ROLUL FEMEII IN BISERICA
DESPRE ROLUL FEMEII ÎN BISERICA ORTODOXĂ
(Beti dintru acesta toti – Cap. 17- de Liviu Oltean, Editura Eikon, 2005)
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Întrucât săptămâna viitoare, pe 22 Iulie, Biserica noastră sărbătoreşte pe Sfânta Maria Magdalena, iar pe 25 Iulie pe diaconiţele Elisanthia, Martyria, Palladia şi Olimpia, m-am gândit că ar fi potrivit să spun astăzi câteva cuvinte despre rolul femeii în cadrul Ortodoxiei. După cum bine ştiţi, încă de la începuturile creştinismului şi până în zilele noastre, femeile au jucat un rol deosebit de important, fiind ucenice ale Mântuitorului, binevestitoare, făcătoare de minuni şi tămăduitoare, proorociţe şi diaconiţe.
Mai puţin ştiut este însă faptul că femeile au fost şi apostoli. Sf. Maria Magdalena, de exemplu, este trecută în calendarul ortodox românesc ca „Sfânta Mironosiţă întocmai cu Apostolii”, dar în vechile scrieri bisericeşti ea este numită „Apostol către Apostoli”, întrucât ea a binevestit celor 12 Apostoli Învierea Domnului.
Dar Sf. Maria Magdalena nu este singura femeie-Apostol; obişnuiţi fiind cu cei 12 Apostoli bărbaţi, existenţa femeilor apostoli ne poate apărea la prima vedere ca o dezvăluire nouă, când în realitate Scriptura şi în special epistolele Sfântului Pavel ne vorbesc despre numeroase femei cărora li s-a dat titlul de apostoli. În Epistola sa către Romani, Sfântul Apostol Pavel vorbeşte despre femeile „împreună lucrătoare cu mine în Iisus Hristos” (16.3), ceea ce nu înseamnă altceva decât femei-apostoli.
Adevărata învăţătură ortodoxă recunoaşte pe toate cele ce au lucrat împreună cu Sf. Pavel ca femei-apostoli: Iunia (17 Mai), Priscila (13 Februarie), Apphia (22 Noiembrie) şi Nympha (28 Februarie). Despre Sfânta Iunia, care fusese întemniţată împreună cu Sf. Pavel şi pe care acesta o numeşte „vestită între Apostoli” (16.7), Sf. Ioan Gura de Aur spune următoarele: „O, cât de mare trebuie să fi fost credinţa şi spiritul de sacrificiu al acestei femei, ca să fie demnă de titlul de apostol” (Migne 60-669). Dar şirul femeilor-apostoli nu se opreşte aici, ci continuă cu Sf. Mariamna şi Foteina (Februarie 17 şi respectiv 26), cu Sf. Tecla (24 Septembrie) căreia Sf. Pavel însuşi i-a încredinţat propovăduirea Evangheliei lui Hristos, de asemenea Sfânta Horaiozela căreia Sf. Andrei cel Dintâi Chemat şi primul Patriarh al Constantinopolului i-a încredinţat continuarea apostolatului său, şi multe altele. Femeile Apostoli propovăduiau, făceau minuni, tămăduiau şi multe dintre ele, asemenea Sfintei Tecla, au murit ca martire pentru cauza Bisericii lui Hristos. După cum arată Sf. Pavel în prima sa epistolă către Corinteni (12.28), după Apostoli urmează imediat Proorocii şi trebuie să ne amintim că un mare număr de femei prooroceau în Biserica primară, întrucât harul Duhului Sfânt se pogorâse asupra tuturor celor ce se aflau în odaia de sus, fără deosebire de sex. Poate că cele mai cunoscute dintre proorociţe ne sunt cele patru fiice ale binevestitorului Filip, despre care se vorbeşte în Fapte (21:8-9). Vedem dar că prin toate aceste femei prooroci s-a îndeplinit cuvântul care spune „voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii şi fiicele voastre vor prooroci” (Fapte 6.17).
Dragii mei,
Un alt mare rol pe care femeile l-au jucat în cadrul Bisericii noastre, dar care din păcate a dispărut în zilele noastre, este Diaconatul. Prima din lungul şir de diaconiţe ale Bisericii este Phoebe care a trăit într-un oraş din apropierea Corintului.
