Caticheza?????
Anania un ucenic a lui Isus, nu unul dintre cei din prim plan, este trimis de Dumnezeu la Pavel in urma unei vedenii, se roaga pentru el si “Chiar in clipa aceea, au cazut de pe ochii lui un fel de solzi; si el si-a capatat iarasi vederea. Apoi s-a sculat si a fost botezat” (Fapte 9:18). Dupa ce isi pune mainile peste el, Anania ii spune lui Pavel: “ Si acum, ce zabovesti? Scoala-te, primeste botezul si fii spalat de pacatele tale, chemand Numele Domnului”. (Fapte 22:16)
Anania zilelor noastre, pe langa faptul ca nu este trimis la Pavel in urma unei vedenii, si pe langa faptul ca ii spune lui Pavel ca orbirea este crucea pe care trebuie sa o duca, el simte fiorul catichezei dandu-i tarcoale. Anania respira profund, isi pune fatza de om sobru, si il indruma pe Pavel sa urmeze cateva luni de caticheza. Pavel omorase cam multi oameni, fusese de acord cu uciderea lor, omul avea multe bube in cap, trebuie sa fie invatat calea buna, sa i se scoata din cap ereziile, in nici un caz un astfel de om nu poate fi botezat una doua. O fi avut Pavel o intalnire reala cu Dumnezeu, s-o fi cait de pacatele sale, dar, inainte de botez ii trebuie o caticheza din aia la sange, in care sa i se explice ce are voie sa faca si ce nu are voie, ce e bine si ce nu e bine, si doar daca intre timp se vad progrese, Pavel va fi programat pentru urmatorul botez, i se va face un echipament de botez pe masura si la botez cu el.
Anania, acelor vremuri, nu doar ca a sarit peste caticheza, ci il grabeste pe Pavel: “ce mai astepti, hai sa te botez, si apoi Duhul Sfant te va calauzi, ungerea care e in tine te va invata tot ce trebuie sa sti, nu ai nevoie sa te invete caticheza ce ai voie si ce nu ai voie, Duhul Sfant din tine te va invata” . 1 Ioan 2:27 “Cat despre voi, ungerea pe care ati primit-o de la El ramane in voi si n-aveti trebuinta sa va invete cineva; ci, dupa cum ungerea Lui va invata despre toate lucrurile si este adevarata, si nu este o minciuna, ramaneti in El, dupa cum v-a invatat ea”
In biserica primara omul era botezat in aceeasi zi in care se convertea, dar vad ca acum e nevoie neaparat de caticheza, si de a dovedi ca esti serios pe calea Domnului, ca sa fi botezat. In biserica primara oamenii erau botezati cu Duhul Sfant si Duhul Sfant era Cel care il calauzea pe credincios, si Il invata. E incredibil ca nici macar Biblie nu au avut, dar s-au descurcat de un million de ori mai bine ca noi, pentru simplul motiv ca pe ei i-a invatat Duhul Sfant.
Oamenii astia erau botezati in aceeasi zi in care se converteau pentru ca botezul chiar are un rol foarte important, nu a fost doar asa, ca nu erau destul de modernizati ca sa fi descoperit inca efectele benefice ale catichezei. Oamenii astia erau botezati cu Duhul Sfant imediat dupa ce se converteau, pentru ca Imparatia lui Dumnezeu are o anume logica, nu doar pentru ca erau prea pripiti si inca nu au inteles ca prima data trebuie sa faci fapte vrednice, si sa demonstrezi ca esti serios pe calea Domnului.
Nu ma mai intereseaza nimic altceva decat ce spune Biblia, daca aveti alte pareri vreau sa ma contraziceti cu Biblia.
Daca pana acum vi s-a parut ca am fost radicala, de acum sunt si mai radicala, pentru simplul motiv ca asa treptat mi se tot deschid ochii sa vad, si ce vad pe de o parte ma face sa Il iubesc tot mai mult pe Dumnezeu si pe de alta parte ma socheaza de-a dreptul pentru ca nu inteleg cum s-a putut ajunge intr-un asa mare intunerec cu Biblia in mana.
Cel ce este in mine, este mai mare decat cel ce este in lume!
