Cine cauta este rasplatit
Evrei 11:6. Si, fara credinta, este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta.
But without faith it is impossible to please Him, for he who comes to God must believe that He is, and that He is a rewarder of those who diligently seek Him. (nkjv) – caci El este Cel care rasplateste pe acei care Il cauta cu sarguinta, pe cei silitori.
E extraordinar de incurajator sa sti ca straduinta nu iti este zadarnica, sa sti ca daca tragi de tine si faci cat tine de tine, asta nu e in zadar, ca la un moment dat vei vedea rezultate. Drumul spre rasplata, spre rezultate vizibile, e presarat cu multe faze in care ti se pare ca totul e degeaba, dar Biblia ne asigura ca nu e degeaba.
Evrei 10:38,39. Si cel neprihanit va trai prin credinta; dar, daca da inapoi, sufletul Meu nu gaseste placere in el. Noi insa nu suntem din aceia care dau inapoi ca sa se piarda, ci din aceia care au credinta pentru mantuirea sufletului.
Nu degeaba incerci in ciuda a tot sa traiesti in neprihanire, nu degeaba te silesti sa traiesti in conformitate cu ceea ce esti in Hristos, nu conteaza daca cineva din jur apreciaza asta sau nu, conteaza ca Dumnezeu apreciaza si promite ca acei care Il cauta cu staruinta, cu sarguinta, din toata inima, care sunt silitori in cautarea aceasta, care nu dau inapoi vor fi rasplatiti. Eu cred ca rasplata aceasta este atat pe pamant cat si in ceruri. Ce rasplata mai mare vrei pe pamantul asta decat sa Il cunosti pe El. Nu ma pot gandi la alta rasplata decat la a-L cunoaste pe El intr-un mod palpabil.
Ma veti cauta, si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima. (Ier.29:13) Dumnezeu rasplateste pe cei care Il cauta, cu revelatia Lui. Cine il cauta din toata inima, cine il cauta sarguincios, cine uita de sine si se concentreaza asupra Lui, Biblia ne spue ca Il va gasi. Ce ar putea un om sa isi doreasca mai mult?
De aceea si Eu va spun: cereti, si vi se va da; cautati, si veti gasi; bateti, si vi se va deschide. (Luc.11:9)
Prin credinta Moise, cand s-a facut mare, n-a vrut sa fie numit fiul fiicei lui faraon, ci a vrut mai bine sa sufere impreuna cu poporul lui Dumnezeu decat sa se bucure de placerile de o clipa ale pacatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogatie decat comorile Egiptului, pentru ca avea ochii pironiti spre rasplatire.(Evrei 11:24-26)
Legamantul lui Dumnezeu
In lumea araba exista o vorba “blood is thicker than milk”. Pentru noi nu inseamna nimic “sangele este mai dens decat laptele”, dar oamenii astia au la baza relatiilor, legamantul si de aici intelegerea acestei vorbe. Relatiile de prietenie sunt parafate de un legamant de sange, care nu poate fi rupt, mai degraba poate fi rupta o relatie cu un frate sau sora de mama, cu care ai baut lapte de la aceeasi mama, decat sa rupi relatia bazata pe legamant. Daca ai rupt un legamant, esti omorat pur si simplu.
Am scris un articol mai demult despre acest subiect Oameni ai legamantului si spuneam ca daca acum s-ar mentine pedepsele pentru ruperea legamintelor ca pe vremea Vechiului Testament probabil ar mai ramane foarte putin oameni pe fata pamantului, pentru ca oamenii isi calca legamintele in ritmul in care respira. Totul in Imparatia lui Dumnezeu se bazeaza pe legamant, dar cine sa mai bage de seama si aspectul asta. In partea noastra de lume nu ne taiem la mana si nu facem legamante pe baza de sange, dar noi folosim cuvantul, cuvant care are o forta extraordinara.
Necredinta e o chestie care ne pandeste in fiecare zi. Oare chiar asa se vor intampla lucrurile cum a spus Dumnezeu?. Desi avem negru pe alb scris legamantul lui Dumnezeu nu suntem chiar siguri ca lucrurile stau asa. Dumnezeu este un Dumnezeu al legamantului “El este un Dumnezeu credincios si isi tine legamentul”(Deuteronom 7:9)
Am auzit o chestie foarte interesanta. In Orient si in Africa, atunci cand doi oameni fac un legamant de sange, isi fac taietura la mana suficient de adanca incat dupa ce se vindeca rana, ramane cicatricea pentru tot restul vietii. Isus dupa ce a inviat, desi I s-au vindecat ranile, I-au ramas urmele de la cuie, cicatricele. De ce? Sunt cicatricele legamatului. E grozav, asta ne arata ca legamantul pe care l-a facut Isus cu noi nu e o gluma, nu este trecator, legamantul e pentru totdeauna, nu poate fi rupt, putem sa ne bazam pe ceea ce El ne-a spus, nu exista nici o sansa ca lucrurile sa se schimbe pe parcurs, sau experienta noastra nefericita sa schimbe anumite lucruri din legamant. Dumnezeu nu e om sa minta.
Sora apostol
Ce surprize mi-a facut finalul cartii Romani…. Am citit in ultimele doua zile cartea Romani si pe cand ma gandeam daca sa ma mai obosesc sa citesc si ultimul capitol pt ca aveam capul plin cu ganduri in ce priveste legea, harul, Israelul, Neamurile si legatura dintre ele, diferentele dintre ele, in timp ce ma gandeam ca tot fundamentul pe care s-a cladit viata mea spirituala a fost cu susul in jos pt ca biserica e cu susul in jos, zic hai sa citesc si ultimul capitol. E incredibil totusi cum Duhul Sfant te calauzeste si te ajuta sa traiesti anumite realitati despre care nu sti de fapt nimic, sau mai rau ai fost invatat pe dos. O sa scriu odata si despre asta, dar sa spun care sunt surprizele.
Chiar in primul verset al ultimului capitol dau de sora Fivi, sora despre care am scris in articolul precedent aici, sora care sigur a slujit spiritual, de aia i se spune diaconita, normal ca i-a ajutat pe crestini si in alte feluri, probabil cu mancare si ingrijire, dar asta e datoria fiecarui crestin, fie ca e apostol, prooroc, invatator, diacon, etc, trebuie sa ne ajutam unii pe altii, nu?
Ooo, dar sora Fivi nu e totul. Daca nu am trecut de zeci de ori pe aici si crezi ca am vazut? Nu. Hai sa deschidem toti Biblia in Romani 16 versetul 7. Spuneti sanatate lui Andronic si lui Iunia, rudele mele si tovarasii mei de temnita, care sunt cu vaza intre apostoli. Ei au venit la Hristos mai inainte de mine chiar. –
Am avut o strafulgerare, si poate ca daca nu iti spun despre ce e vorba nici nu iti dai seama. Cum ti se pare numele Iunia? Daca faci asa o insiruire de nume: George, Aron, Moise, Pavel, Petru, Andrei, Georgel sau Fivi, Iunia, Maria, Georgeta, Violeta… Vezi diferenta? Iunia e nume de femeie. Sa nu imi vina sa cred, sincer am crezut ca mi se pare, nu de alta dar Pavel spune despre Iunia ca era un apostol cu vaza.
