ROSE

Crestin deprimat?

depresion1Este normal pentru un crestin sa fie deprimat ? Sunt normale crizele existentiale pentru un copil al lui Dumnezeu? Teoretic nu, practic da. Teoretic vom sari toti si vom spune, un copil al lui Dumnezeu nu trebuie sa fie niciodata deprimat, pentru ca Dumnezeu e la carma tuturor lucrurilor si nimic nu a scapat de sub control. Suna corect si biblic si teologic (pentru ca intre biblic si teologic s-au infiltrat unele neintelegeri, de aceea le diferentiez), dar practic nu se intampla asa. Aratati-mi in Biblie vreun personaj marcant care a scapat de depresie, crize existentiale, de intrebarea : »Doamneeeee, ai uitat de mine ? Where are you ? »

Nu, nu este normal pentru un crestin sa fie deprimat dar Biblia mea e plina cu perioadele de disperare a oamenilor lui Dumnezeu. Si-atunci ? De la teorie la realitate e o distanta mare de tot.

Cred ca nu ai cum sa urci la un nou nivel in relatia cu Dumnezeu daca nu dai de o criza majora, in care capul sa iti fie facut varza, sa simti ca explodezi si sa incepi sa strigi la Dumnezeu. Nu pentru ca Dumnezeu vrea sa ne chinuie ci pentru ca noi suntem grei de cap, pacatul ne-a adus in stadiul in care nu putem evolua decat dand cu capul, decat facand cunostinta cu valea umbrei mortii. Cand ii aud pe unii crestini ca ei sunt fericiti, ca nu au avut in viata lor probleme de felul acesta incep sa ma intreb daca chiar l-au cautat pe Dumnezeu din toata inima, daca si-au pus intrebari serioase cu privire la viata si la tot ce exista.

Cand tu ca om te izbesti de realitatea lui Dumnezeu se intampla ceva, un soc. Al cauta pe Dumnezeu din toata inima te va expune multor socuri existentiale. Schimbarea caracterului este un lucru extrem de greu, de buna voie nu suntem dispusi sa ne schimbam profund, doar cunostinta cu menghina diferitelor circumstante ne deschide ochii.

Stiu ca multi nu sunt de acord cu teoria aceasta, nici eu nu eram de acord cu asa ceva, visam cum Dumnezeu ma v-a folosi si va face lucruri mari prin mine dar nu mi-am imaginat nici o clipa ca drumul spre asa ceva trece prin valea umbrei mortii. Se pare ca fericirea este o iluzie aici pe pamant, puteti sa ma contraziceti dar cred ca nu exista fericire aici pe planeta noastra speciala si deosebita pe care noi oamenii am transformat-o intr-un mini iad, exista momente de fericire si atat. Momente de fericire cand ne intalnim cu El, si momente de deznadejde cand ne intalnim cu noi.

21 responses

  1. „Nu pot fi trist cand TU traiesti in mine”
    Nu exista pocait suparat. Exista numai nepocait suparat. Deprimarea este inselarea Diavolului. Cand Satan vrea sa uitam ca 1 . Dumnezeu ne iubeste precum ne spune. 2 . Dumnezeu este bun. 3. Dumnezeu este corect, drept si nu dezamageste pe nimeni.

    Pacea Lui nu ne-o poate fura nimeni. Glorie Lui!

    Decembrie 8, 2008 la 4:42 pm

  2. V D Filip

    Alexander ! Aveam un coleg ce obisnuia sa spuna mereu: „Rugati-va la Dumnezeu sa nu dea omului cat poate duce.”🙂

