca s-ar putea sa dam inapoi istoria, sa ajungem la momentul in care Stefan era in fata sinedriului, ce sfat i-ati da? L-ati sfatui sa se opreasca inainte de izbucnirea aceea cu “oameni incapatanati, voi si tot neamul vostru” sau sa continuie si sa moara intr-un final sub o ploaie de meteoriti lansati din mainile fratilor religiosi?

OAMENI INOFENSIVI – un articol pe aceeasi tema


Hotia – “una din pasiunile lui Dumnezeu”

Am citit astazi cum casa unui pastor a fost jefuita, intoarsa pe dos si cum respectivul i-a multumit lui Dumnezeu pentru ceea ce a facut. Adica cu alte cuvinte: “iti multumesc Doamne ca ai trimis hotii sa imi jefuiasca casa, asta ma tine smerit” . Si o gramada de oameni vad ca sar sa il incurajeze in aceeasi nota “da frate, slava Domnului pentru tot ce a facut, fi tare, vei trece peste situatia asta, Domnul a vrut sa se intample, slava Lui”.

Serios ca imi vine sa rad. Banuiesc ca traim intr-o lume in care exista doar Dumnezeu, Dumnezeu pocaieste oamenii, Dumnezeu ii indeamna la furt, si dat in cap trecatorilor pe strada, Dumnezeu pune dorinta de pacat, Dumnezeu ia dorinta de pacat, Dumnezeu face raul, Dumnezeu face binele, El e si bine si rau, diavolul s-a evaporat, si Dumnezeu a trebuit cumva sa preia rolul lui, ca sa fie cat de cat un echilibru.

Asa ca daca veti avea sansa ca Dumnezeu sa puna pe inima vreunui hot sa va intre in casa si sa fure tot, ar fi bine sa il cautati pana il gasiti si sa ii multumiti din toata inima ca a fost ascultator de voia lui Dumnezeu si nu s-a impotrivit imboldului divin de a va face casa vraiste. Si sper ca nu aveti de gand sa lasati politia sa bage la puscarie pe cineva care tocmai a ascultat de Dumnezeu si v-a pradat averea.

Ba chiar ar trebui sa va rugati “Doamne, cand o sa imi pun iar casa la punct cat de cat, te rog mai pune pe inima unui hot sa vina pe la mine, uite mi-a mai ramas un cuptor cu microunde, si parca parca  nu sunt suficient de smerit, asa ca te rog vorbeste inimii unui hot si arata-i drumul spre casa mea si ca bonus ar fi bine sa ma gaseasca acasa sa imi dea si in cap”


Cuvant-Puterea Duhului Sfant-Persecutie

Manifestarea puterii supranaturale a lui Dumnezeu ca pe vremea apostolilor sau poate si mai si decat atat, cred ca vine la pachet cu persecutia. De ce spun asta? Pentru simplul motiv ca asa s-a intamplat in Faptele Apostolilor. Noi vrem vindecari, semne si minuni, dar cumva uitam ca apostolii ba s-au trezit fara cap, ba cu un morman de pietre deasupra, ba au fost batuti pana nu au mai stiut pe ce lume se afla.

Ma gandesc ca intelept ar fi pentru cei care chiar vrem sa umblam pe urmele lui Isus, adica asa serios nu in gluma cum e luata umblarea pe urmele lui Isus, predicam si mergem la bise, nu nu, asta nu aduce taieri de capete, sau ars pe rug, ma refer la a vorbi Cuvantul iar Cuvantul sa fie insotit de semne si minuni, deci, cred ca ar fi intelept sa ne gandim ca o vom sfarsi daca nu ca martiri, macar batuti rau de tot, pe de o parte de cei care omorandu-ne vor crede ca fac voia lui Dumnezeu, si pe de alta parte de autoritati.

Din ce in ce mai des ma gandesc la asta, chiar Isus pentru ca a vindecat, eliberat si inviat morti a fost omorat. Nu uitati ca dupa invierea lui Lazar care a pus capac la toate, fariseii au hotarat sa Il omoare pe Isus. Daca Isus doar ar fi predicat, ar fi murit pe la 80-90 de ani in mod natural, nimeni nu L-ar fi pus pe cruce, dar pentru ca El a vorbit si a facut, a predicat si predica Lui a luat fiinta, s-a manifestat prin puterea Duhului Sfant prin vindecari, semne si minuni, sfarsitul Lui pe pamant a fost crucificarea.

Isus si urmasii Lui apostolii au fost persecutati si omorati pentru acelasi lucru, pentru ca au umblat prin puterea lui Dumnezeu, asa ca nu stiu de ce noi am face exceptie de la regula daca chiar vrem sa umblam si noi in puterea lui Dumnezeu, daca ne luptam in fiecare zi sa intelegem, sa invatam, sa cunoastem mai mult din Imparatia lui Dumnezeu care nu sta in vorbe ci in putere si intr-un final sa vedem cuvantul predicat urmat de semne si minuni.

Si sa nu uitam cine i-a dat la moarte pe Isus si pe urmasii Lui. Persecutia a avut cam acelasi traseu, cei religiosi au fost primii care s-au inflamat, au turbat si sub influenta turbarii i-au luat pe oamenii lui Dumnezeu si i-au tarat in fata oficialitatilor vremii, asta daca nu cumva pierzandu-si mintile, au luat piatra si le-au dat in cap, fara sa mai astepte judecata de la tribunal. La fel va fi si cu noi, exact acelasi traseu, ori ne vor calca cu masina direct dupa slujba de duminica, cand religiosii ies din biserica cu Biblia in mana, ori prin tribunale pentru diverse minciuni si inventii.

Ma simt ca si cum as scrie ceva profetic, nu spun ca aud nu stiu ce voce, care imi sopteste acuma ce sa scriu, dar am sentimentul care persista de multa vreme, ca lucrurile vor ajunge nu peste multa vreme in felul pe care l-am descris in cateva randuri mai sus. Nu imi imaginez cum am putea iesi din tipare si cum am putea scapa de ceea ce se pare ca urmeaza in mod logic manifestarii puterii lui Dumnezeu.

Biblia ne spune ca provovaduirea Cuvantului era insotit de semne si minuni, iar din evenimentele insirate de Biblie pot sa spun clar ca semnele si minunile erau insotite de persecutie.


Faptele Apostolilor – Film


Jesus Culture – We Cry Out


Cutiuta lui Dumnezeu

Pe la noi, Dumnezeu isi petrece cel mai mult timp in cutiuta, acolo unde l-am pus, acolo unde I-am explicat ca ii este locul. Pare o aberatie sa poti pune un Dumnezeu imens, nelimitat intr-o cutiuta, dar pentru ca dupa cum am mai spus si in alte dati noi suntem foarte destepti, cei mai destepti din univers, am reusit sa facem asta cat de cat, adica am luat cateva insusiri ale Dumnezeului Bibliei, am mai pus niste insusiri ale noastre, niste inventii ale noastre, am invartit bine si am facut un ghiveci caruia i-am pus numele Dumnezeu, I-am explicat bine cum stau regulile noastre si unde trebuie sa isi petreaca timpul, adica in cutiuta.