Asa ca am dat pe google, “apostol iunia” si gasesc asta “Iunia (sau Iunias), supranumită hagiografic Sfânta Iunia, era considerată de apostolul Pavel drept prima între apostoli, împreună cu Andronic. Iunia şi Andronic erau rudele lui Pavel. Este singura femeie apostol menţionată în Biblie.Cei care negau rolul femeilor în Biserică au rebotezat-o Iunias, falsificând astfel Biblia, pentru a sugera că ar fi fost bărbat. Nu există niciun izvor istoric care să arate că Iunias ar fi fost nume de bărbat.”
Mai sa vezi si sa nu crezi…..Stiti ce inseamna apostol? Iunia a fost femeie, si a fost apostol. Ce ne facem fratilor? Nu zic sa ne impuscam ca nu e crestineste, dar ce ne facem cu misoginismul asta al pocaitilor?
Sora FIVI
Nici nu stiu cum am observat, dar in Biblia mea exista o chestie interesanta. Ma intreb daca in toate Bibliile e la fel, ar fi interesant sa imi spuneti daca si in Bibliile voastre e la fel.
Va dau in grija pe Fivi, sora noastra, care este diaconita Bisericii din Chencrea. (Romani 16:1)
Jos pe pagina avem precizarea ca “diaconita” inseamna de fapt “slujitoare”. Ok, aceasta precizare simt eu (poate simt eronat), vrea neaparat sa ne faca sa credem ca sora Fivi saraca se ocupa cu aranjarea scaunelor in biserica, cand era vremea urata afara si fratii veneau de pe ogoare plini de noroaie avea grija sa ii intampine cu presuri si carpe la intrare ca sa nu fie jale in biserica, sora Fivi uda florile regulat in biserica, facea sarmale pentru musafiri, sora Fivi saraca era un fel de gradinar slujitoare, un fel de housekeeper, sau mai bine zis church-keeper (daca exista asa ceva). Sora Fivi era tare de tot, o slujitoare grozava, desi termenul in greaca e clar acela de diacon.
Vad ca fratele care a tradus Biblia noastra, a mai folosi termenul de diacon, dar oricat m-am holbat nu am putut gasi jos pe pagina specificarea ca ar fi vorba de slujitori.
Trebuie cercetati intai, si, numai daca sunt fara prihana, sa fie diaconi. (1Tim.3:10)
Pentru ca cei ce slujesc bine ca diaconi dobandesc un loc de cinste si o mare indrazneala in credinta care este in Hristos Isus. (1Tim.3:13) plus Filipeni 1:1, 1 Tim 3:8, 3:12
Aici pentru ca sigur s-a prins lumea ca e vorba de barbati, nu s-a simtit nevoia de explicatii suplimentare, barbatii sunt diaconi, dar Fivi desi scrie clar ca e diaconita, hai sa precizam ca de fapt e slujitoare.
Oare cine s-a ocupat cu precizarile astea de la subsolul paginii? De cand ma stiu am tinut partea celor defavorizati si dezavantajati pe nedrept, asta e obiceiul meu, cei care nu concepeti ca femeia sa slujeasca si spiritual, adica sa dea hrana spirituala, nu imi luati in nume de rau gestul, am avut si eu un puseu puternic care m-a indemnat sa ii iau apararea surorii noastre Fivi. Si ca sa nu fiti asa suparati, va fac un cadou AICI
Aceeasi credinta
2Petru1:1. “Simon Petru, rob si apostol al lui Isus Hristos, catre cei ce au capatat o credinta de acelasi pret cu a noastra, prin dreptatea Dumnezeului si Mantuitorului nostru Isus Hristos”
Ce spune versetul asta? Versetul asta spune ca acei crestini carora le era destinat acest mesaj a lui Petru, au primit o credinta de acelasi pret cu el si cu ceilalti apostoli, o credinta de aceeasi valoare, cu nimic mai prejos. Petru vroia sa ii faca constienti de faptul ca mostenirea pe care o avem in Isus e egala pentru toti, vroia sa le explice ca desi El a fost in cercul de apropiati a lui Isus, desi a fost in camera de sus la Rusalii, a primit o credinta de acelasi pret cu orice alta persoana care a crezut in Isus.
2 Corinteni 4:13. Insa, fiindca avem acelasi duh de credinta…
Acelasi lucru il spune si Pavel, asa ca degeaba ne plangem ca unii sunt mai grozavi ca noi si noi nu putem, suntem dezavantajati. Dumnezeu ne-a dat aceeasi mostenire. Intr-adevar exista o diferenta intre oameni, intre nivelul in care acestia slujesc dar asta nu pentru ca ar fi fost privilegiati, ci pentru ca acei care au ajuns la performante spirituale au inteles ca sunt posesorii mostenirii, pe cand ceilalti inca nu au inteles. Fiecare merge atat de departe cat intelege, cat staruie in intelegere, cat permite adevarului despre sine, (adevar din Cuvant) sa devina motorul care il conduce in viata.
Desi am fost dotati cu credinta, ca aceasta sa functioneze trebuie ca mintea noastra sa fie inoita, metamorfozata. Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre…. (Rom.12:2). Nu ai cum sa folosesti credinta pe care deja o ai, daca mintea ta nu este inoita, mintea veche care functioneaza dupa regulile firii, nu iti va ajuta la nimic pentru a activa credinta care este in tine. Mintea veche nu stie ce e aia credinta, ea se bazeaza exclusiv pe lucrurile care se vad, se simt si se pot atinge, pe cand “credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad”. (Evr.11:1), iar pentru a percepe si folosi credinta aceasta ai nevoie de o minte inoita. De aceea e nevoie de indoparea cu adevarul Cuvantului, care iti va schimba mintea, si cu noua gandire vei putea sa folosesti ce deja ai.
E ca si cum ai avea in cont 10 milioane de euro, dar ori nu sti de ei, ori nu ai cunostintele necesare sa ii folosesti, sa ii investesti eficient. Ai acesti bani? Da. Iti folosesc la ceva? Nu. Dar daca cineva vine si iti spune ca ei exista si pe deasupra te si invata cum sa ii folosesti eficient, o sa te poti bucura de ei. Desi banii sunt pe numele tau, sunt in posesia ta si ii poti folosi la orice ora, daca nu sti de existenta lor, si daca nu ii sti folosi, nu o sa ai parte de beneficiile a ceva ce e deja al tau.
Cine sunt…..