    Decembrie 8, 2008 la 8:15 pm

  3. melancoolica

    Nu stiu ce religie sunteti, asadar daca ati auzit de Cristocentric, in fine, ei au o melodie in care spun ca Dumnezeu ia ca sa dea mai mult.Mi-a placut foarte mult aceste versuri, tocmai pentru ca eu trec momentan printr-o DEPRESIE. Am pierdut sensul meu in viata si sunt crestina, stiind ca Dumnezeu e iubire, cum se poate sa imi ia iubirea?!Inca nu am raspunsul.As vrea doar sa nu-mi pierd credinta, sa raman lg El. Daca pe acest pamant suntem doar asteptatori si aici nu e fericire cum as putea sa cred eu in „fericirea sublima”?! E ca si cum tu ai stii gustul unui fruct pe care eu l-am mancat, desi e prima data cand auzi de el. In ziua de azi, sunt atatea ispite si eu mi-am pierdut credinta din cauza dezamagirilor pe care viata mi le-a oferit. Stiu ca nu sunt un crestin adevarat, nu merit numele asta…dar nu vreau sa devin un anonim. Am speranta ca o sa trec si peste asta si am sa revin!

    Decembrie 8, 2008 la 10:10 pm

  4. melancoolica
    Niciodata nu trebuie sa iti pierzi speranta. D-zeu ne da sansa dupa sansa, depresia este o minciuna si desi teoretic un crestin nu trebuie sa fie deprimat, noi crestinii adesea cadem in aceasta cursa pe care ne-o intinde diavolul. Si nu trebuie sa deznadajduim; asa e omul, uita-te doar la Iov care era un om neprihanit dar care confruntat cu menghina bolii si a atacurilor vrajmasului a cazut intr-o depresie de toata frumusetea.
    D-zeu are o iesire pt depresia ta, melancoolica! Daca simti ca nu poti iesi singura de aici, exista frati ai tai si surori care te pot ajuta, poate nu acolo unde esti,dar exista; pt a iesi din depresie uneori trebuie sa recurgem si la a cere ajutor.
    Sa fii binecuvantata din plin. Tu esti preaiubita de Dumnezeu si foarte importanta.

    Decembrie 8, 2008 la 11:41 pm

  5. dacianuss

    Eu sunt de parere ca un crestin nu ar trebui sa fie niciodata deprimat,cu toate ca am auzit vorbindu-se ca nu putini frati de-ai nostrii trec la un moment dat in viata prin depresii.Depresia vine in viata unui om atunci cand acesta are o prea mare preocupare pt EUL sau si indiferent ce se intampla in viata sa el va zice mereu:”problema MEA este cea mai mare”,”EU sufar cel mai mult”,”Suferinta MEA…”,si insiruirea poate continua.Indiferent cat de mare este hopul care-i apare in fata,el il vede cat un munte si in loc sa vina repede inaintea Domnului cu problema respectiva el se ingrijoreaza si nu vede nici o scapare,iar lucrul acesta va duce inevitabil la o depresie.Un doctor foarte cunoscut din Germania,necrestin,spune in una din cartile lui ca atunci cand un om este deprimat,sa iasa afara din casa,sa mearga pe strada si cand vede un om necajit(un cersetor de exemplu,asta zic eu nu doctorul) sa il ia si sa il ajute cat poate el de mult si atunci cand va vedea ca de fapt problemele acelui om sunt mai mari decat ale sale,atunci sunt sanse foarte mari ca el sa scape de depresie.Eu sunt de parere ca Dumnezeu nu ia iubirea nimanui pt ca daca ne uitam la cele mai mari porunci pe care ni le-a dat Domnul Isus,amandoua implica iubirea si eu nu cred ca Dumnezeu ar vrea sa puna pedici vreunuia din noi ca sa implineasca Cuvantul Sau.Ca o incheiere as spune ca nu exista munte prea mare,ci credinta prea mica.Domnul sa ne mareasca credinta fiecaruia dintre noi,Domnul sa faca sa lumineze fata Sa peste noi si Domnul sa lase PACEA SA peste noi toti.Amin

    Decembrie 9, 2008 la 12:02 am

  6. dacianuss

    Melancoolica,prin simplul fapt ca ti-ai recunoscut greselile inaintea Domnului,ai facut un pas mare si sunt sigur ca Dumnezeu nu va sta nepasator la problema ta.Dumnezeu te iubeste cu o iubire vesnica si te vrea cu gelozie pt El.Dumnezeu sa te binecuvinteze