Si de acolo cand ne mai loveste o nenorocire (care tot de la El vine) Il chemam in ajutor, dar cum acel Dumnezeu din cutiuta e doar o imitatie jalnica a Dumnezeului Bibliei, mare lucru nu se va intampla in urma strigatelor noastre dupa ajutor. Dumnezeul din cutiuta pare a fi multumit cu programele religioase, se simte bine la sarbatori cand cica e sarbatorit, Dumnezeul din cutiuta se simte bine in compromis, poate sta acolo unde sta si pacatul, e impresionat de haina de biserica, oricum e diferit de Dumnezeul Bibliei.

E socant si stiu ca unii nu inteleg ce scriu aici, dar biserica a inventat un alt Dumnezeu pe care Il credem a fi Dumnezeul Biblie, si uite asa traim intr-o mare minciuna, si foarte putini vad asta, iar cei care isi dau seama sunt considerati eretici si fanatici. Atata timp cat invatatura din biserica nu functioneaza, si nu aduce aceleasi roade ca in Faptele Apostolilor, este evident ca conceptia noastra despre Dumnezeu este una falsa, pentru ca daca am crede lucrurile corect cu siguranta s-ar vedea rezultate.

Daca stau bine si ma gandesc pe blogul asta mare parte din articole seamana intre ele, ma repet si iar ma repet, pana o sa ma satur de repetat,  descoperindu-L pe Dumnezeul vietii, o sa ai mari surprize comparandu-L cu Dumnezeul de la biserica, crede-ma o sa ai mari surprize. Stiu ca par exagerata, pentru ca ma uit si eu cumva din exterior la ceea ce scriu aici, si vad foarte bine ce scriu, dar noi nu Il cunoastem pe Isus, nu Ii cunoastem inima, am luat trasaturi ale diavolului pe care le consideram a fi trasaturi a lui Dumnezeu, nu stim mare lucru, desi pare ca stim, dar nu stim.

Si lucrurile astea nu le spun ca si condamnare, ci mi-as dori ca macar o persoana dupa ce citeste pe blogul asta, sa isi puna intrebari, sa caute, si iar sa caute adevarul, sa strige “Doamne vreau sa te cunosc, mi s-a parut ca te cunosc, dar vad ca nu lucrezi ca Dumnezeul Biblie, asa ca nici eu nu mai stiu ce cunosc si ce nu cunosc, pur si simplu vreau sa te cunosc asa cum esti, sa imi deschizi ochii, sa imi deschizi mintea si inima, sa te percep in profunzime, sa iti cunosc inima”


“Normalitate” – “Anormalitate”

Va amintiti de episodul in care Isus il intreaba pe Filip de unde pot sa cumpere paini pentru oamenii care au venit sa Il asculte,  iar Filip ii da un raspuns normal, face un calcul in ce priveste banii si cate paini se pot cumpara pe acestia? (Ioan 6)

Andrei se baga in vorba si ii spune lui Isus ca un baiat aflat acolo are cinci paini si doi pesti. Daca am fi fost noi acolo, i-am fi spus sa taca din gura ca vorbeste prostii. Cum poti sa vi cu ideea ca un baiat are cinci paini si doi pesti cand in discutie era hranirea a nu stiu cate sute sau mii de oameni? E o nebunie, luat asa la rece, Andrei tocmai avea un moment in care era dus pe aratura, vorbea fara sa gandeasca macar un pic, ce sa mai vorbim de intelepciune, era un caz clar de lipsa elementara de judecata.

Si totusi aceste vorbe complet anormale pentru acea situatie, au fost punctul de pornire pentru minunea care a urmat. Isus a luat in calcul vorbele lui Andrei si pornind de la ele si-a manifestat puterea prin inmultirea painilor. Isus a apreciat nebunia lui Andrei si a ramas rece la calculul logic, absolut normal a lui Filip.

Ar trebui sa incetam in a mai imparti lucrurile intre lucruri normale si anormale, ar trebui sa ne gandim daca acel lucru il multumeste pe Dumnezeu sau nu. Acesta ar trebui sa fie singurul criteriu dupa care sa triem situatiile, persoanele sau comporamentele acestora. Nu stiu cat de normala este actiunea lui Isus care a scuipat pe limba mutului, care a uns cu noroi imbibat in scuipat ochii orbului. Nu stiu cat de normala este atitudinea lui Isaia care a umblat 3 ani dezbracat dupa ce Dumnezeu i-a cerut asta, nu stiu cat de normale este atitudinea lui Ezechiel care a facut mancare pe balega de om, dupa ce tot Dumnezeu i-a cerut asta. (Cei cu mintea deschisa vor intelege ca nu instig la a se umbla dezbracat pe strada si a face tot felul de mancaruri ciudate, cei religiosi probabil ca asta vor intelege)

Normalitatea si anormalitatea sunt niste lucruri relative, normalitatea arata altfel pentru fiecare persoana, nu poti sa o incadrezi intr-un tipar, “doar asa arata un om normal, doar daca se incadreaza in cele 100 de reguli”. Criteriile dupa care este cantarita normalitatea difera de la o cultura la alta, de la o generatie la alta, de la un temperament la altul si pur si simplu nu au existat in lume oameni cu exceptia unuia, si anume Isus, care sa poata sa spuna ca este normal suta la suta dupa niste criterii fixe.

Atata timp cat ciudatenia ta nu contravine Bibliei, si nu reprezinta pentru fratele tau un motiv sa ajunga la pacat, atunci dupa parerea mea, care nu stiu cat conteaza, esti ok, frate, esti ok, sora.

Ar fi bine ca oamenii sa fie un pic mai deschisi la minte, toleranti cu ciudateniile inofensive, e minunat ca suntem diversi si ca suntem unii mai ciudati ca altii. Din pacate suntem mult mai toleranti cu pacatul decat cu ciudateniile care nu fac nici un rau, care cred ca pana la urma il amuza pe Dumnezeu foarte tare, ba mai mult se pare ca El ia in seama mai repede pe cei cu inima unui copil, care vin cu idei deplasate, decat pe cei intelepti si echilibrati in felul lumii.


Heidi Baker

Ati auzit de Heidi Baker, misionara din Mozambic? Nu stiu cati ati auzit de ea, dar o sa incerc sa va povestesc cateva experiente pe care le-am auzit pe internet in predici de-ale ei.

La un moment dat intreaga tabara a lor a fost lovita de nu mai stiu ce epidemie (o boala mortala), si vreo 80 de persoane, copii orfani de care avea grija, si echipa cu care lucra in acea zona printre care si pastori, au intrat in spital si se asteptau sa moara. Dumnezeu i-a spus sa mearga in spital si sa ii imbratiseze pe toti, sa isi puna obrazul pe obrazul fiecaruia. Bineinteles ca toti au considerat-o nebuna, un medic spunandu-i ca sigur o sa moara, la care raspunsul ei a fost “voi trai si toti de aici vor fi vindecati”. In prima zi au iesit sanatosi din spital 20 dintre cei bolnavi, in a doua zi 30 si a treia zi au iesit toti, vindecati.