Sunt copil a lui Dumnezeu (Romani 8:16)
Sunt rascumparat din mana celui rau (Ps 107:2)
Sunt iertat (Coloseni 1:13,14)
Sunt salvat prin har, prin credinta (Efeseni 2:8)
Sunt facut neprihanit (Romani 5:1)
Sunt sfintit (1 Corinteni 6:11)
Sunt o noua faptura in Isus ( 2 Corinteni 5:17)
Sunt partas naturii divine a lui Isus (2 Petru 1:4)
Sunt rascumparat din blestemul legii (Galateni 3:13)
Sunt eliberat de sub puterea intunerecului (Coloseni 1:13)
Sunt calauzit de Duhul lui Dumnezeu (Romani 8:14)
Sunt fiu de Dumnezeu (Romani 8:14)
Sunt in siguranta oriunde merg (Ps 91:11)
El ingrijeste de toate nevoile mele (Filipeni 4:19)
Arunc toate ingrijorarile mele la Isus (1 Petru 5:7)
Sunt puternic in Domnul si in puterea maretiei Lui (Efeseni 6:10)
Pot totul in Hristos care ma intareste (Filipeni 4:13)
Sunt mostenitor a lui Dumnezeu, impreuna cu Hristos (Romani 8:17)
Sunt mostenitorul promisiunii lui Avraam (Galateni 3:13,14)
Sunt binecuvantat cand merg si cand vin (Deuteronom 28;6)
Sunt mostenitor al vietii vesnice (1 Ioan 5:11,12)
Sunt binecuvantat cu binecuvantari duhovnicesti (Efeseni 1:3)
Prin ranile Lui sunt vindecat (1 Petru 2:24)
Imi exercitez autoritatea asupra vrajmasului (Luca 10:19)
Sunt cap si nu coada (Deuteronom 28:13)
Sunt mai mult decat biruitor (Romani 8:37)
Sunt invingator prin sangele Mielului si marturia mea (Apocalipsa 12:11)
Zilnic il inving pe cel rau (1 Ioan 4:4)
Nu sunt condus de ceea ce vad (2 Corineni 10:4,5)
Umblu prin credinta si nu prin vedere (2 Corinteni 4:18)
Rastorn izvodirile mintii (2 Corinteni 10:4,5)
Orice gand il fac rob ascultarii de Hristos (2 Corinteni 10:5)
Ma transform prin inoirea mintii (Romani 12:1,2)
Sunt lucrator impreuna cu Dumnezeu (1Corinteni 3:9)
Sunt neprihanirea lui Dumnezeu in Isus Hristos (2 Corinteni 5:21)
Sunt lumina lumii (Matei 5:14)
Sunt lucrarea lui Dumnezeu si am fost zidit impreuna cu Hristos pentru fapte bune, ca sa umblu in ele (Efeseni 2:10)
“More Than Sunlight” – Mustard Seed Faith
“More than the sunlight to me.
Everywhere I look, I see Your face.
And when I’m sad and lonely, I hear Your voice.
And hear you say,
I love you my child!
Coudy dark times can’t hold me.
Halfway it’s hard.
Sometimes there’s pain.
But when I feel like falling.
I hear your voice, and hear you say.
I love you my child!
More than the starlight to me.
Everywhere I go.
I feel your peace.
And when my heart is burning.
I come to you, for my release!
I love you my child!
2 Petru 1
5. De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta;
6. cu cunostinta, infranarea; cu infranarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia;
7. cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni.
8. Caci, daca aveti din belsug aceste lucruri in voi, ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, nici neroditori in ce priveste deplina cunostinta a Domnului nostru Isus Hristos.
9. Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umbla cu ochii inchisi si a uitat ca a fost curatat de vechile lui pacate.
10. De aceea, fratilor, cautati cu atat mai mult sa va intariti chemarea si alegerea voastra; caci, daca faceti lucrul acesta, nu veti aluneca niciodata.
Egali in fata lui Dumnezeu
Caci inaintea lui Dumnezeu nu se are in vedere fata omului. (Romani 2:11) (Efes.6:9; Col.3:25)
Dumnezeu nu are favoriti, El nu iubeste pe cineva mai mult decat pe altcineva, nu a murit pe cruce doar pentru unii si pentru unii nu, Dumnezeu e drept, are o egala dragoste si bunatate fata de fiecare pamantean, ofera sanse egale fiecaruia. Nu tine cont de nimic din lucrurile care sunt pentru noi sisteme de comparatie. Tot ce vedem in lumea asta, sistemul lumii asteia e alterat de diavolul, totul e pe baza de comparatie si intrecere, dar Dumnezeu nu se uita la noi prin prizma lumescului. Singura intrecere la care trebuie sa ne angajam este cea cu noi insine, trebuie sa ne intrecem firea, sa o lasam in urma, sa ne lasam pe noi in urma, sa nu mai privim la lucrurile din trecut si sa ne atintim privirile spre Isus.
Cuvantul Lui si voia Lui nu sunt facute doar pentru cei care au absolvit nu stiu ce scoala grozava, umblarea cu El asa cum ne-o prezinta in Biblie nu e ceva ce doar cei foarte destepti pot sa duca la bun sfarsit. E egal pentru toti. Exista un plafon de excelenta pe care toti il putem atinge, indiferent de varsta, de desteptaciune, de cate gafe am facut in trecut, de cat ne simtim sau nu in stare, Dumnezeu are nevoie doar de hotararea noastra de a plati pretul, pretul ascultarii de El, o ascultare radicala, pretul separarii complet de lume si de roadele firii care se razboiesc cu sufletul, nu are nevoie de nimic altceva decat de hotararea noastra, pentru ca in ochii Lui suntem egali.
Pentru toti este valabil versetul : DESPARTITI DE MINE NU PUTETI FACE NIMIC (Ioan 11:5)
As putea sa spun ca esti preferata lui Dumnezeu, esti preferatul lui Dumnezeu, pentru ca El se gandeste la noi individual in primul rand, si are ganduri marete pentru fiecare dintre noi, nu se uita la nimic decat la inima noastra daca e intreaga a Lui, nu cauta altceva, nu se uita in sertarul de diplome, nu se uita in contul din banca, ci doar la inima, pregatit cu o oferta egala pentru fiecare, o mostenire perfect egala pentru toti, diferita poate ca aspect dar cu acelasi continut.
Posibil sau imposibil?
1Petru 1:15,16. Ci, dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra. Caci este scris: “Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant“.
Aoleu, dar Biblia asta chiar vorbeste serios, sau glumeste? Pana si ortodoxii in felul lor au inteles partial lucrurile astea si ii declara pe unii sfinti, insa noi n-am prea inteles nimic. Noua ni se pare ca Biblia exagereaza. Asa ceva nu e posibil, cum sa fi inca pe pamant si sa fi sfant? Daca nu e posibil, atunci de ce sa ma mai stresez cu ideea, nu e posibil si gata, hai sa coboram stacheta, sa ne multumim cu ce e pe lumea asta, doar nu-i musai sa fi rupt din cer. Pai daca Biblia spune asta cine sunt eu sa anulez Biblia prin experienta mea proprie sau experienta a nu stiu cate miliarde de oameni. Biblia are dreptate, tu si cu mine ne putem insela, toate miliardele de oameni se pot insela, dar Biblia are dreptate. Asta vrea Dumnezeu de la noi si ne-a dat parghiile prin care putem ajunge la ceea ce ne cere.
