Am auzit o fraza care m-a facut praf, adevar pe care il stiu de mult, pe care il simt si de care sunt foarte constienta, dar spus in imprejurarea respectiva m-a lovit ca traznetul. Intr-o seara la Forumul de Rugaciune al Strajerilor din Romania (am urmarit pe net), fratele Demeter a povestit cum cei din Nigeria sunt disperati dupa Dumnezeu, cum zeci de mii de oameni merg la intalnirile de rugaciune si inchinare, cum nu mai exista sali suficient de mari pentru multimile care sunt doritoarea de a-L cauta pe Dumnezeu. Oricum e alta planeta, sa nu va imaginati vreo clipa ca ceea ce avem noi in Romania e crestinism, e nu stiu ce exact, dar nu crestinism, e o imitatie jalnica, dar slava Domnului ca El se manifesta cu putere acolo unde este lasat.

Fiind in Nigeria la o astfel de intalnire Duhul Sfant i-a spus ceva de genul: “Am venit la ai Mei (adica noi, crestini de 2000 de ani) dar ai Mei nu m-au primit si atunci m-am dus la amărâţii astia si uite cum ma primesc…… “  Si chiar asa e, am spus in nenumarate articole aici pe blog, noi Il dam afara pe Isus din bisericile noastre din vietile noastre si ne-am confectionat un Dumnezeu care sa ne faca sa ne simtim confortabili in propria prostie, ne-am creat o religie care sa ne mangaie pe crestet indiferent ce facem, o religie care l-a indepartat pe Isus al Bibliei, care pune lucrarea Duhului Sfant pe seama diavolului. Isus a fost dat afara din foarte multe biserici din Romania, de toate denominatiunile, I se pronunta numele dar El e absent pentru ca noi nu Il lasam sa lucreze asa cum vrea, iar El nu forteaza pe nimeni.

Stiu ca spun lucruri foarte radicale, stiu ca par lucruri exagerate, stiu ca unii au impresia ca Dumnezeu conduce setul de reguli omenesti si programele religioase de la ei din biserica, stiu ca pare de neacceptat ca ceea ce spun aici sa fie chiar asa, dar mai stiu din toata fiinta ca asta e adevarul crud. L-am dat afara pe Isus din biserica Lui, si El a plecat pentru ca nu forteaza pe nimeni cu nimic, a mers la cei care Il primesc. Dar mai exista o sansa pentru Romania, grupul mic de oameni care nu se ghideaza dupa nici o docma, dupa nici o traditie, dupa nici un set de valori omenesti, ci dupa Biblie, dupa nebunia Biblie, sunt putini, dar Dumnezeu va rascumpara acesta tara printr-un numar mic de oameni, care striga si care au ajuns in punctul in care nu mai vor nimic decat pe Dumnezeu.

In crestinismul Bibliei nu e ca in politica, nu avem o gramada de variante de ales, Isus e unicul, Isus e regele, Isus e Domnul, Isus e totul, El e deja ales din vesnicii in vesnicii. In Isus nu exista doua tendinte, sau chiar trei, una de stanga, una de dreapta sau una de centru, in El exista doar dragoste, El e dragoste, si tot ce se intampla in Imparatia Lui este bazat pe legile dragostei.

Din pacate crestinismul pe care il vedem in jur are multe puncte in comun cu politica, cel putin mie si una si alta imi provoaca un sentiment de disconfort profund, amandoua functioneza cam dupa aceleasi legi. Si politica si crestinismul pe care multi il practica miroas urat, fatarnicia si minciuna fiind fundamentul pe care se desfasoara totul, platforma de pe care sunt tinute discursurile despre moralitate si corectitudine.

Daca Isus ar fi acum fizic pe pamant si ar intra in Templul Lui, ar gasi multa politica, ar rasturna multe mese la care se negociaza compromisul, ar biciui multe aspecte care desi au numele Lui scris pe ele, promoveaza firea, lacomia, mandria si clientelismul.