Din cate am inteles au pierdut numarul celor inviati din morti in Mozambic prin organizatia lor – Irish Ministries – dar sunt peste 200 de astfel de cazuri. La scolile biblice pe care majoritatea celor convertiti le frecventeaza, si care ii echipeaza pe cei convertiti cu notiuni simple despre Biblie si umblarea cu Isus, cei prezenti sunt intrebati daca exista printre ei cineva care a fost inviat din morti, si de obicei doi sau trei din cei prezenti se ridica in picioare.

Un alt lucru extraordinar este faptul ca procentajul celor vindecati de surzenie este 100%, adica toti surzii pentru care se roaga sunt vindecati. De fapt asta este o tactica a lor cand merg intr-un sat pe care nu l-au mai misionat, le cer satenilor sa ii aduca pe cei surzi, si dupa ce se roaga pentru ei si sunt vindecati, abia atunci le predica Evanghelia, si va imaginati si voi ce se intampla.

Exista zone in lumea asta in care Biblia functioneaza, la noi nu functioneaza din cauza noastra, nici Biblia nu e de vina, nici Dumnezeu nu e de vina. Nu suntem destul de nebuni ca sa imbratisam nebunia Bibliei, nu stim sa fim suficient de simpli pentru implinirea Bibliei in noi si prin noi. Alftel nu imi explic de ce oameni care nu stiu sa scrie si sa citeasca, saraci lipiti pamantului, invie morti, vindeca bolnavi pe banda rulanta si noi nu.

Aceasta Heidi Baker care a imbratisat simplitatea si nebunia crucii, ar ofensa pe foarte multi dintre romani, prin felul in care se manifesta, sau mai bine zis prin felul in care Duhul Sfant se manifeasta prin ea. Poti sa spui despre ea linistit ca e nebuna , nebuna din perspectiva lumii, si nebuna din perspectiva multor pocaiti, cel putin la noi nu are ce cauta in biserici.

Probabil o sa va mai povestesc despre ea, si ce se intampla in Mozambic, acolo Imparatia lui Dumnezeu a venit, cam in ultimii 10 ani, s-au plantat aproximativ 10.000 de biserici, iar minunile sunt din cele mai diverse, pornind de la inmultirea mancarii (care se intampla foarte frecvent), pana la invierea din morti.

Asta e nebunia crucii, pe care fiecare dintre noi ar trebui sa o duca, Totul tine de felul cum am fost invatati, daca am fi  fost invatati si noi ca cei din Mozambic, am fi stiut ca putem face si noi aceleasi lucruri ca si Isus, dar pentru ca am fost invatati alfel stim sa traim si sa umblam in felul nostru ciudat si straniu pentru un copil a lui Dumnezeu in care locuieste acelasi Duh Sfant care a locuit si in Isus.

Si apoi suntem prea destepti, educati si complicati pentru a fi in stare sa revenim la simplitatea unui copil, nu ca Dumnezeu ar fi impotriva educatiei si desteptaciunii, doar ca le folosim gresit vizavi de relatia noastra cu El. Din fericire Dumnezeu raspunde inimii flamande si insetate, si poate aduce pe cineva complicat la starea de copil, la simplitatea unui copil ca apoi sa Il poata folosi exact ca in Faptele Apostolilor.

De ce nu se intampla si la noi ce se intampla in Mozambic? Avem un Dumnezeu putin diferit de al lor, credem ca Il cunoastem pe Dumnezeu, dar va spun, nu Il cunoastem, ni se pare ca Il cunoastem, ce cunoastem noi e un ghiveci, de aia nu functioneaza lucrurile. Din fericire lucrurile se pot schimba, pentru cei care vor. Ooo, daca L-am cunoaste pe El cu adevarat…….


Mierea care curge…

Am scris AICI (partea 1) si AICI (partea a 2-a) despre Saul, omul religios care pune reguli stupide ca sa isi alimenteze eul, mandria si prostia, reguli prin care isi sleieste de puteri poporul, care intr-un final ajunge sa incalce voia lui Dumnezeu tocmai din cauza ca respecta niste reguli omenesti.

1Samuel 14:25. Tot poporul ajunsese intr-o padure, unde se gasea miere pe fata pamantului. 26. Cand a intrat poporul in padure, a vazut mierea curgand; dar niciunul n-a dus mierea la gura, caci poporul tinea juramantul. Hai sa ne uitam in Deuteronom 32:13. L-a suit pe inaltimile tarii, si Israel a mancat roadele campului, i-a dat sa suga miere din stanca, untdelemnul care iese din stanca cea mai tare.

Ce a facut Saul? Prin blestemul pe care l-a pus peste popor, prin regula pe care a instituit-o, a dus poporul intr-o situatie bizara. Desi erau sleiti de foame, nu s-au atins de mierea care curgea in acea padure, râul era langa ei, si ei mureau de sete si de foame. S-au uitat la acel râu de miere, Dumnezeu i-a dus exact langa provizii, le-a aratat proviziile, dar ei au preferat sa asculte de niste legi omenesti, iar Saul ca sa fie sigur ca ei se vor supune a instituit un blestem, nu a fost suficient sa le spuna: “nu aveti voie sa mancati nimic pana la apusul soarelui, pentru ca asa vor muschii mei” ci i-a amenintat si condus in directia in care a vrut printru-un blestem, adica “daca veti manca, vi se va intampla ceva foarte rau, asa ca aveti grija, regula trebuie tinuta cu orice pret” .

Asa se intampla si azi, in foarte multe biserici. Dumnezeu isi revarsa prezenta, râul Duhului Sfant, acel râu curat, simplu si plin de adevar si putere, râu care curge, insa oamenii infometati si setosi in loc sa se arunce sa guste, sa experimenteze, stau in bancile lor, in rigiditatea impusa de religie sau de unii lideri care ii conduc pe oameni cu blestemul, adica “daca nu te supui, te va bate Dumnezeu, daca nu te incadrezi in reguli frate, sora, va fi vai de capul tau, te va pedepsi Dumnezeu”. Si poporul crede, asta e cel mai enervant ca poporul crede, in loc sa cerceteze Biblia sa vada totusi cum stau lucrurile, iau de bun tot ce le spune Saul, se lasa pacaliti de blestemele acestuia, si ajung sa fie doar piele si oase din punct de vedere spiritual, cu râul curgand langa ei, cu mierea si undelemnul langa ei, cu mierea care curge din stanca.

Poporul nu stie ca are tot dreptul sa se arunce asupra mierii si sa manance cat vrea, curgerea aceea de miere exista tocmai pentru ca Dumnezeu vrea sa sature pe cel flamand si insetat, mierea asta nu e doar asa de decor. Dumnezeu vrea ca noi sa ne napustim asupra mierii, sa mancam, sa ne hranim, sa primim putere, râul acesta care curge este pentru noi, daca bineinteles vom renunta la a mai asculta de oameni in detrimentul lui Dumnezeu.