    Decembrie 9, 2008 la 12:07 am

  7. V D Filip

    mai dacianuss! sa nu crezi ca sunt pornit sa-ti fiu in opozitie. mai intai spun si eu Amin la ce te-ai rugat Domnului si apoi vreau sa completez doar la comentul tau. teoretic da, asa cum spui si tu si alexander si roese. tin sa aduc un exemplu ce mi-a fost dat sa-l vad in viata asta doar ca nu cineva sa ramana descoperit din cauza unor sfaturi intr-adevar fratesti, cu inima dar sumare. sa stiti ca diavolul da atacuri groaznice. Avea biserica noastra un lider(conducator de adunare) ce era o adevarata binecuvantare pt bis. Niciodata biserica nu a cunoscut o viata mai sanatoasa ca in timpul cat era acel frate la conducere. Sotia Lui a dat nastere la vreo 17 copii si la fiecare nastere se auzea in tot spitalul nu tipete ci cum se dadea slava Lui Dumnezeu. Imprejurarile au fost de asa natura ca mama mea o asista mereu la nasteri. De as avea si eu putere de rugaciune si credinta macar cat un bob de mustar cat au avut cele 2 femei sora respectiva si mama mea! Ati ramane inmarmuriti la ceeace am vazut dupa unele rugaciuni. E incredibil si mintea nu va poate duce sa credeti ce va pot spune. Cu toate acestea prin familia acelui lider trece un foc groaznic. Am ajuns sa spun, fiindca mi-a trecut prea adanc prin inima, ca parca nu s-a luptat diavolul cat s-au luptat slugile lui(oamenii) sa faca rau. Si pt a nu veni cu un mesaj prea lung nu voi intra in detalii. La inmormantarea fiicei lor, cea mai mare, am vazut cum au cazut in lesin ca secerati in momentul lasarii in groapa a sicriului, repet, au cazut ca secerati tatal, ceilalti doi copii ce urmau ca varsta si fiind baieti, apoi mama lor. Poate cineva intr-un asemenea caz sa mai faca caz de depresie sau de credinta sau de mai stiu eu ce sfaturi fertile? Nu vreau sa va contrazic pe nicicare. Vreau sa fie pregatit orice crestin ca satana racneste ca un leu….adica, orice crestin sa se astepte la asta.

    Decembrie 9, 2008 la 8:19 am

  8. Nu sînt de acord cu Alexander. Există pocaiţi supăraţi, şi-i văd în fiecare zi. Ah, că teoretic nu ar trebui să fim, asta e altceva! Ah, că sîntem la început de cale şi încă nu ştim toate promisiunile Lui, asta e alceva! Ah, că credinţa noastră încă nu e destul de mare pentru a trece peste toate momentele de deznădejde, asta e altceva, nu înseamnu că nu sîntem pocăiţi!

    Dacă atunci cînd sîntem supăraţi sîntem nepocăiţi, cu atît mai mult, cum rămîne cu momentele în care păcătuim? Atunci ce vom fi? Pierduţi, ucigaşi? În acele momente, ne pierdem statutul de fii ai Lui? Categoric, nu.

    Nu avem motive, într-advăr, să fim deprimaţi şi supăraţi, însă ni se întîmplă pentru că încă sîntem oameni şi nu am ajuns desăvîrşiţi. Psalmul 32 este un exemplu bun.”Mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate”… David? Titanul credinţei, unsul Domnului? Deprimat? De ce? Pentru că e om.