De ce oamenii nu se pocaiesc? Unul dintre motive este faptul ca nu e prea mare diferenta intre ceea ce vad la televizor in viata politica si ceea ce vad in viata multor pocaiti, daca e sa fie dezgustati de politica, au acelasi gust amar cand privesc in ograda pocaitilor care au uitat pe cine reprezinta. Dorinta lui Isus a fost si este sa nu fim ca cei din lume, sa traim in lume dar sa nu mai fim din lume, in felul acesta cei din lume vor cunoaste ca suntem de pe alta planeta si vor dori sa afle legile dupa care se ghideaza civilizatia acestei planete, vor dori sa Il cunoasca pe Conducatorul, pe Regele, pe Domnul.

ATACURILE DEMONICE (1)

Atacurile demonice sunt mai dese decat ne putem imagina. Cati dintre cei atacati la un moment dat de diavol in diverse forme care mai de care mai violente, au iesit duminica urmatoare in fata sa marturiseasca experienta cu pricina. Prea putini, pentru ca in mediul nostru religios a vorbi de lucrurile acestea te expune riscului de a fi catalogat nebun. Desi foarte multi au parte de atacuri de panica si atacuri evidente ale fortelor intunerecului, acest subiect nu este discutat din teama, necunoatere si neintelegere.  Continuarea aici

ATACURILE DEMONICE (2)

Unui atac in mod logic i se raspunde cu un atac. Daca cineva te ataca, ca sa scapi sau ca sa invingi trebuie sa te ridici din locul in care esti si sa incepi si tu sa dai pumni si picioare pe unde apuci. Daca vei sta ca un bleg si te vei vaita de loviturile celuilalt nu vei ajunge decat sa incasezi cat incape. Reactia ta va determina cum arata lucrurile la final, daca il lasi pe adversar sa dea si nu ripostezi, vei primi o bataie zdravana, poate chiar vei fi omorat. Dar daca te ridici si treci la atac altfel vor sta lucrurile. Continuare aici

ATACURILE DEMONICE (3)

Au fost destule cazuri in care dupa o anumita actiune care a implicat lupta spirituala, dupa anumite situatii de ajutorare a oamenilor spiritual si nu numai, sa simt cum de departe diavolul e turbat si urmeaza sa imi dea un atac, am simtit clar asta, si atunci nu am mai asteptat sa vina sa ma atace ci l-am atacat eu, am facut eu primul pas. Concret, m-am razboit, i-am spus clar ca nu poate sa imi faca nimic, ca eu sunt a lui Hristos, i-am spus care sunt drepturile mele ca si copil a lui Dumnezeu si de multe ori m-am trezit strigand ca un razboinic, nu ma intereseaza daca cineva ma crede nebuna la faza asta, dar in razboi nu stai cu mainile in san, acolo lenea si monotonia nu isi au locul. Continuare aici

ATACURILE DEMONICE (4)

Cat de mult as fi vrut sa stiu lucrurile astea cu ani in urma, dar pentru ca prea putini vorbesc despre ele, a trebuit sa le aflu bajbaind si sa pierd mult timp si energie in bajbaiala asta Stiu ca sunt destui care au o viziune si vor sa fie folositi de Dumnezeu, aceasta dorinta a lor va fi insotita permanent de pânda diavolului care va lupta cu toate puterile ca sa profite de oportunitatile create pentru a fura, distruge si omora intr-un fina. Continuare aici

]]> http://roseinthedesert.wordpress.com/2009/11/25/atacurile-demonice-arhiva/feed/ 0 roseinthedesert http://roseinthedesert.wordpress.com/2009/11/21/isus-are-nevoie-de-tine/ http://roseinthedesert.wordpress.com/2009/11/21/isus-are-nevoie-de-tine/#comments Fri, 20 Nov 2009 22:40:27 +0000 roseinthedesert http://roseinthedesert.wordpress.com/?p=2430 ]]>

Nici nu stiu cum sa pun in cuvinte ceea ce vreau sa spun, dar sper sa reusesc cat de cat. Anul acesta o buna parte din an, in fiecare seara am luat masina si am mers undeva in natura singura ca sa ma rog, am gasit eu cateva locuri in care puteam sa stau linistita si sa petrec timp cu Dumnezeu. Am facut asta pentru ca simteam ca trebuie sa schimb ceva in viata mea de rugaciune, si asa am petrecut in fiecare seara cam o ora, doua, in partasie cu Duhul Sfant, in intimitate cu Dumnezeu.

