ROSE

nu Dumnezeu este de vina…….!!

Ma doare, ma enerveaza, ma duce la disperare uneori chiar la depresie situatia bisericii din Romania, dar asta niciodata nu o sa ma opreasca in a-L cauta pe D-zeu in camaruta mea, nu o sa ma opreasca niciodata de la a fi flamanda si insetata dupa El, niciodata nu ma va putea opri din a gusta cerul. Nu El este de vina pentru situatia actuala, nu El a creat “Antarctica” aceasta religioasa. NU D-ZEU ESTE DE VINA.

Sunt atatia cu care am vorbit si care sunt suparati pe D-zeu pentru ca au fost raniti de pocaiti, care au intors spatele lui D-zeu pentru ca la biserica nu stiu cine, i-a lovit si dispretuit. FRATILOOOR, NU D-ZEU ESTE DE VINA.

Atitudinea aceasta mi se pare cea mai prosteasca din cate exista si ma ingrozesc ca unii vor merge in iad doar pentru ca nu au stiut sa faca diferenta intre om si D-zeu. Daca chiar vor sa fie suparati, ar putea sa fie suparati de exemplu pe diavol, pentru ca el este de vina, el este principalul vinovat, diavol care in colaborare perfecta cu unii dintre noi face ca viata aceasta sa fie atat de complicata.

Cei care va jucati cu pocainta si cu relatia vostra cu D-zeu, cei care Il condamnati pe D-zeu pentru faradelegile facute de “copiii Lui” va rog fierbinte GANDITI, macar 5 minute ganditi. Nu va puneti in joc vesnicia din cauza faptului ca oamenii care se numesc pocaiti fac gafe mai mari decat cei din lume.

Ma doare si ma exaspereaza atitudinea muultor pocaiti, dar nu o sa bat pasul pe loc din cauza lor, nu o sa imi pierd vremea analizand si judecand aiurea. Pot exprima niste adevaruri dureroase cu privire la acest fapt dar nu-mi doresc sa raman impietrita la nivelul acesta. Nu am de gand sa astept pana ei se vor destepta ca sa mergem impreuna in cautarea lui D-zeu, nu am de gand sa tin ritmul lor, ma avant in faţă, ma aventurez in aceasta cautare cu viteza cea mai mare de care sunt in stare. D-zeu este atat de imens si nu o sa raman blocata in cutia aceasta religioasa ca sa astept o trezire ca apoi sa ma pun si eu in functiune. Relatia mea cu D-zeu este personala si de aceea cautarea este una personala. Daca mi se alatura cineva este foarte bine, mi-e muult mai usor, dar daca nimeni nu vrea sa tina pasul cu mine nu o sa dau in marşarier doar ca nu cumva sa fiu acuzata de “mandrie spirituala”. Si ce daca aceasta inseamna singuratate? Pur si simplu prefer singuratatea decat mediocritatea spirituala………

Toti ne dorim sa putem avea partasie la cel mai inalt nivel, dar daca aceasta nu e posibil, in nici un caz nu o sa stau sa imi plang de mila pana cineva o sa vina sa ma ridice din propria-mi jale. Am practicat autocompatimirea ani de zile si am vazut ca este sinonima cu batutul pasului pe loc.

Nu avem nici o scuza……. nici macar jumatate de scuza. D-zeu este disponibil la orice ora, nu asteapta decat sa Il cautam, sa stam cu El, sa petrecem timp cu El indiferent daca facem parte din cea mai spirituala biserica din lume sau daca umblam in cel mai mare desert spiritual de pe mapamond.

Nu mai astepta sa vina “trezirea” ca abia atunci sa iti puni viata in ordine cu D-zeu, ca abia atunci sa iti rezervi timp pentru a sta cu El de vorba. Ce te faci daca trezirea nu vine in timpul vietii tale??? Mori asteptand trezirea…. Mantuirea este pe cont propriu si la urma urmei cautarea lui D-zeu este pe cont propriu. Este minunat cand poti avea partasie cu altii, este un ajutor extraordinar, o incurajare care cel putin mie imi da aripi, dar daca nu exista asa ceva decat f rar……,n-am timp de pierdut si de asteptat. Sunt prea disperata dupa D-zeu ca sa pierd timpul. Nu spun ca e usoara inaintarea, de fapt uneori e inuman de grea, dar SE MERITA.