    Decembrie 9, 2008 la 9:50 am

  9. Mara

    rose, poate eu sint prea tanara ca sa-mi dau cu parerea, am 20 de ani si stiu ca viata imi sta in fata cu toate ale ei, bune si rele. Dar eu tare mult ma straduiesc ca orice ar fi sa fie sa nu-L marginalizez pe Dumnezeu in viata mea. Daca reusesc sa-L mentin pe El in miezul vietii mele ce importanta mai au depresiile mele, ele sint ale mele personal, eu sint de vina, si daca ii cer ajutor Dumnezeului din miezul vietii mele sigur El ma va ajuta. Eu am avut multe suparari cand eram mai mica si inca nici nu stiam ce sint supararile, credeam ca toata lumea e la fel. Incet incet m-am apropiat de o biserica penticostala, la 18 ani m-am botezat si iti spun drept ca parca de atunci numai bucurii am in viata. Dar cum iti spuneam, stiu ca marile suparari ma asteapta haine pe drum, stiu ca le voi simti, oameni sintem toti, dar mai ales stiu si simt ca Dumnezeu e mult mai mare decat orice suparare omenesca si ca El ma va ajuta sa trec peste ele, asa cum m-a ajutat si pana acum.
    DOMNUL SA TE BINECUVANTEZE rose !!!

    Decembrie 9, 2008 la 1:01 pm

  10. .”Mi se topeau oasele” Oasele i se topeau de la pacat. Deprimarea e de la satan direct! Descurajarea, ingrijorarea, necredinta, apatia spirituala, anxietatea, depresia. sunt uneltele diavolului de a rapi Bucuria si manifestarea puterii lui Dumnezeu in viata noastra.

    Crestinii pacatuiesc:)
    Toti stim asta.
    Dar crestinii nu traiesc in pacat.

    Decembrie 9, 2008 la 6:04 pm

  11. V D Filip

    CAM INCALCITA TREABA ALEXANDRU. NU AS VREA SA FIU VREODATA CUM SE SPUNE IN PIELEA LUI DAVID, ADICA SA PATESC CE A PATIT EL. CU ATAT MAI MULT SA ZIC MI SE BUCURA SUFLETUL IN DUMNUL. AS DEPASI FOARTE GREU O ASEMENEA CRIZA. POATE NICI NU AS REUSI SA O DEPASESC VREODATA, DOAR DACA DUMNEZEU AR LUCRA IN MOD DEOSEBIT. MA GANDESC TOTUSI CA DAVID NU A EZITAT SA-SI RECUNOASCA VINA, IAR PEDEAPSA A FOST PEDEAPSA. EL NU A CONTINUAT SA TRAIASCA IN PACAT. DAR IN DIFERITE NECAZURI, CHIAR OAMENI MARI AI CREDINTEI SI-AU DORIT MOARTEA. ILIE DE EXEMPLU NU A PACATUIT SI A AVUT TENDINTE SUICIDE AS PUTEA SPUNE DACA SI-A DORIT SA MOARA MAI BINE. NECAZUL E NECAZ, ORI CA ASA INGADUIE DUMNEZEU SA TRECEM PRIN INCERCARI CARE NI SE PAR NEDREPTE SI PESTE PUTERILE NOASTRE ORI CA PEDEAPSA. LA FEL SI IOV CARE SI-A BLESTEMAT ZIUA IN CARE S-A NASCUT SI ALTII. EU VA DORESC TUTUROR SA VA PASTREZE DUMNEZEU OPTIMISMUL SI VOIA BUNA SI CREDINTA LA ACELASI NIVEL,DAR MA TEM CA IN REALITATE TEORIA NU MAI E ASA PUTERNICA CAND TRECI PRIN NECAZURI MARI. UNUL CARE ESTE PISCALIT MEREU POATE TRECE MAI USOR, DAR UNORA LI SE INTAMPLA CA VINE DINTR-ODATA UN NECAZ MARE SI CARE A FOST PRECEDAT DE O VIATA NORMALA. SI DE ACEEA NU E RAU SA SE PUNA IN ALTE SITUATII DINAINTE, SA SE INTREBE CUM AR IZBUTI SA FIE IN LOCUL ALTORA CU PATANIILE LOR SI SA FIE PREGATIT SUFLETESTE MAI ALES STAND IN RUGACIUNE.AI PERFECTA DREPTATE IN CEEACE SPUI: CINE-I DIN DUMNEZEU NU PACATUIESTE. SI PE DE-ASUPRA, DACA A PACATUIT TOTUSI CINEVA AVEM LA TATAL UN MIJLOCITOR. NU PREA POTI FI VESEL INAINTEA DOMNULUI CHIAR DACA AVEM MIJLOCITOR CAND STII CA AI FACUT O BOACANA. IN CONCLUZIE, CHIAR DACA ACESTE STARI SUNT UNELETE ALE CELUI RAU, SA NE AJUTE DUMNEZEU SA IESIM CU BINE DIN ISPITE, DAR DE TRECUT PRIN ASTFEL DE STARI ORICUM TRECEM TOTI.