O sa imi spui ca este vorba de neprihanirea pe care o primim prin credinta atunci cand credem in Isus. Da si despre asta e vorba, doar ca aici se spune clar, “fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra”. Refuz sa cred ca Dumnezeu ne-a cerut ceva irealizabil.
La fel Marcu 11: 23. Adevarat va spun ca, daca va zice cineva muntelui acestuia: “Ridica-te si arunca-te in mare”, si daca nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ce zice se va face, va avea lucrul cerut.
Toti suntem tentati sa credem ca Isus a vorbit la figurat. Nu, Isus a spus ca noi putem face asta. O sa imi spui ca nimeni nu a mutat inca un munte din loc prin credinta. Poate Isus a dat un exemplu care pana acum nu a fost necesar sa se intample, nu te apuci asa de nebun sa muti munti daca nu e nevoie, dar s-au intamplat chestii asemanatoare, ceea ce inseamna ca nu a vorbit la figurat.
Gandeste-te la cei din Vechiul Testament, proorocii din vechime, care aveau acelasi Duh Sfant ca si noi, pe vremea aceea sansa aceasta o aveau doar cativa indivizi, acum e pentru toata lumea. Moise a despartit Marea Rosie, Iosua a despartit Iordanul, a oprit soarele sa apuna, Ilie a chemat foc din cer, Elisei a despartit Iordanul si putem continua. Crezi ca daca in cale se afla un munte imens pe care nu ar fi putut sa il treaca, Moise nu ar fi mutat muntele din loc? Eu sunt sigura ca l-ar fi mutat, doar ca din intamplare sau nu, in calea lor se afla Marea Rosie.
Suntem blocati si infestati cu gandirea lumeasca, nu stim sa gandim ca niste copii de Imparat, si nu orice Imparat. Ce ni se pare imposibil cu mintile astea limitate, o dam imediat ca ar fi vorba de metafore sau gasim noi o explicatie teologica. Dar ne inselam profund. Dumnezeu nu e un Dumnezeu banal, si nici noi daca chiar suntem copiii Lui nu suntem niste fiinte banale. Suntem oameni dar nu suntem doar oameni. Aa, ca pacatul, ignoranta si neascultarea ne tin in zone mediocre, asta e alta poveste, dar Dumnezeu nu ne-a cerut chestii imposibile, nu ne-a spus ca putem face ceva ce de fapt nu putem face, nu ne-a spus ca putem fi intr-un fel in care de fapt nu putem fi. E atat de clar.
Promisiunile Lui crezute – cheia schimbarii!
2 Petru 1:3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui,
4. prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea care este in lume prin pofte.
Versetul 4 spune un lucru maret, un lucru extraordinar, era singurul nesubliniat de pe prima coloana a paginii in Biblia mea si mi-a sarit in ochi, iar de doua zile nu imi mai pot lua ochii de la el. Cu alte cuvinte Petru ne spune: “daca credeti promisiunile Lui marete, nespus de mari si scumpe veti deveni ca Isus, va veti face partasi firii dumnezeiesti, va veti deprinde sa aveti gandul lui Hristos, motivatiile si faptele Lui”.
Iata secretul schimbarii, schimbare prin care trecem cu toti daca vrem, si daca ne-am saturat de noi insine. Da, primul pas este acela ca trebuie sa recunoastem, ce suntem si cum suntem, trebuie sa regretam, si nu e usor, dar dupa pocainta si hotararea de schimbare, ceea ce ne va duce sa inlocuim firea noastra cu firea dumnezeiasca, este faptul ca vom crede promisiunile lui Dumnezeu. Promisiuni marete, vesti atat de bune incat iti vine greu sa crezi ca sunt adevarate (vorba lui Andrew Wommack)
Daca vrem sa vedem lucrurile schimbandu-se, e nevoie de un prim pas pe care trebuie sa il facem noi, nimeni nu il face in locul nostru, acela de a recunoaste, de a fi onesti cu noi insine in fata lui Dumnezeu, de a ne cai, de a ne hotara ca asa nu se mai poate, lucruri care se lasa cu durere, pt ca ati vedea greselile nu e usor, a te confrunta cu adevarul despre sine niciodata nu e usor, dar dupa aceea tot prin hotararea ta, imparti cu Dumnezeu sarcina, nu mai trebuie sa duci tu tot procesul de schimbare, esti impreuna cu El.
Petru ne spune in vs 5, “dati-va si voi toate silintele”. Partea noastra este clara, sa devenim radicali in hotararea noastra, si sa perseveram, indiferent cat de greu pare. Schimbarea nu va avea loc daca stam picior peste picior si ne uitam la televizor, totul in viata de crestin cere un pret, si pretul nu e partea cea mai placuta, am vrea sa cada tot din cer asa din senin si garantat nu se intampla asta. Dumnezeu conlucreaza cu deciziile noastre, ne ajuta cand ne miscam din loc si vrem sa inaintam, si sta si ne asteapta sa ne trezim cand pierdem vremea in neascultare si lene. Totul depinde de noi la urma urmei, El e angajat si hotarat sa ne ajute la orice ora, daca luam hotararea de a merge inspre El.
Sa revin la versetul 4: “fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti”. Prin ce se manifesta firea dumnezeiasca? Prin roade dumnezeiesti. Si care sunt roadele dumnezeiesti? Galateni 5:22. “Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, 23. blandetea, infranarea poftelor”
Toata lumea stie care sunt roadele Duhului. E imposibil prin propriile forte sa dobandesti aceste roade. Dar pe masura ce vei crede promisiunile lui Dumnezeu cu privire la viata ta, vei arata din ce in ce mai mult cu Isus. E un proces. Ca sa ajungi sa crezi promisiunile, fagaduintele lui Dumnezeu trebuie sa afli ca ele exista. Credinta in aceste promisiuni va provoca in tine un miracol, si anume schimbarea pe care o vrei, schimbarea dupa care tanjesti si pe care vezi ca nu o poti realiza prin propriile forte.
Promisiunile astea sunt Cuvantul lui Dumnezeu, promisiunile le gasesti in Cuvant, Cuvantul e o samanta, cum de altfel si promisiunile sunt o samanta pe care daca o plantezi in mintea si inima ta, vor aduce roada. Ce fel de roada? Firea dumnezeiasca, Roada Duhului.
Despre promisiuni probabil intr-un articol viitor, dar pana atunci, cauta-le in Biblie, subliniaza-le, si crede-le. Promisiunile astea crezute, o sa te schimbe, asta fac si eu pt ca si eu am nevoie de schimbare. E timpul sa te indopi cu promisiunile lui Dumnezeu, sa le digeri si auzindu-le, citindu-le in mod repetat vine si credinta ca lucrurile stau exact asa e cum spune El, ca tu esti cine spune El ca esti, ca tu ai ceea ce spune El ca ai, iar urmarea credintei este schimbarea, transformarea firii omenesti in fire dumnezeiasca
Ispitirea – cine, ce si cum…
1 Corinteni 10:13. Nu v-a ajuns nicio ispita care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; ci, impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda.