Nici nu sti pe cine sa invinovatesti mai tare, pe Saul care da reguli absurde, sau pe popor care inghite tot ce vine la rand fara sa cerceteze cu propriul cap.


In ciuda circumstantelor

Aratati-mi si mie cine nu si-a batut joc de David, in afara de Samuel, in prima parte a vietii lui, de fapt pana la biruinta asupra lui Goliat? Parintii nu dadeau doi lei pe el, pasajul in care Samuel vine si ii trece in revista pe fii lui Isai, ne sugereaza ideea ca daca ar fi fost vreun recensamant in perioada aceea, David ar fi fost trecut cu vederea, el nu conta, Samuel a trebuit sa insiste cu intrebarile, pentru ca era presat de Dumnezeu: “alt fiu nu mai aveti?” si parintii lui David, au o licarire” aaa, parca mai e unu care paste oile, da, mai e unu David” .

Sa trecem acum la fratii lui care daca l-ar fi apreciat si ar fi avut niste sentimente cat de cat fata de fratele lor, l-ar fi aparat, sustinut, si protejat, doar era fratele lor mai mic, dar nu…. pe langa faptul ca banuiesc i-a lovit invidia asa pe rand, vazand ca David are parte de ungerea din partea lui Dumnezeu, Eliab ostas falnic in armata care tremura de frica in fata filistenilor, atunci cand David vine si se agita in stanga si dreapta sa primeasca dreptul de a se bate cu Goliat, adica de a-i taia gatul intr-un final, este acuzat de Eliab cum ca s-ar mandri. Eliab i-a spus ceva de genul “bai baiatule, vi aici si te dai mare, ia du-te la oile tale, aici nu e loc de joaca pentru copii, esti tu uns de Samuel, dar uita-te la tine, hai pa”.

No bun, David merge in fata lui Saul si ii tot explica una alta, cum el s-a batut cu ursul si din moment ce merge in numele Domnului nu va avea probleme cu Goliat, iar Saul ….. ati ghicit, ii da una peste freza “esti doar un copil, uita-te la tine, filisteanul e de patru ori mai mare ca tine, sa fim seriosi, se va juca cu tine ca si cu un titirez”.

Pune-te un pic in locul lui David. Sti cum e sa  clocoteasca duhul in tine, si nimeni din jur sa nu inteleaga ce e in tine si felul tau de a judeca lucrurile, ba chair sa te descurajeze la fiecare pas? E foarte interesant, si nu usor sa iti pastrezi calmul in astfel de situatii in care tu sti sigur, absolut sigur ca lucrurile stau intr-un anume fel, doar Dumnezeu ti-a spus asa ca de asta esti atat de sigur, dar nimeni din jur nu iti da dreptate, ba mai mult te considera nebun.

David a avut o astfel de provocare, nimeni nu a avut incredere in actiunile lui, nimeni nu l-a creditat ca avand vreo sansa de castig. Cred ca David era furios la faza asta, dar nu s-a aratat pana in ultimul moment, a strans din dinti, a inghitit in sec, l-au enervat toti in fel si chip, totul a culminat cu Saul care l-a imbracat in propria-i imbracaminte care il incomoda vizibil pe David, dar si-a tinut furia sub control pana a dat ochii cu Goliat, care ……. ce credeti ca i-a spus lui David? : “Ce! sunt caine, de vii la mine cu toiege?” Si, dupa ce l-a blestemat pe dumnezeii lui, a adaugat: “Vino la mine, si-ti voi da carnea ta pasarilor cerului si fiarelor campului.”.Goliat atat de tare l-a desconsiderat pe David incat mai mai sa simta ca este sub demnitatea lui sa lupte cu un baietandru ca el.

Ce mai vrei, David a fost desfintat de toti, dar de absolut toti, au sters cu el pe jos, nu fizic, ci prin vorbe, prin atitudini. David era nimicul, neinsemnatul, dar acest nimic in a carui vene clocotea Duhul lui Dumnezeu, acest nimic care Il respira pe Dumnezeu, acest nimic care stia ca este un nimic, dar stia foarte bine in acelasi timp ca in inima lui bate inima lui Dumnezeu, a rabufnit plin de puterea lui Dumnezeu.

Imagineazati-l pe David spunand cu autoritatea pe care doar Duhul lui Dumnezeu ti-o poate da :”Tu vii impotriva mea cu sabie, cu sulita si cu pavaza; iar eu vin impotriva ta in Numele Domnului ostirilor, in Numele Dumnezeului ostirii lui Israel, pe care ai ocarat-o. Astazi Domnul te va da in mainile mele, te voi dobori si-ti voi taia capul; astazi voi da starvurile taberei filistenilor pasarilor cerului si fiarelor pamantului. Si tot pamantul va sti ca Israel are un Dumnezeu. Si toata multimea aceasta va sti ca Domnul nu mantuieste nici prin sabie, nici prin sulita. Caci biruinta este a Domnului. Si El va da in mainile noastre.”

Sigur sunt printre voi, macar cativa care sunt sau au fost desconsiderati de familie, prieteni, frati, surori, conducatori, dusmani, toti au cazut de acord ca esti un nimeni, si nu esti in stare de nimic, dar in venele tale curge mai mult decat sange, esti manat permanent de viziunea pe care Duhul Sfant ti-a dat-o. Uita-te la David, a trebuit doar sa fie statornic chemarii pe care Dumnezeu i-a facut-o, nu a avut nevoie de confirmarea oamenilor, a fost suficient ca Dumnezeu l-a ales si a pus in el o altfel de inima, a fos suficient ca el a perseverat si a crezut in visele iesite din comun pe care le avea cu privire la viata lui. Visele acelea exagereate au devenit realitate in ciuda circumstantelor.
1Samuel 16,17


David – liber de religiozitate

David, un baietandru, este trimis de tatal lui cu merinde la fratii lui care se aflau in randurile armatei lui Saul, carora le tremurau izmenele in fata filistenilor si implicit in fata lui Goliat. Chiar daca in fata intregii lui familii, Samuel il unge pe David (1Samuel 16:13), nici unul dintre ei nu isi schimba parerea despre mezinul familiei. David era cel mic, neinsemnat, caruia cel mult ii putea fi incredintata merindea, ca sa o duca fratilor lui care erau la razboi (1Samuel 17:17). David este luat la misto de toata lumea, fratele lui cel mai mare Eliab, il acuza inclusiv de mandrie la care David are o reactie care ma face sa cred ca i-a stat mintea in loc, neimaginandu-si cum poate fi acuzat de asa ceva, cand toata viata a fost desconsideratul familiei (1Samuel 17:28-29).

