O ce valuri de indurare
Versurile cantarii in romana:
O, ce valuri de îndurare
Curg din crucea lui Isus!
O, ce jertfă minunată
Este jertfa lui Isus!
Curăţit în al lui sânge
Şi crezând în jertfa Lui,
Te apropii fără teamă
De preasfântul Dumnezeu.
Pretutindeni să se-ntindă
Valu-acestei mari iubiri;
Toată lumea să audă
Despre jertfa lui Isus.
Orice suflet ce se află
În ruină şi păcat,
Să privească, deci, la Tatăl
Şi să fie mântuit.
Concluzii eclesiastice
Am stat si am meditat, de ani de zile tot meditez si……
Mi-am dat seama ca nu ma duce capul sa inteleg viclenia oamenilor, rautatile lor si din acest motiv am abandonat incercarea de a intelege ce e in capul lor, am incercat mult si bine sa pricep, dar m-am dat batuta pentru ca e mult prea complicat. Si l-am rugat pe Dumnezeu sa preia El toata chestia asta, viclenia si rautatile oamenilor ma depasesc, asa ca pentru a nu fi in continuare tinta lor, L-am rugat pe Dumnezeu sa se ocupe El de ele.
Am tras concluzia ca dragostea si prietenia sunt de fapt sinonime cu interesul in majoritatea cazurile. Sa spun ca prietenia nu exista? Poate as exagera, dar nici departe de adevar nu as fi. Sa ma iluzionez ca exista dragoste intre frati? Give me a break. Ma abtin sa detaliez, mai ales ca o sa imi sariti in cap unii naivi si o sa imi spuneti ca nu e adevarat, si stiu ca habar nu aveti ce vorbiti.
Un alt lucru pe care l-am observat este faptul ca in aproape orice fel de relatie se ajunge la concurenta. E terifiant si imi vine sa fug cand vad ca ma trezesc cu cate cineva din preajma ca vrea concurs, cine e cel mai grozav, cine e cel mai tare, cine e cel mai frumos, cine e cel mai minunat, mai corect si mai cu mot. Niciodata nu am avut chef de astfel de concursuri si mai nou fac alergie, si plec cat mai departe. Vorbesc despre starea aia permanenta de competitie care te toaca marunt mai ales daca pe tine nu te intereseaza asa ceva.
Mai cred ca majoritatea covarsitoare a oamenilor nu se schimba. Isi pot masca anumite apucaturi, le pot ascunde, dar in launtrul lor tot asa raman. Stiu ca Dumnezeu poate schimba pe oricine, odata inteles harul lui Dumnezeu e imposibil sa nu te schimbi dar foarte putini se lasa schimbati radical de El, extrem de putini sunt dispusi sa renunte la sine in favoarea lui Dumnezeu. Am intrebat doua persoane in varsta daca au vazut in decursul vietii pe cineva schimbat radical si mi-au spus ca nu.
Am mai ajuns la concluzia ca bunul simt exagerat si mila aiurea sunt niste porti deschise diavolului prin care te face efectiv sa mangai pe crestet prostia oamenilor, si sa ii incurajezi sa continue in aceeasi nota. Asa ca eu de anul asta nu mai sunt in echipa celor care isi dau toate silintele sa nu supere si sa nu deranjeze. De acum supar si deranjez, ba chiar par obraznica uneori, pentru ca emiterea adevarului e o chestie extrem de incomoda.
Nimic din ce am inteles in ultimii ani despre om nu imi place, ma ingrozeste ba chiar ma face sa ma intreb care e faza cu specia asta. Stiu ca Dumnezeu a creat omul cu un anume scop, stiu ca Isus a murit pe cruce ca omul sa redevina fiinta pe care El a conceput-o la inceput, dar omul in sine ma baga in ceata complet.
Cand Isus a spus ca exista o cale ingusta pe care intra doar putini, se pare ca nu a exagerat, oameni cu inima curata care sa Il caute pe Dumnezeu din toata inima, pe care sa ii vezi ca se leapada de sine si care intr-adevar isi iau crucea si Il urmeaza, pe care sa ii vezi ca se straduiesc din rasputeri sa inteleaga care e planul lui Dumnezeu cu privire la om, care sunt smeriti, la locul lor fara figuri in cap, si merg pe calea ingusta, sunt rari.
