Ai nevoie de un miracol?
Matei 7
7. Cereti, si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti, si vi se va deschide.
8. Caci oricine cere capata; cine cauta gaseste; si celui ce bate i se deschide.
9. Cine este omul acela dintre voi care, daca-i cere fiul sau o paine, sa-i dea o piatra?
10. Sau, daca-i cere un peste, sa-i dea un sarpe?
11. Deci, daca voi, care sunteti rai, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru care este in ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer!
Aceste cuvinte sunt adevarate. Multi crestini le cunosc dar putini cred in ele, sau cred in ele incearca sa le puna in practica si daca experienta nu se potriveste cu ceea ce spun aceste versete trag concluzii gresite. Gasesc tot felul de scuze pentru a anula ceea ce spune mai sus.
Adevarul este ca ceea ce spune cuvantul lui Dumnezeu este adevarat. Ce se intampla atunci? De ce crestinii nu experimenteaza aceste lucruri?
continuarea articolului pe UceniculuiHristos
Alegerea ucenicilor
Cred ca Isus putea sa-si faca ucenici din orice om pe care l-a intalnit pe drum, care ar fi fost disponibil sa Il urmeze. Imi imaginez ca Isus a mers pe strada si la “nimereala” a ales din multime 12 indivizi. Nu s-a facut nici un preselectie, in care sa fie analizate calitatile, caracterul, pregatirea si potentialul celor care urmau sa Ii fie ucenici, iar primii sa fie alesi. Cei pe care i-a ales nu au avut nimic special, decat faptul ca atunci cand au fost chemati au lasat totul si au mers dupa El. Isus a ales un grup de oameni care intr-un final L-au parasit si tradat in grup. Multi dintre voi daca ar fi sa va compar cu cei 12 ucenici sunteti mult superiori lor atat in ce priveste caracterul cat si coeficientul de inteligenta.
Oamenii astia nu au avut nimic special, sansa lor a fost ca au primit invatatura direct de la Isus si au avut parte de revarsarea Duhului Sfant peste ei, au avut acces la informatia de prima mana cu privire la Imparatia lui Dumnezeu si asta a facut ca la ei sa functioneze lucrurile asa cum au functionat, nu pentru ca ar fi fost mai grozavi, mai sfinti, mai nu stiu cum ca noi. Au invatat si au pus in aplicare o invatatura pura, nealterata, si asta le-a adus succesul pe care noi putem sa il citim in Faptele Apostolilor si nu numai, spre deosebire de noi care suntem imbibati cu minciuni religioase
Isus nu i-a ales pe cei mai grozavi, pe cei cu caracterul cel mai bun si moralitatea cea mai radicala, ci dimpotriva, a ales un grup de oameni care mai de care mai lasi, besmetici, orgoliosi, mandrii, centrati pe sine, pe care la urma urmei nu s-a putut baza. Putem spune ca Isus a fost urmat de un grup de tradatori, lasi si oameni firesti. Pe astia i-a ales Isus si i-a bagat in scoala Lui timp de 3 ani, scoala care in momentul crucificarii lui Isus parea sa fi fost o scoala fara roade, inutila, doar ca dupa revarsarea Duhului Sfant lucrurile s-au schimbat radical, in loc de mandrie si orgoliu a aparut smerenia, in loc de ravnirea unui loc de frunte a aparut dorinta de slujire, in loc de tradare a aparut sacrificiul pana la moarte.
Tradarea
Tradarea – un aspect al vietii general acceptat, dar cu consecinte devastatoare de ambele parti, atat pentru tradator cat si pentru cel tradat. Pentru tradator perioada imediat tradarii este una relativ buna, pe moment e mai bine sa dai tzeapa decat sa primesti tzeapa, pe cand cel tradat este supus mortii, tocmai a fost impuscat in cap sau in inima si se decide ce anume moare si ce nu, cat moare din el si cat nu, ce parte a creierului sau al inimii va fi ingropat, si ce anume va ramane in viata si se va regenera dupa un timp indelungat in care chinul va fi caracteristica vietii de zi cu zi.