Am putut sa ma rog cum nu m-am mai rugat niciodata, oriunde esti inconjurat de oameni, ai sansa sa fi deranjat, sau te temi ca tonul prea ridicat sa nu deranjeze pe cineva, dar acolo nu am avut de cine ma feri, asa ca am alternat momentele de tacere si uimire in fata dragostei si maretiei lui Dumnezeu cu cele de strigate din toata inima si din toti plamanii, ceea ce acasa nu imi prea permit.

Timpul asta de rugaciune m-a schimbat mult, si cand spun rugaciune, sa nu te gandesti ca o ora i-am tot cerut lui Dumnezeu una alta, uneori am petrecut timpul acesta necerandu-i mai nimic, ci doar stand de vorba cu El ca si cu Cel mai bun prieten. Am folosit multe servetele pentru ca de multe ori discutia cu Isus a facut sa imi dea lacrimile sau sa plang isteric, prezenta lui Dumnezeu nu ma poate lasa indiferenta, de multe ori am uitat servetelele acasa si nu a fost usor fara ele.

Si in timpul acesta, mai ales in timpul verii, am avut nu odata senzatia, de fapt mai mult decat o senzatie, chiar siguranta ca Isus abia asteapta sa vina seara sa ma duc sa stau de vorba cu El, sau sa stau asa pur si simplu, sa tac in prezenta Lui. M-am si mirat cand am facut descoperirea asta in duhul meu, stiam ca eu sunt cea care are nevoie sa stea cu El, dar pe langa asta am vazut clar ca Isus era nerabdator sa imi fac timp pentru El, ca ma dorea cu disperare sa stau cu El, ca avea nevoie  sa-mi impartaseasca dragostea Lui.

Nu stiu cum sa explic mai bine, dar ma cutremur de fiecare data cand realizez ca Isus are nevoie de partasia cu mine, stiu ca suna nu stiu cum, poate suna aiurea, poate suna a erezie, nu ma intereseaza, asta am simtit, si simt in continuare. Nu stiam asta, credeam ca doar eu am nevoie de partasia cu El, dar acum stiu, simt, sunt convinsa de faptul ca El se bucura poate mai mult ca mine cand petrec timp cu El.

Acum ca ziua e asa de scurta, se intuneca repede si nu mai reusesc sa merg seara cu masina in natura, decat foarte rar, asa ca a trebuit sa imi reorganizez timpul de rugaciune, si tranzitia asta nu a fost usoara, m-am luat cu diverse lucruri si timpul de rugaciune s-a imputinat. De cateva zile simt ca o durere in stomac, dar nu e fizica, e vorba de intristarea duhului, si e ceva care imi produce un disconfort f mare, cunosc senzatia asta foarte bine, Duhul Sfant e intristat, si zilele trecute am simtit ca Isus e gelos, ca e intristat de faptul ca timpul pe care Il petrec cu El e mai scurt, ca mi-am incarcat programul cu altceva. Sunt coplesita de sentimentul asta, m-am cutremurat de ceea ce am simtit, si nu e vorba de imaginatia mea, sau de o impresie, cei care aveti parte de o relatie vie cu Duhul Sfant intelegeti despre ce vorbesc.

Dumnezeu are nevoie sa petreaca timp cu noi, El e dragostea in persoana iar dragostea sufera daca nu e in prezenta persoanei iubite, dragostea vrea sa stea, sa impartaseasca cu persoana iubita. Isus are nevoie de tine, de partasia cu tine, Duhul Sfant are nevoie de timpul tau, pentru a revarsa dragostea Tatalui. Te vrea cu gelozie, e gelos atunci cand faci orice altceva decat sa stai cu El. E incredibil, dar nu doar tu ai nevoie de Isus, ci si Isus are nevoie de tine pentru ca te iubeste. Think about that!!!