În Epistola sa către Romani, Sf. Apostol Pavel o numeşte „diaconos”, adică diacon şi nu diaconiţă aşa cum a fost tradus în Biblia de la Bucureşti. Sfintei Phoebe (3 Septembrie) i-au fost încredinţate misiuni importante în cadrul Bisericii din Cenchreae, dar totodată ea a îndeplinit misiuni în afara graniţelor, fiind trimisă la Roma de însuşi Sf. Pavel. Alte binecunoscute diaconiţe pe care le serbăm pe data de 25 Iulie sunt: Elisanthia, Martyria, Palladia şi Olimpia.
Dintre ele se remarcă desigur Sf. Olimpia (sau Olimpiada) care după cum ştiţi a fost o înfocată apărătoare a Sfântului Ioan Gură de Aur atunci când împărăteasa Eudoxia, cu concursul patriarhilor Alexandriei şi Antiohului, l-au surghiunit pe acesta. Din cele 17 scrisori pe care Sf. Ioan Hrisostom le-a trimis Sfintei Olimpia, putem vedea cât de mult acesta o preţuia şi o respecta. La rândul său, Olimpia a înfruntat orice persecuţie, inclusiv exilul şi pierderea comunităţii de femei pe care o întemeiase la Catedrala Sf. Sofia şi în care pusese atâta trudă, decât să-l trădeze pe acest Sfânt Părinte al Bisericii, atunci când toţi ceilalţi îl părăsiseră.
Din păcate însă, începând cu secolul IV, imediat după evenimentele legate de surghiunirea Sfântului Ioan Gură de Aur, se face simţită în cadrul Bisericii o tendinţă de minimalizare a diaconatului femeii, care dispare apoi cu totul în perioada dintre secolele XII şi XIII. Există însă speranţe întemeiate ca situaţia ecleziastică a femeii în cadrul Bisericii Ortodoxe să fie revizuită, întrucât o parte din ierarhii contemporani sunt hotărâţi să se întoarcă la valorile fundamentale ale Bisericii, care au fost stabilite de Sfinţii Părinţi ai Ortodoxiei.
În încheiere aş vrea să subliniez poate cel mai important aspect legat de rolul femeii în cadrul creştinismului.
Până la Iisus Hristos, tradiţia iudaică interzicea femeii accesul la învăţătura religioasă, iar rabinii nu puteau învăţa pe femei în public sau în particular. Domnul nostru a dărâmat însă această barieră prin faptul că a chemat atât pe bărbaţi, cât şi pe femei să-I urmeze (Luca 8.1), dar totodată, aşa cum se relatează în Luca 10: 38-42, El Însuşi a învăţat pe femei. După cum vă amintiţi, când Iisus vizita Betania împreună cu apostolii, a intrat în casa Martei care avea o soră numită Maria. În timp ce Marta se ocupa cu pregătirea bucatelor, Maria „s-a aşezat la picioarele” Domnului şi asculta cuvintele Lui. Trebuie neapărat reţinut că expresia rabinică de „a sta la picioarele cuiva” înseamnă „a învăţa de la cineva” sau de „a fi discipolul cuiva”. Maria şi-a asumat astfel un rol care la acea vreme nu se cuvenea decât bărbaţilor şi de aceea sora sa Marta i-a spus Domnului să o trimită înapoi în bucătărie. De aceea cuvintele Domnului: „Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea” reprezintă respingerea de către Hristos a ideii că femeia nu se poate ocupa decât cu grijile casnice. Domnul nostru a oferit astfel femeii un nou rol şi o nouă misiune.
Asemenea Sfintei Maria din Betania (4 Iunie), multe femei şi-au asumat răspunderi şi roluri noi în afara celor casnice şi au urmat lui Hristos. Tot din Evanghelie putem afla că, spre deosebire de bărbaţi, femeile ce-L însoţeau pe Hristos nu L-au părăsit în momentul în care a fost prins şi s-au aflat la picioarele crucii Sale pe Golgota. Tot ele au mers la mormântul Lui în prima zi a săptămânii şi au găsit piatra răsturnată, iar Iisus S-a arătat întâi Mariei (Ioan 20.17) şi i-a spus: „Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi La Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi la Dumnezeul Vostru”, iar ea a alergat într-un suflet şi le-a spus ucenicilor vestea cea bună (evanghelia), devenind astfel primul propovăduitor al Învierii Domnului.