Un verset care sta la baza multor predici aiurea si complet opuse la ceea ce spune Biblia de fapt.
Unii zic ca nu pot sa faca fata ispitei, e prea mare, dar Biblia ne spune clar ca nu e asa. Dumnezeu l-a creat pe Adam de la inceput cu puterea absoluta asupra a tot, inclusiv asupra ispitei. A, ca el a dat-o in bara, e adevarat, dar asta nu inseamna ca nu a existat in el puterea de a invinge, inseamna doar ca nu a folosit-o.
Dumnezeu ne-a creat cu puterea de a invinge tot, si indiferent care e ispita, indiferent cum arata noi putem sa invingem, avem in noi puterea de a invinge, doar ca nu stim ca putem. Dumnezeu ne-a facut de cunoscut prin Cuvant ca putem. “Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta”, spune Biblia. Da, ne plecam in fata ispitei pentru ca nu stim cine suntem, pt ca nu stim ce avem si nu stim sa actionam pt ca nu am fost invatati sau hai sa nu mai dam vina pe altii ca nu ne-au invatat, hai sa dam vina pe noi, am preferat sa ne hranim firea decat sa hranim duhul, si nu poti birui ispita cand tu traiesti in firea pamanteasca, si nici nu sti ca o poti birui.
Altii au dedus din acest verset ca Dumnezeu e cel care trimite ispita, doar ca teoria asta e clar redusa la tacere de versetul din Iacov: “Nimeni, cand este ispitit, sa nu zica: “Sunt ispitit de Dumnezeu.” Caci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca sa faca rau, si El insusi nu ispiteste pe nimeni”. (Iacov 1:13)
Altii o sa spuna ca si Isus a fost ispitit, si culmea Isus a fost dus chiar de Duhul in pustie ca sa fie ispitit, deci clar, “Dumnezeu te duce in ispita”. (***Iacov 1:13 va rog***) Eu cred ca acea ispitire a fost destinata doar lui Isus, si nu noua. E un verset pe care nicicum nu l-am inteles pana recent. Toata lumea stie rugaciunea Tatal nostru. La un moment dat se spune asa: “si nu ne duce pe noi in ispita”. Isus ii invata pe ucenici cum sa se roage. Daca ispita asta s-ar referi la ispita de care am vorbit in acest articol, atunci s-ar bate cap in cap iar cu Iacov 1:13 care spune ca Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni, ca Dumnezeu nu duce pe nimeni in ispita. Ispitirea despre care se vorbeste in rugaciunea Tatal nostru este ispitirea lui Isus, evenimentul acela singular care a avut loc dupa botezul lui Isus. Da, Duhul l-a dus in pustie, dar acolo a fost o chestie care I s-a intamplat doar lui Isus.
Sa spui ca Dumnezeu perminte ispita in viata ta, suna ca si cum El e complice cu diavolul si sta la taclale cu el pe seama ta, hotarand cam cum sa iti joace feste diavolul. Si asta e varianta care se predica peste tot cum ca Dumnezeu sta picior peste picior si te studiaza, si se gandeste: “mai mai asta mai are putin si crapa, hai sa slabim stransoarea, sa il lasam sa mai respire, ca altfel moare”. Da, versetul asta asa spune “Dumnezeu nu va ingadui sa fiti ispititi”, doar ca trebuie gandit un pic mai departe. La inceput cand Dumnezeu a creat omul, a batut in cuie o chestie si anume ca omul are puterea de a birui ispita.
In acest verset Dumnezeu ne spune: “omle, vezi ca nu m-am razgandit, stiu ce am facut la inceput, stiu ce am creat, nu te teme, nu o sa schimb regulile jocului pe parcurs, nu accept nici o exceptie, nu o sa permit vreo exceptie, v-am creat cu puterea de a invinge orice isipita, nici o ispita nu e deasupra puterilor voastre, asa ca asa ramane, ma tin de cuvant, promisiunea e promisiune, sunt credincios si ma tin de cuvant, chiar daca ispita pare un dinozaur care o sa va calce in picioare, ganditi logic, sunteti biruitori pt ca v-am facut biruitori, nu o sa permit ca lucru asta sa se schimbe, cu nici un chip nu o sa va extirp neuronul care se ocupa cu biruirea ispitei, e acolo, e viu, doar trebuie sa stiti ca exista si sa il folositi, nu o sa permit si nici nu o sa ingadui ca regula sa se schimbe”
Ba mai mult ne spune ca s-a pregatit si mijlocul de iesire, tu ai in tine impregnat mijlocul de iesire din ispita. In lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33) Cu alte cuvinte: “in lume veti avea multe ispite, dar indrazniti si biruiti ispita, pt ca Eu am biruit-o, l-am creat pe Adam cu capacitatea de a birui absolut orice ispita, el si-a bautut joc de capacitatea asta, a pervertit-o, dar Eu am venit si am murit ca aceasta capacitate sa fie reinoita, voi aveti capaciatea de a iesi din orice ispita posibila, nimic nu e peste puterile voastre, NIMIC. Inteleg ca nu-i usor va inteleg, am trecut si Eu pe acolo, dar daca folositi cum trebuie resursele pe care le aveti, puterea si autoritatea Mea, daca ascultati de Mine, daca umblati in neprihanire si dreptate, daca ma credeti pe cuvant, o sa vedeti ca asa e cum v-am promis ca e”.
Cine e cel care ispiteste? Ci fiecare este ispitit, cand este atras de pofta lui insusi si momit. (Iacov 1:14). Firea ta, daca nu e dusa la cruce, isi va cere drepturile, si diavolul va plusa fiecare aspect netratat din viata ta. Dumnezeu nu are nici o treaba cu ispita, nici nu o da, nici nu te duce in ispita, nici nu sta la targ cu diavolul ca sa negocieze cat de intensa e ispita, firea si apoi diavolul sunt cei de la care porneste tot. Dumnezeu e de partea cealalta, a furnizat totul ca sa poti invinge si firea si diavolul.
Cercul vicios
Timp pierdut. O calatorie care trebuia sa aiba loc in cateva zile s-a transformat intr-o pribegie de 40 de ani, o invarteala intr-un cerc vicios. De ce? Din neascultare, din neveghere, din orbire, din nestiinta, din prostie, din trairea dupa indemnurile firii, dar in principal din neascultare, neascultare fata de Dumnezeu.
Si cum poporul Israel si-a pierdut vremea, asa facem si noi. Si cum unii dintre ei au murit in pustie, de fapt toata generatia care a plecat din Egipt, iar altii au scapat si au intrat in tara promisa, asa suntem si noi, unii mor, altii rezista, dar toti ne invartim in diferite aspecte ale vietii intr-un cerc vicios.