Biserica lui Hristos pe pamant a inceput cu supranatural si se va sfarsi cu supranatural. La asta trebuie sa ne asteptam, orice crestin ar trebui sa tanjeasca dupa o relatie cu Dumnezeu in care roadele si darurile Duhului Sfant sa nu lipseasca. Din pacate lucrarea supranaturala a Duhului Sfant a lipsit atat de mult in biserica incat acum cand reapare e pusa pe seama diavolului. Ne-am obisnuit cu seceta atat de mult, incat parca nici nu am vrea sa fim deranjati din comoditatea pe care ne-o ofera religia in sine.

Religiozitatea nu este un lucru greu de dobandit, sau greu de mentinut, cu bani, fitze sau smerenie falsa, cu o diploma sau mai multe, religiozitatea e ceva ieftin la urma urmei, insa umblarea cu Dumnezeu presupune un pret total, adica viata, sau moartea mai bine zis, pretul umblarii cu Dumnezeu este crucea, crucificarea firii, iar asta nu a fost ceva usor niciodata.

Vad ca foarte multi pocaiti sar ca arsi cand cineva indrazneste sa spuna ca Isus vindeca si in ziua de azi, ca Isus e acelasi ieri azi si in veci, ca aceleasi lucruri care s-au intamplat in Faptele Apostolilor trebuie sa se intample si in biserica din ziua de azi. Incerc sa fac abstractie de ei, si sa ma bucur ca Biblia e vie, ca nu e o carte cu metafore pe care doar geniile le pot intelege, ci ea este o carte practica, pe care daca o pui in aplicare, da rezultate extraordinare.

Stii la ce visez eu zi de zi, care e motivatia vietii mele, ce imi doresc cel mai mult in viata asta? Sa nu te astepti la un raspuns pompos, sau care sa iti gadile sentimentul, ai citit de multe ori banuiesc in Biblie care e lucrarea la care Isus a chemat FIECARE credincios…. Eu vreau asa: sa predic Evanghelia, sa vindec bolnavi, sa eliberez demonizati, sa invii morti, sa curat leprosi si toata lucrarea aceasta sa fie imbracata in dragoste.

Vai soro, dar ai pretentii cam mari, vai soro, cum sa predici tu, nu se poate, femeile trebuie sa taca. Iar faza cu vindecatul bolnavilor, las-o balta, acum nu mai e cum a fost, asta a fost doar pentru primii ani ai crestinismului, mai precis pentru primii 123 de ani, 4 luni, 3 saptamani si 5 zile, dupa aia, da fix dupa aia, exact la miezul zilei s-a schimbat sistemul. Nu scrie in Biblie dar dupa ce un grup foarte mare de cercetatori crestini, care au fost sponsorizati de nenumarate institute teologice, timp de sute de ani au tot cercetat problema, s-a ajuns la concluzia asta, iar daca tu te rogi si o sa fie vindecat cineva, sa stii clar soro ca diavolul lucreaza prin tine. Si vezi ca mortii mor ca sa moara, nu ca sa invie, asa ca nu mai visa cai verzi pe pereti, asta e o tehnica voodoo. Iar faza cu demonizatii, demonii exista doar in imaginatia ta, au existat pe vremea lui Isus dar tot atunci dupa 123 ani, 4 luni,3 saptamni si 5 zile, cand s-a schimbat sistemul, au disparut si demonii.

Isus le-a spus orbilor spirituali, orbi, nu i-a mangaiat pe crestet si nu le-a apreciat orbirea, asa ca nu am sa fiu mai desteapta ca Isus si am sa spun si eu ca oamenii care gandesc in felul asta sunt orbi, unii citesc chiar acum randurile astea, si tare m-as bucura ca macar unul sa fie socat si sa permita luminii sa ii invie ochii, ochi morti de atata religiozitate.

