Regulile prostesti! (2)
Saul Il intreaba pe Dumnezeu ceva in legatura cu filistenii, Dumnezeu nu ii raspunde si in loc sa se gandeasca ca el este artizanul intregului haos (spiritual vorbind) in care s-a bagat, cauta sa il omoare pe Ionatan care cica a mancat miere si poarta vina faptului ca Dumnezeu nu ii raspunde. De dragul regulilor lui, care ii hranesc mandria si eul, de dragul fiorilor pe care ii simte atunci cand inventeaza tot felul de reguli fara nici o noima, fara strop de logica, e in stare sa isi omoare fiul cand afla ca acesta a incalcat porunca lui “sfanta”.
In loc sa mearga in fata poporului sa le spuna “v-am folosit ca sa ma simt eu grozav, v-am dat o regula stupida, v-am infometat ca sa ma simt eu buricul pamantului, si din cauza mea ati mancat animalele cu sange cu tot, ati pacatuit impotriva Domnului, sorry, sper sa nu se mai repete” , Saul il scoate tap ispasitor pe Ionatan, care de fapt i-a adus victoria asupra filistenilor, daca Ionatan nu era nebunul intregii povesti, Saul nu ar fi primit laurii victoriei. De data acesta poporul are o licarire de desteptaciune si il salveaza pe Ionatan din mana lui Saul.
Saul il ilustreaza perfect pe omul religios, care de dragul regulilor, incalca voia lui Dumnezeu, care inventeaza reguli din cele mai bizare si le pune etichete din cele mai spirituale, dar prin care seaca poporul de putere, Saul e genul de om care nu isi recunoaste vina, care ii acuza de esec, tocmai pe cei pe care el insusi i-a dus la esec, omul religios care sufera de mandrie, isi hraneste mandria cu aceste reguli prin care manipuleaza si controleaza masele de oameni, care din prostie se supun regulilor, reguli care pana la urma le aduc pieirea. Saul seamana cu destui barbati din Romania
Ionatan, omul curajos, care nu are nevoie de confirmarea oamenilor, cand Dumnezeu ii pune pe inima ceva, nu mai sta sa primeasca aprobarea comitetului, imparatului, ci trece la atac, pentru ca Dumnezeu e singura autoritate careia i se supune. Nu face asta din rebeliune ci pentru ca stie cat il duce capul pe Saul si pe popor, stie ca sunt niste fricosi, lasi si oameni mandrii, se fereste sa le destanuie ceea ce are pe inima, isi ia un om de incredere, e de ajuns, si duce la bun sfarsit ceea ce Dumnezeu i-a incredintat. Ii face partasi biruintei lui si pe cei care in mod normal l-ar fi incurcat in lupta, l-ar fi descurajat, l-ar fi considerat nebun.
Ionatan e umil, ii lasa pe altii sa se bucure de victoria pe care el a provocat-o, de care el e vinovat. Ionatan nu se supune regulilor absurde, “nu manca, nu gusta”, el se foloseste de tot ce Dumnezeu a pus in preajma lui sa ii dea energie, putere, fara sa isi faca probleme de regulile stupide. Il stie pe tatal lui, Ionatan cunoaste foarte bine omul religios, nu suporta acest stil, devine irascibil cand ia cunostinta de ceea ce a poruncit tatal sau, si isi spune pe fata parerea. Ionatan e un om radical, simplu, dintr-o bucata, statornic si intelept, stie ce vrea si nu se lasa pana nu duce la bun sfarsit ce are de facut.(vezi si relatia lui cu David)
Regulile prostesti! (1)
Ionatan insuflat de un curaj extraordinar, isi da seama ca Dumnezeu poate da izbavire printr-un numar mic de oameni ca si printr-un numar mare de oameni. Impreuna cu tanarul care ii purta armele, au inaintat spre tabara filistenilor, fara ca in prealabil sa spuna cuiva, nici tatalui sau Saul, nici poporului, si groaza Domnului a lovit tabara filistenilor.
Poporul Israel merge la lupta impotriva filistenilor si datorita nebuniei lui Ionatan care a initiat acesta victorie, Saul se vede deja cu victoria in buzunar, iar intre timp are chef de dat niste reguli absurde care folosesc doar eului sau. Probabil nu a dat destul cu sabia si nu era obosit, asa ca mintea a inceput sa nascoceasca tot felul de lucruri – 1Samuel 14:24 Saul pusese pe popor sa jure, zicand: “Blestemat sa fie omul care va manca paine pana seara, pana ma voi razbuna pe vrajmasii mei!” Si nimeni nu mancase” .
Banuiesc ca Saul s-a simtit foarte spiritual cand a proclamat acel blestem, s-a simtit mandru ca a impus o regula si toti trebuie sa asculte, fie ca are rost regula respectiva fie ca nu.
Poporul istovit de atata lupta ajunge intr-o padure unde se afla miere, dar din cauza poruncii lui Saul, sau mai bine zis a blestemului pe care tocmai l-a enuntat, oamenii s-au uitat la miere, le-au curs balele, dar nu s-au atins de ea. Ionatan insa om deschis la minte, un personaj extraordinar al Bibliei, nici nu se afla acolo cand Saul a dat porunca respectiva, el avea alte lucruri mai importante decat sa participe la sedinte aiurea fara sens, omul era angrenat in a asculta vocea lui Dumnezeu, era implicat in actiuni nebunesti, care implica risc, desi era fiul lui Saul, nu avea mare legatura cu caracterul tatalui sau, era facut dintr-o alta plamadeala.