Cu multi ani in urma am avut o viziune in timp ce ma rugam si il intrebam pe Dumnezeu ce e cu viata mea, si am vazut un hipodrom in forma de cerc, cu o gramada de cai care alergau de nebuni in cercul ala la infinit. Undeva in fata am vazut ca erau niste usi pe care se putea iesi. Stiam ca acesti cai nu trebuiau sa alerge la infinit in cercul ala si ca trebuiau sa iasa pe usile respective, doar ca erau prea besmetici si nu vedeau usile, parca se obisnuisera sa se roteasca fara sens desi scopul era sa iasa pe acele usi. Bineinteles ca asta arata situatia vietii mele in acea vreme, ma invarteam serios in cerc, intr-un cerc vicios, nu spun ca am scapat de acest cerc vicios de tot, inca ma mai invart in lucrurile pe care nu le inteleg, dar bine ca exista usile de iesire, trebuie doar sa le vad, pe unele le-am vazut si am iesit, pe unele urmeaza sa le vad.
Ne pierdem vremea cu incapatanare in diverse chestii care ne tin pe loc, in activitati aiurea, relatii aiurea, atitudini nocive, macinam la aceeasi moara stricata dar nu ne lasam, perseveram in prostie cum nu imi vine sa cred, daca am muta perseverenta asta fata de lucrurile negative la lucrurile pozitive, am avansa cu viteza luminii si spiritual si in celelalte domenii si bineinteles am intra in tara promisa, pentru care nu trebuie o calatorie de 40 de ani, drumul e scurt, noi l-am facut lung si anevoios.
Pavel a fost botezat cu Duhul Sfant
Pavel, cel care facea prapad printre crestini, are o intalnire soc cu Isus pe drumul Damascului. Ajunge in cetate, trei zile si trei nopti nu mananca nimic, si dupa trei zile un ucenic pe nume Anania este trimis de Dumnezeu la Pavel sa isi puna mainile peste el ca sa primeasca vederea si sa fie umplut cu Duhul Sfant. Fapte 9:17. Anania a plecat; si, dupa ce a intrat in casa, a pus mainile peste Saul si a zis: “Frate Saule, Domnul Isus, care ti S-a aratat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca sa capeti vederea si sa te umpli de Duhul Sfant.” (AICI tot capitolul 9)
Pentru cei care vor neaparat sa ma convinga de faptul ca Pavel s-a convertit abia in momentul in care Anania s-a rugat pentru el si ca de fapt nu au avut loc doua evenimente distincte, stau si ma intreb de cand se primeste mantuirea prin punerea mainilor? Parca il vad pe Anania baptist punandu-si mainile peste Pavel: “sti frate Saule, Domnul Isus m-a trimis sa imi pun mainile peste tine si sa fi mantuit” Cred ca Pavel ar fi fost putin confuz: “dar, sti frate Anania, eu L-am intalnit pe Isus pe drumul Damascului, am avut chiar o intalnire puternica cu El”. Din fericire Anania nu a fost baptist….
Pavel a spus: Urmati-ma pe mine, fratilor, si uitati-va bine la cei ce se poarta dupa pilda pe care o aveti in noi (Filipeni 3:17). O parte a crestinilor ar vrea sa il urmeze pe Pavel doar la capitolul caracter, vor caracterul lui Pavel dar nu vor parghiile prin care Pavel si-a dobandit acest caracter. Pavel a spus de fapt: “fratilor si surorilor, tineri si batrani, eu m-am intalnit cu Isus, apoi m-am umplut cu Duhul Sfant, au fost doua evenimente distincte, ba mai mult dupa aceea am fost botezat in apa”. Deci trei evenimente distincte care intre timp se facura doua pentru anumite denominatiuni, sau chiar s-au comprimat atat de mult incat cele trei se facura una pentru alte denominatiuni.
Nu a fost suficient pentru Pavel sa se intalneasca cu Isus pe drumul Damascului, nu a fost suficient sa auda vocea audibila a lui Isus, a fost nevoie ca Anania a vina si sa isi puna mainile peste el sa se umple de Duhul Sfant. Este vorba de Pavel cel care a tratat ulterior destul de clar problema botezului cu Duhul Sfant si a darurilor care deriva din acesta experienta, cel care ne-a spus ca el vorbea in limbi mai mult decat toti. Pavel nu borborosea aiurea ore intregi fara folos, rugaciunea in limbi a fost unul din secretele succesului lui Pavel, altfel nu si-ar fi petrecut atata timp rugandu-se in limbi. Daca Pavel a avut nevoie de umplerea cu Duhul Sfant, experienta ulterioara intalnirii cu Isus, inseamna ca si tu ai nevoie. Si ma rog ca Dumnezeu sa iti deschida ochii sa vezi care e voia intreaga a lui Dumnezeu.pentru viata ta.
Fapte 1: 8. Ci voi veti primi o putere, cand Se va cobori Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudeea, in Samaria si pana la marginile pamantului.” Pavel a primit acea putere ca sa poata fi martor, puterea Duhului Sfant, desi s-a intalnit cu Isus in prealabil, putere care a venit in viata lui ca urmare a umplerii cu Duhul Sfant, putere care s-a manifestat prin toate darurile Duhului Sfant. Daca Pavel i-ar fi spus lui Anania : “sti Anania, eu l-am intalnit pe Isus, nu mai am nevoie de o alta experienta, asta e suficient”, nu ati mai fi auzit de lucrarea grozava de apostol pe care a facut-o Pavel in biserica. Pavel nu ar mai fi fost apostol daca nu ar fi avut parte de experienta umplerii cu Duhul Sfant, experienta distincta de cea a intalnirii cu Isus.
Think about that!
Armura lui Dumnezeu
Efeseni 6:11-18. Imbracati-va cu toata armura lui Dumnezeu, ca sa puteti tine piept impotriva uneltirilor diavolului. Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti. De aceea, luati toata armura lui Dumnezeu, ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea si sa ramaneti in picioare, dupa ce veti fi biruit totul. Stati gata, dar, avand mijlocul incins cu adevarul, imbracati cu platosa neprihanirii, avand picioarele incaltate cu ravna Evangheliei pacii. Pe deasupra tuturor acestora, luati scutul credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoare ale celui rau. Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu. Faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta, cu toata staruinta, si rugaciune pentru toti sfintii
De fapt ce spune Pavel aici? Pe scurt spune ceva de genul: “ca sa puteti invinge atacurile celui rau care vor veni asupra voastra garantat, va trebuie cateva lucruri si anume: trebuie sa traiti in adevar, in neprihanire, sa fiti mantuiti, sa aveti credinta, si sa va umpleti cu Cuvantul, intr-un mod evlavios daca se poate. Si pe deasupra rugati-va in Duhul, folositi vorbirea in limbi pentru ca asta e o arma extraordinara impotriva domniilor si stapanirilor intunerecului, ( daca nu aveti acest dar, cereti-l -1 Cor 14 – despre vorbirea in limbi, partea 1, partea 2)
Avem asa o imagine fantasmagorica si fara consistenta in ce priveste armura crestinului din Efeseni, dar e foarte logic si simplu ce spune Pavel aici. Daca traiesti in minciuna, in faradelege, daca nu ai credinta, daca nu esti mantuit, daca nu esti imbibat cu Cuvantul lui Dumnezeu, si daca nu te rogi in Duhul, nu te astepta sa faci fata cu brio atacurilor diavolului. Prin prezentarea armurii, Pavel face un rezumat al intregii vieti de crestin.