“Cel ce este in voi, este mai mare decat cel ce este in lume” 1 Ioan 4:4
“Cel ce este in mine, este mai mare decat cel ce este in lume”
Cel ce este in mine si care poseda intreaga mea fiinta, Cel cu care fiinta mea e contopita, Isus, Cel care prin Duhul Sau locuieste in fiecare celula a fiintei mele, trup, suflet, duh, este mai mare decat orice virus, bacterie, boala, epidemie, care este trimisa de cel ce este in lume, de diavol.
Tot ce vine din lume, de la cel rau, trebuie sa se supuna autoritatii absolute a lui Hristos, trebuie sa se supuna Celui care locuieste in mine, si atunci cand sunt atacata de ceva ce vine de la cel ce este in lume, ma voi concentra asupra Celui care locuieste in mine si voi constientiza ca elementele exterioare nu pot sa invinga niciodata pe Cel care a biruit moartea, pacatul, boala si blestemul la cruce. Si pentru ca El locuieste in mine, am biruinta asigurata.
Nu mai accept intrusi care vin de la cel rau, din moment ce de partea mea, de fapt in mine, contopit cu mine si eu cu El, e Isus.
Imagineaza-ti o persoana care intra in camera ta si nu mai vrea sa iasa. Tu esti proprietarul camerei si la urma urmei o sa il dai afara pe sus daca e nevoie, o sa il impingi si o sa il dai afara. Isus e proprietarul fiintei mele, si fiind una cu El, ma impotrivesc si imping virusul, bacteria, boala, problema respective de sanatate, afara. Eu sunt templul Duhului Sfant, un templu destinat sa fie perfect, pentru ca Imparatia lui Dumnezeu nu este cladita pe lucruri de mana a doua, ruinate, alterate si cu igrasie.
Ps. Ce am scris aici nu vine din intelepciunea mea, sau impresia mea, sau ca mi se pare mie ca Dumnezeu mi-a vorbit, e pur si simplu ceea ce Duhul Sfant mi-a vorbit acum doua nopti
Vindecata dupa 23 ani de paralizie
![]()
“Everything Jesus tells us to do, let’s do it, and everything Jesus said He will do, let’s expect Him to do ” (TL Osborn)
Tot ce Isus ne spune sa facem, hai sa facem, si tot tot ceea ce Isus a spus ca va face, hai sa ne asteptam de la El sa faca.
SEMNE SI MINUNI?
Cum cunoastem daca o invatatura este de la Dumnezeu sau nu? Ea va fi intotdeauna insotita de semne, de puterea Duhului Sfant. Iata mai jos semnele:
Marcu 16
16. Cine va crede si se va boteza va fi mantuit; dar cine nu va crede va fi osandit.
17. Iata semnele care vor insoti pe cei ce vor crede: in Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi in limbi noi;
18. vor lua in mana serpi; daca vor bea ceva de moarte, nu-i va vatama; isi vor pune mainile peste bolnavi, si bolnavii se vor insanatosi.”
19. Domnul Isus, dupa ce a vorbit cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut la dreapta lui Dumnezeu.
20. Iar ei au plecat si au propovaduit pretutindeni. Domnul lucra impreuna cu ei si intarea Cuvantul prin semnele care-l insoteau. Amin.
1 Corinteni 2
4. Si invatatura si propovaduirea mea nu stateau in vorbirile induplecatoare ale intelepciunii, ci intr-o dovada data de Duhul si de putere,
5. pentru ca credinta voastra sa fie intemeiata nu pe intelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
6. Totusi ceea ce propovaduim noi printre cei desavarsiti este o intelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntasilor veacului acestuia, care vor fi nimiciti.
7. Noi propovaduim intelepciunea lui Dumnezeu, cea tainica si tinuta ascunsa, pe care o randuise Dumnezeu, spre slava noastra, mai inainte de veci,
8. si pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntasii veacului acestuia; caci, daca ar fi cunoscut-o, n-ar fi rastignit pe Domnul slavei.
1 Corinteni 4
19. Dar daca va voi Domnul, voi veni in curand la voi, si atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celor ce s-au ingamfat.