Ca si concluzie – nu-L mai acuzati pe D-zeu de lucrurile negative pe care le fac cei din biserica. El nu are nici o vina, pentru ca El este bun, este nespus de bun, El este Dragostea si pe langa aceasta El este sfant, perfect…….

8 responses

  1. Doina Bejenaru

    Multumesc ca m-ai anuntat de apritia Blogului tau. Ma bucur foarte mult. Ai scris un articol super, este o problema foarte acuta in biserica din lume intreaga. sSi eu m-am confruntat mai mult de doi ani cu aceasta problema, pina am inteles ca aceasta situatie inseamna autodistrugere pentru mine. Asa vrea sa te cunosc mai mult.

    Septembrie 29, 2008 la 11:38 am

  2. V D Filip

    Da Roze. Ai perfecta dreptate. Sper sa nu experimentezi o situatie cand esti in culmea fericirii ca ai reusit cu o anumita viteza sa inaintezi macar 1 cm ca apoi sa te trezesti ca ai parcurs distanta exact pana la un colt unde te-ai pomenit ca diavolul impreuna cu slugile lui ti-au dat o lovitura drept in moalele capului. Apoi nu poti face altceva decat sa te gandesti ca tre sa iti revii cumva, sa te dezmeticesti ce s-a intamplat, sa te miri cum firea pamanteasca si cei mai sus amintiti au coclit atat de bine in niste culise nebanuite si apoi, imposibil sa nu pui intrebarea: D-ne de ce, ca nu mai pricep nimic. Nu vreau sa descurajez pe nimeni dar ma mir ca D-zeu mi-a aratat lucruri supranaturale, si sunt sigur ca poate face multe, si imposibil sa nu il intrebam mereu: de ce, pana ne stingem…

    Septembrie 29, 2008 la 12:19 pm

  3. roseinthedesert

    Filip, ai dreptate, inaintarea asta e presarata destul de frecvent de atacuri ale diavolului care incetinesc simtitor ritmul, dar totul e o lupta, ne batem cu el si mergem mai departe pana la urmatoarea confruntare. Intr-o vreme eram atat de naiva incat credeam ca umblarea cu D-zeu inseamna doar fericire si bucurie pana cand m-am lovit de atacurile diavolului. Mi-a trebuit ceva vreme sa ma dezmeticesc si sa inteleg ca trebuie sa actionez si sa folosesc puterea ce o am in Numele lui Isus…Pt ca am fost luata prin surprindere de aceste atacuri, mi-au trebuit cativa ani sa pricep cat de cat ce si cum…

    Septembrie 29, 2008 la 1:08 pm

  4. roseinthedesert

    Doina, daca vrei putem comunica prin intermediul e-mailului. Imi poti scrie la desprecarte@yahoo.com Sa fii binecuvantata🙂

    Septembrie 29, 2008 la 1:14 pm

  5. Felicitari pt articol.

    Nu este o „intoarcere” a frumosului gest, ci chiar imi place articolul.

    Nelu C.

    Septembrie 30, 2008 la 9:04 am

  6. Interesant. în esenţă, natura omului este de vină, bineînţeles că nu Dumnezeu. încercăm a-L „umaniza” pe Dumnezeu şi în scoatem din ecuaţia vieţii. Nu suportăm ca o altă Forţă să ne fie superioară. M-am debusolat puţin de realitate şi am inteles prin ce schimbări trece lumea. Pentru a nu fi din lume, trebuie să ne păstrăm ingenuitatea (Romani 12:2)

    Septembrie 30, 2008 la 2:45 pm

  7. serjlwg0d

    la acest articol sunt de acord cu tine:)binecuvantari de la Tata!

    Septembrie 30, 2008 la 4:17 pm

  8. tzrafrira

    ceea ce ai scris aici pare un strigat de disperare si de nervi (vervi fata de prostia lumii)… iti impartasesc durerea.. cu numele de copil al lui Dzeu nu e de joaca.. dak alegi sa ti se spuna pocait nu te juca, k din joaca ta poate multi Ii intorc spatele lui Dzeu si vei fi facut responsabil pt asta..
    luptele ce le avem de dus cu diavolul in inaintarea nostra ne ajuta sa ne formam k si „razboinici” ai Lui.. avem un singur Rege.. sa luptam cu dragoste si mandrie pt El.. pt k merita!!

    Octombrie 18, 2008 la 3:28 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s