Saul face si el cunostinta cu David care prin ungerea pe care o avea cantand la arfa, punea pe fuga duhul rau care il chinuia pe imparat, dar cu toate astea desi banuiesc ca a inteles puterea lui Dumnezeu din viata lui David, il ia peste picior, atunci cand acesta hotaraste sa mearga sa se bata cu Goliat. “Saul a zis lui David: nu poti sa te duci sa te bati cu Filisteanul acesta, caci tu esti un copil, si el este un om razboinic din tineretea lui” .(v33) David incearca sa se bata cu tot sistemul, sa se furiseze cumva sa ajunga in fata lui Goliat, ii explica lui Saul, ca desi e un copil slab la urma urmei, are o oarecare experienta in lupta, si incearca sa ii sugereze cumva ca el nu merge acolo prin puterea lui ci are pe cineva Atotputernic de partea lui, iar acel Atotputernic va castiga batalia.

Saul banuiesc ca nu a mai avut nici chef, nici rabdare sa ii spuna inca odata lui David ca nu are nici o sansa in fata lui Goliat, si imaginandu-si deja cum David va fi facut snitzel de Goliat, ii da acordul : “Du-te si Domnul sa fie cu tine”. Ma aventurez si spun ca acest “Domnul sa fie cu tine”, a fost ceva de genul “Du-te si mori, daca vrei neaparat”, sunt sigura ca Saul nu a avut strop de incredere in actiunea lui David. Saul cel religios a bagat o fraza spirituala, sa sune bine, Biblia ne spune ca Duhul Domnului se departase de la Saul (1Samuel 16:14), asa ca acea propozitie nu a avut decat o incarcatura religioasa cel mult, si o doza de misto.

Si ca totul sa fie pus in sabloane, sa nu existe libertatea si calauzirea Duhului, Saul il imbraca pe David cu hainele lui: “adica, cum sa mergi Davide la lupta asa cu tricoul si pantalonii tai, nu, tu trebuie sa iti iei costumul, camasa, pantalonii de stofa calcati la dunga, baticul, fusta, bluza de mohair, ciorapii de duminica, poseta, si na, daca vrei du-te, fa ce vrei, dar prima data echipamentul, nu uita de echipamentul exterior, ne faci de ras daca te duci asa in tricoul tau cu inscripitii, in blugi, e rusine Davide, pe mine ma doare in cot ca o sa fi facut franjuri de Goliat, sincer iti spun, dar nu mi-e tot una de imaginea ta, ia mai strange-ti putin parul, bretonul nu iti sta chiar bine, stai putin sa cautam stilistul penti sau cde si apoi poti sa mergi linistit, nu ne vom mai vedea, vei muri strangulat de batic cand te va invarti Goliat prin aer, dar nu ma intereseaza asta Davide, mori linistit, e demn sa mori in felul asta, decat sa bati demonii imbracat in echipament necorespunzator, mai bine mori dar echipat corespunzator”.

David la fel ca si prietenul lui Ionatan, nu au fost niste rebeli, dar nici nu s-au supus regulilor prostesti. Mi-l imaginez pe David imbracat in imbracamintea lui Saul, intorcand ochii pe dos, gandindu-se la ce i se intampla, gandindu-se ca nu are cu cine vorbi, ca nimeni nu il intelege, ca Saul e prea religios sa poata purta un dialog cu el, sa ii explice. David incearca sa nu provoace un conflict, dar vede clar ca oricat ai vrea sa fie pace nu poti, trebuie sa limitezi libertatea Duhului, daca vrei sa impaci si omul, asa ca vazand ca nu are libertate de miscare purtand imbracamintea lui Saul, se dezbraca de aceasta si absolut pe cont propriu, insotit doar de Dumnezeu si de puterea Lui, merge impotriva lui Goliat. Si stim cu totii ce i-a facut David lui Goliat.


Cand sunt slab atunci sunt tare!

Daca nu ai sti povestea dintre David si Goliat, daca nu ar exista detaliile din Biblie cu privire la acest episod, ce ai crede daca ai auzi aceasta istorisire spusa asa: “Era odata un om pe nume Goliat care avea 3 metri inaltime si 250 kg, era reprezentantul filistenilor in lupta cu poporul Israel. Nimeni nu avea curajul sa se bata cu el, datorita faptului ca era urias la statura, dar intr-o zi un anume David, a mers impotriva acestui urias, i-a tras o piatra intre ochi si l-a ucis, apoi i-a taiat gatul”.

Fa abstractie de faptul ca sti cine e David, imagineaza-ti ca auzi acesta poveste pentru prima data si habar nu ai cine joaca rolul lui David. Eu mi-as imagina ca David este un luptator foarte experimentat, poate nu de 3 metri dar cel putin de 2,50, un om puternic din toate punctele de vedere, un om pe care nimeni nu l-a vazut niciodata deprimat sau simtindu-se infrant, mi-l si imaginez cu armatura impecabila, ar fi putut sa ii taie gatul din prima filisteanului dar a preferat sa isi bata joc de el omorandu-l cu prastia, faza cu prastia a fost pentru distractia lui, oricum avea planul B, adica sabia. David cel de 2 metri si jumatate, om puternic, falnic, demn de invidiat pentru calitatile sale fizice si psihice, l-a facut praf pe uriasul Goliat. Si daca nu ar exista detaliile din Biblie,asa as crede toata viata.

Acum sa revenim cu picioarele pe pamant. Cine era David? David era un cioban, un om pe care nimeni nu dadea doi lei, nici familia lui nu credea ca el merita mai mult decat sa pasca niste oi. David era un baietandru pe care Dumnezeu a hotarat sa Il aleaga dintre mai multi care aveau destule calitati si cu siguranta erau mult mai falnici si puternici psihic si fizic ca el. Ulterior, avem o gramada de psalmi in care David se afla cu nervii la pamant , in depresii cumplite, ba chiar intr-o stare suspecta de labilitate psihica, ba se increde in Domnul, ba se vede pierdut si fara nici o speranta.

Vorbind despre David ai putea ajunge sa te contrazici de la un minut la altul, pentru ca David era un om slab-puternic, nici nu poti fi sigur de afirmatiile pe care le faci despre el, pe cand vrei sa spui ca e puternic, iti vin in minte nenumaratele situatii in care omul asta era praf si pulbere, adica mai slab de atat nu se putea. Un om puternic nu se vaita, in schimb David a plans si s-a vaicarit pana s-a saturat (vezi AICI). Desi Biblia ne prezinta slabiciunea din viata lui David, cred ca doar Dumnezeu si Ionatan au facut cunostinta cu adancimile inimii lui David si au vazut si au inteles cat de slab era David cand cadea in deznadejde. Si totusi acest David l-a invins pe Goliat.

Am tot stat si meditat la acest aspect, pentru ca unii oameni slabi, sunt vazuti de cei din jur ca fiind puternici, pentru ca spun sau fac lucruri in Numele lui Isus cu autoritate, lucruri care iti pot sugera ideea ca ai in fata ta o persoana foarte puternica. Biblia este extrem de clara: Cand sunt slab atunci sunt tare, Dumnezeu transforma slabiciunea unui om in putere, daca acesta are inima curata in fata Lui si cauta fata Lui. Pare un paradox, dar se pare ca Dumnezeu nu are nevoie de oameni puternici, El isi manifesta puterea prin cei slabi, prin cei mai slabi, si in felul acesta cei din jur confunda lucrurile, au impresia ca cineva care proclama Cuvantul cu putere, ar trebui neaparat sa fie un om puternic. Poate tocmai slabiciunea lui este secretul puterii care se manifesta prin puterea lui Dumnezeu in viata lui.