20. Caci Imparatia lui Dumnezeu nu sta in vorbe, ci in putere.
Judecam o invatatura dupa semnele care o insotesc, nu dupa roadele celui care o propovaduieste. Cel care propovaduieste invatatura corecta poate fi insotit de semne chiar daca el nu are roade. Acel om va fi judecat dupa roadele proprii:
Matei 7
15. Paziti-va de prorocii mincinosi! Ei vin la voi imbracati in haine de oi, dar pe dinauntru sunt niste lupi rapitori.
16. Ii veti cunoaste dupa roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din maracini?
17. Tot asa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rau face roade rele.
18. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rau nu poate face roade bune.
19. Orice pom care nu face roade bune este taiat si aruncat in foc.
20. Asa ca, dupa roadele lor ii veti cunoaste.
21. Nu oricine-Mi zice: “Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri.
22. Multi Imi vor zice in ziua aceea: “Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?”
23. Atunci le voi spune curat: “Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.”
Articol luat de AICI
VOIA LUI DUMNEZEU
VOIA LUI DUMNEZEU (1)
Caut raspunsuri care vin si vor veni treptat, nu pentru ca Dumnezeu nu ar vrea sa mi le dea pe toate odata, ci pentru simplul motiv ca nu ma duce capul sa inteleg prea multe lucruri de-odata. Te provoc si pe tine la a gandi urmatoarea situatie, apropo de faptul ca orice s-ar intampla pe lumea asta, intr-un final, pentru ca nu intelegem tot, afirmam “da, asta a fost voia lui Dumnezeu, nu ai ce-i face” CONTINUARE AICI
VOIA LUI DUMNEZEU (2)
Hai sa ne gandim putin la fiul risipitor. Ce a facut acest fiu? A plecat de la tatal lui unde a avut de toate. A plecat in lume, a tradat increderea tatalui sau, l-a facut de ras, a risipit tot ce a mostenit de la el, si a ajuns intr-o stare jalnica.
Ce a facut tatal, care l-a iubit intr-un mod desavarsit? L-a urmarit cumva prin lume, sa ii traga o corectie sora cu moartea? A fost pe urmele lui sa ii tranteasca o boala de toata frumusetea, sau l-a prins si i-a rupt picioarele in bataie, sau i-a intins o capcana ca sa cada in nu stiu ce prapastie, doar doar ii vine mintea la cap??? Nu. Tatal a stat si a asteptat, a suferit si a asteptat, i-a fost gandul continuu la acel fiu al lui care e pierdut. CONTINUAREA AICI
VOIA LUI DUMNEZEU (3)
Daca un parinte ii spune copilului sa nu mearga pe cai gresite, sa nu se inhaiteze cu persoane dubioase, sa nu bea, sa nu se drogheze, si totusi acel copil nu asculta, si face exact ce parintele lui i-a spus sa nu faca, iar urmarea fireasca este ca de exemplu ajunge dependent de droguri, isi distruge sanatatea, si ajunge intr-o stare deplorabila, am putea oare sa spunem ca acel parinte a permis sa se intample copilului acele nenorociri? CONTINUAREA AICI
VOIA LUI DUMNEZEU (4)
Hai sa impartim masa in doua, cauta o masa undeva, du-te in bucatarie sau in camera, stai acolo si mediteaza la ceea ce scrie in acest articol. Jumatatea din stanga este teritoriul lui Dumnezeu si jumatatea din dreapta teritoriul diavolului. Pe teritoriul lui Dumnezeu se manifesta voia Lui care e buna, placuta si desavarsita, iar pe teritoriul celui rau, se manifesta voia lui care are ca si intentie sa fure, sa omoare si sa pradeze. CONTINUAREA AICI
VOIA LUI DUMNEZEU (5)
1Petru 5:8-10. Fiti treji si vegheati! Pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, da tarcoale ca un leu care racneste si cauta pe cine sa inghita. Impotriviti-va lui tari in credinta, stiind ca si fratii vostri in lume trec prin aceleasi suferinte ca voi. Dumnezeul oricarui har, care v-a chemat in Hristos Isus la slava Sa vesnica, dupa ce veti suferi putina vreme, va va desavarsi, va va intari, va va da putere si va va face neclintiti.