E interesant ca Evanghelia sau Cuvantul lui Dumnezeu este mentionat de doua ori, atat in ce priveste incaltamintea, cat si sabia. Cuvantul este de fapt sursa tuturor celorlalte elemente ale armurii, in urma auzirii Cuvantului vine credinta, atat in ce priveste mantuirea, cat si in ce priveste celelalte aspecte ale mostenirii noastre in Hristos, vindecarea fizica sau emotionala, eliberarea, binecuvantarea financiara si orice alta binecuvnatare care ne sta la dispozitie. In urma acumularii Cuvantului, se ajunge la neprihanire, pentru ca samanta Cuvantului va da roada in inima ta (Strang cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta! Ps 119:11). In urma imbibarii cu adevarul Cuvantului, nu vei mai trai in minciuna, atat minciuna asta zilnica in care multa lume se balaceste dar in special minciuna despre Dumnezeu, Cuvantul iti va revela adevarul despre Dumnezeu care iti va da credinta.
Dupa cum observati e o inlantuire intre aceste elemente ale armurii, nu se poate una fara alta, diriva una din alta, e un tot unitar.
Pavel nu da o reteta rapida pentru o protectie totala a crestinului, armura asta se acumuleaza in timp, nu o poti avea peste noapte doar imaginandu-ti ca ai armura pe tine. Daca traiesti in minciuna, faradelege, daca nu esti mantuit si nu ai credinta, daca nu te hranesti din Cuvant si daca nu te rogi prin Duhul, degeaba iti tot imaginezi armura, cum ca ai avea-o, esti din start infrant. Diavolul nu se teme de imaginatia noastra, sterge cu noi pe jos cu tot cu imaginatie, el se teme de adevar, de credinta, de neprihanire, de Cuvant si de rugaciunea in Duhul.
Poti sa ai credinta in ce priveste mantuirea, si esti protejat in acel punct, dar daca ai necredinta in ce priveste vindecarea, vei fi vulnerabil la acest capitol, la fel si daca nu ai credinta ca Dumnezeu iti poarta de grija financiar, iar vei fi vulnerabil. Si nimeni nu dobandeste toate aspectele credintei intr-o zi, e un proces lung si anevoios pe alocuri, cu suisuri si coborasuri, cu destule esecuri pana ne dam seama de fapt cum functioneaza lucrurile, pana ne descotorosim de minciunile pe care diavolul le-a implementat in mintile noastre.
Din pacate armura asta nu o poti cumpara de la vreun magazin, pentru armura asta trebuie sa iti investesti viata pe termen lung, atat cat tine ea.
Cine are dreptate?
Am urmarit un video aici care a starnit in mine pentru a nu stiu cata oara niste ganduri.
Sunt cel putin doua tabere in lumea asta a pocaitilor, nu de la noi, noi doar constatam, aplaudam, criticam si invatam de la una din cele doua tabere. Vorbesc de americani. E tabara celor care au ca slogan semnele si minunile si tabara celor ca Paul Washer. Daca asculti vorbitori din ambele tabere, vei ajunge ori la idea ca nu mai vrei sa auzi de nici unii, si te izolezi cu Biblia undeva in munti, pentru ca te vei pierde in idei si nu o sa mai sti ce sa crezi, ori vei avea sclipirea sa iei de la ambele tabere ce e bine, si sa incerci sa nu adopti laturile negative sau limitarile..
Cei cu semnele si minunile au printre ei pe unii indivizi care le strica rau de tot imaginea, dar asta nu inseamna ca ar gresi fundamental in invataturile pe care le dau, ci inseamna doar ca omul lipsit de minte cand se vede cu sacii in caruta, i se pare ca el a inventat caruta si intervine mandria, mandrie care da acces diavolului sa vina cu cele mai groaznice pacate. Unii au sfarsit-o rau de tot, dar nu pentru ca semnele si minunile sunt calea spre dezastru ci pentru ca au fost neseriosi cu unele aspecte din vietilor lor, pentru ca nu au stiut sa isi administreze succesul, si pentru ca viata asta e un care pe care, diavolul sau tu, si de multe ori din neveghere castiga diavolul.
Cei din tabara lui Paul Washer, Leonard Ravenhill etc, in loc sa scoata in evidenta si indivizii care sunt ok din tabara celor cu semne si minuni si care sunt majoritari, dau in toti, fara exceptie, toti sunt o apa si un pamant, desi lucrarea lui Isus a abundat in semne si minuni, urmasii Lui care fac aceleasi lucrari, sunt niste rataciti, toti sunt niste cazuti, iar atitudinea asta nu e corecta deloc. Evanghelia asta a prosperitatii …. daca s-ar putea sa i se puna o bomba ar fi super, brusc crestinismul ar fi cu porumbei si panselute. Nu?? Apropo de evanghelia prosperitatii, ii anunt pe cei care nu pot dormi de grija ei, ca s-au facut progrese, a aparut evanghelia nemuririi, nu va spun mai mult, cercetati.
Si atunci eu ce sa mai cred? Cand ii asculti pe unii ai impresia ca aia au dreptate, cand ii asculti pe ceilalti ti se pare ca si ei au dreptate.
Daca ma inchizi intr-o camera de dimineata pana seara si ma pui sa ascult Paul Washer sau Leonard R, seara o sa fiu in cea mai groaznica depresie posibila, pentru ca asta mi se intampla de fiecare data cand ii ascult pe oamenii astia, ma fac sa imi vad toate greselile si din trecut ca pe ceva care ma va condamna la iad, si ca de fapt sunt un dezastru ambulant, fara nici o scapare, pentru ca dupa ce ma duc in starea aia de a-mi vedea toate greselile, ma lasa acolo in deznadejde sa ma descurc. Si singura solutie e sa las sa treaca timpul ca sa uit, pt ca altceva nu stiu ce sa fac, sa plang doua saptamani pentru nu stiu ce greseala din trecut pentru care m-am pocait de mult? Ca nu inteleg la urma urmei ce trebuie sa fac, sa ma dau cu capul de pereti? Normal ca in fiecare zi am idea fixa in cap sa umblu in sfintenie, trag de mine, sa ascult de Duhul Sfant, dar condamnarea asta violenta cel putin pe mine nu ma duce la nimic bun, decat ma deprima puternic.