Naivitatea e prostie curata, am trecut si eu pe acolo si probabil gresesc enervandu-ma cand vad naivitatea sau prostia unora tineri care habar nu au pe ce planeta traiesc. Poate ar trebui sa fiu mai toleranta, dar se pierd ani importanti crezandu-se tampenii si aiureli despre viata asta, lucruri ireale si inexistente, ani pe care daca te trezesti la realitate si vezi jungla in care traiesti, ai putea sa ii traiesti altfel.
M-am luminat la cap si am inteles ca viata fara experimentarea concreta a lui Dumnezeu e o pierdere de vreme. Cunoasterea teoretica a unor lucruri nu valoreaza cam nimic, eventual ajuta la ingamfarea persoanei care are impresia ca daca stie doua trei maxime e marele inteligent al planetei
Biserica? Nu-mi vine sa cred ca biserica asa cum e ea acum in Romania e ceva inutil, ba mai grav in foarte multe cazuri este piedica perfecta in cunoasterea lui Dumnezeu. Invatatura din biserica e de origine omeneasca si nu are nici o finalitate. Biserica din Romania nu Il cunoaste pe Dumnezeu, cu foarte putine exceptii.
Am mai ajuns la concluzia stranie ca pe multi pocaiti nu ii duce capul la chestii destul de banale, si ca atunci cand Biblia spune: Caci fiii veacului acestuia, fata de semenii lor, sunt mai intelepti decat fiii luminii. (Luc 16:8) are mare dreptate.
Si as putea sa continui probabil pana maine sa tot scriu despre aspectele negative in ce priveste omul si umanitate.
Vestea buna? Daca nu te incadrezi in nota celor de mai sus, sunt sigura ca deja ai descoperit ca majoritatea oamenilor se incadreaza. Exista totusi o solutie. Isus pleca pe munte in singuratate ca sa stea cu Tatal, si in felul asta s-a separat de cei care azi il laudau si maine il crucificau. Isus a stiut care e singura scapare, intimitatea cu Dumnezeu. Orice altceva L-ar fi distrus. A petrecut timp cu oamenii atat cat sa le predice, sa ii vindece si sa ii elibereze, in rest El statea cu Tatal. Pavel a inteles si el care e singura cale, intimitatea cu Dumnezeu. A avut partasie cu oamenii, le-a slujit, dar viata Lui a fost doar in Dumnezeu.
Stiu ca unii nu intelegeti ce scriu eu aici, si nu pt ca as fi mai desteapta ca voi, ci pentru ca nu ati trecut prin situatii care sa va arate cum stau lucrurile de fapt, si inca credeti ca viata asta pe pamant e pe baza de panselute si porumbei. Nu e, va garantez ca nu e, jungla e pe baza de serpi, hiene, lei, si specii asemanatoare. Singura alinare, dar absolut singura este Dumnezeu, si nu vorbesc de teorie ci experimentare practica, singura realitate sau stil de viata care te poate tine in picioare este experimentarea concreta a lui Dumnezeu, pentru ca in felul asta nu mai esti din lume ci esti ascuns cu Hristos in Dumnezeu. In rest …… “O, desertaciune a desertaciunilor, zice Eclesiastul, o, desertaciune a desertaciunilor! Totul este desertaciune….si goana dupa vant”. (Ecl.1:2;2:17)
Simtirile cumpatate
Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecaruia dintre voi sa nu aiba despre sine o parere mai inalta decat se cuvine; ci sa aiba simtiri cumpatate despre sine, potrivit cu masura de credinta pe care a impartit-o Dumnezeu fiecaruia. (Rom 12:3)
Versetul asta e luat in seama de putina lume. De obicei oamenii se admira atat de mult, si-au facut o parere atat de inalta despre sine incat e greu sa te mai intelegi cu ei pentru ca ei sunt superiori. De cand ma stiu pe lumea asta am avut o problema cu cei care se dau mari, si desi unii au impresia ca nu se vede, se vede, si se vede de la o posta. Fiecare gand de autoinaltare miroase urat, si mirosul se emana automat. Si am mai observat ca unii oameni se ascund in spatele autoinjosirii, desi aparent se injosesc prin propriile cuvinte, de fapt inlauntru lor e o inchinare 24 de ore din 24 la propria persoana.