Toti cei care vor lucra ca si Isus, toti cei care vor iubi, iar dragostea aceasta se va materializa prin fapte naturale sau supranaturale, vor avea parte de acelasi tratament ca si Isus. E clar ca lumina zilei, si daca cumva viziunea ta este de a-L lasa pe Dumnezeu sa te foloseasca cu putere, ar trebui sa incluzi in asteptarile tale si prigoana din partea fratilor tai, familiei, prietenilor, celor cunoscuti si necunoscuti, dar majoritatea acestora vor fi din biserica. Cei din lume nu iti vor face atat rau cat iti vor face cei din biserica, ei nu stiu sa faca atat de mult rau, stiu ca pare un paradox, dar asa e, am vazut eu, si sunt sigura de asta. De altfel am si o explicatie biblica, ni se spune in Biblie ca odata ce relatia cu Dumnezeu se deterioreaza, ai toate sansele sa ajungi mai rau decat erai cand erai in lume.

Ma tot gandesc sa iau o Biblie, sa lipesc ceva pe pasajele in care este vorba de supranatural si sa vad cam cat mai ramane. Si poate scot asa o editie, ca de fapt asta e Biblia care se predica si se traieste in majoritatea bisericilor din Romania, nu stiu de ce cară omul toata Biblia dupa el, cand de fapt cea mai mare parte nu mai e valabila.  Asta de fapt e  materialul de studiu in  bisericile baptiste, crestine dupa evanghelie, adventiste si destule penticostale.

Nu pot sa inteleg cum se poate sa fi atat de orb, chiar nu inteleg, orb cu Biblia in mana, e plin de povatuitori orbi care calauzesc alti orbi. Cum sa poate sa te simti grozav asa orb, cand Biblia prezinta un Isus incredibil, fara margini in dragoste, care nu are limite si care ne cheama pe toti la o lucrare intocmai cum a fost a Lui pe pamant. Ce poate fi asa greu de inteles? Si cei din lume mor in pacat, pentru ca noi pocaitii din Romania nu le-am aratat un Dumnezeu real, care vindeca fizic si spiritual, care invie fizic si spiritual, care ii poate elibera de demonii care ii chinuie, ei nu stiu ca exista un astfel de Dumnezeu pentru ca noi nu le-am aratat asa ceva. Suntem de vina, pentru ca noi trebuie sa le aratam cine e acest Dumnezeu, suntem de vina.

thanks Ben

Comentariile de la articolul precedent, mi-au dat ideea continuarii seriei de articole “heavy metal”. Intr-adevar, un supliciu mai mare in biserica decat sa stai sa asculti o predica intreaga, care poate tine juma de ora sau mai mult, spusa cu volumul dat la maxim, cu urlete si pe alocuri spume la gura, nu prea ai cum sa gasesti. E greu, e foarte greu, pentru ca urechile noastre sunt create sa suporte un anumit volum, iar unii frati ignora asta si ne pun in pericol timpanele.

Cu ceva vreme in urma o familie de canadieni, mi-a marturisit ca asa ceva nu au mai trait in viata lor, intr-o vizita la o biserica penticostala din vestul Romaniei, sora canadiana a stat toata predica cu degetele in urechi, pentru ca nu mai putea, fratele a rezistat un pic mai bine, dar oricum li s-a parut o experienta extrema, pe care cu siguranta ca au povestit-o multora, poate si asa preventiv, daca cumva unii mai dau prin biserici romanesti sa isi duca cu ei casti de protectie, pentru ca nu e bine sa ai timpanul fisurat.

Oare ce urmareste un frate care urla, striga si tipa de la primul cuvant pana la ultimul cuvant atunci cand predica? Probabil ca asa crede el ca starneste prezenta lui Dumnezeu, prin urlete. Si macar sa te alegi cu ceva, dar de obicei in marea majoritate a cazurilor singurul lucru pe care poti sa ti-l amintesti din predicile de felul asta, sunt urletele, nimic mai mult, mesaj ioc, putere ioc, doar tipete.