    Decembrie 9, 2008 la 7:34 pm

  12. sunt de acord cu tine Filip

    Decembrie 9, 2008 la 10:59 pm

  13. dacianuss

    Chiar daca ar putea intr-un fel sa fie considerate sinonime,eu cred ca intre suparare si depresie exista totusi o mica diferenta.Eu nu cred ca Domnul are ceva impotriva omului suparat dar cred ca nu-I place ca noi sa fim deprimati.Este normal cand treci printr-o incercare mare,asa cum a povestit fratele Filip,sa fi suparat pt ca este imposibil sa fi bucuros cand iti moare un copil,ai parinti bolnavi,ramai fara servici,pici un examan,etc.,dar eu cred ca atunci cand esti deprimat,intr-un fel sau altul as putea zice ca nu ai credinta ca Dumnezeu te poate ajuta sa iesi biruitor din incercare.Biblia spune ca sa plangem si noi cu cei ce plang si ca mai bine mergi intr-o casa de jale decat intr-o casa de petrecere.Daca ne gandim logic observam ca de plans nu poate plange un om bucuros(in cazul acesta,pt ca sunt cazuri cand plangem si de bucurie),ci aici vedem ca cel ce plange mai mult ca sigur plange de suparare.Domnul Isus a plans si El si cred ca plans de suparare.Diferenta dintre suparare si depresie o face doar optimismul,adica increderea in Dumnezeu.Mai clar sa fiu as zice ca daca atunci cand ai o suparare mare si nu mai vezi nici o scapare pt tine,nici chiar la Dumnezeu,atunci cu siguranta vei cadea intr-o depresie,dar daca esti optimist si spui „Lasa ca ma ajuta Domnul sa trec si peste asta”,atunci cred ca totul e OK si Domnul te va ajuta.Sigur ca lucrurile difera de la om la om si sper din toata inima ca fiecare om cand va trece printr-o incercare mare sa apeleze la Dumnezeu si sa ne ajute Domnul sa ramanem statornici in credinta.”Ferice de omul acela care in ziua necazului sau isi aduce aminte ca are un Dumnezeu”.Domnul sa se indure de noi fratilor si surorilor si sa ne ajute sa trecem biruitori peste orice incercare a celui rau de a ne departa de Dumnezeul nostru.Slavit si glorificat sa fie Dumnezeu in veci,Amin

    Decembrie 9, 2008 la 11:06 pm

  14. Atunci Filip sa ne rugam Domnului ca in Necaz – sa nu ni se pulverizeze si evaporeze credinta in Dumnezeu . Credinta este mai importanta decat „pasiunea” -entuziasmul si optimismul” .

    Doamne mareste-ne credinta.

    Decembrie 10, 2008 la 1:14 am

  15. amin Alexander!!!!