Nestiind de porunca+blestemul tatalui sau, vazand mierea, stiind ca Dumnezeu nu a dat nici o porunca ca oamenii sa nu manance miere, mananca din miere, isi recapata puterile si parca il vad cum ochii i s-au luminat (cum spune versetul 27). Cineva din popor il vede si ii aduce la cunostinta faptul ca tatal lui a interzis ca cineva sa manance pana la lasarea serii. Ionatan om dintr-o bucata, fara complicatii religioase inutile, iritat fiind de absurditatea tatalui sau, are urmatoarea replica: “Tatal meu tulbura poporul; vedeti, dar, cum mi s-au luminat ochii, pentru ca am gustat putin din mierea aceasta! Negresit, daca poporul ar fi mancat azi din prada pe care a gasit-o la vrajmasii lui, n-ar fi fost infrangerea filistenilor mai mare?” (versetele 29-30).
Poporul sleit de foame pentru ca na, s-a supus poruncii sefului lor, popor foarte inteligent de altfel la faza asta, au inghitit tot ce a venit la rand, nu au gandit deloc cu propriul cap, s-au supus la ceva ce intr-un final i-a adus la incalcarea voii lui Dumnezeu. Au ascultat de porunca absurda a lui Saul, erau sa crape de foame si cand au dat de prada “s-au aruncat asupra prazii. Au luat oi, boi si vitei, i-au injunghiat pe pamant si i-au mancat cu sange cu tot”, ceea ce constituia un pacat impotriva lui Dumnezeu. Au ascultat de niste reguli omenesti si au ajuns sa incalce voia lui Dumnezeu.
Lupta cu gandurile murdare!
Nu stiu de ce scriu acest articol acum, nu e o preocupare a mea actuala, dar simt ca trebuie sa scriu despre acest subiect. Fiecare dintre noi avem de luptat cu gandurile, cu ispitele care vin la nivelul gandurilor, acolo se plamadeste pacatul care urmeaza sa fie infaptuit, daca reusim sa omoram acele ganduri, am castigat batalia cu pacatul.
Cu multi ani in urma, am avut o lupta teribila din punctul asta de vedere, si cum la biserica nimeni nu te invata lucruri practice a trebuit sa ma dau cu capul de pereti pana am descoperit intr-un final epuizata de lupta pe care o duceam, cum sa fac ca sa biruiesc la nivelul gandurilor. Biblia imi spune sa facem gandurile noastre rob ascultarii de Hristos. Ok, bun sfat dar cum fac lucrul asta practic? Eram bombardata pur si simplu de diavol cu ganduri dintre cele mai mizerabile si nu stiam cum sa fac fatza, dar dintr-o data am descoperit ceva ce mi-a schimbat viata radical.
Sti ce am inceput sa fac? Am luat fiecare gand pe rand si cu imaginatia mea, l-am impachetat, l-am luat si l-am dus la crucea lui Isus. Mi-am imaginat tot acest proces, am transferat pur si simplu gandul din capul meu la crucea lui Isus, mi-am imaginat cum iau gandul din mintea mea si il duc la crucea lui Isus si il las acolo jos la poala crucii, Si cum gandurile veneau continu, o perioada asta a fost ocupatia mea principala, sa iau gandurile unu cate unu si sa le duc pe rand la crucea lui Isus.
In momentul in care lasam gandul la crucea lui Isus, ma simteam libera, ceva se intampla inlauntrul meu. Am hotarat sa nu mai las nici un gand strain de voia lui Dumnezeu sa stea in mintea mea nici macar o secunda, ci in momentul in care apare, il impachetez cu mintea mea si il duc urgent la crucea lui Isus si il las acolo. Dupa o vreme gandurile acelea au devenit mai rare si pur si simplu am simtit ca am avut una din cele mai mari biruinte in umblarea mea cu Dumnezeu.
Apoi am combinat acel transfer al gandurilor la cruce, facand gandurile rob ascultarii de Hristos, cu versetele din Evrei 4:15. Caci n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre, ci Unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. 16. Sa ne apropiem, dar, cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie.
Daca Isus a fost ispitit in toate ca si mine, Il pot striga in ajutor, El ma intelege, stie mecanismele prin care pot invinge ispita, stie cum mintea mea cloceste anumite lucruri si mai ales pentru ca imi promite ca voi fi ajutata in vreme de nevoie, pot apela cu incredere la ajutorul Lui.
Practic cum am facut? Vine gandul, ispita, de orice fel, si nu o las sa cloceasca in mintea mea, ci imediat, in fractiunea de secunda urmatoare, il strig pe Isus, El stie exact ce se petrece in mintea mea si nu mai am timp sa ii tot explic ce si cum, eu vreau sa scap intr-o fractiune de secunda de gandul respectiv. Pur si simplu, ma lupt cu mine si strig inlauntrul meu: Isuuus, ajutor.
Am descoperit asta cu ani in urma si aceeasi tactica o folosesc si acum cand vin ganduri care nu trebuie sa stea in mintea mea, strig dupa Isus, uneori fara sa scot un sunet, e un strigat al inimii mele, si e extraordinar, de fiecare data, dar de fiecare data simt ca nu Il strig in zadar, si simt cum ma ajuta intr-o secunda sa scap de gandul respectiv.
E o tactica care mi-a adus biruinta in 100% din situatii, de fiecare data cand am aplicat-o a mers perfect. Cand Il chem pe Isus in ajutor, imi da ajutor, cand Ii strig Numele, ceva se intampla, nu Il strig degeaba. E minunat sa iti poti pastra mintea curata! Daca te confrunti cu esecuri in lupta cu gandurile aiurea, incearca ce ai gasit scris in acest articol. Fi binecuvantat/a!
Comentarii recente