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Din acele timpuri şi până în zilele noastre, femeile au luptat şi au apărat Biserica în toate perioadele de criză şi la toate nivelurile sociale. Împărătesele bizantine au susţinut Consiliile de la Efes, Chalcedon şi Niceea II; împărăteasa Teodora a salvat practic Ortodoxia în anul 843, iar împărătesele Pulcheria, Irina şi altele au fost puternice apărătoare ale Bisericii, adăugând la coroanele lor împărăteşti aure ce niciodată nu pier. De aproape două mii de ani, în nenumărate mănăstiri, femeile au slujit lui Hristos, s-au rugat pentru tot poporul şi au ajutat pe cei bolnavi şi necăjiţi. Din vremurile lui Nero şi până în cele ale prigoanei comuniste, de câte ori Biserica a fost persecutată, femeile au plătit cu libertatea sau chiar cu propria viaţă tribut pentru credinţa noastră, şi de aceea în calendarul ortodox sunt trecute numele atâtor sfinte şi martire.
Se cuvine astfel ca să nu uităm niciodată sacrificiul lor, iar ierarhia contemporană să găsească modalităţi de a le deschide tot mai mult accesul la viaţa Bisericii pentru ca ele să îşi poată pune în valoare tot mai mult calităţile ce le au fost dăruite de la Dumnezeu.
În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
Warriors, Awaken! Victory is Yours! Advance! – Bobby Conner
The Body of Christ stands poised at the verge of the greatest move of God in the history of humankind. Each of us should expect swift and radical change. We do not have time for another trip around the mountain. We must enter into the promises of God today.Recently, God spoke this very encouraging statement to me: “…This will be the season that My people begin to believe what they know. My Word will move from the head, to the heart, to the hands.”
As we begin to believe and then act on what we know to be true, His Word, we will begin to awaken to God – to awaken as warriors who contend for intimacy with God, purity and faith, and who overcome the enemy.
No matter how confused and confounded we have been in the past, this is the day we can end the wilderness wanderings and awaken:
“Therefore we make it our aim…to be well pleasing to Him.” 2 Corinthians 5:9
Awaken…to Boldness for the End Time
Listen with your whole heart: This is the time for warriors to arise. The Spirit of God is calling forth the dread champions. Now is the time to shake yourself, stand-up and believe that the proclamation found in Micah 3:8 is true for you personally:
“Truly I am full of power by the Spirit of the LORD…”
Heaven is speaking these words to you personally: “Don’t lose heart! Be encouraged! Victory is yours! Advance!” The cry of “No hesitation!” has gone forth from Heaven.
What is our response to be? We are commanded to be confident, brave, strong and very courageous (see Joshua 1:7). We are to arise, believe the Word, act on the promises of God and walk in dominion power daily. Why? The Holy Spirit who lives within each one of us is much, much greater than the evil spirits at work in the world (see 1 John 4:4).
Boldness and courage are not optional. Throughout Scripture we are reminded that we must be bold, brave and very courageous (see Joshua 1:7-9). In Deuteronomy 20:1, we are encouraged not to let what we see cause us to fear. Our confidence is in God and His abiding presence with us (see Deuteronomy 31:6).
We are in the end-time harvest when the seeds of both good and evil are coming to full fruition. It is time for every Believer to experience a true demonstration of the power of God’s Spirit day by day. The end-time Church will be a people of God’s undeniable power (see 1 Corinthians 2:1-5).
This is not a time to be weak and wavering, but to be extremely bold and brave – to awaken to Christ in us, the hope of glory – because the end is nearer than we imagine.
Awaken…to Pursue Purity
In many places on the earth, God’s people are stirred to pursue true purity, with a longing to not allow anything in their lives to hinder their walk with Christ Jesus. Second Corinthians 7:1 is a very important verse for this period of time:
“…Beloved, let us cleanse ourselves from all filthiness of the flesh and spirit, perfecting holiness in the fear of God.”
God is calling all overcomers to arise, walk with clean hands and a pure heart, and draw ever closer to our Lord in this season of no compromise, in order to move in power and take the Kingdom for the King.