Poate ca daca nu ar mai fi slab, nu ai mai vedea puterea care curge din Dumnezeu prin el si care te face sa crezi ca omul in sine este un om puternic. Slabiciunea omeneasca se pare ca este secretul manifestarii puterii lui Dumnezeu, bineinteles in contextul in care acel om Il are ca absoluta prioritate pe Dumnezeu si voia Lui, pentru simplul motiv ca Dumnezeu nu are nevoie de muschii nostri ci de inima noastra.

Asa ca daca vedeti pe cineva care pare puternic, ganditi de doua ori, s-ar putea sa fie mai slab ca voi, mai sensibil ca voi, si tocmai acesta sa fie avantajul lui fata de voi, e prea slab sa pretinda ca ar putea face ceva singur in lumea asta, iar lui Dumnezeu ii place asta si isi pune puterea Lui langa slabiciunea acestuia, iar oamenii vad puterea lui Dumnezeu si nicidecum puterea omului, doar ca o confunda.


Regulile prostesti! (2)

1 SAMUEL 14

Saul Il intreaba pe Dumnezeu ceva in legatura cu filistenii,  Dumnezeu  nu ii raspunde si in loc sa se gandeasca ca el este artizanul intregului haos (spiritual vorbind) in care s-a bagat, cauta sa il omoare pe Ionatan care cica a mancat miere si poarta vina faptului ca Dumnezeu nu ii raspunde. De dragul regulilor lui, care ii hranesc mandria si eul, de dragul fiorilor pe care ii simte atunci cand inventeaza tot felul de reguli fara nici o noima, fara strop de logica, e in stare sa isi omoare fiul cand afla ca acesta a incalcat porunca lui “sfanta”.

In loc sa mearga in fata poporului sa le spuna “v-am folosit ca sa ma simt eu grozav, v-am dat o regula stupida, v-am infometat ca sa ma simt eu buricul pamantului, si din cauza mea ati mancat animalele cu sange cu tot, ati pacatuit impotriva Domnului, sorry, sper sa nu se mai repete” , Saul il scoate tap ispasitor pe Ionatan, care de fapt i-a adus victoria asupra filistenilor, daca Ionatan nu era nebunul intregii povesti, Saul nu ar fi primit laurii victoriei.  De data acesta poporul are o licarire de desteptaciune si il salveaza pe Ionatan din mana lui Saul.

Saul il  ilustreaza perfect pe omul religios, care de dragul regulilor, incalca voia lui Dumnezeu, care inventeaza reguli din cele mai bizare si le pune etichete din cele mai spirituale, dar prin care seaca poporul de putere, Saul e genul de om care nu isi recunoaste vina, care ii acuza de esec, tocmai pe cei pe care el insusi i-a dus la esec, omul religios care sufera de mandrie, isi hraneste mandria cu aceste reguli prin care manipuleaza si controleaza masele de oameni, care din prostie se supun regulilor, reguli care pana la urma le aduc pieirea. Saul seamana cu destui barbati din Romania

Ionatan, omul curajos, care nu are nevoie de confirmarea oamenilor, cand Dumnezeu ii pune pe inima ceva, nu mai sta sa primeasca aprobarea comitetului, imparatului, ci trece la atac, pentru ca Dumnezeu e singura autoritate careia i se supune. Nu face asta din rebeliune ci pentru ca stie cat il duce capul pe Saul si pe popor, stie ca sunt niste fricosi, lasi si oameni mandrii, se fereste sa le destanuie ceea ce are pe inima, isi ia un om de incredere, e de ajuns, si duce la bun sfarsit ceea ce Dumnezeu i-a incredintat. Ii face partasi biruintei lui si pe cei care in mod normal l-ar fi incurcat in lupta, l-ar fi descurajat, l-ar fi considerat nebun.

Ionatan e umil, ii lasa pe altii sa se bucure de victoria pe care el a provocat-o, de care el e vinovat. Ionatan nu se supune regulilor absurde, “nu manca, nu gusta”, el se foloseste de tot ce Dumnezeu a pus in preajma lui sa ii dea energie, putere, fara sa isi faca probleme de regulile stupide. Il stie pe tatal lui, Ionatan cunoaste foarte bine omul religios, nu suporta acest stil, devine irascibil cand ia cunostinta de ceea ce a poruncit tatal sau, si isi spune pe fata parerea. Ionatan e un om radical, simplu, dintr-o bucata, statornic si intelept, stie ce vrea si nu se lasa pana nu duce la bun sfarsit ce are de facut.(vezi si relatia lui cu David)


Regulile prostesti! (1)

1 SAMUEL 14

Ionatan insuflat de un curaj extraordinar, isi da seama ca Dumnezeu poate da izbavire printr-un numar mic de oameni ca si printr-un numar mare de oameni. Impreuna cu tanarul care ii purta armele, au inaintat spre tabara filistenilor, fara ca in prealabil sa spuna cuiva, nici tatalui sau Saul, nici poporului, si groaza Domnului a lovit tabara filistenilor.

Poporul Israel merge la lupta impotriva filistenilor si datorita nebuniei lui Ionatan care a initiat acesta victorie, Saul se vede deja cu victoria in buzunar, iar intre timp are chef de dat niste reguli absurde care folosesc doar eului sau. Probabil  nu a dat destul cu sabia si nu era obosit, asa ca mintea a inceput sa nascoceasca tot felul de lucruri – 1Samuel 14:24 Saul pusese pe popor sa jure, zicand: “Blestemat sa fie omul care va manca paine pana seara, pana ma voi razbuna pe vrajmasii mei!” Si nimeni nu mancase” .

Banuiesc ca Saul s-a simtit foarte spiritual cand a proclamat acel blestem, s-a simtit mandru ca a impus o regula si toti trebuie sa asculte, fie ca are rost regula respectiva fie ca nu.

Poporul istovit de atata lupta ajunge intr-o padure unde se afla miere, dar din cauza poruncii lui Saul, sau mai bine zis a blestemului pe care tocmai l-a enuntat, oamenii s-au uitat la miere, le-au curs balele, dar nu s-au atins de ea. Ionatan insa om deschis la minte, un personaj extraordinar al Bibliei, nici nu se afla acolo cand Saul a dat porunca respectiva, el avea alte lucruri mai importante decat sa participe la sedinte aiurea fara sens, omul era angrenat in a asculta vocea lui Dumnezeu, era implicat in actiuni nebunesti, care implica risc, desi era fiul lui Saul, nu avea mare legatura cu caracterul tatalui sau, era facut dintr-o alta plamadeala.