Cunosc foarte putini oameni intr-adevar smeriti, care ar putea sa se laude non stop cu multe, pornind de la situatia financiara pana la statura lor spirituala si totusi nu o fac, si nici macar nu lasa impresia ca s-ar simti grozavi, nu miroase in jurul lor a “parere mai inalta decat se cuvine” dar cunosc o gramada care orice ai face te lovesti permanent de statuia pe care si-au ridicat-o si de care nu ai cum sa treci.
“Simtirile cumpatate” despre care vorbeste Pavel aici sunt niste simtiri care iti aduc fericirea. Ferice de cel cu simtirile cumpatate. Mandria si umflarea in pene aduc numai tulburare si sunt o usa laarg deschisa pentru ca toti demonii posibili sa isi faca de cap, asta e teritoriul preferat al diavolului, e natura lui, simtirile si inchipuirile de autoinaltare sunt inventia lui.. Din pacate putini au curajul si puterea sa aiba simtiri cumpatate despre sine. E si asta o dovada de maturitate.
Pentru cesationisti…..
La Rusalii, Duhul Sfant se coboara peste cei aflati in camera de sus, indivizi de diverse nationalitati aud un sunet, probabil ca vajaitul vantului, sau cei care vorbeau in limbi, si se ingramadesc sa vada despre ce este vorba. Ajung la fata locului, vad niste oameni care par a fi beti, isi bat joc de ei in directia aceasta, iar Petru iese afara si le explica despre ce este vorba. Subtitlurile din Biblia romaneasca ne dau impresia ca acolo unde e un subtitlu incepe alta povestire. In Fapte 2 desi sunt 3 subtitluri de fapt e vorba despre acelasi eveniment: Coborarea Duhului Sfant si predica lui Petru.
Oamenii adunati sa vada ce se intampla, asculta predica lui Petru si brusc vor sa stie ce trebuie sa faca. Petru care tocmai iesise din camera de sus unde a fost umplut cu Duhul Sfant, si a inceput sa vorbeasca in limbi si probabil sa prooroceasca, le spune in Fapte 2:38,39. “Pocaiti-va“, le-a zis Petru, “si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfantului Duh. Caci fagaduinta aceasta este pentru voi, pentru copiii vostri si pentru toti cei ce sunt departe acum, in oricat de mare numar ii va chema Domnul Dumnezeul nostru.”
Le arata de fapt pasii concreti si distincti pe care trebuie sa ii parcurga. Sa se pocaiasca, sa fie botezati in apa si sa fie botezati cu Duhul Sfant. Petru tocmai venise in fata lor din locul in care chiar el experimentase cel de-al treilea pas care trebuie indeplinit. El nu le-a spus: “Pocaiti-va (ceea ce inseamna automat ca ati primit si darul Duhului Sfant) si apoi botezati-va in Numele lui Isus Hristos”. La intrebarea: Ce trebuie sa facem? Raspunsul lui Petru a fost : “Pocaiti-va si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus spre iertarea pacatelor voastre, apoi veti primi darul Duhului Sfant (ceea ce tocmai ati vazut intamplandu-se cu noi mai devreme, de aceea vorbim in limbi si proorocim, de aceea parem beti, de aceea ati auzit sunetul care v-a adus aici, tocmai am primit darul Duhului Sfant).
Si e destul de interesanta continuarea, nu am citit ca Petru ar fi zis: “fagaduinta aceasta este pentru voi si pentru copiii vostri, dar cand eu, Pavel, Ioan, Iacov si restul ucenicilor vom pleca la pasuni verzi, lucrurile se vor schimba, fagaduinta va intra in colaps. De fapt fratilor Domnul a hotarat ca atunci cand va muri un anume “Georgel” in anul 82 luna a 7, intr-o zi pe inserate, el va fi ultimul care va fi vorbit in limbi, va fi proorocit si facut minuni ca urmare a primirii darului Duhului Sfant. Deci fiti cu ochii pe Georgel. Pana atunci pocaiti-va, botezati-va si primiti darul Duhului Sfant iar dupa moartea noastra si a lui Georgel pocaiti-va, iar pocainta va fi acelasi lucru cu primirea darului Duhului Sfant si apoi botezati-va in apa.
