ROSE

Calea ingusta!

p1080454Ma inspaimanta ideea ca odata ajunsi in fata lui Dumnezeu o sa vedem fiecare ocazie ratata, fiecare om care si-ar fi revenit mai usor din boala si probleme daca ne-am fi facut datoria, dar a carui perioada de suferinta a fost mai indelungata pentru ca noi ne-am simtit confortabil in egoismul si comoditatea proprie.

Ma inspaimanta ideea ca la un moment dat o sa vedem ocaziile in care noi eram destinati sa ajutam la schimbarea macazului in viata cuiva dar am pierdut ocazia pentru ca firea noastra a ales indiferenta in loc de slujire. Probabil ca unii oameni stau in situatii dificile din care ar putea iesi destul de usor daca le-am intinde mana dar noi nu putem renunta la stilul nostru, la modul in care am fost educati de familie, biserica si cultura, desi ne numim crestini urmam aceasta educatie mai presus de educatia lui Hristos care a coborat de pe tronul Sau din cer, s-a smerit si a slujit pana la moartea pe cruce.

Calea spre cer este una ingusta desi noi am facut-o un fel de bulevard, un Champs Elisse cu multe luminite si emotii starnite de lucruri artificiale, dar moartea fata de sine, luarea crucii, urmarea lui Hristos inseamna altceva. Asa cum a ajuns Craciunul, o sarbatoare teoretic religioasa, crestina, dar care practic este doar o explozie de artificial, de lucruri pieritoare, la fel a ajuns si o mare parte din biserica, teoretic crestina, practic o instalatie de facut zgomot si lumini.

Pana cand nu vom invata sa ne iubim unii pe altii asa cum ne-a iubit Hristos, vorbele nu ne vor duce in cer. Pana cand bolnavii, cei din inchisori (la propriu si la figurat) vor suferi de singuratate si lipsuri fara sa le sarim in ajutor, degeaba avem predici, muzica fain, biserici impunatoare. Totul e degeaba, mesajul lui Isus va fi : duceti-va de la Mine.

Adevarata religiune este slujirea aproapelui in dragoste. Daca o biserica nu are grija de cei in probleme este o biserica moarta, chiar daca se canta frumos, chiar daca se predica frumos, chiar daca Il simti pe Dumnezeu acolo. Credinta fara fapte este moarta, indiferent cate artificii ii pui credintei fara de fapte este o mortaciune care intr-un final va mirosi urat, atat de urat incat sa iti fie greatza sa mai stai in preajma.

Foarte multi crestini au impresia ca daca Il simt pe Dumnezeu asta e suficient. Nu, nu e suficient. Biblia ne spune ca unii din cei prin care El a facut minuni nu vor fi primiti in Imparatia lui Dumnezeu. Credeti ca acei oameni nu au participat la servicii de inchinare inaltatoare, credeti ca acei oameni nu au simtit prezenta coplesitoare a Duhului Sfant ?? Imagineaza-ti ca prin ei s-au facut vindecari, probabil invieri din morti, dar cu toate acestea ceva a lipsit, simplitatea voii lui Dumnezeu, dragostea fata de aproape, smerenia de a umbla in slujire, caci slujirea pe care ne-o cere Dumnezeu nu este una care sa straluceasca in fata oamenilor, s-ar putea sa trebuiasca sa te duci in pustie sa ajuti si acolo nu o sa ai parte de popularitate, de aplauze. S-ar putea sa trebuiasca sa te duci pe teritorii nu chiar atractive ca sa iti ajuti prietenii, dar daca tii la costumul tau de firma, daca tii la look-ul tau, probabil ca nu te vei arunca in groapa dupa cineva care iti cere ajutorul.