Dincolo, sunt unii care traiesc in pacate evidente si se comporta ca si cum nimic nu s-ar intampla, si pe care evident nu poti sa ii iei in serios, pentru ca ai Biblia si vezi ce scrie ca nu e deloc complicat sa sti ce e pacat si ce nu e pacat. Dar tot in tabara asta mi se spune ca indiferent ce am facut sunt iertata, si am o nadejde, nicidecum nu ma mai apuca depresiile pentru ca stiu ca daca am hotarat sa umblu in neprihanire, Dumnezeu ma ajuta, aa, greselile, inca nu am ajuns la perfectiune, dar ma umplu cu Cuvantul, si cred ca Cuvantul aduce rod, bineinteles impletit cu rugaciunea. Tabara asta imi spune ce vad si eu ca scrie in Biblie foarte clar, si anume ca Isus pe cruce a purtat pacatul, boala si blestemul ca eu sa nu le mai duc in carca. Si cu ce e de vina invatatura asta, daca unii neseriosi din nastere pana la moarte, iau totul cu usurinta? Sa vin sa ii amenint cu iadul? Sa dau uitarii harul lui Dumnezeu, doar pentru ca unii sunt neseriosi si isi bat joc de umblarea lor cu Dumnezeu? Sunt sigura ca oamenii care nu se pocaiesc datorita bunatatii lui Dumnezeu nu se vor pocaii nici in urma amenitarii cu iadul. Asta e o parere personala
Si nu poti compara cele doua tabere. De ce? Pentru ca provocarea e infinit mai mare la cei cu semne si minuni, nu e tot una ca predici si vezi rezultate la nivel launtric sau predici si vezi ologi ridicandu-se din scaunul cu rotile, vezi te miri ce tumoare disparand. Nu e aceeasi masura ca sa compari aceste tabere si sa spui, cei din tabara cu caracterul sunt mai buni ca ceilalti. Sunt masuri diferite, un grad mult mai mare de consum si provocare pentru cei cu semnele si minunile.
Ce ar fi oare daca am impleti cele doua tabere? La urma urmei asta e filosofia mea de crestin, caracter + semne si minuni. Nu asa a umblat Isus pe pamant? Nu asta a fost exemplul Lui? De ce sa dam cu pietre in gruparea celor cu semne si minuni, daca cativa dintre ei sunt nemernici? Sunt sigura ca si in tabara cealalta exista nemernici, dar sunt mai greu de depistat, fariseismul si fatarnicia nu sunt cu nimic mai prejos decat curvia, sau profitul financiar, ipocrizia nu cred ca se coboara sub nivelul pacatelor astora carnale.
Asa ca eu cel putin sunt circumspecta in ce priveste extremele. Ma inspir de la ei, au amandoua taberele dreptate pana intr-un punct, unii au mai multa dreptate dupa parerea mea decat ceilalti, dar predicator sa le stie pe toate nu am vazut, predicator care sa nu greseasca in nimic din ceea ce spune, iar nu am vazut, atunci de ce sa iau un om, sau o grupare ca fiind idealul si orice nu se incadreaza in ideologia lor e de la cel rau, sau sigur duce in ratacire. Sunt si ei oameni, nu s-au trezit dintr-o data cu adevarul absolut in toate aspectele umblarii cu Dumnezeu, nu ma intereseaza daca omul are 100 de ani, ok, are experienta, dar nu pot sa iau de bun, absolut tot ce spune.
Omul evolueaza, isi schimba parerile de-a lungul vietii, are revelatii treptat, totul e progresiv, si atunci de ce sa idolatrizez ceea ce spune unul si sa arunc la gunoi ce spune altul. Uita-te la tine personal, cate idei pe care le-ai avut in trecut erau gresite? Probabil ca multe. Noi oamenii evoluam, ne schimbam uneori radical, e o chestie legata de fiecare individ, nu putem sa ii bagam pe toti in aceeasi oala. Biblia e singurul etalon, inteleg ca poate fi interpretata intr-un million de feluri, dar cel putin la felul de umblare a lui Isus pe pamant, nu cred ca e complicat, e f simplu, asta trebuie sa facem toti, ca ne convine sau nu, ca suntem dintr-o tabara sau alta, ca cei pe care ii ascultam predicand sunt de acord sau nu, ca unii au pervertit latura cu semne si minuni, asta nu mai conteaza. Biblia e clara.
Daca ma intrebi care e mai important, caracterul sau semnele si minunile, o sa iti spun: sigur caracterul. Dar daca ma gandesc care sunt mai de folos caracterul sau semnele si minunile, e clar ca amandoua in egala masura, uita-te la lucrarea lui Isus si a apostolilor. Dar noi oamenii pentru ca nu avem de lucru, am despartit asta in doua curente, unii ne falim cu caracterul, altii cu semnele si minunile cand Isus a venit ca sa arate clar ca acei care cred in El trebuie sa aiba un caracter integru si sa abunde in semne si minuni.
Ezechiel 47
1. M-a adus inapoi la usa Casei. Si iata ca iesea apa de sub pragul Casei, dinspre rasarit; caci fata Casei era spre rasarit. Apa se cobora de sub partea dreapta a Casei inspre partea de miazazi a altarului.
2. M-a scos pe poarta de miazanoapte si m-a facut sa ocolesc pe din afara pana la poarta de rasarit. Si iata ca apa curgea din partea dreapta.
3. Cand a inaintat omul acela spre rasarit, cu masura in mana, a masurat o mie de coti si m-a trecut prin apa; apa imi venea pana la glezne.
4. A mai masurat iarasi o mie de coti si m-a pus sa trec prin apa, si apa imi venea pana la genunchi. A masurat iarasi o mie de coti si m-a trecut prin ea, si apa imi venea pana la solduri.
5. A masurat iarasi o mie de coti, si atunci era un rau pe care nu-l puteam trece, caci apa era atat de adanca incat trebuia sa inot – un rau care nu se putea trece.
6. El mi-a zis: “Ai vazut, fiul omului?” Si m-a luat si m-a adus inapoi pe malul raului.
7. Cand m-a adus inapoi, iata ca pe malul raului erau o multime de copaci pe amandoua partile.
8. El mi-a zis: “Apa aceasta curge spre tinutul de rasarit, se coboara in campie si se varsa in mare si, varsandu-se in mare, apele marii se vor vindeca.
9. Orice faptura vie care se misca va trai pretutindeni pe unde va curge raul si vor fi o multime de pesti; caci ori pe unde va ajunge apa aceasta, apele se vor face sanatoase, si pretutindeni pe unde va ajunge raul acesta, va fi viata.
10. Pescarii vor sta pe malurile lui, de la En-Ghedi pana la En-Eglaim, si vor intinde mrejele; vor fi pesti de felurite soiuri, ca pestii Marii celei Mari, si vor fi foarte multi.
11. Mlastinile si gropile ei nu se vor vindeca, ci vor fi lasate prada sarii.
12. Dar langa raul acesta, pe malurile lui de amandoua partile, vor creste tot felul de pomi roditori. Frunza lor nu se va vesteji, si roadele lor nu se vor sfarsi; in fiecare luna vor face roade noi, pentru ca apele vor iesi din Sfantul Locas. Roadele lor vor sluji ca hrana, si frunzele lor, ca leac.”
Comentarii recente