Petru a zis:“fagaduinta aceasta este pentru voi, pentru copiii vostri si pentru toti cei ce sunt departe acum, in oricat de mare numar ii va chema Domnul Dumnezeul nostru.“
Nici o referire la Georgel. M-am uitat si in greaca si in engleza la mai multe variante, de Georgel nu zice absolut nimic. A, am sarit Biblia baptista, dar poate imi spuneti voi daca scrie de Georgel sau nu.
Vaca si mulgatorul – fabula
A fost odata ca niciodata o vaca. Vaca, la fel ca orice vaca isi vedea de pascut pe izlaz. Intr-o zi vaca se intalni din intamplare cu un om, cu care se imprieteni repede si acesta deveni mulgatorul ei. Mulgatorul si intreaga lui familie erau infometati si nici nu stiau ca sunt infometati, se obisnuisera sa nu manance. Au descoperit ca erau infomentati in momentul in care au inceput sa apara pe masa lor bucate alese preparate din laptele vacii. Mulgatorul si-a dat seama la un moment dat ca are suficient lapte cat sa dea si prietenilor, vecinilor si cunostintelor, isi imbunatatea imaginea de pe urma laptelui vacii.
Ca orice vaca, aceasta manca in fiecare zi constincios iarba, iar mulgatorul beneficia de pe urma agoniselii ei de peste zi, seara isi punea scaunelul langa vaca si o mulgea pana la ultima picatura de lapte. La inceput lucrurile au stat bine, vaca era multumita ca poate sa dea cuiva laptele, mulgatorul era fericit ca avea pe cine sa mulga, pana cand timpul a scos la iveala adevaratul caracter al mulgatorului. Azi o palma, maine o nuia, poimaine un picior si o injuratura, mulgatorul o chinuia din ce in ce mai puternic pe biata vaca care nu facea altceva decat sa se hraneasca corespunzator si sa produca hrana necesara hranirii mulgatorului si celor din jurul lui. Vaca tacu cat tacu, si intr-o zi nemaiputand indura ii administra o copita direct in frunte mulgatorului. Acesta din urma facu un flic flac spectaculos cu tot cu scaunelul din dotare si se trezi cu laptele varsat in grajd si cu o vanataie de toata frumusetea in frunte.
De aici a inceput razboiul tacit dintre vaca si mulgator. Mulgatorului nu i-a venit sa creada ca vaca are replica, incerca in fiecare zi sa ii demostreze vacii ca e o vaca si ca trebuie sa joace cum canta el, el care are voie sa faca si sa spuna orice. Vaca la randul ei stia ca ea e cea care ii da de mancare mulgatorului si ca nici prin cap nu i-a trecut sa aiba avantaje din aceasta relatie, vaca a vrut sa fie vaca si sa isi faca constincios datoria si sa fie tratata corespunzator beneficiului pe care il aduce mulgatorului. Nu odata in urmatoarea perioada, mulgatorul plecase seara in casa fara lapte, razboiul era din ce in ce mai acerb, dorea cu orice pret sa ii arate vacii ca el poate sa se comporte oricum, si nu are voie sa fie tras la raspundere. De multe ori dupa ce mulgea vaca si umplea galeata cu lapte, ba vaca lovea cu copita galeata cu lapte, ba mulgatorul era prea agitat si isi rasturna singur galeata.
Au inceput cu totii sa aiba o problema, vaca cu nervii si mulgatorul cu ai lui cu stomacul, vaca incepuse sa regrete ca a cunoscut specia umana iar mulgatorului ii caroiau matele pentru ca laptele vacii era singura lui sursa de hrana. Vaca nu intelegea cu ce greseste, ea stia ca e vaca, e creata sa dea lapte, mananca in fiecare zi portia de iarba ca sa nu ramana fara lapte, se lasa mulsa de buna voie, si totusi nu e bine, mulgatorul vrea o vaca umilita ca pe langa hrana pentru stomac, sa ii fie hranit si caracterul, si in primul rand vrea o vaca care sa nu reactioneze.