Tradarea cred ca e cea mai aiurea chestie pe care o fiinta umana o poate face, si de mai multe ori m-am intrebat de unde atata curaj sa poti trada, m-as teme sa nu fiu traznita in secunda urmatoare tradarii, mi-ar fi frica ca s-ar deschide pamantul si m-ar inghiti pentru ca am calcat in picioare ceva sfant din viata celui pe care l-am tradat. Cred ca tradarea din punct de vedere omenesc nu poate fi iertata, nu exista nici o scuza pentru tradare, nici macar una, desi tradatorul isi creaza un munte de scuze ca sa se simta bine, si sa nu isi asume responsabilitatea, de aceea cei care tradeaza se simt bine, ba chiar se simt importanti cand vad ca cel pe care l-au tradat sufera din cauza lor, e un sentiment de bine malefic, care nu va dura la infinit, e doar o senzatie de moment.
L-am intrebat odata pe Dumnezeu daca ne putem comporta oricum, din moment ce tradatorii se simt bine si cei tradati isi chinuie zilele, L-am intrebat daca putem sa tradam fara sa avem parte de nici macar un strop de consecinta, ba dimpotriva sa ne simtim bine, L-am intrebat daca putem sa ne jucam cu inima oamenilor si sa gasim justificare si pentru asta, in felul asta calmandu-ne constiinta, L-am intrebat daca putem sa calcam pe inima oamenilor, pe sinceritatea lor, pe deschiderea lor, si sa fie ca si cum nu am fi facut asta. Si mi-a raspuns prin : Ce seamana omul aceea va culege.
Tradarea este o chestie care nu cred ca poate fi iertata vreodata de vreun om daca nu intervine ideea ca daca Dumnezeu ne-a iertat pe noi, trebuie sa iertam si noi. Si mai cred ca daca esti tradat odata si cel care te-a tradat nu se pocaieste in sac si cenusa, iar tu il ierti si refaci relatia, te va trada cu aceeasi usurinta si data viitoare, si vei cadea de fraier inca odata.
Care sunt caracteristicile care te fac sa fi victima sigura in fata celor care au facut un sport din a trada? Bunul simt exagerat, bunatatea exagerata, naivitatea exagerata, increderea in vorbele oamenilor, in linguselile lor, in laudele lor.
Tradarea doare cumplit, poate ar fi bine ca cel tradat chiar sa moara iar cel care a tradat sa traiasca cu povara uciderii toata viata, poate asta ar fi cea mai buna pedeapsa, pentru ca tradarea e ucidere. Stiu ca suna dur ceea ce spun, dar specia umana s-a obisnuit asa de mult cu tradarea ca si cu alte pacate incat nu le mai vad gravitatea, cel putin pentru pocaiti tradarea e floare la ureche, tradam si trecem mai departe fara probleme, cel tradat sa se descurce. Tradarea e ucidere, fratilor, uciderea a ceva pur si frumos, ai primit poate ce avea mai sfant cel pe care l-ai tradat si i-ai calcat in picioare ce avea mai bun in el, e cumplit. Si de ce ai facut asta? Pentru ati hrani orgoliul, firea.
Tradarea care nu duce la pocainta din aia in sac si cenusa, il va transforma pe cel care tradeaza intr-o epava, pentru ca orice pacat duce la moarte, iar tradarea e cel mai aiurea lucru pe care il poate face fiinta umana. Isus a primit cea mai grea lovitura inaintea mortii, a fost tradat, ucenicii s-au lepadat de El, doar moartea a fost mai cumplita decat tradarea. Tradarea generata de slabiciunea omului, tradarea neintentionata e urmata urgent de o pocainta din aia crancena, cand omul realizeaza ce a facut, nu mai are liniste pana nu pune lucrurile la punct, pana nu restaureaza ceea ce a stricat, pe cand tradarea care nu duce la pocainta in sac si cenusa, probabil e una gandita, planuita, cantarita, iar asta aduce o stare de bine pe moment.
Am un mesaj pentru cei tradati, dupa tradare urmeaza moartea, pe care stiu ca ati experimentat-o si poate inca o mai experimentati, dar dupa moarte vine invierea si revarsarea Duhului.
Comentarii recente