Cine anume provoaca suferinta despre care Petru ne spune ca este o problema pentru toti fratii din lume? Cui ne spune el sa ne impotrivim ca sa scapam de aceste suferinte? Ne spune oare sa ne impotrivim voii lui Dumnezeu? sau permisiunii lui Dumnezeu? Nu! Aici ni se spune clar ca acel care provoaca suferintele este diavolul, fata de care trebuie sa ne impotrivim, sa dam din coate si sa ne luptam, sa fim treji si sa veghem, sa folosim armele pe care le avem in Isus si sa ne batem. CONTINUAREA AICI
VOIA LUI DUMNEZEU (6)
Dumnezeu ne-a pus in fata viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Imagineaza-ti un pic faza asta. Dumnezeu a facut de la inceput niste reguli, a venit in fata omului, i-a pus cartile pe masa, si i-a explicat cum stau lucrurile. A aruncat regulile pe masa si din momentul acela nu putem sa Il mai facem pe El raspunzator de ceea ce urmeaza. Asa stau lucrurile, cine seamana in fire, va culege in fire, cine seamana in duhul va culege in duhul, Dumnezeu nu se lasa batjocorit, El a pus in fata noastra regulile jocului si depinde doar de noi ce anume vom culege. CONTINUAREA AICI
VOIA LUI DUMNEZEU (7)
“Toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce Il iubesc pe Dumnezeu”, spune Biblia. Un verset folosit spre a sustine teoria conform careia Dumnezeu foloseste boala ca sa ne duca pe calea Lui. Exista oameni care desi sufera foarte mult se intorc impotriva lui Dumnezeu, Il blastama, Il judeca si asa mai departe. De ce pentru acestia boala nu a lucrat spre binele lor? CONTINUAREA AICI
Acceptarea adevarului – antidotul mandriei!
Se pare ca mandria e o chestie care da tarcoale fiecarei persoane care are parte de un succes. Aici vreau sa vb despre ispita mandria care vine in urma unei realizari pe plan spiritual. Ea va veni chiar daca tu esti cel mai modest om din lume, diavolul va incerca, firea pamanteasca va dori sa isi spuna cuvantul, doar ca atat firea cat si diavolul pot fi infranti relativ usor, daca sti sa revi la atitudinea de copil.
Ai incurajat pe cineva si ai vazut ca brusc s-a ridicat, te-ai rugat pentru un bolnav si acesta a fost vindecat, ai avut un cuvant de cunostinta, un cuvant profetic, ai talmacit un vis, automat va veni ispita mai mult sau mai putin presanta, dar va aparea gandul acela de infumurare, senzatia aceea de grozavie, “wow sunt tare, mama mia am ajuns tare si mare”. Din start pornesc de la ideea ca gandul acela va veni si va trebui sa te lupti cu el.
Am descoperit recent o atitudine care nu doar infrange acel gand, ci il face praf si pulbere. Mandria e interzisa, dar bucuria extrema, bucuria copilareasca asta nu e interzisa. Ce ar fi ca atunci cand te pandeste ingamfarea, senzatia aceea de respect prea mare fata de propria persoana, senzatia aceea pe care nu mai trebuie sa ti-o descriu pt ca o cunosti foarte bine, ce ar fi sa nu o mai confrunti cu smerenia falsa, care doar va pune o alta masca mandriei, ce ar fi sa lasi bucuria sa explodeze in tine, sa te bucuri ca un copil, sa lasi adrenalina sa o ia razna daca e nevoie.
Ce ar fi sa iti imaginezi si apoi sa constientizezi ca esti copilul caruia Tatal ceresc i-a acordat increderea Sa ca sa-si manifeste puterea prin el, o incredere acordata fara ca tu sa meriti asta in vreun fel, sa te gandesti ca tot cerul e al tau pe gratis, si ca ar trebui sa fi prostul prostilor sa te dai mare, nu e timpul sa iti bagi capul in nisip si sa pozezi in persoana smerita, ci sa chiuiesti de bucurie, sa Il imbratisezi pe Tatal ca ti-a dat acest privilegiu de a mostenii puterea Lui, sa iti coordonezi sentimentele pana ajungi sa simti ca te-ai incadrat perfect pe traseul acelei bucurii inocente si extravagante. Cand realizezi ca tot ce ai primit e primit gratis, fara sa meriti, sigur nu o sa mai ai chef de infumurare.
Oo stiu ca sunt un nimic, dar Dumnezeu in mine……Isus in mine……Duhul Sfant in mine…….asta e ceva incredibil, absolut incredibil, puterea Lui in mine e fara margini si in loc sa cad in smerenia aceea nociva, injosirea aceea care nu va anihila mandria de tot, si care va da doar o senzatie de moment ca ai distrus mandria, mai bine ma bucur de ceea ce exista in mine, mai bine iupi iupi cu bucuria unui copil care a primit increderea Tatalui de a face ceva grozav.