A indurat vaca mult si bine aroganta si jignirile discrete sau mai putin discrete ale mulgatorului, pana cand intr-o zi vaca s-a gandit pentru prima data in viata la ea. Pana atunci era interesata de un singur lucru, sa dea lapte si sa se lase mulsa de diversii mulgatori prin grajdul carora s-a perindat de-a lungul existentei de vaca. Si-a dat seama ca are putere sa rupa lantul cu care mulgatorul o lega seara, si-a dat seama ca ea il tine in viata pe mulgator si nu invers, si-a dat seama ca poate trai fericita si fara sa se lase mulsa si a decis sa plece discret.
Intr-o seara dupa ce mulgatorul a stins becul, vaca a hotarat ca e momentul sa traiasca si pentru ea, asa ca a rupt lantul, a deschis usa grajdului, si a plecat. A avut suficient timp pe parcursul noptii sa se departeze cat mai mult de casa, a reusit sa urce si sa coboare cateva dealuri si cand s-a simtit in siguranta, s-a odihnit. A doua zi dimineata vaca a inceput sa guste libertatea, si i-a placut, acum era fericita, avea hrana la discretie si era departe de mulgatorul care acum regreta nu ca si-a batut joc de vaca ci ca nu mai are ce mulge.
“Adevaruri despre oameni”
CALLED TO BE EXTRAORDINARY
The Lord says, I have gifted you and called you to do great exploits. I have created each one of you for a unique purpose and placed My anointing on your life. I have redeemed and chosen each one of you with My mark of approval. I strategically designed each one of you to be different from the others. I will use that which I placed in your hand. Don’t try to emulate the calling of someone else but imitate their life by following their blameless lifestyle and holy way of living. Clothe yourselves in robes of righteousness. I have given you the personality and the temperament to be just as you are and to do all that you were called to do.
As you spend time with Me, I will reveal My secrets to you and you will learn how to recognize divine appointments. I will not deny you any good thing as you desire the spiritual gifts which are freely given. As you hunger after righteousness and study to show yourself approved, you will receive the wisdom and revelation that you’ve longed for.
When you recognize who you are In Me, and the blessings that I have bestowed upon your life, you will walk through the storms that come so abruptly with the resilience to bend without breaking. What you thought was sent to destroy you, will catapult you into the next phase of your life as you walk in obedience and resist discouragement. I will overthrow the tactics of the enemies plans. Allow My word to become a reality in your life. As you submit your life to Me and walk in humility, you will walk into the extraordinary things that I have provided for you says the Lord.
A word in season – Elaine Tavolacci
Cunostinte biblice dupa ureche
Am descoperit o chestie interesanta, apropo de lucrurile pe care le invatam de la biserica de la oameni care stiu Biblia dupa ureche. Nici macar nu mi-am pus vreodata problema ca nu ar fi asa cum stiam de cand ma stiu, si anume ca a fost odata un eveniment in care Isus a intrat in templu si a scos afara pe cei care vindeau acolo. Sa vezi si sa nu crezi, de fapt au fost doua evenimente de felul asta.
In Matei 21:12,13, Marcu 11:15-17, Luca 19:45-46 gasim relatarea aceluiasi eveniment, si anume Isus intra in templu, si da afara pe vanzatori, spunandu-le: “Casa Mea va fi o casa de rugaciune. Dar voi ati facut din ea o pestera de talhari.”. Cand a avut loc aceasta intamplare? Dupa intrarea lui Isus (pe magar) in Ierusalim, cand multimea de oameni l-au intampinat cu entuziasm. Asta s-a intamplat nu cu mult inainte de rastignire.
In Ioan 2:13-16 gasim relatarea aparent a aceleiasi intamplari. De data asta Isus face un bici, ii da pe negustori afara din Templu si le spune: “Ridicati acestea de aici si nu faceti din Casa Tatalui Meu o casa de negustorie.” Cand are loc aceasta intamplare? Dupa nunta din Cana, si dupa cum bine stim minunea transformarii apei in vin a fost inceputul semnelor (minunilor) lui Isus (Ioan 2:11)
Este evident faptul ca au fost doua evenimente distincte in care Isus a intrat in templu si a dat afara pe cei care faceau negustorie in Casa de rugaciune, unul la inceputul lucrarii lui Isus si altul la sfarsitul lucrarii Lui.