Nestiind de porunca+blestemul tatalui sau, vazand mierea, stiind ca Dumnezeu nu a dat nici o porunca ca oamenii sa nu manance miere, mananca din miere, isi recapata puterile si parca il vad cum ochii i s-au luminat (cum spune versetul 27). Cineva din popor il vede si ii aduce la cunostinta faptul ca tatal lui a interzis ca cineva sa manance pana la lasarea serii. Ionatan om dintr-o bucata, fara complicatii religioase inutile, iritat fiind de absurditatea tatalui sau, are urmatoarea replica: “Tatal meu tulbura poporul; vedeti, dar, cum mi s-au luminat ochii, pentru ca am gustat putin din mierea aceasta! Negresit, daca poporul ar fi mancat azi din prada pe care a gasit-o la vrajmasii lui, n-ar fi fost infrangerea filistenilor mai mare?” (versetele 29-30).

Poporul sleit de foame pentru ca na, s-a supus poruncii sefului lor, popor foarte inteligent de altfel la faza asta, au inghitit tot ce a venit la rand, nu au gandit deloc cu propriul cap, s-au supus la ceva ce intr-un final i-a adus la incalcarea voii lui Dumnezeu. Au ascultat de porunca absurda a lui Saul, erau sa crape de foame si cand au dat de prada “s-au aruncat asupra prazii. Au luat oi, boi si vitei, i-au injunghiat pe pamant si i-au mancat cu sange cu tot”, ceea ce constituia un pacat impotriva lui Dumnezeu. Au ascultat de niste reguli omenesti si au ajuns sa incalce voia lui Dumnezeu.


Lupta cu gandurile murdare!

Nu stiu de ce scriu acest articol acum, nu e o preocupare a mea actuala, dar simt ca trebuie sa scriu despre acest subiect. Fiecare dintre noi avem de luptat cu gandurile, cu ispitele care vin la nivelul gandurilor, acolo se plamadeste pacatul care urmeaza sa fie infaptuit, daca reusim sa omoram acele ganduri, am castigat batalia cu pacatul.

Cu multi ani in urma, am avut o lupta teribila din punctul asta de vedere, si cum la biserica nimeni nu te invata lucruri practice a trebuit sa ma dau cu capul de pereti pana am descoperit intr-un final epuizata de lupta pe care o duceam, cum sa fac ca sa biruiesc la nivelul gandurilor. Biblia imi spune sa facem gandurile noastre rob ascultarii de Hristos. Ok, bun sfat dar cum fac lucrul asta practic? Eram bombardata pur si simplu de diavol cu ganduri dintre cele mai mizerabile si nu stiam cum sa fac fatza, dar dintr-o data am descoperit ceva ce mi-a schimbat viata radical.

Sti ce am inceput sa fac? Am luat fiecare gand pe rand si cu imaginatia mea, l-am impachetat, l-am luat si l-am dus la crucea lui Isus. Mi-am imaginat tot acest proces, am transferat pur si simplu gandul din capul meu la crucea lui Isus, mi-am imaginat cum iau gandul din mintea mea si il duc la crucea lui Isus si il las acolo jos la poala crucii, Si cum gandurile veneau continu, o perioada asta a fost ocupatia mea principala, sa iau gandurile unu cate unu si sa le duc pe rand la crucea lui Isus.

In momentul in care lasam gandul la crucea lui Isus, ma simteam libera, ceva se intampla inlauntrul meu. Am hotarat sa nu mai las nici un gand strain de voia lui Dumnezeu sa stea in mintea mea nici macar o secunda, ci in momentul in care apare, il impachetez cu mintea mea si il duc urgent la crucea lui Isus si il las acolo. Dupa o vreme gandurile acelea au devenit mai rare si pur si simplu am simtit ca am avut una din cele mai mari biruinte in umblarea mea cu Dumnezeu.

Apoi am combinat acel transfer al gandurilor la cruce, facand gandurile rob ascultarii de Hristos, cu versetele din Evrei 4:15. Caci n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre, ci Unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. 16. Sa ne apropiem, dar, cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie.

Daca Isus a fost ispitit in toate ca si mine, Il pot striga in ajutor, El ma intelege, stie mecanismele prin care pot invinge ispita, stie cum mintea mea cloceste anumite lucruri si mai ales pentru ca imi promite ca voi fi ajutata in vreme de nevoie, pot apela cu incredere la ajutorul Lui.

Practic cum am facut? Vine gandul, ispita, de orice fel, si nu o las sa cloceasca in mintea mea, ci imediat, in fractiunea de secunda urmatoare, il strig pe Isus, El stie exact ce se petrece in mintea mea si nu mai am timp sa ii tot explic ce si cum, eu vreau sa scap intr-o fractiune de secunda de gandul respectiv. Pur si simplu, ma lupt cu mine si strig inlauntrul meu: Isuuus, ajutor.

Am descoperit asta cu ani in urma si aceeasi tactica o folosesc si acum cand vin ganduri care nu trebuie sa stea in mintea mea, strig dupa Isus, uneori fara sa scot un sunet, e un strigat al inimii mele, si e extraordinar, de fiecare data, dar de fiecare data simt ca nu Il strig in zadar, si simt cum ma ajuta intr-o secunda sa scap de gandul respectiv.

E o tactica care mi-a adus biruinta in 100% din situatii, de fiecare data cand am aplicat-o a mers perfect. Cand Il chem pe Isus in ajutor, imi da ajutor, cand Ii strig Numele, ceva se intampla, nu Il strig degeaba. E minunat sa iti poti pastra mintea curata! Daca te confrunti cu esecuri in lupta cu gandurile aiurea, incearca ce ai gasit scris  in acest articol. Fi binecuvantat/a!


Cum s-a rugat Isus pentru bolnavi? (2)

Partea 1 aici

Mai exista o categorie de bolnavi care au fost atinsi fizic de Isus, au fost unsi cu noroi pe ochi, li s-a pus scuipat pe limba, Isus a lucrat in Duhul, nu a avut nevoie de cuvinte pompoase, a stiut cine este, a invatat de la Tatal, a facut doar ce a vazut pe Tatal facand, si rezultatele le vedem cu totii in Biblie, bineinteles cei care vrem sa vedem, Isus i-a vindecat pe toti care au venit la El, pe toti, fara exceptie.

Si nici oamenii nu asteptau rugaciuni pompoase, se pare ca erau mai intelepti ca generatiile care au urmat, care au si au avut impresia ca multimea si grozavia vorbelor il impresioneaza pe Dumnezeu. Sutasul i-a spus lui Isus: “zi o vorba si robul meu va fi tamaduit” (Luca 7:7), o vorba, nu o predica, nu un studiu, nu teologie, nu rugaciune pompoasa, ci O VORBA. Destept a fost sutasul, a stiut cu cine are de a face, noi in schimb nu prea stim.