Daca Isus ar fi vrut ca noi sa ne bagam capurile in nisip, nu ar fi spus “vindecati bolnavi, scoateti draci, inviati morti” ar fi spus “mergeti si Eu voi vindeca prin voi, Eu voi scoate draci prin voi, Eu voi invia prin voi”. Dar Isus nu a suferit de acel gen de smerenie care de fapt nu omoara mandria, ci eventual te demoralizeaza, iti fura bucuria, te face sa te crezi grozav ca esti smerit, de fapt o alta forma de mandrie.
Isus a spus ceva de genul “bucurati-va copii, am pus in voi puterea, bucurati-va de faptul ca cerul e al vostru, vindecati, eliberati, inviati, Eu nu ma tem de termenii astia, nu va temeti nici voi, Imparatia Mea e a voastra, e in voi, sunteti identificati cu Mine asa ca vindecati, eliberati, inviati”.
Limbajul lui Isus pare aproape blasfemie pentru noi, obisnuiti sa ne smerim aiurea. Tatal se uita la noi prin ochii lui Isus, si ne vede neprihaniti, iar noi o tinem sus si tare ca suntem pacatosi si in felul acesta cultivam acea smerenie prosteasca. Tatal se uita la noi prin ochii lui Isus si ne da acelasi Duh Sfant ca si lui Isus, aceeasi putere si autoritate si noi continuam sa ne smiorcaim, sa ne injosim ca si cum am fi ultimii oameni, cand de fapt suntem printi si printese.
A recunoaste ce suntem in Isus ce avem in El, nu e mandrie, cazi de acord cu Dumnezeu, ii dai dreptate. A fi de acord cu ceea ce spune Dumnezeu, asta e de fapt smerenia, recunosti ca nu tu ai dreptate cand te injosesti aiurea ci El are dreptate atunci cand spune ca esti una cu Isus si tu trebuie sa vindeci, sa eliberezi si sa inviezi. M-am rugat, bolnavul s-a vindecat, aleluia, asta e, asta e adevarul, recunosc ca asta e logica Imparatiei, ma smeresc, imi omor smerenia prosteasca si recunosc ca smerenia Lui e insotita de bucurie nu de autodeprimare.
Nu-i asa parintilor ca atunci cand faceti un cadou copiilor vostri va place la nebunie ca ei sa inceapa sa se smiorcaie “vai dar nu merit, sunt un jeg, ms ca mi l-ai dat dar e ca si cum nu mi l-ai fi dat, sunt nimic, nimic, nu merit nu merit” . Cred ca ti-ai duce copilul la psiholog urgent, daca ai vedea doua trei faze de genul asta, tu vrei sa se bucure, sa sara prin casa, sa ii straluceasca ochii, vrei sa se vada demn ca si copil al tau de cadoul pe care i l-ai facut, vrei sa il foloseasca si sa se bucure. Cred ca te-ai feri sa ii mai faci cadouri ,sa vezi dupa aia ca reactia in loc sa fie de bucurie e una de injosire groaznica. Asa facem noi cu Dumnezeu, ii facem peri albi cu smerenia noastra aiuristica, in loc sa ne preluam identitatea, sa constientizam cine suntem si sa omoram mandria tocmai prin recunoasterea a ceea ce suntem, a cine suntem in Hristos, ne autoinjosim si ne predicam noua si celor din jur de fapt predica diavolului cu privire la noi.
Data viitoare cand Dumnezeu te va folosi in vreun fel sau altul, incerca si identifica in tine bucuria aceea inocenta a unui copil care primeste un cadou, caci binecuvantarea pe care ai oferit-o celui de langa tine, prin incurajare, vindecare, eliberare, e de fapt un cadou de la Tatal ceresc, si nu ai facut decat sa valorifici, sa dai mai departe ceea ce ai primit gratis de la Tatal tau. E imposibil sa alimentezi ispita mandriei daca lasi adevarul sa iti modeleze emotiile, e imposibil sa te mai dai mare daca sti cine esti in Isus si ce ai in El.






Comentarii recente