No Sweeter Name
No sweeter name than the Name of Jesus,
No sweeter name have I ever known
No sweeter name than the name of Jesus.
You are the Life to my heart and my soul
You are the Light to the darkness around me
You are the Hope to the hopeless and broken
You are the only Truth and the Way
“Dati-le voi sa manance”
Isus ii trimite pe cei doisprezece ucenici in misiune. Le da putere sa scoata demoni, sa vindece bolnavi (Marcu 6:7,13) si le interzice sa isi ia provizii de vreun fel cu ei, a facut asta ca sa le demonstreze ca Dumnezeu se ingrijeste de toate nevoile lor.
Marcu 6: 8,9. Le-a poruncit sa nu ia nimic cu ei pe drum decat un toiag; sa n-aiba nici paine, nici traista, nici bani de arama la brau; sa se incalte cu sandale si sa nu se imbrace cu doua haine.
Ucenicii pleaca, isi duc la indeplinire misiunea, si la reintoarcere vor sa stea de vorba cu Isus sa ii povesteasca lucrurile minunate pe care le-au facut. Datorita multimii care venea la Isus, au intentionat sa se retraga undeva in pustie ca sa poata sta linistiti sa discute. Doar ca ajunsi in pustie, pustia nu mai era chiar pustie, o multime mare de oameni ii astepta acolo. Lui Isus i se face mila de ei, le predica Evanghelia, iar cand se lasa seara, ucenicii ii sugereaza lui Isus sa spuna multimii sa plece in localitatile din preajma ca sa isi cumpere paine.
Isus le spune: “Dati-le voi sa manance” (vs37)
Ucenicii raspund: “Oare sa ne ducem sa cumparam paini de doua sute de lei si sa le dam sa manance?”
Cand Isus le-a spus “Dati-le voi sa manance”, cred ca s-a asteptat sau cel putin a vrut alt raspuns din partea lor. Ucenicii au uitat ca nu cu mult timp in urma au fost trimisi fara paine, fara bani de paine in misiune, iar Dumnezeu s-a ingrijit de nevoile lor si nu au dus lipsa de nimic. Au uitat de la mana la gura ca in zilele precedente au vazut semne si minuni intamplandu-se prin mainile lor. Cu siguranta Isus a fost dezamagit de raspunsul lor, si din raspunsul lor si-a dat seama ca nu au inteles mare lucru asa ca a preluat El toata situatia, inmultind painile si hranind oamenii.
Cand Isus le-a spus “Dati-le voi sa manance”, El chiar a vorbit serios, stia ca sunt in desert, ca oamenii nu au de unde cumpara paine, ca nu exista paine suficienta, si totusi le-a spus “Dati-le voi sa manance”. Daca ar fi avut intentia sa inmulteasca El painile, pentru ca stia din start ca in acea situatie e nevoie de o minune, cu siguranta ca nu le-ar fi cerut ucenicilor sa faca ei minunea.
Faceti voi minunea, v-am instruit suficient, v-am explicat destule, stiti destul, ati primit puterea, “Dati-le voi sa manance” Vindecati (voi) pe bolnavi, inviati (voi) pe morti, curatati (voi) pe leprosi, scoateti (voi) afara dracii. Fara plata ati primit, fara plata sa dati. (Mat.10:8)
Adam pacalit de Eva
Genesa 3:1 Sarpele era mai siret decat toate fiarele campului pe care le facuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: “Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: “Sa nu mancati din toti pomii din gradina”?”
ȘIRÉT2, -EÁTĂ, șireți, -te, adj. Care știe să profite de naivitatea sau de buna-credință a celor din jur pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite; care dovedește un caracter viclean, perfid. ♦ Plin de subtilitate, de finețe; rafinat; descurcăreț, abil. ♦ Care denotă, trădează viclenie, prefăcătorie, perfidie; care denotă abilitate, subtilitate. (DEX)
De ce sarpele a vorbit cu Eva si nu cu Adam?
Genesa 2:7, 15-17. Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu. 15. Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: “Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri negresit.”