Sutasul nu i-a spus: “Isuse, dupa ce te vei ruga si vei vedea daca voia Tatalui e sa il vindece pe robul meu, atunci daca vrei si Tu, vino si fa o slujba la mine acasa, spune o predica, roaga-te juma de zi, noi vom posti toti si ne vom ruga asa cu foc si cu har, sti tu Isuse cum, asa ca pocaitii care vor fi in secolele 20 si 21, Tu pe toate le sti si sti cum or fi fratii atunci, no asa ne vom ruga Isuse cu foc si cu urlete, ca sa impresionam nu stim exact pe cine, dar sa impresionam timpanele cel putin, si sa vedem ce iese, poate poate robul meu se va insanatosi”  Sutasul a stiut cine e Isus, a stiut ca nu e nevoie nici de predica, nici de rugaciune pompoasa, nici de urlete si smuls parul din cap, sau spume la gura, ci doar de o vorba spusa cu autoritate.

De cand am inceput sa practic stilul lui Isus, vad rezultate si ma minunez. Parca mi-e greu sa cred ca e chiar atat de simplu, mi-e greu sa cred ca nu e nevoie de rugaciuni din cele mai grozave si atotcuprinzatoare, si pe zi ce trece vad ca simpla abandonare in mana lui Dumnezeu si supunere fata de calauzirea Duhului Sfant, plus o porunca clara si scurta, sau declararea unor adevaruri ale Bibliei, aduc vindecarea si eliberarea.

Nu trebuie decat sa luam exemplul lui Isus si sa punem in practica ce a facut El si sigur functioneaza.


Cum s-a rugat Isus pentru bolnavi? (1)

Mai demult in copilarie, habar nu aveam ca exista posibilitatea ca cineva sa se roage pentru un bolnav si bolnavul sa se insanatoseasca. Am crescut intr-o biserica baptista si invatatura de acolo m-a dus cu gandul ca singura varianta prin care te poti insanatosi este medicul. Apoi nici nu mai stiu cum mi-au bagat in cap ca Dumnezeu vrea ca omul sa fie bolnav si in felul acesta sa il curateasca de nu stiu exact ce.

Urmatorul pas a fost sa ma intreb daca nu cumva asta e o prostie, si am descoperit nici eu nu stiu cum ca exista posibilitatea ca un crestin sa se roage pentru un bolnav si acesta sa fie vindecat prin puterea lui Dumnezeu, doar ca nu se stie niciodata cand asta e voia lui Dumnezeu si cand nu.

Ulterior dupa ani de zile in care acest ghiveci a persistat in mintea mea, m-am gandit ca daca tot sunt crestina ce ar fi sa ma rog si eu pentru cei bolnavi. Bineinteles ca am avut impresia ca trebuie sa ma rog foarte complicat, sa spun multe propozitii care mai de care mai incantatoare, si asa am si facut. Fiind o fire timida, nu odata m-am incurcat in rugaciune si a iesit ceva de neimaginat, si bineinteles ca rugaciunea nu a avut efect.

Si tot asa punandu-mi permanent intrebari in directia asta, mi s-au deschis ochii sa vad ca Isus se ruga intr-un anume fel pentru bolnavi, de fapt Isus nu s-a rugat, Isus a poruncit, a declarat. Rugaciunile mele pompoase nu erau stilul lui Isus.

Nu am gasit nici un exemplu in care Isus trezindu-se cu bolnavul in fata sa se roage cum ne rugam noi : “Tata, Tu care ai creat cerul si pamantul, Cel care dupa ce dai durerea si boala, te gandesti uneori sa o si iei, Tu care invarti pamantul in jurul soarelui, sau invers (ca nu stiu niciodata cine in jurul cui se invarte), Tu care faci zborul randunelelor atat de minunat si suav, in namarginita Ta mila, vindeca-l daca vrei, doar daca vrei pe X-ulescu”. Nu, Isus nu s-a rugat asa, rugaciuni care dupa cum se vede in realitatea in care traim cu totii, nu au nici un impact, sunt fara rezultat, doar auzul si eventual spiritul poetic este impresionat de aceste rugaciuni, in rest nimic.

Isus a spus asa: “Da vreau, fi curatit” (Matei 8:2), “Du-te, facati-se dupa credinta ta” (Matei 8:13), “Scoala-te si umbla” (Matei 9:5), “Faca-vi-se dupa credinta voastra” (Matei 9:29), ” Intinde-ti mana” (Matei 12:13), “Du-te in pace si fii tamaduita de boala ta” (Marcu 5:34), “Efata- adica Deschide-te” (Marcu 7:34), “Du-te, credinta ta te-a mantuit” (Marcu 10:52), “Taci si iesi afara din omul acesta” (Luca 4:35), “a certat frigurile si au lasat-o frigurile” (Luca 4:39), “Tinerelule, scoala-te iti spun” (Luca 7:14), “Capata-ti vederea” (Luca 18:12), “Du-te, fiul tau traieste”(Ioan 4:50), “Scoala-te, ridica-ti patul si umbla” (Ioan 5:8)


Joni Eareckson – parerea ei despre boala

Intamplator am dat astazi peste o stire despre binecunoscuta Joni Eareckson, care din cate inteleg are cancer la san si a suferit o operatie zilele acestea. Ceea ce ea spune despre aceasta noua provocare in viata ei, m-a lasat fara cuvinte, pentru ca ori eu am luat-o razna si nu mai inteleg nimic in ce Il priveste pe Dumnezeu si in ce priveste Biblia, ori Joni greseste.

Asta spune ea ” You have heard me often say that our afflictions come from the hand of our all-wise and sovereign God, and although cancer is something new, I am content to receive from God whatever He deems fit for me…” M-ati auzit spunand adesea ca durerile (nenorocirile) noastre vin din mana a tot inteleptului si stapanului nostru Dumnezeu, si desi cancerul este ceva nou, sunt multumita sa primesc de la Dumnezeu orice El considera a fi adecvat pentru mine…”

No bun, am inteles ca asta e voia lui Dumnezeu pentru ea sa aiba cancer, ce nu inteleg deloc este de ce s-a dus sa se opereze sa scape de cadoul pe care Dumnezeu tocmai i l-a dat, considerand ca i se potriveste de minune. Ca un crestin supus voii lui Dumnezeu sora Joni, ar fi trebuit sa se bucure de cadou si sa il pastreze, nu sa mearga la medic sa il extirpe, sau sa faca chimioterapie ca sa scape de orice urma a voii lui Dumnezeu. Si acuma ce ne facem daca ne rugam pentru Joni ca voia lui Dumnezeu sa se faca, de fapt ii dorim cancer in continuare, nu? Sau cum ca ma lasa logica…….

Simt ca imi plesneste capul cand ma gandesc la asta……… si mai ales ca majoritatea copiilor lui Dumnezeu cred ceea ce crede sora Joni. Degeaba a mai murit Isus pe cruce, degeaba a mai luat bolile si blestemul in trupul Lui. Degeaba! Oare ce o fi in inima lui Isus cand vede ca  oamenii Lui, considera ca El este datatorul cancerului???

Site-ul lui Joni AICI


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 85 other followers