    Decembrie 10, 2008 la 1:22 am

  16. V D Filip

    Amin, amin! Offf Alexander ! Ma tot gandesc la expresia ce se foloseste in predici: „puterea cuvantului”, sau „puterea rugaciunii”, sau „puterea credintei”. Hm! Cat de mica, adica scurta e rugaciunea „Tatal nostru”! Si in aceasta rugaciune exista urmatoarea propozitie: „…si nu ne duce pe noi in ispita…” Am auzit diferite interpretari ale acestei propozitii. Si daca exista aceasta exprimare parerea mea este ca e bine sa o luam asa cum este si o stim si cum ne este oferita de traducere. Iar daca vrem sa extindem rugaciunea am putea sa ne incredintam Domnului ca nu ne va duce in ispita si sa-i multumim. Ceeace mi-a atras atentia este faptul ca daca vin cu inchinare inaintea Lui Dumnezeu pt a ma adresa Lui cu aceasta rugaciune, nici eu si nici altcineva nu va spune: „si nu ma duce pe mine in ispita” ci spunem : „si nu ne duce pe NOI in ispita”. Si-a dat cineva seama vreodata ca aceasta rugaciune te face sa te rogi si pt altii sa nu fie dusi in ispita? Da, o rugaciune scurta si daca incercam sa observam amanuntele descoperim un anumit caracter si o anumita insemnatate, sau putere a cuvantului. Exista momente si nevoi cand tre sa ne rugam mai deosebit si mai exista rugaciuni speciale care le face insasi Duhul Sfant.
    Romani 8:
    „26. Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. ”
    Am trait o experienta personala si imi face mare placere sa va relatez cazul. Intr-o dimineata, la locul de munca nu am mai putut sta pe scaun, a tre sa ma ridic in picioare si sa dau glorie, marire Lui Dumnezeu, sa ii multumesc…Pe moment am crezut ca are loc ceeace la penty se spune botezul cu Duhul Sfant. Nu mi s-a intamplat asta niciodata pana atunci si nici de atunci. Si nu puteam sa nu aduc cuvinte de lauda si marire si multumire cu voce tare in limba materna. Peste 3-4 min vine cineva si ma anunta sa merg pana acasa ca am probleme cu un copil. Si in mod obisnuit, in problema care a fost ca a tre copilul sa traiasca jumatate de ora cu respiratie artificiala, in mod normal mi-ar fi facut picioarele precum joagarul. Dar nu ma puteam necaji deloc. Aveam o apatie inexplicabila. Ei dar lucrurile, chiar de la o faza de aceasta se pot complica in credinta. Te astepti sa mergi numai pe flori, Domnul rezolva totul in orice imprejurare, iar unele situatii te lasa de multe ori descumpanit, parca dezarmat, dezorientat complet. Te astepti cand ai vazut o minune de asta sa fii dus ca pe palme. Si intr-adevar Dumnezeu ne duce chiar pe palme. Dar indicatorul, acul credintei vezi ca nu mai sta in aceeasi pozitie ci il apuca vibratiile de zici ca e cutremur. Pai daca ar sta acul asa tzantzosh pe pozitie, cred ca atunci nici nu ar mai tre sa ne treaca Dumnezeu prin alte tratamente.🙂 Sau acul acela poate ar tre sa treaca intr-o pozitie superioara si el lancezeste acolo undeva confortabil de o buna bucata de vreme pe vechea pozitie.
    Ufff! Am inteles din acea experienta caci inchinarea cu multumiri are un rol deosebit si o putere deosebita. Ufff, tre sa-i multumim si de necazuri si nu merge. Eu personal chiar scartzai rau la faza asta.Ce agreabil e sa crezi dupa eveniment, adica dupa ce ai rabdat si vezi biruinta.Nu inainte. 😉 Exista o biruinta pentru care tre sa ne batem tare de tot, si anume aceea de a ne vedea mantuiti in ziua de apoi. Sa le dea Dumnezeu ajutor la toti care-l cer, Amin!

    Decembrie 10, 2008 la 4:56 am

  17. Filip, scuze pt intarzierea publicarii ultimului comentariu al tau, dar se pare ca unele comentarii ajung la spam si pana sa ma dumiresc eu ce si cum uite ca unele nu au aparut pe blog. Dar invat treptat 🙂

    Decembrie 10, 2008 la 2:42 pm

  18. Cristina

    Salutari, navigand pe internet am descoperit conversatiile voastre si am simtit ca trebuie sa va scriu un pasaj dintr-o carte de Larry Crabb.