9 responses

  1. tzrafrira

    e greu sa renuntam la comoditatea noastra, e mai usor sa luam indiferenta in brate sau sa ajutam pe cineva doar ca sa ne mai linistim constiinta pt o perioada de timp… dar asta se intampla doar atunci cand nu avem o relatie faina cu Dumnezeu.. atunci cand ne multumim cu mersul la biserica si o rugaciune inainte de culcare. pt k atunci cand relatia noastra cu Dumnezeu e asa cum trebuie nu putem sa intoarcem spatele aproapelui! nu putem sa stam comod in fotoliu si sa ne uitam la tv cand stim k cineva are nevoie de noi! atunci cand avem partasie cu Dumnezeu regulat, cand suntem flamanzi si setosi dupa El si cuvantul Lui si citim si ne rugam si postim, atunci El ne umple de dragostea Sa, cu pacea si bucuria Sa si nu mai putem sa nu mergem sa impartasim cu ceilalti ceea ce El a pus in noi!! nu mai avem stare si trebuie sa mergem sa dam si celor din jur ceea ce El a pus in noi! totul se rezuma la relatia noastra personala cu El! cu Sfantul lui Israel! prea putin ne mai gandim la ce a facut Dumnezeu pt noi.. prea putin ne mai gandim la jertfa Domnului Isus.. El nu doar a murit pt noi.. a fost batjocorit, scuipat, batut, a purtat o coroana de spini si apoi atarnat pe o cruce.. si noua ne e rusine sa mergem sa spunem la un prieten despre El de teama sa nu ne respinga… cati dintre noi vrem sa mergem singuri pe calea ingusta si nu cu prietenii nostrii dupa noi? e mult mai minunat sa impartasim o bucurie cu prietenii nostrii decat sa stam sa ne bucuram singuri, nu? Isus e cea mai mare bucurie pe care o putem avea!! sa impartasim dar bucuria asta cu cei din jurul nostru si sa Il luam k ex de viata in relatia cu Tatal si at ne va fi usor sa Il urmam si in rel cu cei din jur!

    Decembrie 4, 2008 la 5:52 pm

  2. noi eram destinati sa ajutam la schimbarea macazului in viata cuiva dar am pierdut ocazia pentru ca firea noastra a ales indiferenta in loc de slujire.

    Chiar acum sunt intr-o librarie si ascult, o orfana cum canta la pian ..exceptional. uimitor sunt uluit. O cunosc pe fata de cand era mica, cata maiestrie a asezat Dumnezeu intr-o fiinta firava, fragila.

    Ochii si inimi mai largi sa avem si ne-am imbogati inima noastra fata de Dumnezeu.

    Apoi sa actionam in dragoste.
    Frumos post.

    Decembrie 4, 2008 la 7:54 pm

  3. ms alexandru , iti multumesc ca ai postat la tine pe blog articolul Biserica durerii in cot
    Sa fii binecuvanat

    Decembrie 4, 2008 la 8:20 pm

  4. V D Filip

    Draga rose ! Am o rugaminte. As vrea sa dedic o cantare participantilor pe blogul tau pt a descreti fruntile si sper ca va fi spre zidire. Te rog frumos sa ma contactezi pt a-ti transmite aceasta cantare si daca vrei sa o pui pe blog. TY!

    Decembrie 5, 2008 la 9:39 pm

  5. V D Filip

    Ti-am dat invitatie pe messenger pt a-ti transmite cantarea despre care spuneam. astept accept.

    Decembrie 5, 2008 la 9:45 pm

  6. melancoolica

    cu permisiunea ta, as vrea sa trimit aceasta postare prietenilor mei pe blog!ai scris ceva foarte adevarat. noi ne preocupam prea mult de propria persoana si de „nevoile” noastre, chiat daca nu mai sunt demult necesitati ci mofturi. poate ca in momentul acesta sunt mii de oameni care varsa lacrimi pentru ca nu au cu ce sa-si hraneasca copiii sau nu au cu ce sa-si plateasca intretinerea. admirabil gestul tau!

    Decembrie 8, 2008 la 10:36 pm

  7. melancolica, poti sa trimiti prietenilor tai orice este pe acest blog, chiar ma bucur

    Decembrie 8, 2008 la 11:34 pm

  8. Pingback: Poza de luni dimineaţă - 15 decembrie 2008 « La Rotundu

  9. Eliza

    Foarte frumos articol…Domnul sa te binecuvinteze!

    Ianuarie 16, 2010 la 8:13 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s