I am weary of seeing the plans and purposes of man. I long to see the mighty acts of God and pray that the entire Church would be hungry and desperate to see the works of the Lord. How will this happen? The Spirit of Truth is calling us to come closer than ever before, to draw near to the Lord.
The cry has come up before God’s throne: “Oh that You would rend the Heavens! That You would come down!” (Isaiah 64:1). Ask the Holy Spirit to remove any hindrance standing in the way of your total surrender to the will and way of God.
Join your heart with the plea of Psalm 90:16-17 and pray:
“Let Your work appear to Your servants, and Your glory to their children. And let the beauty of the LORD our God be upon us, and establish the work of our hands for us…”
No one will have an excuse. The way is clear, and any one of us can advance higher. The invitation is extended: “Come up here…” (Revelation 4:1). A door is open in Heaven, and when we answer the call to enter, we will be able to see Him more clearly and hear more distinctly.
This intimacy with the Lord will equip us to advance in the anointing on our lives and experience the fulfillment of our divine call as warriors.
Awaken…to Prepare for War
The subject of conflict and conformation is not popular in our day; however, we must give heed to these extremely sobering words in Joel 3:9-10:
“Proclaim this among the nations: ‘Prepare for war! Wake up the mighty men, let all the men of war draw near, let them come up. Beat your plowshares into swords and your pruning hooks into spears; let the weak say, “I am strong.”‘”
Without question, we long to see the fulfilling of the glorious prophetic promise revealed in Isaiah 2:1-4, when the warriors of God will fight no more because the Lord has established His reign on this earth. We are taught that in those days the warriors will forge their swords into plowshares and never again learn war.
While this future peace is rightly yearned for, the Lord’s commission for His saints now is just the opposite. Today, God is calling us to learn war His way. Proverbs 24:6 declares, “For by wise counsel you will wage your own war, and in a multitude of counselors there is safety.”
In Matthew 11:12, Christ Jesus states that the Kingdom of Heaven is established by both faith and force:
“And from the days of John the Baptist until now the Kingdom of Heaven suffers violence, and the violent take it by force.”
We are to contend for the faith. This warning is addressed very specifically in the book of Jude:
“Beloved, while I was very diligent to write to you concerning our common salvation, I found it necessary to write to you exhorting you to contend earnestly for the faith which was once for all delivered to the saints.”
This Greek word epagonizomai, translated contend, occurs only once in the New Testament here in Jude. It is a term used by Greek historians to describe physical battles. The Lord is exhorting us to contend earnestly for the faith as if we were fighting a war.
Awaken…to Drive Out Evil
Ponder this principle: The New Testament clearly teaches that Israel’s violent history recorded in the Old Testament is “an example…written for our instruction” (1 Corinthians 10:11). In Scripture we learn God sets the pattern: “…the spiritual is not first, but the natural; then the spiritual” (1 Corinthians 15:46).
Scripture also reveals that Israel was instructed by God to drive out the evil hordes. Just as Israel violently drove the Canaanite from the physical Promised Land, we, too, are called to drive out every evil force from the spiritual Promised Land.
Don’t misunderstand: I am not writing about guns, bombs and bullets – but about true spiritual authority, the authority commissioned to those who have a holy heart, clean hands and a righteous lifestyle (see Psalm 24:3-4). Our weapons are prayer, fasting and consecrated, holy living. We are given extremely clear instructions concerning our method of warfare, to put on the complete armor of God so that we might be able to withstand all the attacks of the devil. Meditate on Ephesians 6:10-19, especially verse 12:
“Finally, my brethren, be strong in the Lord and in the power of His might. Put on the whole armor of God, that you may be able to stand against the wiles of the devil. For we do not wrestle against flesh and blood, but against principalities, against powers, against the rulers of the darkness of this age, against spiritual hosts of wickedness in the heavenly places. Therefore take up the whole armor of God, that you may be able to withstand in the evil day, and having done all, to stand.
Stand therefore, having girded your waist with truth, having put on the breastplate of righteousness, and having shod your feet with the preparation of the Gospel of peace; above all, taking the shield of faith with which you will be able to quench all the fiery darts of the wicked one.