    „Crestinismul modern, printr-o nefericita distorsionare a formei lui biblice, promite sa ne usureze suferinta vietii intr-o lume cazuta. Mesajul, indiferent ca vine de la fundamentalistii care ne cer sa traim dupa un set preferential de reguli sau de la carismaticii care ne indeamna ca ne incredintam tot mai mult puterii Duhului, ia deseori aceeasi forma: promisiunea fericirii este pentru ACUM! […] scopul vietii crestine a fost transferat de la cunoasterea si slujirea lui Hristos pana la revenirea Lui, la alinarea sau, cel putin, la a invata ignorarea suferintei sufletului nostru. […] Invatam sa ne prefacem ca simtim acum ceea ce nu putem simti decat in Cer.”

    Prin asta nu vreau sa spun ca Dumnezeu nu isi reinnoieste bunatatea fata de noi zilnic, sau ca nu ne aduce binecuvantari, vreau doar sa spun ca uneori suntem, in MILA Lui, zdrobiti de planurile Lui, de rautatea lumii, de planuri demonice….e normal sa avem suferinte…dar toate astea au un scop: desavarsirea noastra.
    Si ca sa intelegeti la ce ma refer va dau un exemplu: o doamna, plimbandu-se in concediul ei, a ajuns la o cabana unde un barbat avea expuse din bucati de lemn, catelusi. Ea le-a admirat si singura intrebare care ii persista in minte era: „Cum reusesti sa faci din bucati banale de lemn niste catelusi atat de frumosi, extraordinari?” Barbatul a raspuns: „Foarte simplu, tai afara tot ce nu seamana a catel.” Si Domnul nostru aplica aceasta chirurgie pe noi, astfel taie afara tot ce nu seamana cu El din caracterul nostru, chiar daca asta inseamna suferinta, umblari prin valea umbrei mortii, revelatii personale, experimentarea bunatatii Lui sau orice altceva.

    Molancoolica, pot sa spun ca am pierdut o persoana pe care am iubit-o foarte mult, dar in durerea pe care am experimentat-o l-am simtit pe Domnul mai aproape ca niciodata. L-am simtit fizic ca imi mangaie inima. Ce m-a consolat pe mine a fost: daca am un inel foarte frumos, care mi-e foarte drag, si Dumnezeu mi-l ia, asta inseamna ca vrea sa imi dea in schimb unul mai valoros, diamant in loc de o piatra simpla. Stiu ca e atat de greu pentru tine sa treci peste, dar daca ne incredem in El, credinta noastra creste, speranta noastra creste si vedem planurile Lui cu noi, care sunt mai minunate decat ne-am putea noi inchipui (chiar daca planurile acestea implica suferinta pentru noi, finalitatea, in Cer, e minunata).

    Fiti binecuvantati! Imi cer iertare daca a fost prea lung acest mesaj.

    Aprilie 26, 2009 la 3:15 pm

  19. Cristina
    iti multumesc pentru comentariu, ai dreptate in ceea ce ai scris. Dumnezeu vrea ce e mai bun pentru noi si ca sa ne poata da aceste lucruri uneori trebuie sa darame, sa taie bucatile care ii stau in cale.
    fi binecuvantata 🙂

    Aprilie 26, 2009 la 4:37 pm

  20. Otilia Dascau

    Iulie 22, 2010 la 4:16 pm

  21. rodica

    pacea domnului peste toti cei care scriu si dau raspunsuri bien este sa fim chiar intrun gind cu ceia ce dumnezu vrea de la noi ca sa raspundem sa nu raspundem asa condusi de val exista multe si la noi cei care suntem coopii Domnului NICI ISUS NU AFOST SCUTIT DA FIIND FIUL LUI DUMNEZEU GOD BLESS YOU

    Decembrie 11, 2012 la 1:20 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s