Dumnezeu i-a vorbit direct lui Adam si i-a spus ca daca va manca din pomul cunostintei binelui si raului va muri. Abia dupa aceea Dumnezeu a facut-o pe Eva din coasta lui Adam. (Genesa 2:21-22) Ma hazardez si spun ca s-ar putea ca informatia prinvind interdictia vizavi de pomul cunostintei binelui si raului sa fi ajuns la Eva prin intermediul lui Adam si cred ca e asa tinand cont si de Genesa 3:9-11,17. Adam e cel care a primit interdictia direct din partea lui Dumnezeu.
Adam probabil i-a spus Evei: “draga, avem voie sa mancam din toti pomii, dar Dumnezeu mi-a spus sa nu mananc din pomul cunostintei binelui si raului, ar fi bine daca tot ai fost facuta din coasta mea, sa nu mananci nici tu, daca vei manca vei muri”. Eva nu a avut informatia, revelatia direct din partea lui Dumnezeu, desi a primit aceeasi informatie, probabil cuvant cu cuvant, ea nu a simtit respiratia lui Dumnezeu cand acea informatie a fost data.
Sarpele a stiut ca Adam primise revelatia direct din gura lui Dumnezeu si Eva nu, asa ca a mers la cine stia ca are sanse. S-a apropiat de Adam asa in etape, nu direct, prima data s-a atins de anturaj, care nu avea revelatia directa a lui Dumnezeu, anturaj care stia ce stia din auzite, care a crescut cu idea ca Dumnezeu a zis, fratele cutare a zis ca Dumnezeu a zis, pastoral cutare a zis si el la fel, ba chiar scrie in Biblie, dar anturajul acesta nu a auzit vocea directa a lui Dumnezeu, nu a avut parte de lumina, de ochii larg deschisi, de impactul revelatiei directe din gura lui Dumnezeu.
Si pentru ca sarpele era cel mai siret dintre fapturile care existau, si-a folosit siretenia din plin. Cand ai parte de informatie la a doua mana, impactul e unu minim, esti usor de pacalit si momit. Eva a vrut cu orice pret sa fie mai desteapta decat era, a vazut ca pomul are potentialul de a-i deschide mintea, a vrut sa fie o zeita, a vrut sa fie ca Dumnezeu, nu s-a multumit cu faptul ca totul era perfect, Dumnezeu ii crease un mediu perfect pentru viata, a vrut cai verzi pe pereti. Eva cade in plasa sarpelui siret, ia fructul, musca din el si acuma sarpele prin intermediul Evei ii da lovitura mortala lui Adam.
“pai daca si cea care e coasta din coasta ta a muscat din mar, doar nu esti tu mai destept, si ea are informatia pe care Dumnezeu ti-a dat-o tie, si uite a luat si a gustat, daca nu faci si tu la fel, o sa apara o fisura intre voi si nu e bine, nu e indicat sa fi asa de radical, plus ca s-ar putea sa nu ai dreptate, esti singur pe pozitie, consoarta ta stie ce e mai bine, alatura-te si tu ca sa fie armonie. Daca pana acum a fost armonie sa vezi de acuma ce armonie o sa fie, fa pasul Adame….ce revelatie, ce voce a lui Dumnezeu…. si Eva stie ce sti tu, vrei sa ramai singur si ceilalti sa ti-o ia in fata, ei o sa fie ca Dumnezeu si tu nu, ei o sa fie mega fericiti si tu doar fericit, nu e bine sa ramai singur, hai si tu, intregeste grupul”
Si Adam s-a uitat la Eva care era deja infestata cu microbul pacatului, ea nu era sarpe dar avea acum siretenia aceea in ea, pe care a primit-o de la cel pe care tocmai l-a slujit (Nu stiti ca, daca va dati robi cuiva, ca sa-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati, fie ca este vorba de pacat, care duce la moarte, fie ca este vorba de ascultare, care duce la neprihanire? (Rom.6:16)). Asa ca Adam a cazut cu tot cu revelatia directa pe care o avea de la Dumnezeu.
Inselatorul nu s-a schimbat, poate doar a castigat experienta de-a lungul timpului, dar siretenia e inca arma lui favorita, pe unii ii ataca direct iar pe altii prin oameni,de obicei prin prieteni, daca se poate cei mai apropiati, care au invatat cum sa manuiasca siretenia.
Comentarii recente