And take the helmet of salvation, and the sword of the Spirit, which is the Word of God; praying always with all prayer and supplication in the Spirit, being watchful to this end with all perseverance and supplication for all the saints – and for me, that utterance may be given to me, that I may open my mouth boldly to make known the mystery of the Gospel…”
Paul teaches that our struggle is not against flesh and blood, but against the spiritual forces of wickedness in the heavenly places, in 2 Corinthians 10:1-6:
“…For the weapons of our warfare are not carnal but mighty in God for pulling down strongholds, casting down arguments and every high thing that exalts itself against the knowledge of God, bringing every thought into captivity to the obedience of Christ, and being ready to punish all disobedience when your obedience is fulfilled.”
Awaken…to Act on His Promises
The apostle Paul instructed us to walk purposefully toward one true goal – the upward call of God (see Philippians 3:12-16). This is not a time to wander around the mountain of defeat and unbelief; we are to believe the promises of God and act on His Word, even if our feelings or circumstances contradict His Truth.
Now is the time to act on the Word, not just to think about the Scriptures. Rather than just being content to sit and hear, we must become activators of the Word (see James 1:22). Never forget that God has promised that: “No weapon formed against you shall prosper…” (Isaiah 54:17). How do we act on this promise? When we cast all of our cares on the Lord, cease from worry and striving, and rejoice that He has already won the victory!
May we all be able to echo with Paul this triumphant testimony revealed in 2 Timothy 4:7-8:
“I have fought the good fight, I have finished the race, I have kept the faith. Finally, there is laid up for me the crown of righteousness, which the Lord, the righteous Judge, will give to me on that Day, and not to me only but also to all who have loved His appearing.”
The warning is extended in a profound way in Romans 13:11-14:
“Besides this you know what [a critical] hour this is, how it is high time now for you to wake up out of your sleep (rouse to reality). For salvation (final deliverance) is nearer to us now than when we first believed (adhered to, trusted in, and relied on Christ, the Messiah).
The night is far gone and the day is almost here. Let us then drop (fling away) the works and deeds of darkness and put on the [full] armor of light. Let us live and conduct ourselves honorably and becomingly as in the [open light of] day, not in reveling (carousing) and drunkenness, not in immorality and debauchery (sensuality and licentiousness), not in quarreling and jealousy.
But clothe yourself with the Lord Jesus Christ (the Messiah), and make no provision for [indulging] the flesh [put a stop to thinking about the evil cravings of your physical nature] to [gratify its] desires (lusts).
I want to assure you that we are fighting from victory, not for victory. Our foe was totally defeated. Christ Jesus accomplished this for us on the Cross!
This truth is amplified again in Colossians 2:13-15:
“And you, being dead in your trespasses and the uncircumcision of your flesh, He has made alive together with Him, having forgiven you all trespasses, having wiped out the handwriting of requirements that was against us, which was contrary to us. And He has taken it out of the way, having nailed it to the Cross. Having disarmed principalities and powers, He made a public spectacle of them, triumphing over them in it.”
I so appreciate the way Eugene Peterson in the Message Bible states this passage:
“Think of it! All sins forgiven, the slate wiped clean, that old arrest warrant canceled and nailed to Christ’s Cross. He stripped all the spiritual tyrants in the universe of their sham authority at the Cross and marched them naked through the streets.”
You can walk in full confidence and boldness, knowing that greater is He that is within you than all the forces of evil about you (see 1 John 4:4). Beloved friend, your struggle is not with people or circumstances, but with the kingdoms of darkness. Let this promise gird your heart from Isaiah 41:10:
“Do not fear, for I am with you; do not anxiously look about you, for I am your God. I will strengthen you, surely I will help you, surely I will uphold you with My righteous right hand.”
Even in the midst of pressures and problems, warfare and turmoil, tsunamis, earthquakes, floods, fires, tornados and political upheavals, we can maintain abiding peace as we focus on Christ the King. Isaiah 26:3 (in the Amplified Bible) assures us:
“You will guard him and keep him in perfect and constant peace whose mind [both its inclination and its character] is stayed on You, because he commits himself to You, leans on You, and hopes confidently in You.”
Warriors, awaken to the peace and joy of victory! The end-time harvest is at hand!
Comentarii recente