Predicile spuse sub puterea Duhului Sfant chiar daca sunt spuse la volum maxim, se deosebesc foarte clar de predicile “heavy metal”, nu cred ca cineva ar putea sa confunde lucrurile. In orice caz fratii “heavy metal” te baga intr-o stare ca iti vine sa fugi, sa te izolezi pe varful muntelui pana le trec crizele de spiritualitate. Simt ca oricat de ironica as fi nu gresesc cu nimic, pentru ca asa cum au remarcat si altii, oamenii acestia in marea lor majoritate nu cred ca au o relatie vie cu Dumnezeu, probabil ca nu Il cunosc, tinand cont de mesajul pe are il transmit, condamnari, insulte si judecati de doi lei spuse in asa fel incat sa iti blocheze sistemul auditiv.

Ma indoiesc ca vreun predicator “heavy metal” va citi randurile astea, dar daca cumva le va citi, tare m-as bucura sa inteleaga ca urletele lui nu fac decat sa enerveze audienta, doar ca nimeni nu va avea curaj sa ii spuna, din bun simt sau pentru ca unii au impresia si ei ca urletele sunt mare branza, la urma urmei, daca mesaj nu e, daca putere nu e, macar urlete sa fie.

Cei mai inversunati critici ai muzicii moderne, implicit ai muzicii rock sunt practicantii rugaciunii heavy metal. Ce inteleg eu prin rugaciune heavy metal? Cunosti si tu banuiesc macar o sora sau un frate care indiferent de starea lui sufleteasca, cand se roaga in biserica urla, tipa, striga atat de tare de la inceputul rugaciunii pana la capatul ei, incat ciocanelul, scăriţa si nicovala urechii tale mai mai sa cedeze.

Cand te rogi in biserica (vorbesc de biserica penticostala) alaturi de cineva care se roaga in felul acesta nu iti mai auzi gandurile, nu mai sti cum sa te rogi, nu te mai poti concentra, ba chiar poti sa bufnesti in ras cum mi s-a intamplat mie odata, dar hilarul situatiei a fost prea de tot. Nu am inteles niciodata de ce unii se roaga asa, au impresia ca Dumnezeu e surd si trebuie sa Ii desfunde cumva urechile, au impresia ca sunt mai spirituali, au impresia ca doar asa le sunt ascultate rugaciunile? Chiar nu inteleg.

Dumnezeu este prietenul nostru! Oare cum v-ati simti ca atunci cand prietenii vostri cei mai buni in loc sa vorbeasca cu voi urla, striga si tipa cat pot la voi de fiecare data cand va intalniti?

Nu spun ca rugaciunea trebuie sa fie spusa totdeauna pe un ton bland, am si eu momente in care strig catre Domnul cat ma tine gura, dar nu fac asta tot timpul. Chiar Isus s-a rugat cu strigate Tatalui, dar El a practicat si rugaciunea linistita, rugaciunea duhului, apoi o putem intalni pe Ana in paginile Bibliei care abia isi misca buzele in timp ce se ruga. Ar trebui cumva sa avem puterea de a le spune fratilor si surorilor, unii dintre ei sinceri in umblarea lor cu Dumnezeu, dar care nu stiu sa se roage decat cu volumul la maxim, ca rugaciunea poate avea forme diverse iar una dintre ele poate fi intr-adevar si urlatul din toate puterile.

Exista biserici in care asa e traditia, toti sunt practicanti ai rugaciunii heavy metal de iti vine sa fugi, un prieten al meu a avut nu demult o astfel de experienta care l-a ingrozit, pentru ca nu era vorba de cercetarea Duhului neaparat, ci oridecate ori se roaga, fratii urla cat pot, care mai de care mai tare.

Daca ai pune rugaciunea respectiva pe muzica ar iesi o melodie heavy metal in toata regula, doar datul din cap lipseste.