„blestemat sa fie omul care se increde in om”-verset folosit ca perdea care sa acopere lipsa noastra de caracter

De fiecare data cand esuam intr-o relatie de orice fel ar fi ea, primim replica bine cunoscuta : Blestemat sa fie omul care se increde in om. In majoritatea cazurilor oamenii flutura acest verset aiurea, ne place foarte mult sa ne ascundem in spatele acestor vorbe, sa mascam rezultatul comportarilor noastre jenante printr-un limbaj religios, biblic. Parem spirituali, chiar foarte spirituali, dar ar fi mult mai eficient sa gandim ce vorbim……

Oare ce s-a intamplat cu Pavel care a spus: “ma incred in voi in toate privintele” ? Oare ce se intampla cu intreaga Biblie care emite niste principii pe care daca le puni in aplicare ajungi chiar si fara sa vrei, un om de incredere. Nu cred ca Biblia se contrazice pe sine,…….

Daca “Blestemat sa fie omul care se increde in om” ar fi intr-adevar potrivit pentru a te spala pe maini de o relatie esuata, ma intreb oare de ce intr-o casnicie cei doi au incredere unul in altul, si nu isi cladesc relatia pe suspiciune, retinere si raceala, e periculos sa te trezesti cu un blestem pe cap

D-zeu ne vrea oameni de incredere, oameni de cuvant, oameni radicali si dintr-o bucata, fara complicari inutile. El a creat biserica tocmai ca aceste relatii de incredere sa se dezvolte si sa creeze o atmosfera de armonie. Dragostea in sine pusa in aplicare te transforma intr-un om de incredere, roadele Duhului Sfant sunt menite sa aduca atata armonie in relatiile dintre oameni incat sa te poti baza pe cel de langa tine, pe vorbele lui, pe atitudinile lui.

“Blestemat sa fie omul care se increde in om”, are cu totul alta conotatie. Cand omul devine mai important ca D-zeu, cand cineva slujeste omului respectiv in detrimentul slujirii Domnului, atunci intr-adevar este o problema foarte mare si omul va culege ce a semanat.

“Blestemat sa fie omul care se increde in om”, se poate aplica foarte usor relatiilor in care omul a devenit egalul lui D-zeu, si e privit ca un zeu.

Va rog eu, daca se poate cei care cititi aceste randuri, nu mai folositi acest verset din instinct, fara sa ganditi. Nu am cum sa fac o campanie impotriva folosirii aiurea a acestui verset, dar m-am saturat sa aud din nou si din nou, acest verset folosit ca pe o perdea care sa ascunda lipsa de caracter, de educatie si de bun simt in relatiile dintre noi. Daca am lucra putin sau putin mai mult la caracterul nostru, daca am muri fata de firea noastra, daca ne-am autoeduca si am lupta pana la sange impotriva firii cu siguranta ca relatiile pe care le avem s-ar imbunatati simtitor, si nu am mai fi tentati sa strangem in brate acest verset in situatii in care nu se potriveste deloc.